Blogul lui Flavius Ţerbea

Frumusetea ruinelor

2012-01-30T11:31:00.000-04:00

Daca vreoadata aveti drum prin zona Beaufort din Carolina de Sud eu v-as recomanda sa va abateti putin din drum si sa opriti intr-o padure de stejari acoperiti cu mosc spaniol ca sa vedeti ruinele bisericii Old Sheldon care sunt convins ca arata formidabil in 1865 cand a fost ultima oara arsa in razboiul dintre Nord si Sud (prima oara a fost arsa cu un secol in urma de catre britanicii rai si dornici de pastrat bunatate de colonie americana), lasata in paragina si niciodata reconstruita.
Si daca aveti chef sa vi se faca piela de gaina (sau parul maciuca?) eu as zice sa o vizitati la prima ora ca sa va pierdeti in ceata si sa va impiedicati de monumentele funerare si sa tresariti la orice zgomot, ca masini nu prea trec prin zona si nici case nu am vazut in apropiere. Daca aveti curaj sa mergeti la miez de noapte si cu luna plina eu zic sa ridicati o diploma de curaj de la Agentia Judeteana a Curajosilorcarenuaucefacenoapteaacasa.

Biserica se afla la vreo 30 de kilometri de Beaufort inspre Charleston, pe un drum secundar (Old Sheldon Rd) si am inteles ca este un loc favorit pentru cei doritori de fotografii de nunta deosebite.

In dimineata racoroasa de ianuarie cand am fost noi acolo nu am vazut pe nimeni in jumatatea de ora petrecuta printre ruine si morminte dar probabil vara este mai animata. Daca nu de oameni, macar de tantari si alte gaze venite din mlastinile din apropiere.

Occupy Romania

2012-01-18T20:44:00.000-04:00

Iarasi am plecat putin de acasa pe coclauri si nu am putut reveni in vechiul burg inainte sa aud vesti legate de marinari: jos Basescu si ai lui in tara si ceva despre un capitan de vas italian care si-a gasit un moment total nepotrivit sa mearga aproape de tarm ca sa-l vada prietenii si dusmanii. Camarazi pana la capat.

Cu vaporul pare simpla, incredibila, regretabila, nereparabila, scumpa si foarte tragica treaba.

Cu Basescu pare...hm, cum pare?

Nu am avut timp sa-mi fac temele si nu stiu exact care este treaba dar eu ma aventurez sa spun ca Basescu este un presedinte slab si cei care isi arata pieptul bombat de arama si se autointituleaza salvatorii patriei parca put un pic mai tare. Si pare tragica treaba daca nu reusim sa gasim altceva. De preferinta, mai bun, mai curat, mai uscat, mai necompromis, mai scolit, mai nudelanoidintara, mai neroman. Poate e timpul sa angajam presedinte strain daca noi nu suntem in stare sa ne stergem la fund fara sa o comitem.

Motive de facut scandal si revolutii se gasesc destul de rar pe maluri dambovitene dar disperarea, criza economica globala, lenea, prostia, nepasarea, cumetrii si relatii, neimplicarea civica, coruptia endemica, indivizi compromisi, smecheria si descurcareala, galeria de fotbal nervoasa si intotdeauna doritoare de violenta, mama lor si alte chestii fac o treaba posibil buna sa intre in derizoriu si comic absurd.

Cum ziceam, sunt total rupt de realitate si se poate sa vorbesc prostii din amintiri si as aprecia foarte mult daca cineva ma indruma inspre o parere neutra, competenta si simpla de inteles a ceea ce se petrece in Romania, in Europa si in lume.

Sau mai bine povestim despre lucruri usurele si care intereseaza pe tot romanu', ca de exemplu: alegeri preliminare republicane, fotbal american, Australian Open si predictii despre Oscar.

Sau mai bine va spun un banc, ca sa ramanem in sfera derizoriului: Un american ajunge pe luna si vede pe o tanti din Marginimea Sibiului si socat o intraba: Da' cu ce ati venit aici?! Si ea zice: cu branza!

Hai, poate suntem norocosi si avem un 2012 bun. La multi ani cu putina intarziere.

Tata Andrei

2012-01-17T10:47:00.001-04:00

A murit tatal mamei mele, bunicul meu, tata Andrei.

Cand am plecat din tara, acum 5 ani, imi traiau toti bunicii si bunicile. Acum a mai ramas doar una.

Uneori ma gandesc cu tristeste si nedumerire cum va arata casa bunicilor pustie si parasita, goala, fara zgomote specifice si fara suflet, fara mirosuri, cu plante salbatice crescand prin crapaturile aleii de langa casa, prin pietrisul curtii, din casa, din fantana, din inima.
Probabil voi plange, probabil imi voi aminti lucruri de demult, bune, frumoase si tinere. Probabil.
Bunicu-meu a fost un om de frunte in satul lui (Silivasu de Campie), a avut o nevasta pe cinste si trei fete frumoase si destepte si patru nepoti si mai si.
Nu am avut sansa sa povestim cat am fi vrut si nici nu am avut norocul sa avem timp prea mult de taclale dar o sa mi-l amintesc cu drag si o sa-l pomenesc cu bucurie de cate ori voi avea ocazia.
Si stiu ca i-au placut ardeii iuti, lebenita si pestele si isi dorea ca inainte sa moara sa le mai manance o data.
Nu a mai apucat pentru ca doamna cu coasa nu i-a dat de veste ca o sa-l viziteze.
Dumnezeu sa te odihneasca, tata Andrei.

Poveste inainte de Ajunul Craciunului

2011-12-17T09:39:00.000-04:00

Se apropie un alt Craciun, un alt an si trebuie sa gandim pozitiv, sa ne amintim lucrurile frumoase care ni s-au intamplat in anul care e pe duca, este vremea de facut clasamente si pus dorinte pentru anul 2012, cumparam cadouri peste cadouri si planificam mancare multa de sarbatoare.
Asa ca daca toate treburile astea se intampla nici nu e frumos sa scriem de lucruri rele.
Dar nu ma pot abtine si tin sa impartasesc cu voi cum am intalnit foarte recent primul homeless/boschetar pe care l-am vazut de cand locuim in Williamsburg!
Se numeste Virgil si se pare ca-i e roman verde, din Vaslui, venit acum mai bine de 20 de ani in America si din ce mi se sopteste in casca e un nene la 50 de ani, cu sotia amerianca vie dar intr-un loc racoros, certat rau de tot cu munca si se imbraca in haine de camuflaj.
Si cand un tip a vrut sa mi-l aduca sa-l cunosc -data fiind originea comuna (nu, nu sunt din Vaslui)- am zic ca fugi, nene de aici, ca eu is bulgar, ce treaba am eu cu romanii cu ceafa groasa care n-au ce face pe acasa si isi petrec zilele cum pot si ei prin aerul primavaratic din statele sudiste americane.
Asa ca nu am avut onoarea sa-l cunosc personal, doar l-am vazut de cateva ori pe la biblioteca, prin magazine si chiar am primit de la el o brosura printatata color prin care mi se aducea la cunostina ca a opta biserica baptista de pe strada cutare ofera o cina gratuita cu prilej de zi a recunostintei.
Halal spirit de sarbatori la mine, intalnesc si eu un roman si ma dau bulgar ca sa evit sa-l am pe cap daca afla ca-s de-a lui!
Am aflat de la alti romani in zona ca omului i s-au oferit cateva locuri de munca de jos dar nu a rezistat mai mult de cateva ore pe motive ca "hai. tata, ca munca e pentru fraieri, noi de descurcam altfel".
No, daca e asa nu e frumos. Daca e altfel si noi am judecat gresit, cerem a fi iertati ca oameni suntem si noi si parca nu am vrea probleme dintr-astea, cu concetateni care au acte dar carora munca le provoaca sila, pe aici.

Stadion municipal

2011-10-28T19:44:00.005-03:00

Am cunoscut la un moment dat un tip al carui fecior de 4 ani era mult prea activ pentru varsta lui, nu stia ce e aia frica (de exemplu, nu cobora scarile casei intr-un mod clasic, ci incerca sa le sara direct, fara sa le atinga...si-a rupt mana doar o singura data din aceasta cauza), peretii casei (absolut toti) erau un loc propice pentru incercari artistice (inclusiv sculptura), obiectele ascutite, inflamatorii sau de oricare fel or fi fost ele erau unelte perfecte de produs groaza in orice clipa si alte "nazbatii" (ca alt cuvant mult mai potrivit nu-mi vine acum) pe care nu mai vreau sau nu mai le tin minte ca sa le impartasesc aici.

Partea dadatoare de sperante si calmari la stomac era ca respectivul monstrulet era deosebit de inteligent.

Parintii l-au dus la toti doctorii din interiorul, din exteriorul, de dedesuptul si de deasupra arcului carpatic (treaba este neaosa, reala si -sa speram- anonima), au incercat cu toate activitatile de scos suflul si consumat energia si mai mai ca-si pierdeau speranta si bruma de nervi pe care o mai aveau.

Asa ca l-au dus la atletism si dupa doua ture si jumatate de stadion municipal sibian au fost nevoiti sa-l opreasca fortat, inainte de ai exploda ceva in el din cauze de efort, pentru ca daca nu ar fi fost oprit el n-ar fi facut-o, ca nu avea setata senzatia de oboseala, surmenare sau cum s-o mai fi numind o chestie care nu te lasa sa-ti dai seama cand iti depasesti cu mult limitele.

Bineinteles ca e greu de crezut, dar intr-o incercare disperata au incercat cu un sport care iti consuma energia fizica in ultimul hal: sahul!

Copilul e marisor acum, e un campion la sah perfect normal (daca o fi existand asa ceva) si nu-si mai iroseste aiurea energia alergand de nebun pe toate stadioanele lasate in paragina.

Chinejii, engleza si fast-foodu'

2011-10-23T10:56:00.006-03:00

Zilele trecute am mers cu un coleg sa iau pranzul la un asa-zis restaurant chinezesc: $4.50 o portie mult prea mare de orez cu pui cu susan si un egg-roll eu, taitei lo-mein cu ceva urme de carne de porc si legume el, un suc la cutie 80 de centi (dar daca vrei poti sa schimbi rolu' ala pe un suc), un pahar cu apa de la robinet cu gheata de la congelator e pe gratis, un ceai e un dolar, bere nu servesc ca nu au licenta sa vanda alcool...

De altfel, in oraselul nostru sunt o gramada de locuri dintr-astea, unde un pranz este in jur de cinci dolari si cu ganduri gratis (nu gratuite) de genul cepanameafolosescastiainmancaredeeasademulta,ieftinasiproasta?; unde limba engleza si aerul conditionat sunt foarte optionale, unde cele 5 mese si scaune casabile au trecut de proba timpului, unde calendarele chinezesti atarnate pe pereti imi amintesc de acelasi stil de calendar de pe peretii familiei Popa de pe strada Milcov, unde carnea de pui are gust al naibii de asemanator cu cea de porc sau cu hartia ambalajului de orez, unde tacamurile de plastic chinezesc si neambalate in nimic sunt expuse intr-un container incert la aer si te fac sa regreti ca nu stii sa manaci cu betisoarele lor de bambus ambalate individual in hartie si unde sosurile (soia, rata fara rata, mustar etc.) vin in ambalje micute, care imi amintesc de sampoanele comuniste gen-pernita (vi le mai amintiti?).

Dar cand iti umpli burta pe mai nimic treci cu vederea toate neajunsurile si speri ca toata mancarea a fost prajita sau fiarta la cele mai inalte temperaturi. Ca sa moara microbii...

Dar nu de calitatea mancarii si ambientul carciumelor gen Top China, China House si toate treburile asiatice vroiam sa spun. Ce vroiam sa impartasesc cu voi era o faza tragic-comica.

Dintre toti cei care lucrau in restaurantul ala doar o persoana stia sa vorbeasca limba engleza. Si respectivul cetatean avea maxim 12 ani, o voce rastita si cel putin 40 de kilograme in plus (nu, nu toti asiaticii din America sunt slabi, doar majoritatea). El era singurul care lua comenzile telefonice (cele la fata locului erau simplu de luat: aratai cu degetul pe meniu ce doresti, limbaj universal), cu el te intelegeai daca doreai orez maro in loc de orez alb (nu, nu aveau orez maro). Un personaj esential tanarul cu pricina la ora si in locul respectiv.

Problema majora a aparut cand a fost nevoit sa foloseasca toaleta si telefonul tocmai atunci si-a gasit sa sune. Sa o vedeti atunci pe tanti chinezoaica cum fugea cu telefonul in mana prin carciuma si cum mai batea ea in usa veceului ca sa iasa copliu' si sa raspunda.

Si a iesit, ridicandu-si cu o mana nadragii si cu ailalta tinand telefonul. Nu cred ca a apucat sa se spele pe maini; i-am sugerat, de altfel, sa o faca.

Despre Chicago

2011-09-27T22:44:00.006-03:00

Au trecut deja multe luni (si anotimpuri) de cand am fost in Chicago ca sa intalnim oameni faini tare, sa mancam bine si sa admiram o ploaie adevarata, care a tinut patru zile si patru nopti si... tot n-am reusit sa scriu macar un rand despre treaba asta.

De vizitat nu mai stiu ce am vizitat (nu, nu am urcat pe nici un zgarie-nori pentru ca v-am zis ca ploua si vedeam norii si de la nivelul strazii deci nu era nevoie sa ne urcam la mama naibii si sa platim bilet pe deasupra), nu am apucat sa vad nici macar vreun far, nu ne-am tras in poza cu bobul (boaba?) de fasole (in schimb, am vazut oglindita in ea luminile chicagoiene la ceas de noapte aproape senina), am cam tremurat de frig la inceput de vara, am injurat uneori si traficul, am apreciat si binefacerile unui metrou ca lumea dar impresiile mele despre Chicago le pot rezuma foarte scurt: Amalia's family, Dona's family, Ionela, bufetul polonez (un concept ireal pentru cineva care nu locuieste intr-o zona cu imigranti), muntele (ca sa nu zic a huge display of) de eugenia Dobrogea de la supermarket, cofetarie ca in Mediasul ante-revolutionar, vinul romanesc prost, dulce si ieftin, socata Aurora la $1.99 sticla de doi litri, parada seaca de Memorial Day, South Side vazut din mersul masinii, templu Bahá'í cu pliante in limba romana, aer de Europa rasariteana, culori indiene, miros de fabrici si uzine, limba engleza aproape inexistenta si downtown cosmopolit.

De fapt, nu am apucat sa vedem mare lucru din Chicago in excursia din luna mai si stiu ca vom mai merge acolo.

Initial vroiam sa scriu un post de multumire pentru atentia care ne-a fost aratata (chiar nu sunt bun la multumit si -mai ales- la raspunsuri prompte) si sa povestesc cum au decurs vizitele noastre la supermarket sau la cofetarie dar mi-e si acum putin rusine de cele 7 prajituri consumate la botul calului sau de cosul plin -printre altele- cu 30 de pungi a cate 10 eugenii fiecare.

Stiti ce a fost curios: chit ca vremea a fost de cacat (ma scuzati, dar asa a fost) sau ca drumul la dus a fost infernal noua ne-a picat tare bine vizita in the Windy City.

Ne-am simtit rasfatati cum n-am mai fost demult si speram (si vrem) sa intoarcem favorul cat mai curand, da?

No, cam asta vroiam sa spun inca de acum cateva luni dar nu am facut-o pana acum: saru-mana pentru ospitalitate si a fost tare fain ca ne-am vazut in carne si oase.

Uf, mult mi-a luat sa scriu.

Albi, asiatici, hispanici sau negri?

2011-09-02T11:10:00.008-03:00

Ca sa nu fie discutii inutile si acuzatii subtile vreau sa specific de la bun inceput ca eu tin cu Dinamo si cu Gaz Metan Medias, pe vremuri aveam si febleturi internationale (Real Madrid si Liverpool printre altele), urasc mirosul de transpiratie, cred ca mancarea mea preferata este o pizza buna, micii cu mustar, niste chestii tailandeze, miel cu rosmarin, costite cu sos a la Memphis, un burger facut medium, vermicelli vietnameji, salata de verdeturi cu somon si semninte de pin, oua ochiuri cu cartofi prajiti home-made, calamari, produse de patiserie sarate si prajituri "de cofetarie", sfecla rosie murata, lebenita (cum se spune corect: pepene verde sau pepene rosu?!), banane, fistic, branzeturi fine si branza de burduf; mai nou am un fel de hobby legat de faruri maritime, ascult Leonard Cohen, Dire Straits, muzica de inima albastra si voie buna (chiar urasc manelele, apropo), MadonnasiMichaelJackson, Frank Zappa, The Lonley Island, Lady Gaga, Muse, Gica Petrescu, Maria Tanase, Zdob si Zdub (daca ma intrebati altadata ce ascult o sa va spun cu totul si cu totul alte formatii si solisti, va dati seama, nu?).

Desigur, calatoriile sunt pasiunea mea numarul unu si -totodata- cea mai faina, relaxanta, informativa si costisitoare, la filme ma uit din toate pozitiile (o sa revin cu un post separat, am o datorie de indeplinit, stiu), uneori imi iese o poza decenta intre 123665 total nereusite, de fumat am fumat o singura tigara in clasa a cincea si alte placeri si naravuri le tin pentru mine si nu le expun pe taraba.

Dar eu unde vroiam sa ajung era la o nelamurire care mi-a fost semnalata recent: daca ar fii sa aleg cu ce natii sa traiesc in batatura si in proximitatea ei ce as alege: negri, chineji sau mexicani?

S-a mai pomenit (in plan secundar) si de americani, indieni, evrei, musulmani, est-europeni si nativi amerindieni dar mai mult primii trei erau adusi in discutie si la urma urmei rasa e o chestiune si religia poate fi cu doua sau mai multe intelesuri.

Toata treaba s-a pornit de la multitudinea de asiatici din Vancouver, eu am plusat cu african-americanii din sudul Americii si cineva s-a bagat in seama cu hispanicii californieni.

Eu am zis ca da si ca daca sunt oameni de treaba nu conteaza natia si rasa iar alte opinii au marsat preferabili pentru chineji (asiatici, ma rog) ca sunt mici, harnici si nu par periculosi.

Altii au zis ca mai bine cu negrii in preajma ca-s mai americani decat altii (!), sunt curati si -potrivit celor 28 de studente romance venite in America cu workandtravel si imperech...asta, imprietenite cu niste masculi de abanos- sunt si mai potenti decat toti baimarenii, mexicanii si chinejii la un loc.

Foarte putini si-au exprimat optiunea pentru hispanici (sau, pe romaneste, mexicani) din cauze datorate tendintei lor de a fi murdari si galagiosi asta chiar daca mancarea lor se situeaza, cred eu, pe primele locuri ale plebei autohtone (de americani, zic).

Mie nu imi place absolut de loc mancarea mexicana, apropo.

Desigur, intr-o societate idilica (idealica?), chestiile astea sunt probleme desuete, in societatea americana nu se discuta pe fata iar in societatea privata, de la masa din bucatarie, toata lumea are o opinie si se tinde dureros a se generaliza.

Si unde-s multi puterea creste si prostia nu mai sta la cutie, mi se sopteste in casca...

So?

Whistler, British Columbia

2011-08-23T14:16:00.010-03:00

In general, eu cred ca e bine cand mergi intr-un loc sa fii cat se poate de spontan si sa nu-ti programezi pasii, imbucatura si ce o sa-ti vada ochii.

Dar uneori dai rateuri si ti-ar fi parut bine de dinainte sa-ti fi facut un plan si sa nu-ti para rau de banii pe care i-ai dat pe mancare, pe durerile de burta inerente, pe arta abstracta total banala, pe istoria locala scremuta (asta se intampla foarte rar, de obicei istoria locului este chiar interesanta si iti poate da o idee despre cum si de ce se intampla unele lucruri...nu-mi cereti sa exemplific ce am spus, keep it simple), sa regreti ca nu ai vazut ce era mai important (sic!) de vazut si alte chestii grele, dadatoare de regrete minore si doriri de revenire pentru a se aprofunda ceea ce a fost ignorat fara voie.

No, acum ca am terminat cu introducerea greoaie as vrea sa va povestesc despre recenta gazda a probelor sportive care folosesc schiuri de la jocurilor olimpice de iarna (Whistler) si pe care am avut ocazia sa o vizitez.

Stiti cand am spus ca mi-a placut Viena cel mai mult la ultima vizita in Romania?

Si in Whistler mi-a placut cel mai mult cei 125 de kilometri de drum de la Vancouver pana acolo: se zice ca este unul dintre cele mai spectaculoase autostrazi din lume.

Este absolut superb, cu muntele in stanga, in mijlocul oceanului si in fata, cu piscuri inzapezite in zare la mijloc de august, cu barcute sau cu ditamai vasele navigand la marginea soselei, cu soseaua trecand printre ocean si munte, ca sa nu o mai lungesc.

Am vazut si o cascada absolut impresionanta (folosesc cam multe epitete si superlative, asa-i?), am vazut chineji absolut peste tot si am mancat la absolut cel mai prost restaurant din Whistler.

De fapt, nu este chiar cel mai prost, este pe locul 95 din 99 restaurante cu review-uri conform tripadvisor.com ...

Da' v-am spus ca avea o terasa absolut superba si de unde vedeai absolut toti cetatenii care se plimbau agale prin statiune?

Si pe langa absolut de multi chineji (ma scuzati, asiatici) erau absolut de multe fete frumoase, absolut de multi biciclisti de munte (ca sa nu le spun direct mountain bicker-si), foarte multe restaurante absolut mai bune decat cel la care am mancat noi si -absolutul absolut- un aer de statiune de munte europeana care m-a uns la inima.

De drum si jale

2011-08-20T14:59:00.012-03:00

Cand sansa (sau -Doamne, fereste- nesansa) imi scoate in cale o viitoare calatorie cu avionul mi se intampla un obicei destul de prost: nu pot dormi in noaptea de dinaintea taraseniei! Asta este, se mai intampla, dar cu ajutorul vreunui film sau al internetului (mai rar cu vreo carte desi imi tot propun sa o fac si pe asta mult mai des) imi pacalesc oboseala.

Zilele trecute mi-am fentat somnul cu un film lejer, pe post de red-bull: Arthur, cu barbatu' lu' Kate Perry si cu Hellen Mirren printre alti new-yorkezi get-beget. Comedie foarte proasta, numa' buna sa ma tina treaz si sa treaca vremea pana se face vremea de plecat din casa.

