Monday, April 26, 2010

Hibernare

Deci...carevasazica...voi reveni in curand pe micile ecrane.
Deocamdata sunt in revizie dar sper ca voi mai presta aici la un moment dat.
Spor si sanatate.

Friday, April 16, 2010

Atlanta de pe o zi pe alta





Stateam noi si ne gandeam ca n-am mai avut o iesire din Virginia de ceva timp (mai exact, de vreo doua luni..cand am fost prin Charleston si Savannah) si am luat harta Americii si am pus degetul pe doua orase: Boston si Atlanta. Distanta de la noi la ambele este cam egala asa ca a ramas criteriul clima: in nord e mai racoare acum, in sud este vara. Deci a fost usor de ales destinatia pentru mini-excursia de doua nopti: Atlanta, Georgia.
Orasul care a gazduit Olimpiada in 1996, "localitatea" unde isi are sediul central Coca Cola, CNN, UPS, Delta Air Lanes, AT&T, primul restaurant Chick-fil-A (sper sa nu mancati la vreun fast-food...e pacat...am scris de puii aia doar ca fapt divers) si cel mai mare acvariu indoor din lume. Tot orasul olimpic cu populatia alba in minoritate (36% in 2006) este locul unde isi dorm somnul de veci Margaret Mitchell ( La rascruce de vanturi...a murit calcata de o masina in 1949) si Martin Luther King si -desi este amplasat in sudul de la mama lui- orasul in sine nu denota ca ar fi acolo: mie mi-a parut tare cosmopolit.
Am apucat sa vedem doar cateva "chestii turistice", toate situate in Downtown si am vazut din mersul masinii cateva cartiere meseriase si -normal- celebra Peachtree Street (un fel de Broadway al NY), de la un capat la altul.
Deci, sa zic ce am vazut: bineinteles, The World of Coca Cola (muzeul Coca Cola) unde poti vedea ce poate face o echipa (cea mai buna?) de marketing: din rahat face cel mai tare bici. Oricum, muzeul in sine este chiar interesant, are tot felul de "artifacte" legate de celebra bauturacareaimbolnavitlumeasim-abucuratpemine, un filmulet 4D misto si un cinematograf unde ruleaza non-stop reclame made for Coca Cola Inc.
La subsol iti arata cum se produce nenoro...asta, bautura si - bomboana pe coliva- iti pune la dispozitie o sala unde poti degusta pe saturate peste 60 de bauturi produse de Coca Cola in lumea intreaga. Noi, ca romanul hapsan si insetat de la cele peste 30 de grade de afara, le-am degustat pe toate si inainte sa ni se faca rau am apucat sa promitem ca nu mai punem in gura bautura carbogazoaza. Desigur ca nu ne vom tine de cuvant...
Alta chestie demna de a fi vizitata ar fi sediul CNN (luati si turul studiourilor, nu vizitati numai holul) unde am vazut multe calculatoare, magazine, tehnologie a la Star Trek, fete plictisite si curioase si tricouri cu Seinfeld (eu mi-am luat unul cu Vandeley Inc.).
Acvariul (ei zic ca e cel mai mare din lume) este fain si vizitabil fara doar si poate; ala din Baltimore parca a fost putin mai interesant. Recomand si acvariul din Constanta pentru ca este pe faleza si Cazinoul ala e chiar o cladire frumoasa pe malul Marii Negre.
Toate astea...WCC, CNN, Acvariul... se afla in jurul parcului olimpic si sunt usor de vizitat dupa ce parchezi masina in multele parcari din zona respectiva...ptiu, ca am ajuns sa dau informatii turistice ca la gara.
Si dupa ce se lasa inserarea si ti se face foame eu zic sa-mi asculti recomandarea si sa mergi la TOP FLR unde eu personal am mancat cea mai buna mancare din viata mea. Poate despre experienta asta voi scrie separat, ca merita.
Si dupa ce ai plans de bucurie in fata operelor de arta din farfurii zici ca e timpul sa mergi la culcare la hotelul din Buckhead, nu inainte de a vedea Atlanta noaptea, din fata unui pahar de vin amplasat pe o masa dintr-un restaurant care se invarte situat la etajul 80 al unui zgarie nori (cladirea rotunda din prima poza).
Dupa ce te trezesti zici sa iei micul dejun la Cafe Intermezzo si incepi din nou sa plangi in fata prajiturilor si cafelelor dupa care -ca tot romanul ajuns la oras- intri la mall, experienta pe care promit sa nu o mai fac. Se aude, baietii?
Si dupa aia drumul lung inspre casa din pitorescul si prea linistitul Williamsburg.

