2010

Eva, Stefan, Darius, Iustin, Anisia, Miruna, Lucas, Marvin, Aran, Joyce, Jason, Iuliana, Irina, Marco, Laura, Amelia, Marius.
Ei sunt viitorul si noi pe langa ei, pai nu?

La multi ani si sa ne vedem, auzim si citim cu bine la anu'!

A mai trecut un Craciun

Nu, nu o sa spun ce am mancat la Florin in ajunul Craciunului si in nici meniul de 25 decembrie pregatit la mare arta de catre Bibi. Nu am nici macar poze cu ciorbeturile, glumele, voia buna, sarmalele, garniturile, muzica de pahar, bauturile si friptanele respective dar papilele mele gustative fac si acum chef de bucurie! Asta spre deosebire de stomac si cap...care momentan sunt putin nefericite.
Si, ca intotdeauna de cand suntem in America, am avut sansa sa fim colindati live, la telefon, de catre corul Caedonia din Sibiu.
Nu, nu...nu era cineva la concertul lor si ne-a sunat si ne-a dat sa auzim prin celular ce se intampla in sala: am fost colindati personal! Adica, ei ne-au sunat si cand am raspuns a zis Simo un-doi-trei-si si ne-au incantat cu doua colinde frumoase frumoase care au sunat dumnezeieste. Clar ca si eu si Maria am plans! Chit ca am fost treziti din somn de telefonul respectiv dar asa trezire sa tot ai.
In rest, cu toata sinceritatea si tristetea de rigoare, spun ca nu am simtit deloc pareri de rau ca suntem departe de Romania. Si poate ca e mai bine asa.
No, de asta suntem noi cei mai bucurosi de la Craciunul asta: ca suntem amandoi, ca ne-am simtit bine pe unde am colindat si de vocile lui Simo, Clau si restul Caedoniei.
Si am fi vrut sa mai vedem ceva lume draga (parinti, "neamurile de ne sunt dragi si de folos", Ionut cu Laura, Anca, Ropotini, etc.) dar sper ca n-au intrat zilele in sac.

Doar mai vroiam sa zic ca diferenta asta de fus orar e data naibii: eu eram la lucru si in Romania colindele sunau prin scari de bloc! Asa e si de Revelion, asa e si de alegeri, asa e cu multe chestii...suntem defazati tot mai tare si tot mai mult. Si nici nu stiu daca sa-mi fie sau nu ciuda!
Cu astea fiind zise va mai doresc inca o data, cititorilor blogului meu, tot binele din lume si sa vina si Anul Nou, ca sa stim o treaba si sa putem sa ne vedem de ale noastre. Sau mai bine sa asteptam pana dupa sfantul Ion, nu?

Sa aveti un Craciun normal!

Eu o sa fiu "original" si o sa dau cu copy/paste peste urarea pe care am primit-o de la 89% din e-felicitarile si e-mailurile adresate mie, personal. Normal, mie si tuturor contactelor din lista de adrese a expeditorului:
Fie ca acest Craciun sa va aduca multa fericire, sanatate si dragoste alaturi de cei dragi!

E, este ca am fost original? Sunt sigur ca ati primit si voi mesaje la fel, nu?
Si ca sa termin cu urarile: eu sper sa fie bine, oameni buni si sa ramanem sanatosi si cat de cat intregi la cap.

PS: asta nu inseamna ca nu ma bucur cand primesc chiar si felicitarile alea lipsite de orice urma personala. Apreciez gestul si bag la cap.

