Frumusetea ruinelor

Daca vreoadata aveti drum prin zona Beaufort din Carolina de Sud eu v-as recomanda sa va abateti putin din drum si sa opriti intr-o padure de stejari acoperiti cu mosc spaniol ca sa vedeti ruinele bisericii Old Sheldon care sunt convins ca arata formidabil in 1865 cand a fost ultima oara arsa in razboiul dintre Nord si Sud (prima oara a fost arsa cu un secol in urma de catre britanicii rai si dornici de pastrat bunatate de colonie americana), lasata in paragina si niciodata reconstruita.
Si daca aveti chef sa vi se faca piela de gaina (sau parul maciuca?) eu as zice sa o vizitati la prima ora ca sa va pierdeti in ceata si sa va impiedicati de monumentele funerare si sa tresariti la orice zgomot, ca masini nu prea trec prin zona si nici case nu am vazut in apropiere. Daca aveti curaj sa mergeti la miez de noapte si cu luna plina eu zic sa ridicati o diploma de curaj de la Agentia Judeteana a Curajosilorcarenuaucefacenoapteaacasa.

Biserica se afla la vreo 30 de kilometri de Beaufort inspre Charleston, pe un drum secundar (Old Sheldon Rd) si am inteles ca este un loc favorit pentru cei doritori de fotografii de nunta deosebite.

In dimineata racoroasa de ianuarie cand am fost noi acolo nu am vazut pe nimeni in jumatatea de ora petrecuta printre ruine si morminte dar probabil vara este mai animata. Daca nu de oameni, macar de tantari si alte gaze venite din mlastinile din apropiere.

Occupy Romania

Iarasi am plecat putin de acasa pe coclauri si nu am putut reveni in vechiul burg inainte sa aud vesti legate de marinari: jos  Basescu si ai lui in tara si ceva despre un capitan de vas italian care si-a gasit un moment total nepotrivit sa mearga aproape de tarm ca sa-l vada prietenii si dusmanii. Camarazi pana la capat.

Cu vaporul pare simpla, incredibila, regretabila, nereparabila, scumpa si foarte tragica treaba.

Cu Basescu pare...hm, cum pare?

Nu am avut timp sa-mi fac temele si nu stiu exact care este treaba dar eu ma aventurez sa spun ca Basescu este un presedinte slab si cei care isi arata pieptul bombat de arama si se autointituleaza salvatorii patriei parca put un pic mai tare. Si pare tragica treaba daca nu reusim sa gasim altceva. De preferinta, mai bun, mai curat, mai uscat, mai necompromis, mai scolit, mai nudelanoidintara, mai neroman. Poate e timpul sa angajam presedinte strain daca noi nu suntem in stare sa ne stergem la fund fara sa o comitem.

Motive de facut scandal si revolutii se gasesc destul de rar pe maluri dambovitene dar disperarea, criza economica globala, lenea, prostia, nepasarea, cumetrii si relatii, neimplicarea civica, coruptia endemica, indivizi compromisi, smecheria si descurcareala, galeria de fotbal nervoasa si intotdeauna doritoare de violenta, mama lor si alte chestii fac o treaba posibil buna sa intre in derizoriu si comic absurd.

Cum ziceam, sunt total rupt de realitate si se poate sa vorbesc prostii din amintiri si as aprecia foarte mult daca cineva ma indruma inspre o parere neutra, competenta si simpla de inteles a ceea ce se petrece in Romania, in Europa si in lume.

Sau mai bine povestim despre lucruri usurele si care intereseaza pe tot romanu', ca de exemplu: alegeri preliminare republicane, fotbal american, Australian Open si predictii despre Oscar.

Sau mai bine va spun un banc, ca sa ramanem in sfera derizoriului: Un american ajunge pe luna si vede pe o tanti din Marginimea Sibiului si socat o intraba: Da' cu ce ati venit aici?! Si ea zice: cu branza!

Hai, poate suntem norocosi si avem un 2012 bun. La multi ani cu putina intarziere.

Tata Andrei

A murit tatal mamei mele, bunicul meu, tata Andrei.

Cand am plecat din tara, acum 5 ani,  imi traiau toti bunicii si bunicile. Acum a mai ramas doar una.

Uneori ma gandesc cu tristeste si nedumerire cum va arata casa bunicilor pustie si parasita, goala, fara zgomote specifice si fara suflet, fara mirosuri, cu plante salbatice crescand prin crapaturile aleii de langa casa, prin pietrisul curtii, din casa, din fantana, din inima.
Probabil  voi plange, probabil imi voi aminti lucruri de demult, bune, frumoase si tinere. Probabil.
Bunicu-meu a fost un om de frunte in satul lui (Silivasu de Campie), a avut o nevasta pe cinste si trei fete frumoase si destepte si patru nepoti si mai si.
Nu am avut sansa sa povestim cat am fi vrut si nici nu am avut norocul sa avem timp prea mult de taclale dar o sa mi-l amintesc cu drag si o sa-l pomenesc cu bucurie de cate ori voi avea ocazia.
Si stiu ca i-au placut ardeii iuti, lebenita si pestele si isi dorea ca inainte sa moara sa le mai manance o data.
Nu a mai apucat pentru ca doamna cu coasa nu i-a dat de veste ca o sa-l viziteze.
Dumnezeu sa te odihneasca, tata Andrei.