Zborurile ca zborurile: incaltat, descurelat, caramida aia care se vede in valiza este, de fapt, 15 ciocolate puse una peste alta, zboruri scurte si lungi, line si cu turbulente razlete, aplecari cand pe-o parte, cand pe alta, momente enervante si cu maini transpirate, stewardese (ca sa nu le spun insotitoare de bord) mai putin tinere si mai putin siluete (n-am noroc deloc la stewardese...doar o data mi-am clatit ochii cu niste moldovence faine de la Carpatair...in rest, doar gospodine care nu aratau deloc ca imaginea idilica a unei meserii neobisnuite...noroc cu baietii "stevardezi" ca scosi din cutie si efeminizati la maxim ar spune un rautacios), mancare de cosmonauti proasta si pe bani, apa, cafele, sucuri si veceu minuscul, peisaje incredibile, ape, paduri, puncte nedefinite, munti inzapeziti, campii inundate si infinite, peisaje lunare, 1345 de copii plictisiti, neamurile pamantului, televizoare vechi din 2 in doi metri pe mijlocul Boeingului 757 si un singur film la dispozitie: Arthur!

Din toate filmele din lume si-au gasit si astia sa-l puna doar pe ala de-l vazusem inainte cu cateva ore!!! Cate sanse sunt sa mi se intample una ca asta?

Mie, caruia nu i se intampla niciodata nimic anormal cand calatoresc (si) cu avionul...

Elena din Blaj

2011-08-12T12:38:00.007-03:00

La un moment dat a venit la mine la munca un om important in cadrul companiei (om cu functie mare, daca ma-ntelegi, super de treaba si fara nici un aer de vezidoamencaio-smaresimamajunssiacumcineecamine) si din vorba in vorba ma intreaba (inevitabil!) de locul meu de origine si imi zice ca da, da, inteleg ca esti din Romania, da' de unde esti din Romania?
Eu ii spun bancul cu ala ca de-a cui esti din Johannesburg si el imi zice ca logodnica lui e originara din Romania. No, acum e randul meu sa fiu curios si-l intreb ca de-a cui e si cum se numeste doamna respectiva.
Elena din Transilvania!
Hm, de unde din Transilvania?
Stai sa o sun ca acum e chiar in Romania la nunta lu' frates-o unde ar fi trebuit sa fiu si eu dar n-am putut merge ca a trebuit sa fiu aici si acum.
Pacat ca n-ai mers ca o nunta romaneasca poate fi de pomina.
Alo, draga, cum ii spune orasului tau? Blaj!?
Ai auzit de Blaj?
Da, e de-a mea, la 25 de mile de Medias!
Auzi, Eleno, ai auzit de Medias? E aici un tip, Flavius, roman si el. Cum, trece acelasi rau prin orasele voastre? Asta e chiar prea de tot. No, sa te distrezi fain la nunta si ii transmit salutari concetateanului tau. Si noi pe voi.
Auzi, frate, ce chestie, sunteti din aceiasi zona.
Da, este o lume mica.

Pe aia cand am mers la biserica si am vazut din spate o doamna si i-am spus Mariei ca tanti respectiva ori e din Blaj ori e din Tarnaveni v-am spus-o?
Nu?
Era din Tarnaveni.
Am recunoscut coafura.

Despre Winnetou si serendipitate

2011-08-08T09:07:00.006-03:00

Printre chestiile interesante care mi s-au intamplat in America se numara -cu siguranta- si cina (insotita de niste lichide) pe care am luat-o acum vreo cateva saptamani in compania unei doamne, 100% indianca. Si nu indianca din India, ci neam de-a lui Pocahontas, nativ american.
N-am vorbit deloc despre istoria indienilor americani, n-am intrebat-o nici macar de Winnetou, am vorbit despre flori (a avut un business cu flori), despre fiul ei de varsta mea care tocmai si-a tuns parul dupa multi ani, despre oameni, despre locuri si despre mancare.
Avea femeia asta o pace interioara si o infatisare impacata si senina pe care noi nu vom fi vreodata in stare sa o avem! Asta asa, ca o observatie oarecum la subiect...
Si a insistat sa plateasca ea nota, asa ca ma pot mandri ca un indian mi-a facut cinste cu niste beri si margherite.
Dar daca n-am vorbit despre indieni asta nu inseamna ca nu m-a mancat limba sa intreb 18973291 de intrebari, dar m-am abtinut si am apreciat seara faina petrecuta la o carciuma mexicana (apropo de bucatarie mexicana eu o gasesc cel mai putin atragatoare dintre milioanele de bucatarii din America, desi este probabil cea mai populara, cu miliarde de restaurante prin toate coclaurile).
Cat despre poze ele sunt facute la un pow-wow al unui trib din Virginia in vara anului trecut, treaba respectiva fiind inca o experienta inedita si de neuitat si despre care imi pare rau ca n-am scris la momentul potrivit si de la care am invatat ca e foarte bine sa ai o baterie de rezerva la aparatul foto; ca e pacat sa ti se termine bateria dupa primele 10 minute de festival si doar 12 poze facute. Si uneori e bine sa scrii despre un lucru cat de repede, imediat dupa desfasurarea lui. Nu de alta dar dupa un an lucrurile se uita, senzatiile se atrofiaza, nuantele sunt neant si mirosurile dispar.
La un pow-wow se aduna reprezentanti ai mai multor triburi, canta, danseaza, vand mancare si obiecte de artizanat, socializeaza si nu uita. Asta chit ca au cantat in deschidere imnul USA intr-o varianta total originala.

Pofte de demult

2011-07-06T21:57:00.005-03:00

Uneori ma surprind si pe mine de ce prostii imi trec prin cap!
De exemplu, de cand sunt in America m-au "traznit" putine dintre poftele alea celebre, gen dor de mici cu mult usturoi si gust de nu stiu ce substanta chimica si pofta de slanina afumata si impachetata, de preferinta, in ziarul local sau tanjit dupa eugenia aia originala si de kefirul de Napolact luat pe stomcul gol sau de zacusca care mie nu mi-a placut niciodata si de o costita afumata cu iahnie de fasole ca la o carciuma sibiana linistita de o prajitura ca la mama acasa (u, astea-s cele mai bune si mai imposibil de obtinut pe plaiurile astea, de restul se face rost destul de usor); de o sarma neaosa si fara bucati de slanina prin ea nici nu mai pomenesc ca dintr-astea gasesti pe toate gardurile si la toate natiile acasa chit ca o ciorba de burta care pica bine la stomac daca era mancata de doua ori pe an si insotita de o bere Ursus de la inceputul anilor 2000 sau de un suc Tango la plic si de o ciocolata ROM (eu preferam Bucegi si napolitane Danut daca ma intrebati) nu sunt de 'colea.
Da, ne putem "alina' poftele fara mari dureri de cap (mai ales ca ACUM stim de unde sa cumparam chestii de comfort food la preturi promotionale...o sa scriu despre asta cat de curand, ca e de pomina si am si martori) si doar de doua ori mi s-a facut pofta dintr-aia adevarata, cu adevarat mare, de "ceva bun": prima data, in urma cu vreun an, mi s-a facut dor (chit ca am mancat doar de cateva ori) de pita cu untura de porc si ceapa; am cumparat de urgenta niste untura de la polonezi, m-am uitat la ea si mi-a trecut dorul fara sa ma ating de chestia aia destul de scarboasa daca e sa fiu sincer pana la capat...cred ca o mai avem prin frigider, daca o doriti, o donam fara regrete...
A doua oara m-a luat -foarte de curand- o pofta de ceva de demult si de acasa: as manca niste agriș de dupa gardul gradinii lui Filon din Daia! Pe bune, nu glumesc, imi lasa gura apa de cateva ore numa' cand ma gandesc la agrisii aia, verzi, rosii, acrii, dulcegi, moi, tari, oricum, numa' sa-i gust!
In engleza le zice gooseberry da' unde-i gasesc in Virginia inca n-am aflat!

PS Poza este cu cranberry a.k.a. merisor in traducere libera ca agrisi verzi pe pereti n-am unde poza.

Cum se poate repara eroarea cu Loteria Vizelor 2012

2011-06-13T17:18:00.007-03:00

Ca un demn rezident american aterizat pe plaiurile astea datorita programului guvernului american (suna pompos, ai?) Diversity Imigrant Visa (sau Loteria Vizelor cum i se mai zice neaos) nu pot decat sa fiu oarecum interesat de bunul mers al programului care mi-a schimbat viata.

Ca o divagare de la subiect recunosc ca, in continuare, imi bat la cap prietenii buni de acasa sa aplice cu incredere ca se merita si au si la cine veni. Asta asa, ca sa nu existe discutii.

Bineinteles ca ati auzit de ...hm, nici nu stiu cum sa o numesc...neplacerea, eroarea, drama, nesansa, ghinionul, da-o-npanameacaamcastigatsiastiaauanulatextragerealaloto6din49siiodejami-amvandutcasasivacacasaambanideamerica si surpriza neplacuta cauzata celor 22 de mii de potentiali detinatori de card de rezident american (atatia au fost anuntati ca numarul lor e castigator) din cauza unui amarat de program de calculator care nu si-a facut treaba bine si corect.
Nu vreau sa fiu in pielea cuiva care se afla in situatia respectiva si eu am o propunere, in cazul ca intereseaza pe cineva: sa-i lase pe aia care au castigat sa fie castigatori, sa mai extraga pana la 100 de mii de numere castigatoare (in loc de cifra normala de 50 de mii pe an) si la anul Loteria Vizelor sa ia o pauza de un an, in acest fel impacandu-se si capra si varza.
No, cam asa cred eu ca ar fi destul de bine si elegant.
Daca mi se va accepta propunerea (pe care nu am cui, cum si de ce a o trimite) am doar o dorinta: sa pot alege si eu un amarat de numar.

Despre fotbal si cultura

2011-06-07T19:06:00.006-03:00

Pe vremuri, am avut o discutie interesant-banala cu o prietena buna care s-a lasat cu suparari si evitari pe o perioada indelungata. Asa, ca intre prieteni buni, am putea spune...
Tarasenia s-a produs de la o chestie absolut puerila si irealizabila: daca ar fi sa ai doar o singura optiune, la ce ai prefera sa asisti: la un spectacol de gala la Scala din Milano (Teatro alla Scala pe numele din buletin) sau la un meci de fotbal, pe Santiago Bernabeu sau Camp Nou, intre Real Madrid si Barcelona?
Atunci fiind in the foarte early 20's (ce vremuri) nu am stat pe ganduri sa spun ca as alege meciul de fotbal si imediat mi-am luat-o in barba cu un barbatii e prosti si microbisti fara cauza. Degeaba am incercat eu sa-mi argumentez alegerea (chiar, se argumenteaza alegerile intre prieteni?) ba ca atmosfera aia cu o suta de mii de oameni bucurandu-se in gura mare suna mai pe sufletul meu de om de 20 de ani fata de o atmosfera prea decenta si posibil snoaba la Casa Sindicatelor din Milano, ba ca eu nu am urechea formata pentru teatrul liric si alte chestii grele culturale de care auzisem la televizor si pricep mai bine o chestie care a prins la tot vulgu', cu exceptia americanilor, ba ca una, ba ca alta incat aproape un an de abia ne mai salutam.
No, o altfel de dilema a rasarit in primavara asta cand am aflat ca va fi mare meci, mare la foarte mica distanta de Williamsburg: FC Barcelona va juca cu Manchester United in 30 iulie in apropiere de Washington DC intr-un meci amical, intamplator reeditarea ultimei finale Champions League! Nu e Real cu Barca, nu e nici macar Nou Camp (e stadionul lui Redskins) dar eu m-am bucurat ca un copil cand am luat bilet la 2 minute dupa ce s-au pus in vanzare.
Recunosc cu mana pe inima ca as fi facut un efort major si as fi platit pana in 500 de dolari pe un bilet (cu riscul sa dorm afara daca ar fi aflat nevasta ca sunt atat de "darnic") dar nu a fost cazul de o suma atat de mare (am platit mai putin de jumatate pentru super locuri, randul al saptelea, pe mijloc) si sper sa ajung vreodata si la La Scala aia, ca sa impacam si capra si varza.
Si pana ajung in Italia poate ma semi-culturalizez cu Andre Rieu in toamna, tot in capitala americana.

Ardelenii, tornada si tirul rasturnat

2011-06-03T23:02:00.005-03:00

Am dat sa plecam din casa cu destinatia Chicago via aeroportul din Richmond de unde urma sa luam nu un avion (uf, fobiile astea), ci o masina de inchiriat ca -deh- e mai simplu sa pui mii de kilometri (ca sa nu zic mile) pe masina altuia nu inainte sa verificam lista cu ce trebuia sa luam: actele le avem, nevasta? le avem. banii ii avem? mai sunt ceva. chiloti si ciorapi? sunt. numere de confirmare pentru hotel si masina? printate de mana, in carnetel. GPS si adrese? adrese avem, gps-ul l-am uitat la lucru (doar doua ore de abatut din drum...la n ore cat urma sa conducem inca doua in plus nici nu mai contau).
No, am luat masina lor, am lasat masina noastra si am purces la drum. Nici nu am apucat sa iesim din Virginia si sa intram in West Virginia (nu-mi pare deloc natural cum ar suna Virginia de Vest asa ca o las cu numele neaos) ca o chestie ciudata s-a produs: mai intai s-a intunecat in partea dreapta-fata, dupa aia a inceput sa adie un vanticel, dupa aia s-a intunecat -pe langa partea dreapta-fata si in fata-fata si in stanga-fata si in spate-spate; dupa aia vanticelul care adia a inceput sa imprastie niste frunze, crengi si copaci, in special brazi, pe autostrada si pe langa masina noastra de inchiriat (unii proprietari nu au avut noroc si vantul le-a adus bradul pe masina), dupa ce tornada a trecut razant pe langa noi si exact cand la radio ziceau baietii ca e pericol de tornada exact in zona unde eram noi s-a pornit potopul si -de emotie- gps-ul s-a gandit sa ne ofere o scurtatura in miez pe noapte pe drumurile mai mult decat secundare ale Virginiei de Vest (aici parca suna mai bine asa decat drumurile secundare ale West Virginiei) si cand sa ni se termine benzina din rezervor si putina concentrare pe care o mai aveam am ajuns la un fel de autostrada si am gasit un loc unde sa punem si noi capul jos cateva ore.
Dupa aia ne-am trezit si am zis, usurati, ca ioi, ce bine ca nu am murit degeaba pe coclaurile alea si am sofat cu 8o de mile pe ora pe drumuri pustii pana cand un tir s-a rasturnat in fata noastra si am stat blocati doua ore pana un nene politai ne-a spus sa o luam pe aratura si sa ne ducem pe drumul ala de tara daca mai vrem sa plecam azi de acolo. Noroc ca masina de inchiriat a rezistat bine cand am condus-o pe teren accidentat si dupa aia drumul extrem de plat si anost din Ohio si Indiana a decurs fara probleme si am ramas blocati in trafic cateva ore cu vedere inspre zgarie norii spectaculosi din Chicago in miez de vineri, ora 4 dupa-amiaza, in Memorial Day Week-end.

In caz ca nu ati inteles nimic din drumul nostru inspre Chicago fac un scurt rezumat, cu precizarea ca nici noi nu am inteles nimic: am fost atacati cu furie de mama natura din toate pozitiile, ne-am ratacit prin pustietatea pustietatilor, am fost aproape de a ni se termina benzina pe acolo, am stat blocati alte ore in trafic din cauza singurului camion care circula pe acolo si care si-a gasit sa se rastoarne fix cand ne ardea buza mai tare si am ajuns in Chicago dupa 23 de ore de la plecarea de acasa. Un drum normal ar trebui sa dureze intre 12 si 14 ore, asta asa, ca fapt divers.
Dar nu drumul a fost destinatia de data asta si asta a fost doar un amanunt de tinut minte.
O sa scriu si despre ce a fost cu adevarat important in Chicago in curand.

Romania is safe

2011-05-09T09:24:00.009-03:00

Un domn a venit ieri pe la mine la munca ca sa ma intrebe cateva chestii legate de Romania (respectivul lucreaza pentru o agentie si va fi in Romania si Bulgaria pentru urmatoarele cateva luni).
I-am spus ca sunt plecat deja de multisor din tara si nu mai stiu multe dar primul sfat care imi vine in minte este sa incerce sa evite deplasarea cu masina si sa evite total condusul pe soselele noastre neaose. Si, daca se poate, sa calatoreasca mai mult cu trenul si avionul.
A mai vrut sa stie despre litoralul romanesc si eu i-am spus ca mai bine sa mearga in vecini, la greci sau la croati. Dar, in schimb, i-am recomandat calduros zona Sibiului (cu tot cu Medias si Sighisoara), Maramuresul, Clujul, Brasovul, Bucurestiul, Carpatii, Bucovina. I-as fi spus si de Iasi sau Timisoara dar nu prea cunosc prin zona desi cred ca sunt locuri minunate acolo si demne de a fi vazute de un american dornic de turism romanesc.
M-a intrebat daca este usor de ajuns la locurile astea si eu i-am raspuns ca nu neaparat.
M-a intrebat daca Romania is safe si i-am raspuns ca de impuscat nu o sa-l impuste nimeni, de furat si inselat se intampla oriunde in lumea si nu ar fi ceva anormal daca ar fi talharit in ore mici de noapte daca este intr-un loc nepotrivit. Dar, in linii mari, Romania este foarte sigura in comparatie cu multe locuri de pe Pamant; inclusiv marile orase americane.
Mi-a multumit frumos si mi-a spus ca lui ii place Brasovul, ca fusese acolo de cateva ori.
Eu n-am inteles de ce m-a cautat ca sa ma intrebe de Romania daca tot mai fusese acolo.
Dar a fost tare simpatic si mi-a spus ca se muta din Virgina si ca are de vanzare o casa.
Si-i plac masinile europene dar Dacia nu l-a impresionat.
Deh, americanii astia care n-au ce face acasa...

Concert Kylie Minogue in DC

2011-05-06T10:01:00.004-03:00

Acum o saptamana am fost - in capitala americana - la concertul lui Kylie Minogue.
Spectacolul a fost total - ca sa folosesc un sablon expirat: scena cu elemente acvatico-retro-futuristo-grecesti, coregrafia imecabila si dansatorii ca din videoclipuri clasice, costumele nenumarate (create de Dolce&Gabbana), muzica, dansul, atmosfera din sala toate astea au contribuit pe deplin la un show strajnic al divei pop australience.
Apropo de diva pop: la un scurt sondaj oral o gramada de lume de pe aici nu a auzit de ea! Poate ma invart eu intr-un cerc gresit, ori poate chiar nu este ea atat de cunoscuta in America ca in restul lumii. O fi la fel ca fotbalul (socceru')...
No, cum spuneam: concertul de promovare a albumului Aphrodite (ca asa se numeste ultimul album al ei) a fost pe sufletelul meu si-l recomand cu caldura, in special celor care au mintea deschisa si nu sunt homofobi.

Si acum sa trecem la partea picanta a concertului: publicul spectator a fost (si nu exagerez deloc) 80% de alta orientare sexuala. Barbati de alta orientara sexuala, ca sa fiu mai exact.
Stiam cateva chestii legate de Kylie Minogue, dar ca este una dintre cele mai exponentiale "gay icon" din lume nu stiam. Acum stiu!
Pe mine m-a amuzat teribil sa stau la coada la toaleta intre un marinarcutricouindungisiberetaregulamentara si un cowboymustaciosimbracatincostumdemasochistcainvideoclipulalacuYMCA.
Si vecinii nostri de scaun au fost simpatici: in stanga doi batranei tandri si in dreapta doi flacai tineri, la inceputul relatiei dupa privirile dragastoase pe care si le aruncau.

Dar eu nu asta am retinut de la spectacol, partea cu audienta neobisnuita a fost doar un amanunt din atmosfera showului; partea principala a fost Kylie Minogue, in forma de zile mari, fara doar si poate.

Sarbatori pascale pe plaiuri straine

2011-04-22T12:37:00.003-03:00

Ati vopsit ouale? Cozonacii au crescut ca la cartea de bucate a bunicii? Mielul este taiat regulamentar la craca copacului? Hainele si incaltamintea noua este gata de a fi purtata la zi speciala? Am inconjurat deja biserica si asteptam Invierea cu lumanarea pregatitat la indemana? Recipientul pentru luatul painii sfintite si inmuiate in vin este curatat? Miroase a primavara si a linistea ulitei copilariei in zi de sarbatoare? Familia si prietenii sunt aproape, chiar daca numai in gand?
No, daca ati raspun afirmativ macar la cateva din intrebarile mele de mai sus tot nu-i rau. Ca de aglomeratia si agitatia cumparaturilor nerecomandata cardiacilor si celor cu oroare de magazine ma gandesc ca n-ati scapat.
Sincer, habar nu am cand a mai trecut un car de zile si iarasi suntem in prag de sarbatoare.
O fi de vina America, o fi de vina varsta, o fi "agitatia cotidiana", dar parca (parca?!) timpul asta prea fuge intr-un ritm mult prea nebun.
Si sa stiti ca oua vopsite, cozonaci, miel, haine, popi si biserici, paine inmuita in vin, primavara, liniste si prieteni sunt si pe meleaguri straine. Doar familia si prietenii de acasa nu sunt intotdeaua prezenti in carne si oase alaturi de noi la ceas aniversar (noroc cu limba de lemn ca mai avem fraze tip) dar incercam sa compensam si neajunsul asta cum putem. De exemplu, prietenul internet, Google, Yahoo, VoipRAider si alte companii de aceiasi natura ajuta mult, aproape ca fac parte din familie.
Asa ca, daca tot am ajuns din nou aici, va doresc sa aveti parte numai de bucurii si doresc tuturor un Paste fericit si normal!