Revolutia, cumparaturile si dentistii

Vroiam sa scriu despre cum mi-am petrecut eu Revolutia din decembrie '89 dar nu mai scriu. Doar zic ca eram la tara si fugeam dupa oile lu' bunica-mea care erau speriate de un caine negru si dupa aia tin minte ca a venit taica-meu dupa mine ca sa ma ia la Medias si la intrare in oras era o "baricada" strajuita de cei mai golani smecheri din cartierul meu si care ne-au controlat masina in portbagaj. Dar pe cine sa mai intereseze povestile de acum 20 de ani!
Vroiam sa scriu si despre cum au facut o minirevolutie niste copii din Serbia pe motiv ca drumarii le curatau de zapada strada pe care se jucau dar nu mai scriu pentru ca pe langa partea faina, haioasa apare si o parte cu incendieri de vehicole si parinti nervosi.
Vroiam sa mai scriu si despre nebunia sezonului de Craciun sau de cumparaturi, ca tot aia e cred unii! Dar nu mai zic pentru ca, desi magazinele sunt pline, vanzarile sunt scazute si supar pe cei din retail. Poporul e mai atent la bani, cauta promotiile in draci si mai spera ca la anul va fi ca in vremurile de demult. Speranta moare ultima.
Vroiam sa scriu despre oameni care se iau pe blogurile lor de alti oameni (isi spala rufele in public, uneori e distractiv, alteori nu este) dar nu mai zic nimic pentru ca si eu o sa republic vreodata articolul ala despre un nene Scala si dupa aia iar' imi apar vorbe si injuraturi de la viitori preoti. Articol pe care am fost rugat sa-l sterg pentru ca as fi facut rau unor prieteni dragi daca l-as fi pastrat postat.
Mai vroiam sa scriu despre bucuria si stresul de a cumpara cadouri. Dar nu mai scriu ca de doua luni tot cadouri visez si tot nu le nimeresc. Reamintesc ca am fost si in Romania inainte de Craciun si avem familie mare, renumeratie dupa buget, preteni multi si dragi si unii pierduti pe drum si altii regasiti.
Mai vroiam sa scriu si despre un videoclip vazut pe yahoo cu un tip care face playback la un microfon pe care il tinea invers. Trupa era aia pe care eu o stiam la Cronica Carcotasilor, din Romania carevasazica.
Apropo de Cronica Carcotasilor...ne uitam pe net la ei si am ramas socat de cat de gras e Serban Huidu! Si cat de rasuflate (si aceleasi) sunt glumele lor! Inca se mai porcuiesc cu Oana Zavoranu!!! Asta pentru cei care au auzit de doamna respectiva, normal. Pentru cei care nu au auzit nu e nici o problema: n-au pierdut absolut nimic. Uf, am plecat de o gramada de timp din tara si exact aceleasi poante (mult spus) le au. Baieti, schimbati si voi placa ca tare mult imi placeati la un moment dat. Mi-am pierdut 20 de minute cu voi acum, sper sa va reveniti. Daca nu, lasa-ne, lasa-ne! Ca parca voi inventaserati asta, nu?!
Si mai vroiam eu sa zic si de altele dar le-am uitat.
Mai scriu doar cum a reactionat dentistul meu american cand mi-a vazut lucrarea facuta, recent, in Romania: vorbea singur si imi tot zicea Merry Christmas. Asta dupa ce i-am spus cat am platit pe ea! Estimarea lui pentru o punte cu patru elemente, cativa nervi scosi si o coroana: aproximativ zece mii de dolari (cam 1200 usd x 5coroane + 1100 x 3nervi de scos plus de restul seminte egal suma). Cat am platit eu in tara pentru exact aceiasi treaba? 800 de dolari. Sunt curios cum va reactiona la lucrarea Mariei pe care americanul a pretuit-o (pe lucrare, baietii, fara glume proaste, va rog) la aproximativ 15 mii si romanul ne-a taxat cu 2300 de dolari.

Ninge la Williamsburg!

E a patra iarna pe care o prind in Williamsburg si a patra oara cand vad zapada!
Pozele sunt facute in urma cu 10 minute si m-am grabit ca sa le fac pentru ca pana maine dimineata sunt toate sansele sa nu mai am ce poza.
Cam asa e pe aici: ninge o data pe iarna, cateva ore si se topeste super rapid zapada respectiva. Deci, o raritate si mare prilej de bucurie pentru mai toata lumea.
E faina zapada dar prefer sa merg eu la ea si nu sa vina ea la mine.

PS In urma cu cateva zile erau 25 de grade Celsius.

UPDATE: Si dupa cum ziceam, dimineata nu mai era nici urma de zapada. Doar ploaia care a spalat-o...

Povesti din Diaspora@episodul 1

O doamna la a doua tinerete, pe fata careia i se vede bunatatea, mergea saptamanal la o biserica ortodoxa greceasca dintr-un orasel american. Si acolo ea afla de la altii, cu bucurie, ca mai exista o doamna romanca stabilita de cativa ani prin zona si care mergea si ea saptamanal la aceiasi biserica.
Si, nerabdatoare, ea se intreapta catre persoana indicata si ii spune: sunteti romanca? Si cealalta ii raspunde, in engleza, scurt si taios: Da, sunt! Dar nu vreau sa am de-a face cu romani...
Trista, doamna noastra se retrage in banca ei de la biserica unde merge in continuare saptamanal. Lunile trec si intr-o duminica doamna care nu vrea sa aiba de a face cu romani se indreapta spre ea si ii spune cu o voce schimbata, tot in engleza: am inteles ca sunteti doctorita la un spital din zona. De ce nu ati spus asa de la inceput!
I-a raspuns, in engleza, ca asta nu are relevanta si ca ii ureaza o viata buna.