Cateva avertismente/recomandari/sfaturi: daca cumparati hotelul on-line si nu ajungeti la el pana la o ora rezonabila ca sa va cazati eu zic sa sunati la ei si sa le spuneti ca intarziati putin. Asta pentru a nu avea surpriza neplacuta sa ajungeti la 5 dimineata la hotel, cu gandul si trupul la patul ala comfortabil si sa vi se spuna ca ati ajuns prea tarziu si v-a fost anulata rezervarea pre-platita pe Hotwire. Si nu doar pentru noaptea respectiva ci si pentru urmatoarele nopti si daca vreti sa mai stati la ei trebuie sa platiti pretul normal sau sa amenintati, sa-ti aduci aminte la 5 dimineata si dupa 10 ore de stat in masina de tehnici de negociere si rugaminti.
A, si sa nu conduceti prea tare prin Virginia sau Caroline ca e pacat sa platiti amenzi si sa va bage lanterna in fata domnii politisti, chit ca -de data asta- foarte respectosi cand iti dau "procesul verbal" la semnat dupa ce ai condus (nu, nu eu am fost la momentul respectiv soferul) cu 86 in 70.

Restaurantele la care am mancat (si ce am mai mancat) ne-au fost recomandate de catre o tipa (Keisha) care sa locuit 12 ani in Atlanta si a participat activ la viata de dupa-amiaza si de noapte a orasului, deci, o cunoscatoare. O sa incerc sa scriu separat despre locurile unde am mancat si baut pentru ca merita, zic eu. Si da, cand aveti drum pe undeva intrebati cel putin un localnic pentru a nu pierde o experienta culinara si nu numai.
Pentru ca pe mine asta m-a impresionat la prima vizita in Atlanta: mancarea.

Thursday, April 8, 2010

Mici, indieni si nebunie

Au trecut si Sarbatorile Pascale, 1 Mai si Rusaliile bat la usa, Memorial Day e pe vine si el si -cel putin- cateva zile de sfinti tot mai sunt prin preajma. Asa ca prilej de facut gratare va mai fi.
Parca se domolesc si cele 35 de grade Celsius inregistrate in ultimele zile pe meleagurile noastre si se stabilizeaza temperatura la 25...vreme perfecta de mers in vacante si lenevit pe terase. Sau, dupa caz, de mers la sapa.
A, ca m-am luat cu astea si am uitat: e scandal in Virginia pe tema "aprilie, luna sarbatoririi Confederatiei". A zis guvernatorul ca istoria nu se uita si trebuie celebrata, au zis fratii ca da, da' de ce pe aia a lui mama guvernatorului nu zici nimic si de sclavie si tot asa. Guvernatorul a zis apoi si de sclavi, unii au acceptat gluma si altii nu si iarasi o luam de la capat.
In rest, daca nu ar fi problema somajului si a crizei de pe piata imobiliara America ar zice ca e pe iesite din criza. Dar nu prea zice...
Alt subiect la ordinea zilei - in oraselul nostru, zic - ar fi schimbarea mascotei echipei sportive a universitatii locale (William si Mary pe numele ei din buletin); echipa lui W&M se numeste Tribe si avea pana de curand ca simbol o pana de vultur (sau, ma rog, de indian) si o mascota tot ceva de genul.
Si si-au dat seama unii baieti ca simbolul penei aleia poate provoca resentimente indienilor gen Winetou si au zis ca sa taie pana, sa-l imbrace civilizat pe indian si ia sa puna ei un Grifon (cap de vultur, trup de leu) ca mascota. Ca doar leul are mare legatura cu numele echipei (pentru cei care nu l-ati retinut...ma repet...Tribul).
No, in rest nimic interesant -intre doua gratare- de pe meleaguri virginiene.
Sper ca ati lasat curat in natura dupa iesirea de duminica trecuta si nu vi s-au stricat de la caldura infernala "pastile" luate de la biserica.

PS Poza nu am facut-o eu. Eu am facut doar micii.

Friday, April 2, 2010

Good Friday

Ce fain era pe vremuri, cand eram copii la mama acasa si asteptam sa vina Pastile cu multa mancare, prajituri cremoase si buuuuune (cui ii pasa atunci de diete si etichete cu grasimi nesaturate si calorii si zaharuri si alte cele), cu Coca Cola pe saturate si saleuri facute in casa pe post de chipsuri, cu obiceiuri a la Medias si nu numai (mersul cu stropitul a doua zi de Paste), cu imbracaminte noua si pantofi lucitori (de duminica), cu miros de sarbatoare in orice cotlon ardelean si cu miros groaznic de tocana de miel izvorand de la toate geamurile apartamentelor din cartier, cu paştile cu gust de vin acru luate pe stomacul gol la prima ora, uneori cu asistat (mai mult sau mai putin) la slujba de Inviere, cu prieteni inocenti, cu Hristosainviat,adevaratainviat care tinea loc de buna ziua cateva zile dupa ce ouale s-au ciocnit, cu ciocolata adusa de saşii care veneau in vizita cu lacrimi in ochi si cu (stiu, ma repet) atmosfera de sarbatoare in aer.
Acum nu mai suntem copii la mama acasa si viata tot merge inainte chit ca sarbatoarea nu prea se simte in primavaraticul aer cald de Virginia.
Dar eu oricum va doresc, celor care popositi pe aici, tot binele din lume si sa aveti parte de Sarbatori Pascale (recunosc ca am preluat expresia asta de la comentariul Geaninnei...imi place cum suna) linistite si cu prajituri cremoase pe masa.
Daca nu, macar Coca Cola sa fie.