Spirit de antrepenor semi-ratat

2011-04-08T14:17:00.003-03:00

Ma gandesc foarte serios sa-mi deschid o afacere.
Desigur ca nu am destui bani de investit; exista doar cateva idei, exista discutii, exista oportunitati, exista chiar si o criza economica dar intotdeauna avem o sansa ascunsa prin fundul buzunarelor, pai nu?
Unii ar spune ca mi s-a urat cu binele, unii poate m-ar incuraja, altora li s-ar rupe de capacitatea mea de "patron" intre ghilimele, altii imi vor povesti din propriile greseli si succese si eu stau si cuget ca inca nu stiu ce vreau sa ma fac cand o sa cresc mare!
Asa ca, daca nu am fost indeajuns de isteto-capabil ca sa ma fac matematician, electrician, inginer mecanic, bucatar profesionist, tamplar, frizer, manichiurista chinezoaica, fizician, programator la Google, sora medicala (inregistrata sau nu), individ nascut pentru a vinde sau - pe scurt- persoana cu o meserie concreta (sa nu ma intrebati ce e aia) ma bazaie tot mai mult o idee pe la creierul meu odihnit ca sa ma risc si sa iau taurul de coarne. Apropo de taur, puteam include si macelar la lista de profesii concrete. Si - fara nici o gluma - la un moment dat mi s-a oferit "oportunitatea" sa fiu macelar. Asta este, unora le place jazzul, altora le place ideea de a fi macelar. Mie imi place jazzul si consider ca orice profesie este onorabila, ca sa nu fie discutii.
Ok, ok, rectific: aproape orice profesie este onorabila in felul ei. Momentan nu-mi vin idei de profesii neonorabile (desi ma gandesc ca exista si dintr-astea), dar daca aveti voi unele scrieti-le cu incredere aici sau oriunde.
Si eu - de fapt - vroiam sa scriu despre prestatia absolut haioasa a lui Elton John la Saturday Night Live si uite ce a iesit: anunturi matrimoniale, gen domn titrat, posesor auto, caut afacere, fara obligatii, accept provincia!

Mici si grasi

2011-04-04T09:14:00.003-03:00

Lumea asta e mica. Chiar foarte mica, uneori. Si chestiile intamplate la Bolintin Vale au uneori efect -mai mult sau mai putin intarziat- in Charles City County (un ţinut de prin partile unde locuim noi la ora actuala).
Un exemplu total nefericit este cel cu pastorul idiot din Florida care arde un Coran (bineinteles, in prealabil, tinut la inmuiat o ora in kerosen) si niste barbari care se enerveaza la doua saptamani dupa ce a ajuns vestea in satul lor afganistanean si in lipsa de altceva iau la macel sediul ONU...ok, suna pompos sediu, reformulez: o mini-misiune ONU...si se razbuna pe toti cei iesiti in cale: nepalezi, nordici europeni si -cel mai dureros pentru noi- un sucevean, Filaret Moţco pe numele lui.
Desi initial se vorbea de decapitare, se pare (?!) ca au fost doar niste injunghieri in gat, chestie mai acceptabila, ar spune unii cinici.
Rai tare astia cu religiile lor.
Si pacat ca -de cele mai multe ori- nu sufera cei care provoaca raul. Ei doar au un ranjet mare pe fata cand isi privesc opera.
Si cred ca a venit primavara!

Picasso viziteaza Virginia

2011-03-28T09:16:00.008-03:00

Imi zice cumnata-mea ca-i este ciuda ca nu a apucat sa viziteze o chestie faina petrecuta in urma cu vreo cateva luni in Seattle.
Despre ce chestie e vorba, o intreb?
Pai o mare expozitie Picasso!
Hm, pai atunci o sa te bucuri de excursia in Virginia si mai mult: il avem aici pe Picasso (aceiasi expozitie itineranta, chiar), la muzeul de arta din Richmond! Asta apropo de coincidente.
Da, oarecum intamplator, primavara asta a adus in capitala Virginiei una din cele mai interesante colectii de arta: colectia personala de tablouri (inclusiv portretul lui Dora Maar), sculpturi si fotografii a lui Pablo Picasso. Ca doar fiecare artist care nu moare de foame are operele sale favorite, pe care si le-a permis sa le tina pentru sufletul lui.
Toata treaba cu expozitia asta s-a produs din mai multe cauze: Musée Picasso din Paris este in renovare si si-au spus baietii (de fapt, o doamna directoare) ca e pacat sa acopere cu niste carpe prin vreun subsol bunatate de opere de arta si le-au dus la plimbare: au fost in Helsinki, St. Petersburg, Moscova, Seattle si acum in Richmond (aici e unica singura expozitie de pe coasta de est a Americii), de unde vor pleca in San Francisco. S-au gasit si sponsori cu buzunar larg (in cazul Richmondului au sarit cu banii compania farmaceutica Altria cu sediul central in fosta capitala a Confederatiei...glumeam...Altria este noul nume a lui Philip Morris, producator de cancer la gat si miros de carciuma si tata marcilor Marlboro, L&M, Assos, Chesterfield si nu numai), s-au gasit si locatii pe masura (The Virginia Museum of Fine Arts tocmai a fost remodelat, refacut, reconditionat, recreat, recevretivoi dar arata absolut impresionant), s-au tiparit biletele (aici era 20 de dolari de persoana, mai mult decat decent) si s-a dat drumul la popor (zilnic sunt la muzeu sute de amatori de arta, zeci de persoane carora le suna cunoscut numele de Picasso si vor sa vada despre ce e vorba si cativa rataciti in trafic si care cautau o parcare ieftina), s-a dedicat un intreg magazin de suveniruri plasat strategic la intrare si la iesire unde poti gasi orice: de la albume de arta, reproduceri, vederi, cani, puzzle-uri, carti de joc si pana la incredibilele papusi Picasso pe care am indraznit (sic!) sa la fotografiez.
Fotografiatul in incinta expozitiei este strict interzis dar in restul muzeului este absolut permisa daca nu sunteti rai si folositi blitzul.
Si daca anul asta aveti drum prin Richmond, San Francisco si -incepand cu anul viitor- prin Paris, eu va recomand sa vedeti opera genialului (numiti-l cum vreti, dar cuvantul normal nu cred ca-l defineste absolut deloc) pictor Pablo Diego José Francisco de Paula Juan Nepomuceno María de los Remedios Cipriano de la Santísima Trinidad Ruiz y Picasso. Nu glumesc, chiar asta e numele complet al pictorului spaniol.

PS Chiar, oare ce personaje neaose, romanesti, cu muzeu memorial, s-ar preta la a fi "imprimate" in pluş?! In afara de papusile in cutie de plastic, in costum popular de la Muzeul Satului.

Fox News, Obama si dictatorul

2011-03-25T22:10:00.006-03:00

Si asa scriu destul de rar pe blogul meu incat nici nu merita sa-mi fac nervi si nervuri cu vorbe de duh despre poporul roman si politicienii lui. Cum ziceam, unii moare, altii se preda. Cu accent pe ultimul a de la preda.
Asa ca mai bine spun despre politichia americana.
Deci, prin America am inteles ca exista mai multe canale televizate de stiri, printre care cel mai adevarat (sunt extrem de sarcastic in caz ca nu ati inteles ironia) este Fox News. Unii l-ar da echivalent in Romania pe Antena -sa-i dam un numar- 3,4898. Eu, personal, le-as da un strajnic echivalent dupa cap ambelor.
Ori ca e cutremur, sau ca adoarme vreun controlor de trafic aerian in post, ca unii imigranti ilegali sunt trimisi inapoi in latinatatea lor, ca pretul benzinii creste, ca economia mondiala e pe duca sau nauca, ca armata chineza isi construieste cel mai tare portavion facutpevapormadeinchina, ca premiile Oscar nu mai sunt ce-au fost, ca Lady Gaga este o vedeta reala, ca Charlie Sheen e dus cu pluta iremediabil, ca marijuana aia nu se mai legalizeaza odata, ba ca nu-i indeajuns de religios, ba ca e prea musulman nascut pe alta planeta, ba ca programul No Child Left Behind ii favorizeaza pe cei din Ferentari (apropo, NCLB nu este un program initiat ...nici macar sprijinit... de catre prezentul presedinte american), dar asta este irelevant, important este ca Obama este si musulman, si necrestin, si prea inchis la culoare, si prea moale si a fost si bolnav cand a fost mic. Si -categoric- are destule chestii care-i pot fi reprosate, imputate si amputate dar trebuie si argumete, mama lor de argumente!
No, ca aici vroiam sa nu ajung, cam asa ar zice unii ca e treaba si in Romania (stiu, astia care nu stau in tara sunt prostiti de la capsunile culese pe campurile lumii si e inculti si incapacitati intr-ale politicii neaose, diaspora care sterge batranii lumii la cur nu stie ce se intampla in tara): orice se intampla, cu argumente, fara argumente, sa-l futem pe Basescu si apoi 'om vedea ce o mai fi. Sa moara dictatorul si sa ramanem noi (noi?! cine sunteti noi?) sa reparam ce a stricat marinarul din '92 (!) incoace.
Si dupa aia inchidem lumina si speram ca in 136 de ani a doua limba oficiala in fiecare tara a lumii va fi limba romana.
Si ca in anul de gratie 2011 nu se vor mai calca urmasii lui Decebal si Traian in picioare la ulei ieftin de gatit.
Si ca coruptia (da, e cacofonie, da?) este subiect etern si nevindecabil in orice maruntai al societatii romanesti si la orice nivel.
Si ca noi suntem cei mai destepti si docili poporeni ai lumii. OK, noi si chinezii.
Si ca orice divort al unor vedete media (rahat de vedete?) este principalul subiect la masa de seara in familia romaneasca si stire de prima pagina inclusiv in presa asa-zis serioasa.
Si ca oamenii care au ceva in capu' lor sunt adusi la stadiul de neica-nimeni intr-o tara dominata de la mare inaltime de politicieni jegosi si inculti si manelisti cu studii la Surbona si Oxtord (asta este un fel de casetofon Dhillips si trening Adidos).
Ma scuzati daca am sarit calul (o, da, l-am sarit si puteam si mai sus) si -indiferent de opiniile politice si numai- raman al vostru,
Traian Decebal Tokes. Cu o-ul din Tokes cu doua puncte deasupra.

Cu Dana prin jurul casei

2011-03-09T22:05:00.006-04:00

A fost de curand la noi sora Mariei si cu ocazia asta am revazut si eu locurile din jurul casei.
Am luat-o agale, i-am aratat unde am stat prima oara in America, unde ne plimbam noi de se uitau toti conducatorii auto - imi place tare mult cum suna conducator auto, sa ma scuze soferii ca nu le folosesc denumirea simpla - ca la filme straine (sunt o gramada de zone in America unde daca vezi un pieton este un fenomen extrem), am intalnit oameni si personaje dragi (cu siguranta voi scrie despre personajul asta drag), am vazut cum arata un ghetou meserias (meserias pe naiba, e de-a dreptu' sinistru intre strada 1 si strada 21 din Downtown Newport News...pacat ca nu te poti opri ca sa faci poze...ar fi o chestie adevarata si unica sa va pot arata cum este acolo), am dus-o sa vada si Virginia rurala si pe cea municipala, am vizitat scurt capitala statului (pentru o incredibila expozitie Picasso), am vizitat o nava militara (inevitabil vezi asa ceva daca esti in zona), bineinteles ca am fost (uf, ca mult am mai vizitat in patru zile) si in Colonial Williamsburg si dupa ce am facut toate astea ne-am oprit si am mancat. Si cat am mai mancat!
Am tinut eu neaparat sa-i arat cat mai multe din restaurantele mele favorite si am reusit. Categoric, s-au comis excese si exagerari, am servit turceste, italieneste, nemteste, americaneste (am primit recomandari sa nu ne incurcam cu asiaticii si mancarurile lor de data asta, are destui si destule in orasul ei de resedinta), am pus [alte] kile pe mine, am baut Efes si Carlsberg si cidru de pere ca la mama lui acasa, am baut ceva vinuri si ape cu sau fara bulbuci si culori, la capitol deserturi nu am stat atat de bine (in afara de niste clatite cu gem de afinie) de data asta ca, deh, nu le-am putut face chiar pe toate.
Si da, in continuare cred ca este frumoasa si interesanta Virginia. Si nu doar Virginia...

La teatru, birjar

2011-02-23T20:44:00.004-04:00

Stiti unde n-am fost (deocamdata) in America?
Raspunsul este: la teatru.
Da' sa stiti ca mergem maine, la Rinocerii lui Eugene Ionesco jucat de catre studentii la actorie de la colegiul din oraselul nostru.
Ca o paranteza: eu scriu mai mult de chestii care au legatura cu Romania nu pentru ca noi frecventam doar chestii neaose, nu, ci pentru ca astea imi par mie mai interesant de povestit aici.
De exemplu, aseara am mancat la vietnamezi. Deci, se poate si altceva. Inchid paranteza.
Nu vom merge cu tricolorul (se scrie cu t mic sau cu t mare tricolor in contextul asta?!) desenat pe fata si nici cu el pus in bat. Probabil, intre noi fie vorba, piesa va fi prezentata ca a scriitorului francez Ionesco si noi vom supravietui si de data asta.
In rest, tot din ciclul cultura si romanism, mai divulg ca vom merge la cea mai tare expozitie Picasso care s-a vazut vreodata (exagerez, normal) pe coasta de est a Americii, am cumparat bilete -dar nu mai mergem- la Bon Jovi in Washington (Maria zice ca inca stau bine blugii pe el si ar fi fost fain sa-l vedem dar avem motive mai bune de anulat asa ca tot raul spre bine); interesant de mentiont -cred eu- ar mai fi si vizita facuta intr-un McDonalds dupa ani de zile (am luat o cafea si o chifla cu omleta facuta din oua reale, nu chestie la bidon si branza portocalie aproape adevarata).
No, acum ca am scris despre teatru nici macar nu mai mentionez ca alte chestii despre care ma gandeam sa scriu erau chestii grele gen filme de Oscar, restaurante de lux si de duzina, Tea Party, teoria constipatiei, corupti fara coruptie, masini mari, preturi la benzina care-si schimba prefixurile, religie subliminala si fotbal american pe care incep sa-l inteleg dupa lupte seculare. Dar bine ca nu am scris ca e prea frumos afara, timp de primit oaspeti dragi de departe si intalnit oameni noi si vechi deosebiti.
Si am implinit de curand si 4 ani de America si m-am luat cu una, alta si am uitat sa depan amintiri. Poate imi amintesc la anul, de ce nu!

Facebook este sfarsitul lumii...

2011-02-12T19:42:00.004-04:00

...sau cel putin asa crede un coleg de-al meu care este proaspat divortat [si] din cauze de mare retea de socializare virtuala.
Povestea lui e lunga dar -pe scurt- fosta sotie a inceput scandalul prin a-l suspecta gratuit ca intretine relatii sexuale cu cel putin jumatate din fostele lui colege de scoala generala regasite peste ani cu ajutorul lui Mark Zuckerberg si s-a sfarsit cand ea si-a gasit printre prietenii ei virtuali un amant care are o afacere de tuns iarba. Sau ceva de genu'...
Acelasi coleg are o matusa directoare la o agentie de asistenta sociala din Wisconsin care a concediat deja 5 persoane din cauze de facebook: unu' a sunat ca-i bolnav si nu vine la lucru si a doua zi posta poze din vacanta datate in urma cu o zi, alti doi isi faceau juraminte de dragoste wall-to-wall (legaturile amoroase "pe fata" intre colegi sunt intersize in unele locuri) si restul de doua bucati concediate impartaseau la prietenii lor virtuali chestii din bucataria interna a agentiei care nu trebuiau spuse si la altii.
Dar, pe langa chestiuni rele, avantajele de a avea un cont feisbuchist sunt destule: ne tinem la curent prietenii reali si virtuali cu ce am mai vazut si facut, ce boli avem, ce mancam, ce citim (mai rar dintr-astea), cat am mai crescut, ce masini ne-am mai luat; exista destule placute reintalniri imposibile, poze improbabile, multe poze cu prietene semidezbracate sau cu prieteni mai mult sau mai butin burtosi (majoritatea avem poze in costum de baie, la plaja...la un moment dat am vazut o poza cu o amica facand topless pe o plaja din nustiuceinsulaspaniola...facebook extrem), multe poze cu copii, linkuri educativ-distractive-muzicale-si enervante uneori, jocuri fantoma urgent ascunse pe vecie (dai click pe X si hide all by farmvillesinunumai), cauze bune si nebune, unele informatii care daca sunt puse cap la cap dau dureri da...exact, de cap.
Imi mai place si butonul "like", apesi pe el si nu mai trebuie sa comentezi, sa-i transmiti salutari prietenului, economisesti timp si omul vede ca-ti pasa. Si e bine ca nu exista un buton de "no like" ca asa puteau aparea si alte probleme inutile.
Cam asta ar fii cu domnul Facebook. Si, cica, da si dependenta. Daca nu ma credeti v-as recomanda sa intrebati doua persoane din lista mea de prieteni care daca nu posteaza macar de 98356 pe zi te fac sa te intrebi daca nu sunt internate in spital sau - Doamne, fereste- si mai grav.

Imagini de nesters*

2011-02-09T11:49:00.006-04:00

*Daca tot vorbeam de copiat am zis sa ma inspir si eu din rubrica Indelible Images din Smithsonian Magazine si din cand in cand sa-mi amintesc contextul in care a fost facuta vreo poza importanta pentru mine.

Azi ma uitam la niste poze din Romania si am ajuns la poza asta facuta in urma cu (exact) 4 ani, la un ultim gratar cu prietenii, inainte de plecarea noastra inspre America.
Nu stiu pentru ce erau banii intinsi de catre Alexandru lui Ovidiu, asta nu-mi amintesc.
Imi amintesc doar vremea primavaratica din ziua aia de la Curmatura (nu departe de Sibiu, intre Rasinari si Paltinis), momentele de neuitat petrecute cu oameni dragi si pe care nu credeam atunci sa nu-i mai vad niciodata (da, Ovidiu a murit la un an dupa plecarea noastra si asta este ultima oara cand l-am vazut), mancarea multa si carnoasa, facuta pe gratar de electrozi si gust de lemn ars.
Imi amintesc si cum am ras pana m-a durut burta la un joc de mima de neuitat, cum am facut poze cu totii in timp ce Alex isi cauta semnintele pierdute din buzunarul gecii la o miscare mai brusca.
Au trecut doar (doar?) patru ani de atunci si imi pare (imi pare?) ca atat de multe s-au schimbat, atat de mult ne-am schimbat.
Daca cineva isi aminteste altele de atunci este binevenit sa le impartaseasca aici.

Handsfree pentru examene

2011-01-27T11:18:00.005-04:00

Tocmai ce am primit pe email o oferta (in romaneste) cu titlul "Handsfree pentru examene" si continutul "Handsfree pentru copiat la examene 100 LEI. 076193XXXX".
Si ne mai miram ca unii am copiat pana ni s-a acrit trecand prin diverse scoli si acum nu stim nimic concret.

Din pacate, in America nu am fost deocamdata la scoala asa ca va zic doar din auzite: studentul american nu are notiunea copiatului la examene! Pur si simplu nu stie ce e aia, mi se sopteste in casca.
Studentul roman (cu destule exceptii, sper) copiaza de-i sar capacele handsfreeului ala.
Am auzit recent de cateva metode de copiere a la Romania (inclusiv un receptor/minidifuzor pus in interiorul urechii...wireless..."tras" cu un magnet sau ceva de genul...poate o fi vorba chiar despre chestiunea din oferta) demne de o cauza mai buna. Si ma mir ca studentul neaos venit sa lucreze peste vara la McDonald's si ramas pe plai american ca sa aprofundeze continutul incert al "chiftelei" nu pare a avea prea multe informatii de impartasit si la altii.
Ma scuzati daca am fost rau si nu va simtiti cu musca pe caciula pentru ca nu e cazul, da?
Si cunosc cel putin 4 persoane care spun ca nu au copiat niciodata.
Voi cate cunoasteti?

PS Am copiat destul si eu si acum imi pare foarte rau.
Pentru unii suna cool sa te lauzi cum copiai la examene dar nu e chiar deloc asa.
Si da -categoric- sistemul este de vina pentru fenomenul copierii in masa in licee si facultati romanesti. Mama lui de sistem...
No, ca m-am lungit cu morala si poate ca nu era cazul. Eu doar vroiam sa va zic de oferta speciala pe care am primit-o pe email.
Si burgerul din poza nu e de la Mac ci dintr-o carciuma dintr-un orasel din vestul Virginei (Lynchburg). Si a fost super bun.
Pai nu mai bine scriam eu despre burgeri si nu ma luam cu subiecte grele si frustrante?!

Speluiesc, speluim

2011-01-26T22:30:00.005-04:00

Nu stiu altii cum sunt dar eu cand aud de speluit mi se ridica parul in cap si mi se stropseste limba.
Speluim, speluim, dar sa nu exageram!
Probabil maica-mea nu stie ce inseamna verbul a spelui asa ca o sa-i spun: astia de prin America, avand o limba care se scrie altfel decat se aude si existand atatea natii si -implicit- atatea nume asazisinteresante te roaga sa-ti "spui" numele pe litere. Numa' ca in frumoasa limba engleza vorbita litera E este I, litera A englezeasca este aproape E-ul romanesc in timp ce, normal, A-ul englezesc este aproape I-ul romanesc. N-ati inteles nimic, nu-i asa? Nici o problema, confuzia este total permisa pana la proba contrarie.
Singura mea problema (ma rog, una dintre ele) cand vine vorba de speluit este ca mai toate receptionistele de la doctori, tipul de 16 ani care ia comenzile la pizzerie, tantile si nenii de la companiile de asigurari de tot felul, nenea acru de la service-ul auto si mai stiu eu cui ii trebuieste numele meu nu-mi inteleg din prima T-ul. Toti il confunda cu un D (ti, di daca ma intelegeti suna poate asemanator). Ca doar nu imi incep numele meu neaos cu un Ț (tz?!, ts?!) ca i-as baga definitiv in ceata.
De exemplu, ultima oara cand am sunat sa-mi fac o programare m-am concentrat, m-am strofocat si mi-am zis ca voi incepe cu un t de la taco (sa nu fie confuzie cu train ca mi l-au confundat si pe asta cu drain), cu e de la enchilada (na, daca suntem mexicani, sa fim pana la capat), cu r de la romania sau russia, cu b de la banana, cu e de la enchilada si a de la abc.
Sun si cand sa spun triumfator t de la taco imi zice aia: I need your first name si data nasterii ca asa e pe la spitalul nostru! Deci, planul b de la nustiucumsetraducebagamiasinengleza (poate let me introduce myself?): f de la flower, l de la lavender, a de la ahcemadisperaastiacuspeluitu'lorcutot, v de la victory, i de la nimic ca asta se intelege intotdeauna (ar fi trebuit sa la spun i de la intodeauna, nu?), u de la USA (ducem mana la inima, da?) si s de la es. Uf, a fost greu si sa scriu, parca (mult) mai simplu este oral.
Deci, ne-am inteles cum e treaba cu speluitu asta. Radem si glumim, nu e dracu' chiar atat de negru, dar uneori poate fi enervanta treaba asta.
Ca tema de casa as recomanda sa-i notati numele unui indian (sau si mai interesant, al unui chinez venit de putin timp in America) care va suna sa-si faca o programare pentru oriceofiavandelnevoie.

si iu sun.
semneaza,
Bhatnagar Chattopadhyay Balasubramanium Jhadav Singh;
pe scurt: Mike.