Atentie, arde bucataria!

Pe vremuri eram foarte curios cum este iarna la mare!
Nu mi-am satisfacut (nici) curiozitatea asta pana sa ajung in America, ca destul de multe altele (sa vad o sculptura de-a lui Brancusi, de exemplu). Bine, nu e chiar la mare mare, e ocean, dar ce ti-e una, ce ti-e alta...

Acum pot sa spun cum e iarna la mare: depinde de soare!
Daca e insorit afara e chiar frumos (am fost de multe ori iarna la ocean cand era soare si frumos), daca e urat (ca ultima oara) este o atmosfera dezolanta, cu plaje pustii, cu vantul intrandu-ti pe sub piele, cu mai toate restaurantele inchise, cu fatadele hotelurilor si restaurantelor aratandu-si varsta si vanturile (inclusiv uragane) care le-au batut, cu localnici in hibernare si cu senzatie de loc uitat de lume.
Noi am avut parte si de un bonus nedorit: am vazut un restaurant arzand in fata noastra! Si dupa aia au inceput sa apara, in valuri, masini de pompieri, ambulante si masini de politie.

Ca o curiozitate: in ultima perioada tot mai multe restaurante si hoteluri iau foc prin zona! Unii ar da vina pe criza economica si politele de asigurare. Altii, pe coincidente si ghinion.

No guns, please!

Stiti legendele alea despre americani, nu?
In afara ca mananca doar la McDonalds mai si transporta cu ei tot timpul arma la centura, stiati asta, nu?
Aveti dovada in poza facuta la intrarea in "biroul pentru turisti din statiunea balneo-climaterica de la malul Oceanului Atlantic, Currituck, North Carolina"!

Pentru cei care nu imi simt simtul umorului: nu, americanii nu manaca numai la Mc si nu, nu e normal sa vezi cetateni pe strada cu pistolul la curea!
Nu ca nu l-ai putea cumpara de la hypermarket, cu un buletin valabil, cu un social security number si cu 18 ani (parca) impliniti.

Si, ca acum mi-am adus aminte, una dintre primele intrebari puse la sosirea in America a fost: e adevarat ca aici armele se obtin mult mai usor? Raspunsul la intrebare a fost afirmativ si a venit insotit de dovada: ditamai puscoiul tinut in dulapul gazdei noastre!
Eu spun un nu hotarat armelor si ii las pe altii sa se "bucure" de ele.

Colinda clopotelor

Ca iarasi m-am luat cu una alta si am uitat ca am tensiunea marita si ca traiesc intr-un loc...hm...nici nu stiu cum sa-l numesc...fain, da, asta ar fi cuvantul!
Am tras o tura scurta prin partea istorica a oraselului nostru (Williamsburg, pentru cei care au deschis radiul mai tarziu) suficient cat sa-mi clatesc ochii cu decoratiuniile de Craciun de pe toate casele si toate gardurile si ca sa-mi desfund urechiile cu colinde neaose, americane, cantate la botul calului de catre colindatori ca-n filme.
Lumea linistita si zambitoare pe strada, cu cafeaua sau orice altceva cald in paharul ala de hartie si cu aparatoare a mainii impotriva caldurii degajata de acesta, pulovere rosii purtate de cucoane care isi petrec doua seri pe saptamana la un club de carti de dragoste sudista cu un ceai in fata si cu doua bomboane mentolate pe o farfurioara.
Mai sunt doua saptamani pana la Craciun si vremea pe aici e mai ciudata decat ea insasi: ieri 25 de grade, azi 5 si maine cine stie. Muzica de sarbatoare rasuna si din pietrele false care tin loc de difuzoare (da, sunt bolovani din care se aude muzica in unele locuri), lumea cumpara si se inghesuie prin magazine parca in ciuda crizei economice si isi face planuri pentru meniul de Craciun (in mare, asemanator cu cel de Ziua Recunostintei din ce am dedus eu).
As minti daca as zice ca imi lipsesc zapezile si frigul de altadata, injunghiatul porcilor intre blocuri (pe vremuri ma trezeam in guitat de porc si in miros de carne arsa) si planurile de Craciun si de Revelion.
Treburi deosebit de importante, de altfel si cu farmec, dar nu prin partea asta de lume si fara comunitati de imigranti semnificative! De exemplu, in general, 1 ianuarie este zi lucratoare. Zi scurta, dar lucratoare! Si cu multi programati sa lucreze atunci sunand ca ii doare stomacul, capul sau orice si o sa se faca bine pana maine, dar azi nu.
Dar daca vrei sa petreci de Revelion pana in zori se rezolva si te inteleg baietii, ca esti din estul Europei si noi avem altfel de obiceiuri. Respectate de catre americani, daca le spui de ele, desigur. Daca nu le spui, ei nu stiu, ca nu-i intereseaza.