Alianta persoanelor fara dizabilitati

2011-01-24T22:35:00.008-04:00

Am vazut ieri pe peretele unui restaurant american o poza aeriana a respectivului local facuta in anii '70-'80 (se vedeau si niste masini in cadru si de aici am dedus vechimea fotografiei) si m-a frapat un lucru: la intrare, primele doua locuri de parcare erau rezervate persoanelor cu dizabilitati. Repet, fotografia respectiva avea lejer 30 de ani.
Eu, sincer, nu-mi aduc aminte ca acum cativa ani sa fi existat in Romania locuri de parcare marcate cu un scaun cu rotile desenat cu vopsea alba pe griul asfaltului din fata magazinelor, spitalelor, scolilor, institutiilor publice, stadioanelor, blocurilor, covrigariilor, cinematografelor, pietelor etc. Sper ca recent au fost facute asemenea chestii normale si la noi in tara. Si mai sper ca nu-si parcheaza pe ele beamveul vreun smecher dintr-ala gretos, cu burta si atitudine obraznica si perfect sanatos.
Azi de dimineata am observat [din nou] presa romaneasca si am vazut cum unii, altii strigau -in scris sau oral- cat ii tineau plamanii perfect regulamentari 'uie, handicapatule, chiorule, schiopule, tiganule, bozgorule, pocaitule, jidanule, uratule, piticule si nu-mi maiamintesccealtedefecte la veneau la gura sau condei unora, altora si am zis ca nu e firesc sa te iei de defectul fizic inventat sau nu al cuiva si majoritatii sa i se para perfect normala toata treaba respectiva. Si daca astea sunt argumentele si daca aia cu gura mare sunt salvatorii neamului atunci mai avem de crescut, suferit, emigrat si invatat.
Cat despre lucruri de bine as spune ca mai avem putin si vine primavara.

PS Stiu ca rasa, etnia, orientarea religioasa si sexuala nu sunt defecte fizice. Doar doream sa accentuez unele chestii. Asta pentru a nu exista discutii inutile.

Fara rezolutii de an nou

2011-01-14T20:31:00.007-04:00

N-am rezolutii de impartasit dar am o poveste de spus.
Am fost tare placut surprins cand am mers deunazi la lucru si o colega mi-a spus ca un prieten de-al meu (roman) a gasit un portofel in parcarea unui restaurant si s-a facut luntre si punte ca sa-l gaseasca pe proprietar pentru a-i inapoia actele, cardurile de tot felul si banii.
Pana la urma proprietarul a fost gasit (portofelul fiind gasit in parcarea restaurantului a parut destul de logic sa fie anuntati cei din imprejurimile carciumei...lucru cu folos, de altfel, pentru ca cel care-l pierduse pe portofel lucra chiar in restaurantul ala) si acesta -recunoscator-a numarat banii din portofel ca sa fie sigur ca nu lipsesc (nu lipseau) si cu un scurt happynewyear si fara a mai multumi a facut stanga'nprejur si dus a fost. Sa fie primit si felicitari romanului nostru cinstit.
Urmatoarea zi am fost martor direct cand o cunostinta de-a mea (da, tot roman, deja coincidenta e prea mare ca sa nu ma faca sa ma intreb ca ne-am inmultit destul de mult[i] pe aici) a gasit 17 (saptesprezece) dolari pe jos si i-a strecurat urgent in buzunar. Nu i-a scos de acolo nici cand o doamna frizerita draguta intreba in stanga si-n dreapta daca nu a gasit cineva niste bani pe jos.
Deci, cu bune si rele, cu buni si rai, cu avari si avatari, cu frig si frig, cu intalniri si regasiri imposibile, innoiti, cu petreceri, cu botezuri si alte prilejuri de mancat, baut si socializat, cu filme bune si foarte proaste, cu liniste si neliniste, cu un Jim Carrey in forma de zile mari la SNL-ul de sambata trecuta, cu mancare de toate natiile, cu mult prea multe sarmale (sa nu mai vad vreo sarma si cu atat mai mult sa simt miros de sarma pana la noi ordine), cu Maria alaturi de mine si cu sperante de un an mai bun eu zic ca o sa fie un 2011 spectaculos, da?!

La multi ani, 2011

2010-12-31T16:41:00.009-04:00

A mai trecut un an cu bune si cu rele. Sper ca anul care vine sa fie mai bun, mai normal, mai linistit, mai spornic, mai pasnic, mai incitant si poate mai spuneti si voi cum ati dori sa fie.
La multi ani si multumesc celor care popositi pe aici.

Iarna pe ulita

2010-12-27T16:48:00.006-04:00

A nins de Craciun in Williamsburg.
Nimic anormal pentru altii, total neobisnuit pentru cei care-si duc traiul in vechiul orasel din Virginia. Ultima oara cand a nins in ziua de Craciun pe aici a fost in 1948. Asta asa, ca fapt divers. Si atunci doar a fulguit din ceea ce zic ziarele timpului in timp ce zilele astea stratul de zapada a fost aproape jumatate de metru in unele locuri! Din pacate (sau din fericire) zapada asta nu va sta prea mult dar suficient cat sa ma faca sa-mi reamintesc ca iarna cu zapada este surprinzator (pentru mine) de faina.
Si ca sa nu uit: a facut Maria niste sarmale, supa de pui cu taitei, salata de beauf si o prajiturica tare tare bune. Si acest lucru este iesit din normal si demn de mentionat, ar putea spune altii.
Si, ca sa fiu sincer, a venit si a trecut Craciunul asta cu o viteza ametitoare, aproape nici ca l-am simtit; a fost cu multa multa (prea) multa mancare, cu cei dragi alaturi de noi in persoana, in telefon, in calculator sau in gand, cu oameni faini, cu liniste, cu inzapeziri, cu tihna si odihna, cu mancare, cu un Williamsburg paralizat pentru cateva zile din cauze de Craciun si -mai ales- de zapada, cu oameni nebuni inaintea sarbatorilor, cu nebunia cadourilor, cu mancare, cu bucurii, cu zambete, cu o mica dezamagire, cu griji pentru cei dragi care decolau sau aterizau pe vreme rea, cu zapada ca-n copilarie, fara doruri, fara colindatori, fara izdecraciun in aer si pe scara blocului, fara cersetori la usa, cu bere Stella Artois si vin viert, cu trabuc si cu tuica, cu sunca de porc si curcan si clatite americane, cu cremes a la Medias si cremsnit a la Sibiu madeinwestpoint, cu brazi ca din filme si colindele pamantului, cu trista Antena 3 si fantasticul LeBron James, cu mancare, cu zambetele copiilor si aerul relaxat al americanilor de toate natiile, cu un sentiment de bine si de recunostinta si de norocul de a fi cu cine, cum si unde sunt.
Si ganduri de bine si ani multi pentru baby Michelle!
Si sarbatori fericite si un an nou bun va doresc in caz ca nu ne mai auzim pana la anul.

Melancolicul, handbalul si Stefan Hrusca

2010-12-16T19:01:00.008-04:00

Am fost zilele trecute la un concert de colinde si m-a apucat o stare de melancolie-detasare-mirare.
a) Melancolic pentru Craciunurile astea care vin unu' peste altul cu o viteza ametitoare (adica, trec anii);
b) Detasat pentru ca un concert sau orice eveniment culturalo-artistic bun te face (cel putin asa sper eu) sa lasi deoparte treburile lumesti si sa apreciezi ca lumea este frumoasa;
c) Mirarea mi se tragea de la faptul ca mi-a trecut un gand prin creierii mei odihniti: ce chestie, sunt in America! Si ce caut eu aici? Sa fiu, chiar sunt in America si ma uit la un concert de colinde ca-n filmele alea de sarbatori de la posturile TV romanesti si mai au astia si o harpa pe scena! Cred ca n-am vazut niciodata live o harpa, doar in poze si la televizor. Si nici nu stiam ca sunetele unei harpe sunt atat de asemanatoare cu cele ale unui pian!
No, cam mirarea asta am avut-o eu. Si dupa aia concertul a continuat cu doua colinde interpretate de un cor de copii super haiosi si mi-am adus aminte ca eu nu eram (si nu sunt) un mare fan al colindelor lui Hrusca.
Despre frustrari, pareri de rau, mizantropii, filantropii, ipocrizii si romani care traiesc in America (si nu inteleg nimic) poate intr-un episod viitor.
Pana atunci eu ma bucur sa aud ca Nationala feminina de handbal a Romaniei s-a calificat in semifinalele Campionatului European.

Dacia Logan in America

2010-12-13T14:07:00.004-04:00

In numarul din ianuarie 2011 al revistei Car and Driver (o publicatie americana "de masini", fondata in 1955, cu multe poze, clasamente, recomandari si alte chestii simpatice) apare o rubrica de genul "Masini straine pe care le vrem [in America]" insotita -desigur- si de coloana "Da' si le pot tine pe urmatoarele". La cele din urma apare si Dacia Logan, cu o poza mica si un text interesanto-draguto-rautacioso-real:
This little penalty box was developed in Mioveni, Romania. Production has since expanded to several countries, including Iran. We think Tehran would be a good place for all of them.
In traducere adaptata pentru maica-mea si nu numai textul zice ca micuta "cutie de pedeapsa" (expresie imprumutata din hockey sau din cruda realitate, banuiesc) a fost conceputa pe langa dealurile cu pruni din zona stadionului Dobrin din Pitesti si datorita fenomenului globalizarii productia de Dacia 1300 cu proprietar frantuzesc a fost extinsa pe tot mapamondul, inclusiv in Iran. Unde, recomanda nenea ala rau care a scris cam critic de Dacia noastra, ar trebui duse toate Daciile si antifonate la serviceurile din Teheran. Ca sa-i necajeasca si pe ei, probabil.
Eu, sincer, nu as cumpara o Dacia indiferent de model. Dar nici nu cred ca Daciile facute dupa aparitia Renault in peisajul de la Mioveni sunt de lepadat.

Nascut in Vitro

2010-12-06T11:03:00.012-04:00

Sunt nascut in Vitro!
Asta asa, ca o introducere la un post pe care vreu sa-l scriu tare demult si pentru care nu-mi gasesc nici timp si nici inspiratie. Si mai este si o datorie tare veche pe care o am de platit Danei din Gibraltar.
Imi amintesc ca Mediasul nu-mi spunea mai nimic (in afara de parinti, prieteni si colegi) in cei 20 de ani pe care i-am trait acolo. L-am descoperit doar dupa ce nu am mai locuit acolo.
Da, cu riscul (mare) sa fiu acuzat de subiectivism as putea sa spun ca orasul de pe Tarnava Mare este cel mai frumos oras din Romania, dar probabil (sic!) doar exagerez manat de sentimente de bastinas.
Asa e ca nu ati fost niciodata in Medias si nici nu stiti exact unde se afla? A, stiti!? Atunci imi cer scuze ca v-am subestimat cunostintele turistico-geografice.
Insa pentru cei care nu stiu prea multe despre Civitas Mediensis (asa cum place unora sa-l numeasca) as face o caracterizare pe scurt a orasului: este un oras sasesc, vechi de aproape o mie de ani, situat intre dealuri, Sibiu si Sighisoara, Blaj si Agnita, cunoscut prin Turnul Trompetilor, prin Romgaz (sau cum le-o mai spune diverselor institutii legate de gazul centralizat romanesc), echipa de fotbal Gaz Metan (desigur ca se numeste asa, nu mi se pare perfect normal?!) si prin Elena Carstea. Noi, mediesenii, ne mai laudam si cu trecerea -mai mult sau mai putin vremelnica- pe aceste locuri a lui Hermann Oberth si alti demni purtatori de neaos nume romanesc, inclusiv Tiberiu Gheza.
Pe vremuri vroiam sa credem ca eram mari producatori de cristal, geamuri de autoturisme Dacia, vase din email rosu si locul de nastere al salamului de Sibiu.
Eu imi recunosc orasul prin pizza buna (totusi, cea mai buna pizza am mancat-o in Sighisoara si la Cascada Niagara, pe partea canadiana), prin centrul istoric (o adevarata bijuterie), prin Barajul de la Ighis (nu stiu cum o fi acum, mai demult era o adevarata Mecca pentru locuitorii cartierului meu si nu numai), prin izvorul de la intrarea dinspre Sibiu (loc devenit intre timp un adevarat focar de infectie dupa cum imi sopteste cineva in casca), prin negrul de fum care venea de la Copsa Mica (situata la 15 kilometri), prin liceul situat in varf de deal (v-as povesti despre adevarate lectii de coruptie care ni se predau acolo dar nu vreau sa ma pun rau cu nimeni), prin Scoala Generala Nr. 8, restaurantul Paltinis si Beraria Nr.10, prin Greweln (sau cum s-o scrie), prin dealul Binder Bubi plin de fragi la inceput de vara (da, fragii ar fi printre putinele lucruri care imi aduc aminte de miros de acasa), prin sandvisuri cu salam si sos special si incalzite la cuptorul cu microunde dintr-un chiosc intr-un gang de langa piata agro-alimentara, unde joia era o vanzoleala ca-n Rockefeller Center in preajma sarbatorilor de iarna.
Si daca vreodata ajungeti pe meleaguri mediesene as zice sa va pierdeti pe stradutele si gangurile din centrul istoric, sa ajungeti neaparat la Biserica Margareta (daca sunteti norocosi puteti urca si in Turnul Trompetilor...daca nu, asezati-va la baza lui si uitati-va in sus ca sa vedeti cat de inclinat este) si la Manastirea Franciscana de langa muzeul municipal (nu are rost sa va pierdeti timpul si la muzeu dar daca aveti chef de o pasare impaiata si o macheta faina a orasului puteti incerca si asta).
Si daca tot v-am zis ca e cel mai frumos oras aveti grija sa dati o fuga la Biertan, Sighisoara si -save the best for last- Sibiu.
Curios, dar poze nu prea am din Medias dar daca aveti voi mi le puteti trimite.
Si ca sa nu fie interpretari: maternitatea unde m-am nascut eu era in cartierul Vitrometan; Vitro, cum il numesc toti mediesenii.

Michael

2010-12-04T19:54:00.007-04:00

Maria a intalnit mai demult un cuplu insotit de fiul lor, un adolescent brunet, frumos, inalt si cu privire inteligenta, pe numele lui Michael, dupa cum i-a fost prezentat.
De la una la alta s-a trecut si la inevitabilul whereareyoufrom si la auzul cuvantului Romania mama baiatului a spus ca si Michael este roman.
Michel fusese adoptat de mic dintr-un orfelinat romanesc plin de igrasie si intuneric si acum nici nu a tresarit la auzul unui cuvant care defineste o tara unde el a fost nascut si abandonat.
Eu m-am intrebat (destul de des) ce sanse ar fi avut Michael daca ramanea in orfelinatul ala?

WikiLeaks si Romania

2010-11-30T19:53:00.007-04:00

1 Decembrie este Ziua Nationala a Romaniei, zi de sarbatoare legala (sau federala cum ar zice americanu') si deci, nelucratoare pentru unii si prilej numai bun de petrecere la umbra caloriferului de aluminiu pe stil nou sau de fonta pe stil vechi pentru altii.
Eu voi merge la munca, le voi spune tuturor ca it's Romania's 4th of July Day si sa ma lase in pace cu intrebarile lor legate de rolul nostru in lume pentru ca gimnastica inca nu si-a revenit, orfelinatele arata mai bine, suntem aliati in Alianta (NATO) si inca nici nu au aparut pe WikiLeaks documentele care sa distreze romanii prin sinceritatea angajatilor ambasadei Americane la Bucuresti.
As fi scris si de cum am luat eu teapa...asta, cum am petrecut eu anul trecut de 1 decembrie si cum as putea lua din nou teapa...asta, sa ma distrez din nou in aceiasi locanta dar nu scriu ca nu vreau sa ma pun rau cu nemtii, da?
Eu doar ce vreau acum sa spun e un simplu LA MULTI ANI si ca urari de zi nationala a Romaniei as zice, de departe si fara nici o suparare din partea nimanui: Romania, fa-te curata, ramai frumoasa, desteapta si traditionala, incearca sa nu mai furi si invata odata sa te comporti -macar cat de cat- normal. Ca Ardealu' nu ni-l ia nimeni si sunt si mandru ca-s roman, got it?

Ziua Turcanului

2010-11-25T09:23:00.008-04:00

Astazi este Ziua Recunostintei in America; probabil cea mai mare sarbatoare de aici. Si daca nu e cea mai mare, atunci e cel putin la acelasi nivel cu Craciunul.
No, acum ca am terminat cu clasificarile si fiind deja cu burta plina de la un early Thanksgiving pe care l-am avut aseara la niste prieteni care azi vor fi de garda si nu pot celebra sarbatoarea ca tot omu' (ne)normal am zis ca pot scrie linistit niste chestiunui legate de aceasta zi.
Unii ar spune ca in ultima zi de joi a lunii noiembrie (atunci se sarbatoreste tarasenia) lumea isi aminteste de ospatul pe care l-au avut astia, piligrimii (nu-mi vine acum traducerea in minte) si indienii localnici (aia din Asia inca nu venisera sa practice medicina in America) care stateau pe o patura si se gandeau la potentialul economico-culturalo-religioso-turstico-sialtechestiicucolasfarsit al zonei Boston si imprejurimi si vroiau ei sa se imprieteneasca precum japonezu' cu chinezu', soarecele si pisica, unguru' prost cu romanu' prost, neamtu' cu francezu' si americanu' cu mexicanu'. Si nici in ziua de azi nu se stie daca au sau n-au reusit.
Altii (rautaciosi fiind) zic ca baietii veniti de pe batranul continent in cautarea unor scopuri i-au ademenit pe bietii localnici, aflati inca in epoca de piatra si i-au imbuibat cu mancare suficient(a) pentru a le trage o mama de bataie dupa masa si a le arata cine e noul jupan pe meleagurile astea.
Oricum, treaba e complicata, are clare legaturi religioase (protestante pentru cei dornici de scandal), unii ar zice ca era un fel de Festivalu' Recoltei de pe vremuri, s-au bagat si presedinti peste stabilirea cu exactitate a datei la care o facem lata si acum mie imi pare ca toata lumea e de acord cu ce serbam: curcanul!
Sau -cum din greseala am scos prima pasarica romano-englezeasca pe gura anul trecut- turcanul. Tot poporul se gandeste cu jind de ziua asta la biata pasare, mare, coapta si moarta de la mijlocul mesei in jurul careia familia si apropiatii multumesc pentru diverse chestii intamplate mai demult sau mai recent.
Si eu cred ca e o sarbatoare chiar faina pentru ca stai tihnit si relaxat macar pentru o zi. Asta, desigur, daca stai in jurul mesei care trebuie. Sau, mai exact, daca in jurul mesei iau loc cei care trebuie.
Si pentru cei care se uita mult la filme americane: meniul de Ziua Recunostintei este destul de fad, "mancare de secol 17" cum bine-zicea Radu si consta aproape fara exceptii intr-un curcan intre 5 si 15 kile care daca nu e gatit cum trebuie este de-a dreptul atos, tare ca cizma si fara nici un gust, piure de cartofi normali si cartofi dulci, sos de merisor (daca ii pui si coaja de portocala printre altele iese chiar fain), umplutura din interiorul pasarii formata din diverse chestii pe care nu le recunosc la o prima inghititura, unii o fac total lata si cu varza de Brussel, altii o mentin conservatoare cu un fel de fasole verde, se toarna peste ce se doreste si un sos destul de ambiguu si se termina cu o strajnica placinta de dovleac, ca la mama acasa. Multa lume mai adauga o sunculita adevarata de porc, paine de diverse soiuri, mai serveste inainte vreun mic aperitiv mai mult sau mai putin vegetal, mai improvizeaza cu vreun sos, carnet sau desert mai special si in final rezultatul e acelasi: o zi placuta si o burta extra plina.
Noi vom servi azi, pe langa bucatele traditionale americane si ceva cu specific familiar: mici si sarmale. Unii ar zice ca tot un fel de mancare de secol de demult.
Si vreau sa spun ca sunt recunoscator pentru familie, pentru prietenii dragi de pretutindeni si pentru persoana (nu-i cunosc numele) care a initiat Diversity Visa Lottery.

PS Am vazut un curcan salbatic. Cica exista destul de multi in Virginia.

Toamna in Colonial Williamsburg

2010-11-19T09:44:00.003-04:00

N-am mai pus demult poze de la noi din orasel si e pacat, ca e chiar fain Williamsburgul.
Pozele sunt facute alaltaieri, pe o vreme superba de toamna. Frumoasa toamna, de altfel, in partea asta de America.

Florida

2010-11-17T14:20:00.008-04:00

Am fost in vacanta in Florida pentru o saptamana.
In sudul Floridei este foarte frumos.
Miami (impreuna cu imprejurimile) te face sa te simti in vacanta indiferent de crize economice si alte probleme.
Mi-am serbat ziua de nastere la capatul Americii, in Key West.
Am mancat (si ce bine am mancat) americaneste, pescareste, argentinieste, romaneste, frantuzeste, cubanezeste si niste dulciuri luate de la farmacie.
Am vazut 3 faruri. Faruri maritime.
Am vazut multe yachturi scumpe si foarte scumpe, vase de croaziera mari si foarte mari, multe femei ca-n telenovele (sau, ma rog, ca la Miss Universe), multe persoane cu alte orientari sexuale, multi palmieri, vreo cateva accidente rutiere si apa albastra, ca-n poze.
De amintit si noptile animate din Miami, vremea incredibil de calda, plajele (si ce plaje), ghetoul ala sa te fereasca 'Al de sus ca sa ti se strice masina pe acolo, parcari extrem de scumpe, fructe exotice, neexotice si ieftine la piata agro-porno-alimentara din bazarul din Fort Lauderdale.
N-am vazut crocodili traversand strada (desi indicator rutier care avertiza asta am vazut), n-am oprit la portile restaurantelor, reprezentantelor auto si gradinitelor care aveau tricolorul romanesc atarnat la poarta, l-am fi salutat si pe conducatorul auto care avea un abtibild mare cu Jesus loves Romania dar nu s-a mai nimerit, nu am facut comparatie intre vilele din Palm Beach, Golden Beach si cele din Dealu' Feleacului ca la Cluj Somesul nu prea este navigabil, nu m-a prea intersat nici lupta politica murdara pentru posturi de guvernator si alte joburi in senat, camera reprezentantilor (sau ce-or fi ele) de pe toate gardurile si canalele media (ca sa nu zic ziare, radio si televizor).
Cam asta ar fi treaba cu vacanta noastra din Florida spusa in cateva cuvinte seci.
Si as fi lasat sa vorbeasca mai mult pozele dar am facut extrem de putine de data asta.

Dracula din Florida

2010-11-09T18:52:00.003-04:00

Poza am facut-o in parcarea postei de la capatul (la propriu) Americii si eu as zice ca posesorul este roman. Zic asta ca este numar de inmatriculare (de Florida) asortat la un BMW.
Pentru ca asta e marca dupa care se recunoaste un roman in USA. Si daca nu-i roman, atunci eu bag un deget in foc ca-i frate de peste Prut, ca eu moldovean (din Republica) fara biemdabalieu inca n-am vazut in America!

Savarina, Amandina si ai nostri

2010-11-08T10:24:00.007-04:00

Nu tin minte sa mai fi scris demult despre "succesuri", cariere si afaceri reusite, bucurii -pe scurt, de lucruri de bine- ale apropiatilor nostri din tara, din America si de oriunde. Poate ar fi timpul sa ma (mai) laud cu ei, de ce nu, pentru ca am destule exemple de bine si cu care eu ma pot mandri cu sinceritate si cu drag.
De exemplu, azi ma laud cu prajiturile Laviniei Oana, care sunt super aratoase si super gustoase. Eu zic sa ma credeti pe cuvant si din ceea ce se vede din poze ca Lavinia face un lucru deosebit si deloc usor.
Si da, face torturi si la comanda pentru cei dornici de un desert special si unic dar despre asta putem vorbi altadata. Acum doar vreau sa scriu de bine de prietena noastra Lavinia, care zilele astea a organizat un cake tasting party la care au participat vreo 25 de persoane, unde s-au servit 8 torturi faine tare cu nume precum Savarina Cake, Vera Cake, Elena Cake, Deluxe Cake, Amandina Cake, Red Cherry Cake, Tiramisu si Apple Cake.
Eu zic ca merita felicitari pentru ceea ce i-a iesit.
No, eu cu atat m-am laudat astazi.

U.S. Army Transportation Museum

2010-11-06T15:41:00.007-03:00

Am vrut sa vizitez lunea trecuta US Army Transportation Museum.
Muzeul asta se afla in incinta unei baze a armatei americane (Fort Eustis din Newport News) si in el este vorba despre masini, trenuri, avioane si alte vehicule care nu pot fi neaparat incadrate in ceva concret.
Si la intrarea in baza militara, dupa controlul actelor si nu si al masinii (de obicei, la intrarea intr-o baza militara se controleaza si masina) am spus frumos ca mergem sa vizitam muzeul din incinta si am fost indrumati incotro sa o luam. Desigur ca muzeul era inchis, fiind luni, zi nelucratoare la majoritatea muzeelor din lumea intreaga din ce aud ca-mi sopteste cineva din public...
Si daca tot ne-au lasat baietii (pe mine si pe Bogdan) sa intram intr-o baza US Army si daca tot aveam timp de pierdut prin zona am zis sa dam o tura sa vedem care-i treaba cu armata asta a lor. Si am mers, si am mers, si cat am mai mers, pana am trecut pe langa batalioane intregi marsaluind pe margine de drum, pana am trecut pe langa cladiri, hambare si utilaje "ca-n jocuri", pana am vazut biserci si un centru islamic (pe bune!), am vazut un spital, un liceu, o scoala generala, niste locuri de picnic pe malul raului, un semn cu "inspre terenul de golf", ceva vapoare ascunse de ochi straini, humveeuri multe si marunte si cateva semne pe care scria mare, bolduit (pe langa care am trecut linistiti nestiind ce inseamna initialele ale si nici nefiind desenat vreun desen ca pentru prosti) cu "NO POV'S" incolo si incoace pana cand am ajuns intr-un loc unde se termina parcela de a trebuit sa ne intoarcem. Si daca tot nu ne-a ajuns sa inspectam baza militara pe de-a-ntregul (asa se scrie!?), cu tot cu un aparata foto la indemna (nu, nu l-am folosit) am zis sa ne oprim si la magazinul satesc din incinta; magazin satesc care este cat un WalMart (sau, ma rog, Kaufland sau ce-or mai fi ele). Am dat sa parcam si pe locul unui general, noroc ca am observat la timp sa nu o facem lata pana la capat si dupa aia ne-am mai plimbat alene prin magazinul ala (unde gasesti absolut de toate, de la parfurmuri si genti de firma, Ipaduri si plasme, dulciuri si detergenti, pana la uniforme complete militare si suveniruri de tot felul cu US Army si frizerie si Taco Bell).
Mai tarziu am inteles ca "No POV'S" inseamna ca noi nu aveam absolut deloc ce cauta pe acolo si ca am fost aproape sa avem maaaari probleme. Din fericire pentru lipsa noastra de minte baietii nu au fost vigilenti pe data respectiva si am scapat fara urmari.
Si nici nu am cumparat nimic de la magazin, ca nu dau baietii fara legitimtie de militar. Da?
Si sa mai zici ca unii au minte dupa o anumita varsta...
Promit sa nu mai fac, k?

Restaurantul Transylvania din Florida

2010-11-02T18:02:00.010-03:00

Promiteam sa scriu si de lucruri normale referitoare la Romania.
In episodul de azi: restaurantul Transylvania din localitatea Hollywood, judetul Florida.
Recent am petrecut o saptamana in Florida. Si printre lucrurile pozitive care ni s-au intamplat acolo a fost si salata de vinete, ciorba de burta si micii cu cartofi prajiti inecati in apa minerala Borsec de la restaurantul Transilvania aflat in zona.
Treaba de am ajuns la localul respectiv s-a intamplat cand intr-o dupa amiaza stateam noi cu burta goala la soare pe o plaja din Fort Lauderdale si ne gandeam cu jale si speranta in glasuri ca unde, ce si de ce sa mai mancam. Si mi-a picat fisa ca pe acolo comunitatea romaneasca este mare si tare si precis au biserici, magazine, picnicuri si restaurante romanesti. Am gugalit "restaurant+romanian+florida" si am ajuns la siteul restauratului cu nume ardelenesc si -intr-un final- la adresa fizica din Downtown Hollywood (foarte aproape de Miami pentru cei aflati in zona si interesati de adevaratul comfort food).
Si sa nu credeti ca eu asta am inteles din Florida (poate revin cu impresii de calatorie)...adica mici si ciorba de burta...nu, nici pe departe...dar produsele respective mi-au facut ziua, ca sa citam din altii.
No, vedeti ca se poate si de bine despre Romania?
Mancarea a fost tare buna, cu atmosfera si servire ca in tara, cu Dansez pentru tine cu vedete de care habar nu am la Pro TV International si cu Toto Cutugno si alte slagare italiene ale anilor '80-'90 ca fundal sonor, cu statuia in marime naturala (cel putin daca nu chiar mai mare) a lui Vlad Tepes la intrare, cu preturi rezonabile spre ieftin, cu paine de casa si ardei jalapeno asortat la neaosa ciorba de burta, cu o prajitura Dobos care nu era disponibila la data vizitei noastre si cu tihna si amintiri de demult.
Da, recomand calduros restauratul asta celor care au chef de o mancare faina servita in apropierea palmierilor.
Saru-mana pentru masa!

Cutie postala americana

2010-11-01T21:32:00.006-03:00

Discutie intre doi romani rezidenti in America:
- Merg in decembrie in tara si nu prea stiu ce cadouri sa iau alor mei!
- Cumpara-le o cutie postala dintr-asta, americana, ca si asa si-au construit o casa noua.
- Da, e o idee faina. Da' le-o fura daca o amplaseaza la poarta!!!

Asta mi-a amintiti de atunci cand am vrut sa-mi fac o livada intr-un frumos sat de la marginea Marginimii Sibiului si am fost avertizat la modul cel mai serios cu putinta ca a doua zi imi vor disparea toti pomisorii, cu radacini cu tot. Si am lasat-o balta cu livada si nici nu am mai fost surprins cand am auzit cum i-au disparut unui localnic cativa ciresi plantati inainte cu o seara...
Si da, nenea, da' noi de ce (ne) furam orice si de oriunde?
Si da, tanti, da' de ce nu ajunge intotdeauna scrisoarea aia trimisa din America la destinatarul din Romania?
No, ma scuzati ca v-am deranjat si promit ca o sa revin cu postari un pic mai optimiste.

Romani in America

2010-10-15T10:42:00.007-03:00

Avem o prietena (romanca) care trece prin momente dificile dar in viata careia incepe a se zari luminita de la capatul tunelului (apropo de tunel...am stat cu sufletul la gura pana i-au scos pe minerii aia...miracol in stare pura, parerea mea).
Dar sa revin la ale mele.
Oraselul nostru fiind tare mic se cam stie ca daca pronunti numele unui loc in care stai temporar esti "in big trouble" si lumea daca nu te compatimeste si te ajuta concret (orice o fi insemnand asta), macar te incurajeaza si iti ureaza mult succes.
Prietena noastra isi cauta ceva de munca si -intr-un final- a ajuns la un salon cosmetic unde a i s-a spus ca de unde esti, ca no hiring dar lasa-ne adresa ta si te anuntam cand o fi ceva. La auzul adresei proprietarei locantei i s-au umezit ochii si i-a oferit un mic loc de munca, a incurajat-o si i-a urat succes in a-si rezolva problemele cat mai repede si cat mai bine. Si dupa aia a anuntat pe toata lumea ca au un nou coleg si... mai direct, mai printre randuri... le-a explicat situatia prietenei noastre.
Toata lumea a venit sa o imbratiseze si sa o incurajeze cu exceptia unei domnisoare atent bronzate artificial care statea sictirita in coltul ei, probabil ascutind din unghie foarfecele si curatand un pieptene de matreata adunata intre dinti.
Era tot o romanca de-a mea; ospitaliera, desteapta, frumoasa, cinstita, neinvidioasa, modesta si in banca ei.

Loteria Vizelor, Mama Intamplare si Silviu Manea

2010-10-05T12:09:00.003-03:00

Azi incep inscrierile pentru programul Loteria Vizelor pentru 2012. O sa dau un copy/paste la sfarsitul "scrierii" asteia peste comunicatul ambasadei americane in Romania in caz ca doriti mai multe informatii direct de la sursa, nu de la unu, altu', asa ca mine...
Eu stiu ca am aplicat la chestia respectiva (care mi-a schimbat treburile in viata) absolut intamplator si neplanificat: au venit niste prieteni pe la noi -ca noi aveam atunci net acasa si ei inca nu- si au zis ca vor sa puna la loterie si am vazut ca e ceva tare simplu, l-am sunat pe Dani Baltat sa ne faca poze corespunzatoare, am completat cateva chestii in doua minute si am trimis si am uitat instantaneu ca am aplicat pentru Diversity Visa 2007! Mi s-a amintit peste o jumatate buna de an cand am primit un plic mare in posta prin care eram instintat ca sunt cu un picior in America. Atunci am sunat-o pe Maria la lucru si ea mi-a spus -absolut convinsa - " fii serios cu America aia, nu mergem nicaieri. Vezi ca diseara ne intalnim cu xyzw si trebuie sa le luam ceva".
Ei, ulterior am dus munca de convingere cu ea (munca de 5 minute si axata pe tema ca nu avem nimic de pierdut si daca nu ne place venim inapoi) si de ziua mea am primit al doilea plic (se pare ca acum nu mai vine al doilea plic mare si galben...iti dau baietii un numar cu care verifici in Mai 2011 daca esti sau nu castigator) si in 15 noiembrie 2006 am avut interviul si de ziua indragostitilor 2007 am tras primul somn in aeroportul din Philadelphia, nu inainte sa fim intampinati de un miros nou, oameni noi si chestii necunoscute noua, gen tasnitoarea de apa ca-n filmele cu liceeni americani si oameni mari si mici, mai mult sau mai putin grei si zambitori.

No, eu asta vroiam sa va spun celor care "calcati" pe aici: aplicati la loteria vizelor ca nu aveti ce pierde si sansele de a castiga sunt suficient de mici incat sa nu va pese daca da sau daca nu. Dar macar incercati si vedeti dupa aia ce se intampla.
Si nu faceti ca Silviu (salut Silviu) care a castigat la loteria vizelor si nu a mai venit in America si acum regreta putin. Daca veti castiga veniti si vedeti la fata locului care-i treaba. Cineva zicea ca America nu-i pentru toti. Eu cred ca este pentru toti cei care au asteptari normale!

Comunicatul ambasadei zice asa:

Departamentul de Stat anunţă schimbări majore pentru programul "Loteria Vizelor 2012"

4 Octombrie 2010

Programul anual DV pune la dispoziţie vize de reşedinţă permanentă persoanelor care îndeplinesc câteva criterii simple dar stricte de calificare. Înregistrările DV sunt selecţionate printr-o tragere la sorţi generată de un computer. România va participa în programul din acest an.

Programul din acest an se va desfăşura complet online. Înregistrările pentru programul DV-2012 trebuie transmise electronic între amiaza zilei de 5 octombrie 2010 (GMT-4) şi amiaza zilei de 3 noiembrie 2010 (GMT-4). Solicitanţii pot accesa formularul de înregistrare electronică la adresa www.dvlottery.state.gov numai în timpul perioadei de înregistrare. Nu se percepe nicio taxă pentru a trimite o înscriere electronică.

Înainte de a trimite formularul de înregistrare electronică pentru programul DV-2012, solicitanţii trebuie să citească cu atenţie instrucţiunile detaliate care sunt postate pe pagina de web a Ambasadei SUA la adresa http://romania.usembassy.gov/visas/diversity.html

Odată ce solicitantul a reuşit să transmită înregistrarea electronică, acesta va vedea un ecran de confirmare cu numele său şi un număr unic de confirmare. Solicitanţii trebuie să tipărească acest ecran şi să păstreze numărul de confirmare într-un loc sigur. Solicitanţii nu vor putea să verifice dacă au câştigat şi să continue cu solicitarea de viză fără acest număr de confirmare.

Numărul de confirmare nu se mai poate obţine ulterior momentului înregistrării electronice.

Începând cu data de 1 mai 2011 solicitanţii pot verifica situaţia înregistrării lor cu informaţiile personale şi numărul de confirmare la rubrica Entry Status Check pe pagina de web www.dvlottery.state.gov. Entry Status Check va fi singura modalitate pentru solicitanţi de a verifica dacă au câştigat sau nu. Solicitanţilor nu li se va trimite nicio înştiinţare prin poştă sau prin e-mail. Mesajele primite prin e-mail care pretind că un solicitant a câştigat Loteria Vizelor şi va primi un număr de serie pentru un paşaport sau că a câştigat o sumă de bani, sunt escrocherii. Aceste mesaje pot părea oficiale şi pot folosi simboluri sau imagini ale Guvernului Statelor Unite, dar ele şi paginile de internet asociate lor sunt false.

Solicitanţii trebuie să fie de asemenea, precauţi în privinţa firmelor de intermediari care se oferă să transmită înscrierile în cadrul programului DV în numele acestora. Firmele de intermediere sunt cunoscute pentru faptul că reţin numerele de confirmare ale solicitanţilor până la achitarea unor sume de bani, uneori împiedicându-i pe aceştia să continue procesul de solicitare şi de primire a vizelor. Departamentul de Stat al Statelor Unite nu autorizează nicio companie privată să acţioneze în numele său. Pentru mai multe informaţii referitoare la escrocherii, vă rugăm să vizitaţi pagina de internet care alertează publicul asupra înşelătoriilor legate de programul DV la adresa http://romania.usembassy.gov/root/pdfs/diversity-visa-brochure.pdf

Ardelenii apar la revista!

2010-09-30T21:43:00.007-03:00

M-am tot luat cu una , alta si am uitat sa va spun cat de infoiat in pene am fost cand am primit National Geographic Traveler pe luna octombrie (sunt abonat la revista respectiva...15 dolari pe an) in cutia postala saptamana trecuta.

Poza de pe coperta arata o moschee si un pod din Istanbul (deci, cum ar veni, editie dedicata Taringradului), cateva titluri mici gen vizitaticasteleletransformateinhoteluridingermania si incautareaperleinegree si un titlu portocaliu (coincidenta): Into the Land of Myth – A Quest for Home in Transylvania by Amy Alipio si fotografii de nustiucine la pagina 112.

La pagina respectiva dam de o poza pe toata pagina cu un nene cu un miel in brate pe care mie personal imi pare ca-l stiu de undeva (este un cioban din Marginimea Sibiului) si cu castelul Bran pe cealalta pagina in toata splendoarea lui. Pe zece pagini (zece) doamna Alipio ne prezinata Marginimea Sibiului, Sibiul, zona Rucar-Bran si Secuimea cu poze faine, cu cafenele sibiene, cu halbe de bere de portelan cu Vlad Tepes imprimat, cu Turnul Bisericii Evanghelice din Sibiu pe toata pagina 116 si pozat din Turnul Sfatului, cu cozonaci cu mac desi par cu nuca (tradus poppy seeds strudel), cu o tanti din Sibiel pictorita de icoane pe sticla tinand in poale una din creatiile sale, cu o cana rosie in care este lapte proaspat muls de la vaca, cu o biserica ortodoxa din Secuime, cu o pensiune pe o gura de rai, cu cornute mari mergand pe drum ca sa nu spun cu ciurda (de vaci) venind pe ulita seara, de la pascut si cu un conte ardelean nascut in Germania si mutat in Miclosoara, Tibor Kalnoky, posesor de locatie turistica recomandabila oricui vrea sa se simta bine in zona Covasnei.

Partea scrisa a povestii zice ca autoarea (impreuna cu sotul ei, american de origine romana, deci, om de-al locului...chestie foarte importanta uneori) sunt interesati sa-si cumpere o casa in Ardeal asa cum este cunoscuta regiunea de catre romani, Erdely de catre unguri, Siebenburgen de catre German-speaking Saxon settlers sau -desigur- Transylvania de catre iubitorii de film horror si nu numai. Pana la urma nu isi vor gasi o casa dar vor face un serviciu respectabil Romaniei, prin promovarea Transilvaniei ca loc demn de vizitat si recomandat si la altii. De fapt, Amy Alipio isi incheie articolul scriind ca and not for the first time since coming to Transylvania, I think:"Yeah, I could live here"!

Se pomeneste -printre altele si in trecere- de regina Maria si de printul Charles si a lui fundatie Mihai Eminescu, de Poiana Brasov si restaurantul La Turn din Sibiu, de chelnerita care vorbeste fluent engleza, germana si spaniola, de minunatul oras care este Sibiu (si este), “the last example on an intact medieval landscape in Europe”, de Muntii Cindrelului cu tot cu Marginimea Sibiului si cele 18 sate care o compun (da, da...scrie negru pe alb de Orlat, Sibiel, Saliste), de manastiri si aer proaspat de la Piatra Craiului, de romani-americani care si-au adus copiii sa vada cum se face branza de burduf (ca o mica paranteza...o sa revin cu un post separat...am descoperit o branza...am uitat momentan cum ii zice...care are gust identic cu cea de burduf...asta pentru cei care ii duc dorul). Se pomeneste tangential si de o Roma (Gypsy) settlement, de urmasii lui Attila Hunul din Szekelyfold (Secuime) si da, de Dracula.

De mancare si bautura a zis de paprika-laced pork stew called tochitura, urmata de sour-cherry crapes (clatite cu visine), de supa de ciuperci de padure proaspat culese, de taitei facuti in casa, de cozonacul ala cu mac sau nuca din poza, de cornulte umplute cu gem si prajitura de mere, de merlot romanesc si vin de casa si tuica (the local plum brandy) si cafea tare.

Sa stiti ca tare reconfortant a fost sa citesc de Ardealul meu intr-o revista de renume americana. Da, cand e de mandrit sa ne mandrim si cand e sa criticam, sa criticam. Numa' sa nu parasim incinta.

Eu am cam aratat revista la o gramada de lume si o recomand oricui. Din pacate, nu are si link pe site-ul NG Traveler, doar cateva poze care nu apar si in articolul de pe print. No, eu atata am avut de recomandat si laudat pe ziua de azi.

Poza de grup

2010-09-16T10:52:00.004-03:00

Mie intodeauna mi-au placut pozele de grup.
Sunt tare faine de privit peste ani si atunci cand pui degetul pe fiecare persoana din poza aia si depeni amintiri, in gand sau cu voce tare.
Vecinul nostru...un nene care se tine tare bine...ii dadeam vreo 55 de ani...merge cu bicicleta cativa zeci de kilometri de cateva ori pe saptamana si la curse de masini de cate ori are ocazia...ne-a povestit zilele trecute -cu lacrimi de bucurie in ochi- cum a fost saptamana trecuta la intalnirea de 50 de ani de la terminarea liceului mecanic dintr-un orasel din Ohio. Ne zicea de ala, de aia, ca a participat chiar si o profesoara de-a lor (ati retinut ca era o intalnire de cincizeci de ani de la absolvire), ca au baut, ca au mancat, ca au depant amintiri.
L-am intrebat ca de cati ani nu mai fusese acolo si cu cati dintre colegii lui a mai tinut legatura; nu mai fusese acolo de cincizeci de ani si nu a mai vorbit cu nici un fost coleg de 50 de ani!
O saptamana a stat nenea in Ohio ca sa depene amintiri. Regretele lui au venit din faptul ca niciuna din cele 5 (cinci) foste iubiri din perioada licelui nu au venit la intalnire. Pe doua nu ar fi vrut sa le vada neaparat (ca sunt decedate) dar pe celelate trei (niste frumuseti la vremea lor) ar fi fost tare curios sa le vada.
Si in poza de grup de acum cincizeci de ani se vedeau niste flacai ca-n filmele anilor '60, cu freze a la James Dean si domnisoare cu parul bucalat si gata sa se apuce de societatea de consum americana, cu prosepritate pe chipul lor, cu speranta in ochi. In poza din 2010 se vedeau niste domni si doamne multumiti si bucurosi sa se afle acolo.
Eu nu am prea multe poze de grup (cu mai mult de zece persoane in aceiasi poza). Am una de la gradinita, una de la nunta lui sora lui tata, una de cand m-au facut aia pionier, una de la absolvirea clasei a opta, una de la un chef din liceu, una cu ceva robe si tunici false si cateva de pe la picnicuri cu prietenii. Poate or mai fi si altele dar ori nu-mi amintesc acum de ele ori nu le-am vazut vreodata.
Poza de mai sus e facuta de vreo saptamana buna, cu ocazie de zi de nastere (si onomastica) a Mariei.