Si, ca sa fiu sincer pana la capat, mi s-a intamplat o chestie ciudata: in dimineata respectiva (duminica trecuta) m-am trezit cu o dorinta de a vedea o oaie! Ciudata chestie, recunosc. Am mers unde stiam ca voi gasi oi si am stat o jumate de ora eu uitandu-ma la ea si ea la mine!
Aveti permisiunea mea sa radeti, dar eu am avut un moment fain stand sprijinit de gard si uitandu-ma la ochii ei (lui?!).

Am facut si niste poze, poate ajuta la relaxare si la combatut stereotipul despre americanii kitchiosi.

Titlul articolului este traducerea colindei mele preferate, o puteti asculta si voi aici.

Nesimtitii din diaspora

Am zis ca nu mai am treaba cu politica din Romania si imi tin promisiunea. Ce zic acum intra la categoria societate (divizata) romaneasca, da?
Doar tin sa remarc halul unde s-a ajuns: noi, astia care am avut sansa sa scapam, am fost facuti nesmititi (de catre mai multi, pe bloguri, in comentarii la articole din ziare online si in gandul destulor romani verzi) si acuzati ca distrugem tara!!! Na, rahat, ca asta a fost tare!
Da, noi, nesimtitii din diaspora...dupa cum plastic se exprima un om cu suflet mare (sic!)...am avut un sentiment de bine ca nu am condus degeaba sute de kilometri ca sa ne facem datoria de cetatean roman.
Da, noi nu suntem informati si nu stim ce se petrece cu adevarat in tara. Si nici vizitele acolo nu ne pot lamuri. De fapt, nimic nu ne poate informa mai bine decat departarea. Asta, ca o paranteza.
Bineinteles, pe aici internetul inca este la stadiul de cafenea cu 10 lei jumatea de ora si cu incarcatul unei pagini in fix jumatea aia de ora. Nici creier nu mai avem de la hamburgerii imperialisti si de la aplecatul pe campurile de capsuni fara gust.
Da, noi suntem acuzati (de ce?!) ca acum o ducem mai bine si ne jucam de-a votul si ca facem rau tarii.
Da, noi am vazut ca poti reusi si daca nu-l ai pe tata in spate, cu relatiile lui. Normal, ar ajuta foarte mult si aici ca sa avem un tata cu relatii. Dar se poate si fara. Decent chiar...
Da, am auzit (de fapt, am citit) voci care contestau dreptul la vot al celor care nu-si au domiciliul stabil in Romania (asta e cea mai tare, de departe).
Da, noi suntem aia care am infundat tara. Sau poate, aia care au salvat-o? Asta vom sti la pastele cailor, desigur.
Dar a fost o senzatie faina sa stii ca poate votul ala al tau, prapadit, datorat unui pasaport visiniu si al unor parinti urmasi de-ai lui Traian si Decebal a contat cu adevarat.

As putea sa fac o gluma ridicola si sa spun ca eu am votat cu Basescu pentru ca asa de bine n-am dus-o niciodata ca pe vremea lui. Dar nu o fac...
Da, nu pot zice ca nu m-a dezamagit (si ma mai va) fostul si actualul Presedinte, dar cand am vazut eu de departe, din America, fara sa fiu spalat pe creier (sper), ce alternative are Romania atunci mi-am zis: bai, dar astia chiar isi bat joc de noi? Ce naiba au de sunt atat de turbati? Chiar ne cred idioti? Au trecut degeaba atatia ani si tot in jurul cozii ne invartim? Da-l in pizda ma-sii pe Iliescu si sa ne mai lase sa suflam. Sau o fi vrut sa ne tina un discurs -cu Geoana in dreapta lui- de 22 decembrie din celebrul studio nustiucenumar (9?) al tvr-ului? Asa, ca la 20 de ani...

Si liberalii? Pe ala l-au gasit sa-si incerce puterile cu Popeye Marinaru'?
Daca ar fi gasit pe altul erau sanse mari ca acum Romania sa nu fie atat de divizata si sa avem un Presedinte acceptat pe o scara mult mai larga de de-ai nostri. Asa, tara e total impartita, ura inlocuieste ratiunea si...ramane cum am stabilit.