Romanii, un popor de migratori?

2010-08-31T23:20:00.005-03:00

Poate mi se pare numai mie dar in ultima perioada toata lumea vorbeste despre dorinta de a pleca din Romania! Lucru care ridica multe semne de intrebare, ar zice vreun analist politic. Sau un analist demografic? Sau specialist in demo-politica?!
Eu nu stiu ce sa spun si sa cred despre fenomen, recomand oricui emigrarea legala in America (merge si cea ilegala in cel mai rau caz, ce sa-i facem) si nu votez pentru eliminarea vizelor pentru SUA daca sunt intrebat. Dar nu sunt.
Si sunt convins ca exista o uriasa diferenta intre emigranti, locul unde emigreaza, cu cine se inhaiteaza, cu cine se afiliaza si cu cine danseaza la masa. Si ca motivele emigrarii sunt tot banesti (sau financiare daca doriti sa sune mai elegant) la urma urmei. Chit ca la unii mai apare o problema de persecutie religioasa, rasiala, politica, legala sau mai stiu eu de care.
Insa ce vroiam eu sa va spun este o intamplare care mi-a trezit "fiorul patriotic", de roman verde.
Se facea ca ma plimbam cu niste tipi (romani de nationalitate maghiara...ca sa nu-i numesc unguri din Targu Mures) printr-un oras din America si la intrebarea (inerenta) a unor bastinasi ca whereareyoufrom ei raspundeam -fara sa clipeasca- ca din Ungaria.
Futu-i, imi zic, dar astia cred ca Tg. Mures e in Ungaria sau ei vor sa spuna ca sunt unguri din Romania si ca sa nu se mai complice zic ca-s din Ungaria ca, oricum, n-au treaba americanii cu gara din Beclean?!
Nici acum nu stiu ce sa cred!
Sper sa nu le fie rusine sa spuna ca-s din Romania ca ne suparam pe ei...
Ca veni vorba de geografie si de whereareyoufrom.
Ma intreaba si pe mine inca o tanti ca de unde ma trag; i-i zic si -oarecum normal- imi raspunde ca o buna prietena a ei are radacini in Cehoslovacia. Ce sa-i zic, ii zic ca "bine, ce frumos".
Si, senina, imi spune ca stie ca Ungaria e aproape de Pakistan si ca saracii oamenii aia au probleme cu inundatiile. Deci, da, aici vroia ea sa ajunga: la faptul ca este un cetatean informat, la curent cu problemele lumii si catastrofele ei.

Americanii, strigoii si imaginea de tara

2010-08-21T18:13:00.003-03:00

Ce, credeati ca s-a terminat saptamana si nu mi-am mai auzit o referire la Romania si obiceiuri neaose? Nu, nu am mai scapat de inca una!
Azi mi-a zis domnul Miller ca aseara s-a uitat la nustiuceemisiunetv (pe History Channel daca am retinut bine...il pot intreba...desi nu mai vreau sa-i aduc aminte) si acolo s-a spus ca in unele sate romanesti, aflate la 120 de mile de capitala Romaniei se practica un obicei straniu: de frica strigoiilor rudele unor persoane decedate purced la scoaterea inimilor celor banuiti de "strigoism", se fierb (pentru omorat microbii?), se ard si cenusa rezultata este ingerata de catre cei prezenti!!!!!!!!!!!!!!!! Sau ceva asemanator...
De data asta m-am si enervat, da-o-n aia lu' muma-sa.
Pai da, se intampla si dintr-astea (se pare) in unele sate din Oltenia dar eu nu am baut inima nimanui, da?!
Si gata, m-am saturat!
E timpul sa scot de la naftalina albumul foto cu Romania, sa trimit linkuri cu site-uri cu domnisoare localnice frumoase, sa le arat Sibiul live, pe internet, sa le reamintesc de Nadia Comaneci, sa degustam niste sarmale, mici si rachiu de prune si mai ma gandesc eu la niste treburi faine despre tara mea ca asa nu se mai poate.
Rea saptamana am avut din punctul de vedere al faptelor neobisnuite made in Romania.
Sa speram ca saptamana viitoare e mai buna.
Si astept eventuale sugestii despre cum am putea cosmetiza imaginea Romaniei in lume.
Care tara cu siguranta nu este altfel decat celelalte locuri de pe pamant.
Doar niste chestii ii trebuie reglate ca sa fie si normala macar partial.
Dar care ar fii alea?!
In afara de seriozitate si pus umarul la scoaterea carutei din sant.

Vesti de acasa

2010-08-19T18:32:00.005-03:00

Marti imi spune un american ca a auzit -la stiri- despre un incendiu care a omorat cativa copii intr-o maternitate din capitala Romaniei.
Ieri imi spune Fernando ca a vazut pe Fox News (post tv detestabil, de altfel) ca Franta ne trimite inapoi (in Romania) cetatenii neaosi, de nationalitate gitana.
Azi ma intreaba un nene ca de unde sunt si cand aude ca-s roman imi zice (in englezo-italiana) ca, Madona mia, iarta-ma, da' ce dracu se intampla cu voi, romanii, ca ne-ati adus la faza de a va ura ca popor???!!!
Pe bune, de alaltaieri am auzit deja prea multe referiri la Romania si romani.
Eu ma asteptam sa-mi mentioneze astia ca Gazu' e pe primul loc in divizia A, ca Paula Seling aproape aproape a castigat Eurovizionul la un moment dat, ca Simona Senzual si alte vedete bambuiste sunt modele de viata si de urmat, ca inundatiile au infrant, ca lupta interna in psd si pdl se ascute si isi arata coltii, ca Basescu si americanii-s de vina, cum stam cu sapa de a doua si daca se face otava anu' asta si daca cucuruzu a facut tuleu, daca borsul este inventie romaneasca sau ruseasca. Ma asteptam sa ma intrebe si de Miron Cristea (patriarhul) si ce se mai aude cu moneda aia, de litoralul romanesc si de autonomia lu' Tokes sau daca colectiile de cartele telefonice si timbre mai sunt la moda pe la noi prin tara.
Nu, dom'le, nu. Nu m-au intrebat de treburi serioase, nu. Pe ei ii interesa de can-canuri, de maternitati arse ca-n tarile bananiere, de tigani, de cersetori, de secol 21 si mexicanizarea Europei de catre romanii de toate natiile.

Probabil a fost doar o coincidenta ca in trei zile consecutive mi-au fost mentionate fapte referitoare la Romania si romani.
Deci, se poate: existam pe harta, fi'r'ar harta ei sa-i fie.

Obiceiuri de plaja la americani

2010-07-29T20:24:00.008-03:00

De la atata caldura vorbeam azi prostii cu o colega: imigratie (legala si ilegala), armata, religie, spalare de creiere, cum e in Romania (de acolo fiind eu), cum e in California (de acolo fiind ea) si despre obiceiuri de plaja la americani si romanii (si nu numai, ca orasul de pe Tarnava Mare avea placuta trilingva la intrare si iesire...si ar fi putut avea lejer in patru limbi...dar limba rromani nu da bine la popor...doar nemteasca si ungureasca sunt de-ale noastre, neaose) din Medias, judetul Sibiu.
Sa revenim.
Eu ii ziceam cum ne clateam noi ochii la formele vecinelor care faceau plaja fara sutien pe bloc, la Tarnava, la strand sau barajul de la Ighis si ea imi spunea cum te-ar aresta baietii in secunda doi pentru public exposure si perturbarea traficului daca s-ar vedea urma de tzatza scoasa, libera, lasata si neingradita, la prajit pe plajele americane. Deci nu, doamnelor, nu este legal sa faci plaja fara sutien pe majoritatea plajelor publice americane. Daca vreti full exposure (sau doar partial) cica in Bahams este libertate totala. Cica! Si nici costumele de baie cu ata in fund nu prea sunt populare pe aici. Cu exceptia celor purtate de catre studentele est-europene venite peste vara la munca (si la maritat?)...
Alt obicei de care americanii cam rad de noi ar fi purtatul slipilor clasici de catre barbati; asa-zisii speedos. Lucru fatal in America: sa porti imbracaminte barbateasca de plaja fara manecute si cu prohabul aratat mandru, in vant. Moda americana (si nu numai) s-ar parea ca recomanda purtatul pantalonilor scurti pana sub genunchi, cu buzunare si cu snur ca sa-i tii legati bine ca nu cumva sa cada la iesirea din apa. Eu am o pereche roz si cu niste crocodili care apar imprimati doar cand se uda respectiva piesa de imbracaminte...
Deci, domnilor, daca vizitati plajele americane si doriti sa nu fiti remarcati (pozitiv, negativ sau ambele) ar fi de evitat sa purtati clasicii slipi cumparati din comertul socialist. Si daca cumva sunteti prea curajosi (sau cu dorinta accentuata de a parea penibili) macar sa aveti ce arata. In afara de burta revarsata si lantul aurit (aiurit?) gros cu cruce de la gat.
Alte obiceiuri bune de pe plajele americane ar fi: multitudinea de cosuri de gunoi (inclusiv cu sectiune separata pentru reciclat), nisip curat, fara coceni de porumb fierti in spatele baracii insalubre si vandute dintr-un lighean asortat si marginea plajelor dotate cu dusurui si veceuri (gratis, normal) la tot pasul.
Obiceiuri nu atat de bune: fetele sunt mai frumoase la Mamaia sau la Soci, exista o gramada de indivizi si individe care fac baie cu tricoul imens si lipit de burdihane, alcoolul de orice fel este strict interzis pe plaja, la fel si cartonul cu mici si manelele vecinului de cearceaf luat din hotel (aici sunt sarcastic, in caz ca...) si or mai fi dar eu nefiind mare amator de prajit la soare nu am remarcat altele la o prima vedere...

Deci, frati romani, ne-am inteles, da?
Cu sutien, fara speedos si fara bere pe plaja americana.

PS Poza e veche de sute de ani, burtile barbatesti nu se prea inventasera pe atunci, probabil era un an in care sutienul era inca la moda si este facuta la respectivul baraj de la Ighis, din apropiere de Medias...

Umiditate 100%

2010-07-25T10:41:00.006-03:00

Caldura mare prin partea noastra de Virginie, cu peste 40 de grade Celsius ziua si 30 noaptea. Si fara gheata la mal...
Si umiditatea, hm, pai umiditatea ne omoara. Inca nu m-am obisnuit cu ea si nici nu ma voi obisnui vreodata. A trebuit sa emigrez in America ca sa descopar ce inseamna cuvantul umiditate: inseamna sauna constanta si nedorita, inseamna ca la persoanele cu parul cret freza o ia pe aratura, inseamna ca ai senzatia ca iesi de la un dus fierbinte in fiecare clipa, inseamna ca activitatile in aer liber sunt paralizate (chit ca muncitorii de la drumuri toarna asfalt indiferent de temperatura de afara), intelegi de ce nu prea exista aici terase ca pe Balcescu din Sibiu (imposibil de stat afara indiferent de ora, cum ziceam), eu am senzatia de ameteala si lipsa de aer imediat cum scot nasu' de la aer conditionat (absolut orice cladire este dotata cu asa ceva pe aici) si te face sa-ti fie ciuda ca tie nu-ti place/nu poti sta la buza unei psicine sau la malul vreunui ocean.
Pe scurt: e jale vara asta.
Daca asta e viitorul atunci eu ma gandesc ca nu suna prea bine.

In rest, toate bune si nebune: am inghetat pe moment vizita in Chicago (aproape rezervasem biletele si eram pe punctul de a scrie fetelor ca venim), am inghetat vizita in Vancouver (dar sper sa o dezghetam anul asta), am cam inghetat vizita in restaurante, am mai inghetat niste chestii asa ca macar cu ingheturile astea sa ne mai racorim si noi.

Spamuri?

2010-07-18T13:24:00.004-03:00

In ultima vreme am primit o gramada de email-uri din partea unor domnisoare, domnisori si domni din tara (si nu numai) si care doreau ba o intermediere de casatorie, ba un ajutor financiar, ba un sfat legat de emigrarea in America insotit de o subtila cerere de ajutor, ba un email gen "bai frate, vad ca esti in america si vreau si eu sa ajung acolo. ajutama si pe mine cumva sam-i indeplinesc visul ca de spania si Italia ma-m saturat", ba "suntem un cuplu de tineri studenti casatoriti aflati la inceput de drum si am aprecia un ajutor venit din partea unui roman de succes (sic!!!)", ba ca "m-am enervat si am dat in judecata pe ala si pe ala si pe alalalt si extraterestrii-s de vina si am nevoie de bani pentru avocati", ba altele de genul.
Si sa stiti ca am raspuns la toate, neironic, cu buna credinta si fara a trimite vreun cec, doar eventuale sfaturi, pareri si urari de bine si sanatate.
Am primit (si aici vroiam sa ajung) si cateva emailuri de la cetateni care au fost norocosi si au castigat la loteria vizelor si fiecare astepta sa-i ajut mai mult decat cu sfaturi. Dar mai mult decat cu sfaturi cu ce as putea ajuta un necunoscut? Sa-l bag la mine in casa, sa-i imprumut/ofer bani, sa fac ce?
Da, categoric, as lua de la un aeroport din apropiere de Williamsburg aproape pe oricine, as incerca sa-i gasesc o casa sau un job, as oferi putin din timpul meu dar -poate aveti si voi idei pe aceasta tema- unde se opreste ajutorul?
Si mai exista un lucru frustrant in toata treaba asta: dupa ce ii raspunzi omului care iti cere sa-i spui niste treburi de prin partea ta de America, dupa ce te interesezi de niste chestii lumesti (gen salarii, chirii, transport public, plaje de nudisti, cat e manichiura si tunsu' la chinezii din Wall Mart, unde gasim slanina si caltabosi la polonezi, daca populatia de culoare e minoritara, egala sau majoritara si altele din categoria emigram unde vedem cu ochii numa' sa nu mai vedem la televizor cand arata vedete cu parul de foc coborate in mormant, live si in direct) nu mai scrie omu' veci sa-ti zica "da, bai, multumesc si bine ca esti tu destept".
Sa ma foloseasca primesc, dar sa stiu si eu.

Si, categoric, daca vreun prieten, amic sau cunoscut imi zice ca "bai, vedeti ca un prieten bun de-al meu vine in America si e baiat/fata de treaba si fa-i viata mai usoara pe acolo" o vom face cat sta in puterile noastre.
Si da, recunosc, ne-am mutat in ceva mai mare si in ideea ca vreunul de-al nostru va avea sansa anul asta sa vina incoace.
Dar sa-mi cereti bani sau intermedieri in casatorie nu mai faceti, va rog io frumos.

Semneaza:
Emigrantu' saturat.

The best restaurant

2010-07-07T19:26:00.005-03:00

Am ramas dator cu o experienta culinara de neuitat, din vacanta din Atlanta. Si poate povestiti si voi cea mai tare experienta culinara, de ce nu!

Incep cu un disclaimer: din pacate -sau din fericire- o buna parte din banii nostri se duc in conturile unor restaurante; unele merita sa ne ia banii si sa ne gadile papilele gustative, altele doar ne potolesc foamea si lenea de a gati dupa o zi de munca sau una de odihna.
Probabil la "apogeu" ajunseseram la performanta sa mancam out 4-5 seri pe saptamana. Din cauze economice, practice si de dieta incercam mai nou sa rarim iesirile la cina la doua seri pe saptamana. Sau chiar mai rar, daca s-ar putea.
Dar cand mergem in vreo excursie incercam sa nu ne tragem de la gura si cu siguranta nu ne veti prinde in fastfoodarii, olivesgardenuri, rubytuesdayuri, chiliesuri si alte rahaturi pre-congelate.
Incercam - pe cat posibil- sa aflam "ponturi" de la localnici sau fosti vizitatori si pana acum nu am prea dat gres.
Dar pe departe cel mai bun pont ni l-a dat o amica (Keisha) care a locuit ani buni in Atlanta. Si nu doar ca a locuit, ci a participat activ la viata mondena -sau spuneti-i cum vreti- a orasului olimpic.
Am intrebat-o (intr-o doara) inainte sa plecam in mini-vacanta daca are ceva special sa ne recomande si m-a intrebat -scurt si instantaneu- ca de ce sunt interesat: restaurante, baruri, cluburi de noapte, muzee, locuri istorice, magazine, hoteluri sau World of Coca Cola si Acvariu?
A doua zi aveam o lista cu "to do" - pe care, intre timp, am pierdut-o, normal- si care ne-a facut mini-excursia in Atlanta de neuitat.
Datorita recomandarilor Keishei am mancat -probabil- cea mai buna cina din viata mea la un restaurant pe care cu siguranta nu l-am fi ales din motive de locatie mai ascunsa.
Localul se numeste TOP FLR (in Midtown), bucatarul este scolit la Paris si gateste cu influente franceze si -fiind asiatic la origini- si-a pus amprenta (si ghimbirul) pe bucatele gatite perfect.
S-a mancat, in ordinea numerelor de pe tricou a celor patru meseni care au impartit cu bucurie si uimire urmatoarele:
- miel neo-zeelandez cu smochine si garnitura de Crispy Spaetzle (habar n-am sa traduc...un fel de taitei), ciuperci salbatice si ceapa calita;;
- muschi de porc cu nuca si balsamic vinegar insotit de o garnitura de varza de Brussel caramelizata in sos de fennel (nu stiu sa-l traduc acum), bacon si shallots (nici asta nu stiu sa o traduc...un fel de ceapa mica);
- piept de rata cu un strop de sos de fennel si vermut dulce si garnitura de conopida gratinata si crema de usturoi
- vita (hanger steak raman dator celui care traduce asta...stiu ca-i un muschi din apropierea rinichilor...si are un gust specific) cu sparanghel si ciuperci.

Desertul a fost cireasa de pe tort iar pretul a fost mai mult decat rezonabil, toata nota de plata a fost cam 200 de dolari, cu tot cu beri, vin si aperitive.
Da, probabil asta a fost cel mai tare restaurant la care am fost pana acum si pe care-l recomand trecatorilor prin Atlanta.

PS1 articolul asta l-am scris ca sa mai scot mirosul din postarea anterioara.
PS2 urasc sa fac poze in restaurante dar de data asta nu m-am putut abtine...

Curs de igiena la botul calului

2010-07-01T18:52:00.006-03:00

La inceputurile americane ... curios fiind din fire de felul meu...ii cam intrebam pe toti ce stiu despre Romania, Europa, Hagi, stereotipuri, sarmale si alte probleme existentiale.
De stiut unii stiau, altii nu stiau dar majoritatea (marea majoritate, chiar) imi ziceau ca ei au auzit ca est europenii cam evita dusul si femeile europene nu se au prea bine cu lama, ceara sau alte metode de epilare.
Si eu mai comentam, mai ma faceam ca ploua, mai incercam sa le explic ca avem si noi apa calda, sapun si bicuri. Dar nu ma omoram cu firea sa-i conving ca se inseala pentru ca nu vreau eu sa conving pe nimeni de nimic. Pai nu?!

Zilele astea am auzit o conversatie, purtata in romaneste:
No, salut, hai ca plec ca e tarziu si vreau sa fac un dus si sa ma bag la culcare.
Pai ce, tu faci dus in fiecare zi?
?????????????!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Pai tu fato, nu-i bine!
????????????????!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Eu fac doar de cateva ori pe saptamana si o baie sambata seara.
Cum sa nu faci dus zilnic? Si de fapt, cum sa nu faci macar un dus dimineata si unul seara?
Pai tu, chiar nu e bine sa faci dus atat de des, nu ti-am spus? Si vrei sa zici ca si lu' fiu-tau ii faci baie zilnic?
Da, dimineata si seara.
No, pai de aia a fost racit toata iarna.

Cam asta ar fi treaba.

Timp de soccer

2010-06-26T10:53:00.003-03:00

Inainte de inceperea campionatului mondial de fotbal din Africa de Sud am spus catorva prieteni ca eu pariez cu ei ca USA se va califica in semifinala. Probabil ei m-au luat in ras. Inca mai cred in ceea ce am anticipat si voi vedea daca am calitati sau nu de prezicator.
Dar nu despre asta vreau sa zic, ci despre atmosfera de nepasare aproape totala care insoteste desfasurarea Soccer World Cup in Williamsburg si imprejurimi. N-au baietii nici o treaba cu fenomenul! Poate doar daca America va castiga cupa sa-i mai trezeasca din amorteala dar nici asa nu cred. Oricum, cica mult mai multa lume este interesata in 2010 de soccer decat in urma cu cativa ani. Deci, mai exista speranta.
Eu ma uit la cat mai multe meciuri chit ca e greu cu fusul asta orar (meciurile se joaca de dimineata si pana la patru dupa-masa ora noastra; asta pentru cei nefamiliarizati cu cat e ceasul la noi si de ce nu suntem available pe messanger cand ei sunt la munca sau pierd vremea pe acasa...) si cu programul de la lucru. Dar fac tot posibilul: imi iau pauze de doua ore, merg la barul din apropiere de servici si-i rog sa schimbe naibii de pe golf si tenis ca sa vad si eu cat e scorul la Chile cu Honduras, ma mai uit pe ascuns la meci pe iphone-ul unei colege si alte improvizatii demne de o cauza mai buna.
Meciul americanilor cu Algeria l-am vazut intr-un bar sportiv, impreuna cu un coleg si inca vreo cativa rataciti pe acolo si pot sa va spun ca eu eram cel mai galagios "american" si singurul de acolo care zicea cuvinte de dulce intr-o limba de la malul Marii Negre. Dar -intr-un final- au/am invins si am sarbatorit prin munca ca astia inteleg ca-s nebun si-mi place fotbalul dar tot nu i-am convins sa iasa in strada sa serbeze calificarea Americii in optimi. Deh, poate data viitoare. Plus ca mijlocul zilei de lucru la care se desfasoara meciul nici nu ajuta la serbat si alcoolul si galagia la munca sunt cam interzise.
De asemenea, rezist bine la glumele intentionate sau nu referitoare la participarea Romaniei la respectiva competitie: cativa m-au intrebat -nestiutori- ca noi cand si cu cine jucam, altii -mai stiutori si mai sarcastici- m-au intepat mai pe ocolite. Eu le-am spus ca da.
Pana una alta e bine, campionatul se relanseaza, Americile (de la sud pana la nord) par sa domine si spectacolul apare la meciurile la care nu te astepti.
Si postul principal care transmite meciurile in America (ESPN) a mutat nu mai stiu ce meciuri de pe programul unu pe programul doi ca sa transmita US Open la golf.
A transmis de la fata locului,
Tata Omida.

Farul, betivii si autostopistii

2010-06-19T19:53:00.007-03:00

Hai sa va mai povestesc din vacanta ca iarasi ascult muzicadecarenutrebe (Jean Constantin cu Mama ei de viata, Tudor Gheorghe cu Of, ce dor, ce chin, ce jale si altele asemanatoare) pe Youtube si ma apuca toate alea.
Imi vine acum in minte peripetia pe care am trait-o pentru a vedea unul dintre farurile din Cape Cod.
Citisem eu ca dinainte ca iti trebuie ceva antrenament ca sa ajungi la Race Point Lighthouse, exact unde se termina (incepe?) Cape Code dar cine sa si stea sa-i asculte pe aia care scriu ca pentru a ajunge la respectivul obiectiv iti trebuie o conditie fizica foarte buna, niste pantofi pentru umblat vechi, apa, crema de soare si voie buna suficient cat sa te tina pentru cateva ore bune de mers prin pustietate, nisip frumos, fin, nesfarsit si in care ti se afunda piciorul pana la glezna ca sa citez din memorie.
Si noi n-avem de nici unele: nici incaltaminte adecvata, nici prea multa apa si nici conditie fizica. Si n-avem nici masina de teren (aveau acces vehicule de teren cu aprobare speciala).
Am mers pe o plaja absolut superba, cu nisip in care ni se afundau picioarele si pentru care sandalele mele s-au dovedit total ineficiente lucru pentru care, de altfel, le-am abandonat in niste tufe. Am trecut si pe langa niste betivi simpatici pe care i-am intrebat ca "departe-i faru'? " intrebare la care ei ne-au privit ca pe niste nebuni si au zis ca e imposibil de ajuns pe jos la el in mai putin de trei ore si s-au oferit sa ne duca ei (repet, erau rupt de beti), cu masina, pana la farul ala pe care deja incepeam sa nu-l mai plac. Si instinctul meu de conservare a zis ca nu si am luat-o voiniceste, eu descult si oarecum increzator ca voi vedea faru' ala inainte de lasarea noptii.
Si tot mergand, mergand descult prin nisip am realizat ca talpile picioarelor s-au umplut de basici care s-au transformat in rani. Nu-mi mai pasa nici de plaja absolut fantastica, nici de oceanul cu apa turcoaz, nici de natura salbatica, nici de pustietate, nici de far.
Partea proasta era ca ne aflam la mijlocul distantei dintre obiectivul final si civilizatie (citeste masina noastra).
Si, ca prin vis, am vazut o masina venind pe plaja si cu ultimele puteri am facut ce stiam eu sa fac de acasa: autostopul! Si a oprit si un cetatean simpatic, anti-imperialist, profesor de istorie, ne-a facut loc peste undite si bagaje si ne-a dus pana la Race Point Lighthouse unde ne-a debarcat, ne-a urat drum bun inapoi si s-a tot dus in treaba lui.
Bucurosi nevoie mare ca ne-am indeplinit sarcina de serviciu si disperati la gandul celor doua-trei-o mie de ore pe care trebuia sa le facem inapoi (va mai amintiti de picioarele mele desculte si ranite?...Maria a avut incaltaminte si antrenament mai bun...ea e viteaza din familie, recunosc) am apucat sa facem 5 poze farului din pustietate si numa' vad ca imi apar baietii...astia betivii...calare pe jeepul lor si nevenindu-le sa creada ca am ajuns pana acolo (i-am mintit si nu le-am spus ca cineva ne-a adus cu masina).
Oamenilor li se facuse mila de noi si au zis sa faca o fapta buna si sa nu ne lase pietoni in desert.
Va aduceti aminte ca initial nu m-am urcat in masina lor din cauze de alcoolemie la bord?
No, acum nu imi mai pasa. Mi-am facut cruce cu varful limbii si de aici a inceput adevarata aventura si nebunie in stare pura.
Repetam: erau trei barbati cam la 50 de ani, cu lazi de bere in masina, cu baxuri de tigari in gura, cu muzica data la maxim (normal, Jimmy Buffet) si mergand cu 70 de mile pe ora la 4 metri de apa oceanului. Doar de doua ori ne-am vazut moartea cu ochii (citeste inecati intr-o masina rasturnata in Oceanul Atlantic (multumiri, ketherius), pe o plaja pustie din Cape Cod, Massachusetts).
Cand au oprit prima oara ca sa-si goleasca vezicile soferul nu si-a mai amintit drumul si de beat ce era a luat-o in sens invers iar la urletele co-pasagerilor a oprit masina si a adormit instantaneu. La volan!
La urmatoarea oprire pentru golit vezici nu a mai adormit nimeni dar nici adormitul nu s-a trezit.
Si la ultima oprire inainte de destinatie, cea pentru recuperat sandale, aproape m-am intersectat cu jetul celui de-al treilea brav salvator de vieti romanesti pornite in cautarea aventurii.
Cand am ajuns la locul unde isi aveau corturile am stat un minut pe ganduri daca sa facem o poza cu ei (nu, n-am facut), mi-am facut cruce cu mana (nu, nu cu limba) si am zis ca daca nu am murit inecati in Ocean, intr-o masina cu soferi morti de beti, sper sa nici nu o mai facem.

Si-am incalecat pe-o sa si al naibii sa fiu daca a fost distractiva plimbarea cu aia.
Dar daca nu erau ei nici nu vreau sa ma gandesc ce se putea intampla.
Asadar, cei care n-aveti betivi, cumparati-va.

Iarasi mi-a "scris" Presedintele Americii

2010-06-14T23:14:00.004-03:00

Flavius --

The BP oil spill in the Gulf Coast is the worst environmental disaster of its kind in our nation's history. I am returning to the region today to review our efforts and meet with families and business owners affected by the catastrophe.

We are working to hold BP accountable for the damage to the lands and the livelihoods of the Gulf Coast, and we are taking strong precautions to make certain a spill like this never happens again.

But our work will not end with this crisis. That's one of the reasons why last week I invited lawmakers from both parties to join me at the White House to discuss what it will take to move forward on legislation to promote a new economy powered by green jobs, combat climate change, and end our dependence on foreign oil.

Today, we consume more than 20 percent of the world's oil, but have less than two percent of the world's oil reserves. Beyond the risks inherent in drilling four miles beneath the surface of the Earth, our dependence on oil means that we will continue to send billions of dollars of our hard-earned wealth to other countries every month -- including many in dangerous and unstable regions.

In other words, our continued dependence on fossil fuels will jeopardize our national security. It will smother our planet. And it will continue to put our economy and our environment at risk. We cannot delay any longer, and that is why I am asking for your help.

Please stand with me today in backing clean energy. Adding your name will help Organizing for America create a powerful, public display of support for making this change happen.

The time has come, once and for all, for this nation to fully embrace a new future. That means continuing our unprecedented effort to make everything -- from our homes and businesses to our cars and trucks -- more energy-efficient. It means rolling back billions of dollars of tax breaks to oil companies so we can prioritize investments in clean energy research and development.

Many businesses support this agenda because shifting to clean energy creates opportunities for entrepreneurship. This is how we will reinvent our economy -- and create new companies and new jobs all across the country.

There will be transition costs and a time of adjustment. But if we refuse to heed the warnings from the disaster in the Gulf -- we will have missed our best chance to seize the clean-energy future we know America needs to thrive in the years and decades to come.

The House of Representatives has already passed a comprehensive energy and climate bill, and there is currently a plan in the Senate -- a plan that was developed with ideas from Democrats and Republicans -- that would achieve the same goal. But this is an issue that Washington has long ignored in favor of protecting the status quo.

So I'm asking for your help today to show that the American people are ready for a clean-energy future.

Please add your name to mine:

http://my.barackobama.com/CleanEnergy

Thank you,

President Barack Obama

PS: Io sunt de acord cu ce a zis Presedintele si nu sunt neaparat de acord cu ala de si-a scris capodopera pe parbrizul masinii. Dar fiecare are dreptul la opinie in America. Pana la noi ordine...

Cimitirul Bellu, Romania, 2010 (MMX)

2010-06-12T20:27:00.004-03:00

Citeam in presa americana ca la cimitirul eroilor [americani] din Arlington au fost descoperite ceva nereguli si ca toata conducerea, de la ala mare la ala mic, a fost demisa, certata oficial si trimisa la plimbare.
Si -imediat dupa aceea- am citit o chestie pe aceiasi tema (a cimitirelor celebre) in presa romaneasca.
Poate ca unii tin minte ca am promis ca nu mai citesc, sa nu mai comentez, sa nu ma mai infurii, sa nu ma mai intristez si sa nu ma mai revolt din cauze care tin de realitatea romaneasca. Da' pot sa nu?! Nu pot.
Ui' ce am citit ieri: ca primarul ala celebru (Marian Vanghelie) din sectorul 5 din capitala Romaniei -parte din Uniunea Europeana care va sa zica- a facut ce a facut si a golit capela familei Lahovary din cimitirul Bellu si l-a ingropat (incavouat?) acolo pe bunicu-so si inca un neam de-a lui. Bun, da-o in aia a ma-sii de crestinatate, moralitate, istorie, bun simt, miros de oase si parfum de giulgiu second-hand aruncate la ghena. La gunoi cu toti ca sa venim noi si sa-i inhumam pe ai nostri ilustri ca sa vada tot poporul ca suntem potenti si ca ne putem ingropa la Bellu, ca acolo este vipurile dambovitene si nu numai.
Si am citit ca inca un cetatean roman ilustru, de-al nostru (Catalin Voicu), si-a tras loc in Bellu pentru el si pentru familie si peste mormintele unui general erou . Si pe soclu si-a scris, in loc de epitaf: O viata daruita statului roman!!! Catalin asta, pentru fericitii care nu citesc presa, este un politician in varsta de vreo 40 de ani, de cea mai joasa speta, unii zic despre el ca ar fi capul crimei organizate (sau poate doar omul de legatura) din Romania, a fost aproape de a fi numit ministru de interne de catre pesedei si momentan este in puscarie pentru chestiuni nasoale. Hm, si el si-a daruit toti 45 de ani din viata statului roman si si-a bagat picioarele in mormintele altora. Uf, ca aproape imi vine (iarasi) sa injur si sa ma revolt si sa-mi zic ca asa ceva nu exista si ca nu orice este posibil in Romania anului 2010.
Dar, se pare, orice este posibil si Romania mea nu conteneste sa ma surprinda.

Asta este aproape de aceiasi speta ca soldatii aia rusi care au furat cardul bancar din buzunarul unui oficial polonez decedat in accidentul ala aviatic.
Si la americani sunt probleme, unele se mai si rezolva dar la noi (la voi?) cand apar "probleme" nu se intampla nimic. Niciodata nu se intampla nimic normal, toate raman in coada de peste, asa cum am discutat.
Da-o naibii ca si asta a fost prea de tot.
Parerea mea!
Pana cand? Chiar, pana cand?

Articolele respective le gasiti aici.
Poza care insoteste articolul asta si pentru care imi cer scuze cititorilor mei mai sensibili a fost facuta de catre mine, in cimitirul Bellu din Bucuresti, in februarie 2006 si reprezinta un scriu folosit aruncat la gunoiul din incinta cimitirului.

Vacanta in New England @locuri

2010-06-06T11:31:00.015-03:00

Vacanta in New England am planificat-o pe ultima suta de metri.

Initial, planul era sa vizitam San Francisco si de acolo sa conducem pe coasta Pacificului pana in Vancouver. Dar din motive de vreme prea instabila si bilete de avion prea la 500 de dolari bucata am avut de ales intre o saptamana intr-o croaziera si una de explorat inca o parte de America. Am ales-o pe a doua si nu ne pare rau chiar deloc: am vazut unele din cele mai frumoase parti de coasta (si nu numai) din lume, am avut parte de vreme excelenta (a plouat o zi si in rest a fost cald, bine si fara umiditate), am mancat la restaurante de prima mana, am dormit in hoteluri excelente, bune si unul prost si am ajuns sanatosi si relaxati inapoi, la Williamsburg. Si, daca vom fi copii cuminti, vom ajunge si in San Francisco.

Am apucat sa vizitam in tihna cateva orasele micute pescaresti, cateva orase (Portland in Maine, Portsmouth in New Hampshire, Boston si Provincetown in Massachusetts, Providence si Newport in Rhode Island; am vizitat cam pe fuga Bar Harbor (minunat loc, pacat ca ploua torential), Freeport, Hampton Beach, am cam luat-o la pas prin Cape Cod, am dormit prima noapte in New Heaven fara sa stim ca acolo isi are sediul celebra universitate Yale...deci, ne-am trezit un pic mai destepti speram noi.

Am condus pe autostrazi cu multe benzi, am trecut poduri imense, am platit taxe de drum de ni s-a acrit, am ajuns pe drumuri neasfaltate si unde gps-ul si mobilul ziceau ca intra la odihna din cauza de lipsa de semnal, am luat-o pe scurtaturi si lungituri; in total am condus 2305 mile (3750 km), am platit bine peste 100 de dolari in toll-uri (taxe de drum/pod/etc), am cam pus ceva benzina prin rezervor, am dormit la hoteluri gasite last minute pe diverse siteuri (Hotwire, in special), am mancat la restaurante recomandate de diverse ghiduri turistice sau alese ochiometric sau la recomandarea vreunui localnic, ne-am dat cu vaporul prin portul Boston, ne-am saturat de cati gay am vazut in Provincetown, ne-am urcat in pilonul celui mai inalt pod nustiudecare din America si al cincelea din lume (sic!), nu am facut multe chestii pe care ni le propuseseram dinainte si am improvizat o gramada si bine am facut.

De impresionat m-au impresionat peisajele, orasele si satele pescaresti din Maine, New Hampshire si Cape Cod, mi-a placut -dar nu m-a dat pe spate- Boston (poate data viitoare sa-mi placa mai mult) si raman cu regretul ca nu am facut nici o poza in Bar Harbor, ca nu am putut admira in voie (din cauza de condus) Manhattan-ul vazut noaptea de pe Washington Bridge si ca excursia nu a mai durat macar inca o saptamana.

TOP 10 “ASA DA”:

Marshall Point Lighthouse (pentru peisajul si linistea monumentala)
Young's Lobster Pound (pentru homarul gatit la botu' calului si ciorba ca la mama acasa)
Ophelia's Legacy (magazinul de arta populara romaneasca din Harwich, MA...voi scrie separat despre el, ca merita cu prisosinta...unde am avut un dialog savuros si emotionant despre Medias, Sighisoara, Sibiu, sate transilvanene si Williamsburg)
Aerul de relaxare, mancarea si arhitectura din Portsmouth, Portland, Bar Harbor si Newport
Plajele stancoase din Maine (spectaculoase)
Little Italy din Boston si Providence (pentru mancarea si atmosfera autentica)
New Yorkul vazut noaptea (mi-a povestit Maria cum se vede...ca nu ea se concentra la trafic...oricum, cateva priviri am aruncat si eu)
Plajele si satucele din Cape Cod
Targul de vechituri din Downtown Providence
Plimbarea cu peripetii de pe plaja din Provincetown, in cautarea Race Point Lighthouse

TOP 5 “ASA NU”:

Hotelul jegos unde am dormit o noapte in Cape Cod (mama lor de indieni certati cu curatenia...am ajuns prea tarziu de la bar in camera ca sa mai putem face mare lucru...citeste ca sa ne mutam altundeva)
Traficul si taxele de drum din New Jersey si NYC (in prima zi de vacanta am facut 5 ore in plus din cauza de trafic infernal pe New Jersey Turnpike...cu turnpaicu' lor cu tot)
Doi domni imbracati extrem de elegant si extrem de firma: el, in varsta, inalt, slab, cu par grizonat si alura demna...el, tanar de 30 de ani, inalt, slab, cu haina de costum pe 30 de grade si mergand tandru pe promenada din Provincetown, tinandu-se de mana si sarutandu-se languros pe gura. Ma consider open mind, dar ce e prea mult, e prea mult. Ma scuzati daca am deranjat. Si daca sunteti homofobi sa nu indrazniti sa mergeti pe acolo ca va veti simti aiurea. Eu m-am simtit ok dar la un moment dat parca nici nu mai era funny sa vad mii de femei care aratau ca barbatii si cateva zeci de travestiti. Intre noi fie vorba, Maria si acum mai rade cum si-a intors capul dupa mine si mi-a zambit un ricky martin. Va rog, fara glume proaste, da?!
Ploaia din Bar Harbor (Bar Harbor asta este unul dintre cele mai frumoase si exclusive locuri din lume...situat la mama naibii, mai aproape de Canada decat de America si tocmai cand ne-am dus noi acolo s-a gasit sa toarne cu galeata)
Chelnerita de la restaurantul Venice din Boston (cred ca Venice ii zicea localului...mancarea excelenta, servire ca la restaurantul din Muzeul Satului din Sibiu)

Think globally - Drink locally

2010-06-05T17:55:00.007-03:00

La un moment dat imi placea sa trimit si sa primesc (in special sa primesc) ilustrate postale. Sau - ca sa folosim termeni mai simplii - vederi.

Ca sa va spun si un secret: cand mergem prin excursii uneori ne mai trimitem cate o vedere ca sa avem dovada ca am trecut pe acolo. Dar nu mai spuneti la nimeni.
Mai trimitem cateodata si la ai nostri dar de cateva ori cred ca am uitat sa scriu si un cuvant simplu la adresa ("Romania") si -ai naibii americanii astia- nu s-au prins ca strada Sibiului este (si) in Medias. In cartierul Vitrometan, chiar...
A, ca am uitat ce vroiam de fapt sa zic.
Azi am gasit in cutia postala o vedere de la Fernando care fusese in vizita la ai lui in Republica Dominicana. M-am bucurat sa primesc vederea din doua motive.
Primul: ca se mai gandeste cineva la noi si la pasiunea mea legata de vederi.
Al doilea: Fernando a fost in vizita in Dominican Republic acum vreo trei luni bune si -desi ma avertizase ca posta dominicana este al naibii de lenta- nu credeam ca exista asa intarziere la un rahat de ilustrata postala simpla, cu timbru de cativa pesos. Deci, o vedere simpla, trimisa cu expreso correos, a facut 98 de zile din Puerto Plata, Republica Dominicana in Williamsburg, Virginia, USA. E bun...
Posta Romana, fii fericita! Se poate si mai rau.
Si tot tu - Posta Romana- sa-ti fie rusine cand deschizi si in anul 2010 scrisori venite din lumea intreaga sau le ratacesti de rusinea celui/celei care a deschis un prapadit de plic adresat unui bunic care asteapta vreo veste de la nepotii de peste mari si tari!
Viva, Republica Dominicana.

Vacanta in New England @faruri

2010-06-02T17:54:00.009-03:00

Cum ziceam in postarea anterioara: am fost mai bine de o saptamana in vacanta in New England.
Anglia asta Noua - pentru cine nu stie...eu nu stiam inainte de a veni in America - este zona din coltul de nord-est al Americii si cuprinde cateva state, orase, faruri, plaje, locuri, familii, universitati, echipe de baschet, baseball, fotbal american si restaurante de prima mana: Massachusetts, Maine, New Hampshire, Connecticut, Rhode Island, Vermont, Boston, Portland, Bar Harbor, Cape Cod, Hampton Beach, Newport, Providence, Mount Washington, Harvard, Cambridge, Yale, Red Sox, Boston Celtics, New England Patriots si Kennedy printre numele care merita mentionate.
Noi am vizitat doar partea de coasta (deci, nu am fost si in Vermont), incepand din Maine si coborand pana langa New York si terminand cu o seara in Ocean City pentru reacomodare, odihna si vizionarea ultimului episod din Lost.
Si da, am mai fi stat in vacanta macar o saptamana.
O sa incerc sa fac un "serial" cu intamplari, recomandari si poze din vacanta noastra.
Incep cu ce ma doare mai mult pe mine si cu ce nu intereseaza mai deloc si pe altii: faruri maritime!
Nu, nu inchideti televizorul. Macar unele poze sunt faine, sper eu.
Am vazut pe vreme superba, pe vant si pe furtuna, pe ceata si pe canicula, dimineata, la amiaza, seara si noaptea o gramada de faruri, suficient cat sa-mi ajunga pana la toamna.
De plictistit cu detalii nu o voi face; o sa postez doar poze aici. Amanuntele le voi pune vreodata pe un blog/site dedicat exclusiv "pasarelelor" din capul meu.

Majoritatea erau situate in locuri destul de salbatice, unele erau la intrarea in porturi, altele pe plaje superbe sau cocotate pe varf de stanca.
La majoritatea am ajuns usor, cu masina, la altele ne-am catarat putin pe niste stanci si pentru un alt far am cam mers ceva ore pe o plaja salbatica.
Ca fapt divers ar fi ca unul dintre farurile de mai sus a fost loc de popas pentru Forrest Gump (Tom Hanks), unul este considerat cel mai fotografiat far din lume, altul -cica- ar fi cel mai frumos far din America si unu' a fost locul de inspiratie a unui mare poet, al carui nume imi scapa.

Va urma.

Ce este in America si nu este in Romania@partea X...

2010-06-01T00:24:00.008-03:00

...curatenie pe toate drumurile si legi care sa se aplice/sa sperie/sa faca educatie/sa aduca civilizatia cu biciul in mana si chitantierul tot acolo.

PS:Poza e facuta pe niste drumuri din Massachusetts si din ea reiese ca daca te prind baietii ca faci mizerie ai cam pus-o.
Amenda de pana-n zece mii de dolari?!
Mult.
Si o sa-mi fac curaj sa scriu si "povesti de vacanta" (am fost plecati mai bine de o saptamana prin partea de America de-i zice New England) zilele astea daca am timp si inspiratie.
Daca nu, nu.