No, si dupa ce am vazut cum Becali, Nastase, Antonescu si Hrebenciuc sarbatoreau victoria lui Prostanacu' in sediul central al PSD mi-am luat nevasta de mana, am mai tras de inca un roman verde (potential pesedist dar care uraste rau de tot birocratia romaneasca...suna oarecum pleonastic, stiu) dupa noi, am zis ca desi unii cred ca votam degeaba dupa ce s-au inchis urnele in tara eu mai am o farama de speranta si am condus o ora (am fi condus si 5) pana la consulat si i-am dat un vot fix pe chelia lui Basescu. Si daca la fel au facut si altii pot zice ca noi, cei din diaspora, le-am dat lovitura de gratie prietenilor pesedisti. Cat despre prietenii mei liberali, eu doar atat vreau sa le spun: eu sunt un liberal, nu patrician. Desi, democratii, cica, ar fi "socialisti". Al naibii astia cu doctrinele lor politice si neaplicarea lor.

Si pentru asta, pentru aia 80% dintre romanii care au votat in strainatate cu dumneavoastra, domnule Presedinte, eu v-as recomanda sa va petreceti Craciunul intr-o tara mai normala.
La Washington de preferinta, ca sa vin si eu sa va spun cateva. Si de bine, si de Ridzi.
Da, unii ar fi tentati sa spuna sa vina si sa-l tinem la noi, ca sa-i scapam de el.
Nici o problema. Eu as face orice numai sa stiu ca in Romania e bine. Dar nu e.
Poate va fi vreodata. Pe cand nu m-o mai interesa chiar deloc...

PS1: wtf e diaspora si de ce?
PS2: aici gasiti lista cu sectiile de votare din strainatate si felul in care a votat fiecare comunitate. Ai mei (Norfolk, sectia 198) au fost 75 la 25. Dar ce m-a frapat a fost bataia pe care a luat-o Basescu de la romanii aflati in zonele de conflict! In Irak, Bosnia, Georgia, Kosovo si Afgansitan baietii (soldatii?) l-au votat masiv pe Geoana! Are careva o explicatie normala la acest fapt? Adica, e de bine sau de rau?
PS3 E incredibil ca Vancouver (oras cu multe mii de romani) nu are un consulat romanesc!

Ce faci de Revelion?

Stiti ce cred eu?
Ca alegerile astea prezidentiale au aratat tot ce avem noi, romanii, mai rau in gene: intoleranta, multa frustrare, tiganie, ipocrizie, dezinteres fata de parerea altora, cinism, turbare cu spume la gura, smecherie, lipsa viziunii, rautate, anormalitate, disperare, saracie, mizerie, lipsa sperantei, indiferenta, fatarnicie, resemnare, badaranie, coruptie, interese meschine (este un pleonasm?!), obedienta, lasitate, neloialitate (nu-mi vine antonimul la loial), "eleganta" (nu stiu cum sa spun la eleganta intre ghilimele...da, nu stiu multe), atacuri murdare (sigur, asa e in politica...pacat ca nu toti sunt nascuti frumosi sau mandrii ca brazii...stiti... nu?!... cum erau securistii tip de pe vremuri: inalti, frumosi, impecabili, fara personalitate si cu penisul mic... asta din ce am auzit de la maica-sa lui unu'), lipsa ideilor, tzepe, minciuni ordinare, cumetrii si imbarligaturi care ne depasesc, ba pe-a ma-tii, ba ala e mai prost decat ala mai prost, ba ala e mai urat decat ala urat, ba ala e mai hot decat ala mai hot si, ca de obicei, toti pupat piata independentii. De fapt, nu toti, ca aia care conteaza nu pupat!
Si daca aveti alte pareri (sau completari)...va rugam..intrati la noi in casa! Si daca nu sunteti prea murdari pe talpi atunci nici nu trebuie sa va descaltati.

A, si stiti ce mai cred eu?
Ca noi ne meritam soarta.
Si cu asta imi anunt oficial demisia din postarile despre politichia romaneasca si imi cer scuze celor care n-au ajuns de la inceputul piesei daca am facut prea mult zgomot pentru nimic.

Cum am petrecut de Ziua Recunostintei si cum petrec romanii din sudul Virginei ziua nationala a Romaniei v-am spus? Nu?
No, pai am tot petrecut si am tot mancat bine (dar nu de 1 decembrie) intr-o gramada de locuri, dar nu vreau sa-mi ridic (iarasi) pe nimeni in cap si nu o sa dau amanuntele alea "faine", tipic neaose, fara de care nu se poate. De data asta, le tin pentru mine si pentru cei care cunoaste.

Multa sanatate si, sigur ca da, ce faci de Revelion?