Aer de primavara

2010-05-25T13:34:00.007-03:00

La revenirea din Romania mi-am adus vreo cateva kile de branza de oaie. Home-made, ca sa zic asa.
Intr-o seara calduroasa mi-am amintit de ea si am scos-o de la congelator si am servit-o cu niste paste, fructe de mare si cu o sticla de vin dinnumaistiucetara. Rosu si sec, oricum. Cred ca din Argentina dar nu sunt sigur. Dar problema a fost ca nu mi-a mai placut gustul branzei de acasa: era prea tare.
M-am speriat atunci, mi-am zis ca m-am schimbat intr-atat incat sa fi uitat si ce-mi placea atat de mult pe dragi plaiuri transilvane? Si am pus calupul de branza de oaie la loc, in congelator.
Si intr-o alta zi calduroasa am cumparat de la niste veri polonezi o bucata de slanina afumata. Ce m-a atras la ea a fost numele: scria Cluj in ungureste, avea steagul Ungariei si o adresa din Illinois. Si am cumparat si niste ridichi cu gust si aspect de ridichi, ceapa verde cu gust, miros si aspect de ceapa verde, rosii cu gust, aspect si miros de rosii insotite de o sticla de plastic alb pe care scria Kefir si in care se afla kefir cu gust, aspect si miros de kefir si o paine cu toate calitatile unei paini (Pane Toscano ii spun unii) si mi-am reamintit si de branza aia renegata din congelator.
Si gustul de slanina afumata cu branza de oaie din Sibiu alaturi a dat un adevarat bairam in casa papilelor mele gustative si mi-a luminat creierii: branza de oaie este buna. Este comfort food. Dar depinde in ce combinatii si companii o mananci.
Asta e un fel de filozofie populara si sper ca ati inteles si voi ca imparatul este gol. Cum care imparat?!
Ala de se refera la serialul Lost.
Un fel de Cornel Dinu, fotbalistul filozof, care vorbeste frumos si care -de fapt- nu spune absolut nimic. Dar, poate, suna bine.

Hibernare

2010-04-26T22:25:00.004-03:00

Deci...carevasazica...voi reveni in curand pe micile ecrane.
Deocamdata sunt in revizie dar sper ca voi mai presta aici la un moment dat.
Spor si sanatate.

Atlanta de pe o zi pe alta

2010-04-16T09:26:00.011-03:00

Stateam noi si ne gandeam ca n-am mai avut o iesire din Virginia de ceva timp (mai exact, de vreo doua luni..cand am fost prin Charleston si Savannah) si am luat harta Americii si am pus degetul pe doua orase: Boston si Atlanta. Distanta de la noi la ambele este cam egala asa ca a ramas criteriul clima: in nord e mai racoare acum, in sud este vara. Deci a fost usor de ales destinatia pentru mini-excursia de doua nopti: Atlanta, Georgia.
Orasul care a gazduit Olimpiada in 1996, "localitatea" unde isi are sediul central Coca Cola, CNN, UPS, Delta Air Lanes, AT&T, primul restaurant Chick-fil-A (sper sa nu mancati la vreun fast-food...e pacat...am scris de puii aia doar ca fapt divers) si cel mai mare acvariu indoor din lume. Tot orasul olimpic cu populatia alba in minoritate (36% in 2006) este locul unde isi dorm somnul de veci Margaret Mitchell ( La rascruce de vanturi...a murit calcata de o masina in 1949) si Martin Luther King si -desi este amplasat in sudul de la mama lui- orasul in sine nu denota ca ar fi acolo: mie mi-a parut tare cosmopolit.
Am apucat sa vedem doar cateva "chestii turistice", toate situate in Downtown si am vazut din mersul masinii cateva cartiere meseriase si -normal- celebra Peachtree Street (un fel de Broadway al NY), de la un capat la altul.
Deci, sa zic ce am vazut: bineinteles, The World of Coca Cola (muzeul Coca Cola) unde poti vedea ce poate face o echipa (cea mai buna?) de marketing: din rahat face cel mai tare bici. Oricum, muzeul in sine este chiar interesant, are tot felul de "artifacte" legate de celebra bauturacareaimbolnavitlumeasim-abucuratpemine, un filmulet 4D misto si un cinematograf unde ruleaza non-stop reclame made for Coca Cola Inc.
La subsol iti arata cum se produce nenoro...asta, bautura si - bomboana pe coliva- iti pune la dispozitie o sala unde poti degusta pe saturate peste 60 de bauturi produse de Coca Cola in lumea intreaga. Noi, ca romanul hapsan si insetat de la cele peste 30 de grade de afara, le-am degustat pe toate si inainte sa ni se faca rau am apucat sa promitem ca nu mai punem in gura bautura carbogazoaza. Desigur ca nu ne vom tine de cuvant...
Alta chestie demna de a fi vizitata ar fi sediul CNN (luati si turul studiourilor, nu vizitati numai holul) unde am vazut multe calculatoare, magazine, tehnologie a la Star Trek, fete plictisite si curioase si tricouri cu Seinfeld (eu mi-am luat unul cu Vandeley Inc.).
Acvariul (ei zic ca e cel mai mare din lume) este fain si vizitabil fara doar si poate; ala din Baltimore parca a fost putin mai interesant. Recomand si acvariul din Constanta pentru ca este pe faleza si Cazinoul ala e chiar o cladire frumoasa pe malul Marii Negre.
Toate astea...WCC, CNN, Acvariul... se afla in jurul parcului olimpic si sunt usor de vizitat dupa ce parchezi masina in multele parcari din zona respectiva...ptiu, ca am ajuns sa dau informatii turistice ca la gara.
Si dupa ce se lasa inserarea si ti se face foame eu zic sa-mi asculti recomandarea si sa mergi la TOP FLR unde eu personal am mancat cea mai buna mancare din viata mea. Poate despre experienta asta voi scrie separat, ca merita.
Si dupa ce ai plans de bucurie in fata operelor de arta din farfurii zici ca e timpul sa mergi la culcare la hotelul din Buckhead, nu inainte de a vedea Atlanta noaptea, din fata unui pahar de vin amplasat pe o masa dintr-un restaurant care se invarte situat la etajul 80 al unui zgarie nori (cladirea rotunda din prima poza).
Dupa ce te trezesti zici sa iei micul dejun la Cafe Intermezzo si incepi din nou sa plangi in fata prajiturilor si cafelelor dupa care -ca tot romanul ajuns la oras- intri la mall, experienta pe care promit sa nu o mai fac. Se aude, baietii?
Si dupa aia drumul lung inspre casa din pitorescul si prea linistitul Williamsburg.

Cateva avertismente/recomandari/sfaturi: daca cumparati hotelul on-line si nu ajungeti la el pana la o ora rezonabila ca sa va cazati eu zic sa sunati la ei si sa le spuneti ca intarziati putin. Asta pentru a nu avea surpriza neplacuta sa ajungeti la 5 dimineata la hotel, cu gandul si trupul la patul ala comfortabil si sa vi se spuna ca ati ajuns prea tarziu si v-a fost anulata rezervarea pre-platita pe Hotwire. Si nu doar pentru noaptea respectiva ci si pentru urmatoarele nopti si daca vreti sa mai stati la ei trebuie sa platiti pretul normal sau sa amenintati, sa-ti aduci aminte la 5 dimineata si dupa 10 ore de stat in masina de tehnici de negociere si rugaminti.
A, si sa nu conduceti prea tare prin Virginia sau Caroline ca e pacat sa platiti amenzi si sa va bage lanterna in fata domnii politisti, chit ca -de data asta- foarte respectosi cand iti dau "procesul verbal" la semnat dupa ce ai condus (nu, nu eu am fost la momentul respectiv soferul) cu 86 in 70.
Restaurantele la care am mancat (si ce am mai mancat) ne-au fost recomandate de catre o tipa (Keisha) care sa locuit 12 ani in Atlanta si a participat activ la viata de dupa-amiaza si de noapte a orasului, deci, o cunoscatoare. O sa incerc sa scriu separat despre locurile unde am mancat si baut pentru ca merita, zic eu. Si da, cand aveti drum pe undeva intrebati cel putin un localnic pentru a nu pierde o experienta culinara si nu numai.
Pentru ca pe mine asta m-a impresionat la prima vizita in Atlanta: mancarea.

Mici, indieni si nebunie

2010-04-08T10:29:00.005-03:00

Au trecut si Sarbatorile Pascale, 1 Mai si Rusaliile bat la usa, Memorial Day e pe vine si el si -cel putin- cateva zile de sfinti tot mai sunt prin preajma. Asa ca prilej de facut gratare va mai fi.
Parca se domolesc si cele 35 de grade Celsius inregistrate in ultimele zile pe meleagurile noastre si se stabilizeaza temperatura la 25...vreme perfecta de mers in vacante si lenevit pe terase. Sau, dupa caz, de mers la sapa.
A, ca m-am luat cu astea si am uitat: e scandal in Virginia pe tema "aprilie, luna sarbatoririi Confederatiei". A zis guvernatorul ca istoria nu se uita si trebuie celebrata, au zis fratii ca da, da' de ce pe aia a lui mama guvernatorului nu zici nimic si de sclavie si tot asa. Guvernatorul a zis apoi si de sclavi, unii au acceptat gluma si altii nu si iarasi o luam de la capat.
In rest, daca nu ar fi problema somajului si a crizei de pe piata imobiliara America ar zice ca e pe iesite din criza. Dar nu prea zice...
Alt subiect la ordinea zilei - in oraselul nostru, zic - ar fi schimbarea mascotei echipei sportive a universitatii locale (William si Mary pe numele ei din buletin); echipa lui W&M se numeste Tribe si avea pana de curand ca simbol o pana de vultur (sau, ma rog, de indian) si o mascota tot ceva de genul.
Si si-au dat seama unii baieti ca simbolul penei aleia poate provoca resentimente indienilor gen Winetou si au zis ca sa taie pana, sa-l imbrace civilizat pe indian si ia sa puna ei un Grifon (cap de vultur, trup de leu) ca mascota. Ca doar leul are mare legatura cu numele echipei (pentru cei care nu l-ati retinut...ma repet...Tribul).
No, in rest nimic interesant -intre doua gratare- de pe meleaguri virginiene.
Sper ca ati lasat curat in natura dupa iesirea de duminica trecuta si nu vi s-au stricat de la caldura infernala "pastile" luate de la biserica.

PS Poza nu am facut-o eu. Eu am facut doar micii.

Good Friday

2010-04-02T23:08:00.004-03:00

Ce fain era pe vremuri, cand eram copii la mama acasa si asteptam sa vina Pastile cu multa mancare, prajituri cremoase si buuuuune (cui ii pasa atunci de diete si etichete cu grasimi nesaturate si calorii si zaharuri si alte cele), cu Coca Cola pe saturate si saleuri facute in casa pe post de chipsuri, cu obiceiuri a la Medias si nu numai (mersul cu stropitul a doua zi de Paste), cu imbracaminte noua si pantofi lucitori (de duminica), cu miros de sarbatoare in orice cotlon ardelean si cu miros groaznic de tocana de miel izvorand de la toate geamurile apartamentelor din cartier, cu paştile cu gust de vin acru luate pe stomacul gol la prima ora, uneori cu asistat (mai mult sau mai putin) la slujba de Inviere, cu prieteni inocenti, cu Hristosainviat,adevaratainviat care tinea loc de buna ziua cateva zile dupa ce ouale s-au ciocnit, cu ciocolata adusa de saşii care veneau in vizita cu lacrimi in ochi si cu (stiu, ma repet) atmosfera de sarbatoare in aer.
Acum nu mai suntem copii la mama acasa si viata tot merge inainte chit ca sarbatoarea nu prea se simte in primavaraticul aer cald de Virginia.
Dar eu oricum va doresc, celor care popositi pe aici, tot binele din lume si sa aveti parte de Sarbatori Pascale (recunosc ca am preluat expresia asta de la comentariul Geaninnei...imi place cum suna) linistite si cu prajituri cremoase pe masa.
Daca nu, macar Coca Cola sa fie.

Ascuns de Sibiu

2010-03-29T10:11:00.004-03:00

In poza este cea mai frumoasa statuie din Sibiu - a sfantului Nepomiuk - amplasata strategic (intre o remorca si niste rufe puse pe sfoara la uscat) intr-o curte in centrul istoric din frumosului burg transilvanean , si ascunsa bine de privirile curiosilor.

Despre reforma sanatatii in America

2010-03-27T18:51:00.007-03:00

Initial intentionam sa intutilez articolul asta (sau ce o fi el) "Despre proşti". Dar nu m-am mai complicat...
Pentru cei care nu stie: in America s-a votat noua lege a reformei sanatatii...sau ceva de genul.
Pare lucru simplu la prima vedere dar este o chestie pentru care se dau batalii politice (si nu numai) de aproape o suta de ani. Si cand zic o suta de ani zic la propriu, nu la figurat (printre altii, clanul Kennedy face chef acolo unde este acum).
Eu sunt in totalitate PENTRU reforma in invechitul sistem de sanatate american. Asta daca m-ar intreba cineva...
Nu ca nu as fi fost intrebat azi la munca despre subiect.
Si am devenit atat de pasional incat ne-au interzis -mai cu frumosul, mai cu amenintari- sa mai dezbatem subiectul in timpul lucrului. Sau macar -daca nu ne putem abtine- sa nu mai folosim cuvinte de genul: fuck, fucking, da-va in aia mea de idioti spalati pe creier, ce stii tu ca tu nu esti de aici, democrat comunist, nebuni, fucking mexicans, because he's black, sa va spalati cu Palin pe cap de obtuji si sa va ia mama naibii cu preexistingu si conditiongu' vostru cu tot, ba pe-a lu' muma-ta si altele de genul. A, si sa nu mai ridicam tonul ca nu e frumos.
Dupa aia am convenit sa dezbatem problema la o bere si ca toti politicienii e curve.

Am vazut-o si pe Sarah Palin cum radea (haioaso mica) de posesorii de Subaru care au stickere cu Obama. Deh, daca nu conduc un F150 sunt de-an pixu, categoric.
Pai frati americani republicani: daca voi cu dintr-astea veniti la mine atunci sa stiti ca nici nu merge, nici nu se pune si ma face sa ma si indoiesc de unele chestii!
Dezbatem, ne opunem, venim cu argumente dar nu amenintam de copii, nu spargem geamuri, nu zicem ca ne curatam armele, nu bagam placi ca nu platim pentru avorturi pentru adolescente dornice de distractie si Viagra pentru pedofili, nu-l bagam pe Doamne Doamne si Thomas Jefferson la inaintare ca multi care nu-s republicani verzi cred in primul si-l apreciaza si pe al doilea, nu facem spuma la gura si facem pe turbatii. Da?
Ca oricum nimeni nu intelege nici sistemul si nici reforma.
Si, de fapt, nici nu ar trebui sa cunoastem sistemul: ar trebui sa fie suficient sa avem asigurare medicala si sa nu ne mai batem capul cu diversele litere de pe cartonasul ala, de medici cu care lucreaza sau nu Blue Shield/Blue Cross, cu pre-existing condition, cu datu in judecata ca m-am ars cu ciocolata calda si alte chestii grele.
E deja mult prea urata dezbaterea pe tema asta si imi provoaca greata asa ca merg sa manac o lamaie.

Si cand te gandesti ca am vrut sa scriu despre moartea lui Peti, cainele Mariei si fiinta pe care o viseaza cel mai des de cand suntem in America si a iesit altceva. Of...
Ne mor si cainii, ne mor si cei dragi, mama ei de treaba slaba.
Asteptam si de bine de acasa. Inca mai avem speranta...

PS:Va recomand si ce a scris Anutza referitor la acelasi subiect. Si citi si comentariile la articolul ei ca sunt interesante si relevante.

Dulce, amar

2010-03-23T23:31:00.006-03:00

Zilele trecute mi-am amintit de una dintre cele mai tari experiente de care am avut parte si, totodata, unul din marile mele regrete. Da' mare rau de tot...
Recunosc -spasit, mandru, rusinat, resemnat, natural, luati-o cum vreti- ca tin cu echipa de fotbal Dinamo Bucuresti.
Ei, si pe vremuri, cand eram la Cluj, s-a intamplat sa fie un meci intre "U" si echipa lui Dinamo din acea vreme cu Mutu vedeta in devenire, Cornel Dinu antrenor, Haldan capitan, cu Ionut Lupescu la final de cariera, cu Vladoiu mic si rau, Marius Niculae, Mihalcea, Nastase, Gianni Kirita, Fane Preda, Prunea si cati or mai fi fost.
Si -mai coincidenta, mai noroc- am fost in hotelul unde erau cazati si am intrat in vorba cu multi dintre fotbalisti, am facut poze cu toata echipa adunata in jurul meu, Cornel Dinu mi-a dat un trabuc, am facut o poza cu Mutu si Haldan (care a murit la scurt timp dupa aceea), am pozat cu Lupescu si cu fiecare jucator in parte.
Deh, pentru un tanar pasionat de fenomen si pentru timpul respectiv a insemnat mult la vremea respectiva intalnirea cu echipa de suflet intr-un cadru privat (doar eu si cu un tip am avut atunci acces la ei pentru cateva ore...ne-am uitat la cum jucau biliard, ne-au aratat autocarul...e, ce stiti voi ce inseamna sa vezi autocarul lui Dinamo si sa faci o poza pe primele scaune langa Cornel Dinu si Ionut Lupescu si cu Adi Mutu tinandu-te de dupa cap).
Mi-au semnat toti din echipa pe un carnetel, am mai facut cateva poze si ne-am urat succes reciproc: eu lor si ei mie.
Si dupa aia am mers fix la centrul de developat filme si a doua zi, va dati seama cat de nerabdator sa vad pozele, m-am prezentat sa le ridic.
Pozele nu iesisera pentru ca nu bagasem corect filmul in aparat.
Si acum imi amintesc bordura pe care m-am asezat: vizavi de Sora, pentru cunoscatori.

Romani din Idaho

2010-03-22T20:36:00.003-03:00

Poza a facut-o Bogdan in Las Vegas si eu zic ca e numarul de inmatriculare a unui roman din Idaho.
Inca mai sper sa ma insel si proprietarul sa fie vreun japonez...

PS Pentru cei care nu se prind ce inseamna...hm...nici nu vreau sa traduc...e prea evident.

Vrem in vacanta!

2010-03-21T12:37:00.008-03:00

Si cum stateam noi asa linistiti, admirand cele 30 de grade Celsius care sunt momentan in frumosul si (prea) linistitul Williamsburg ne-am zis ca ar cam fi timpul de o vacanta pentru ca prea lunga si urata a fost iarna asta si parca e si pacat sa nu mergem o saptamana pe undeva la mijloc de mai.
Asta -desigur- pe langa mini-excursia pe care o planuim in Chicago la inceput de vreme calda (sper ca exista asa ceva acolo, nu?).
Si -la o prima strigare- ne gandeam sa zburam pana in San Francisco si de acolo sa o luam la deal, inspre Seattle, cu o masina de inchiriat.
Daca aveti idei de alte rute sau recomandari va astept cu mare drag sa le impartasiti cu noi.
De fapt, chiar va rog frumos sa povestiti despre locuri frumoase din America si imprejurimi.
Si restaurante, neaparat restaurante!

La doctoru' de familie

2010-03-18T19:46:00.007-03:00

Cel mai fain in America este vizita la cabinetul doctorului de familie: au reviste noi si vechi in sala de asteptare, asistente frumoase, multe si diverse, solutii de dezinfectat si masti chirurgicale la intrare pentru cei care au semne de gripa, tot felul de formulare de completat si semnat si -bineinteles- copaymentul de 20 de dolari (cine nu are asigurare medicala discuta de la sute de dolari pentru o simpla consultatie).
Si dupa ce astepti vreo ora in sala aia plina de toti cetatenii aflati la a patra tinerete si dupa ce termini de rasfoit toate revistele si prospectele si dupa ce te-ai plictisit de jucat tetris la telefon (ce pacat ca telefonu' meu nu are snake...ala e cel mai tare joc) te invita o doamna sa intri la raport.
Odata ajuns dupa usa care separa sala de asteptare de salile de consult si alte incaperi cu aparatura SF te iau asistentele la cantarit, tensionat, masurat si intrebat si dupa aceea te lasa in plata Domnului si in asteptarea doctorului inca vreo jumate de ora, singur, intr-o incapere mica cu poze faine pe pereti si multe reviste, desigur.
Si -intr-un final...lung final- vine doctorul, iti strange mana, te intreaba cum merge serviciul, cum a fost vizita din Romania (stie cu siguranta de unde sunt pentru ca-l banuiesc ca a avut o gagica de-a noastra) si mai face ceva conversatie degeaba pana cand te intreaba de durerile pe care le ai, te trimite sa faci pipi in borcan, glumeste cu tine despre cum ti s-a inalbit fata la ultima recoltare de sange (scrie mare pe dosarul meu ca fac urat la ace...cu carioca rosie scrie) iti scoate ceara din urechi si iti spune ca celelalte treburi sa nu ma ingrijoreze prea tare daca le pot duce pe picioare. A, si-mi da o reteta pentru medicamente de tuse.
Si mai intotdeauna dupa ce ies de la domnul doctor am o vaga senzatie ca ori eu sunt dintr-ala care isi imagineaza ca are boli ascunse (ipohondru) ori doctorul meu chiar nu-mi face nimic concret!
Unii ar zice ca au si doctorii astia noroc cu aparatura fantastica si cu asigurarea de malpraxis ca altfel nu ar fi ei chiar maicaterezapepamant.

Si pentru cei care isi fac griji pentru mine: tensiunea marita se va rezolva cu renuntarea la sare, densitatea oaselor se va rezolva cu miscare si stat la soare si durerile de rinichi s-ar putea sa fie de la un muschi intins. Sau cel putin toate cele de mai sus mi le-a spus nenea Charles Sieger, medicul meu.
Si am mers la farmacie si mi-am luat medicamentul de tuse si am incalecat pe-o sa si v-am povestit cum decurge o vizita la doctor in Williamsburg.

Ardealul, eterna Terra Nova

2010-03-15T18:54:00.006-03:00

Am mai spus ca nu mai sunt prea interesat de actualitatea romaneasca?
Nu, nu am spus ca ungurii aia prosti si romanii aia prosti pun de un meci intru' amintirea lui '90? Am spus si ca inca se mai foloseste sintagma de amanam unirea cu Moldova inspre toamna viitoare? Ca si cum nu s-ar fi inventat un proverb care suna ceva de genul tara arde si baba se joaca cu iphoneul si stema Romaniei este amplasata pe fundalul flacarii violet. De parca mai stie lumea ca Romania are stema...
Si ca o trecere de la politica interna (chit ca si asta implica externi) la cea mondiala citeam ca...hm...cei de la Ierusalim incep sa-i insulte pe astia din Washingon ca iarba nu le mai place si ca gura nu le mai tace. Si eu ma gandeam ca vine caldura, infloresc pomii si ceru-i ca oglinda.
Si peste toate vin aia cu veninul la limba si-i injura pe americani, pe evrei, pe unguri, pe moldoveni si pe romani.

Ce este Farmville?

2010-03-10T21:00:00.006-04:00

Gata, a venit primavara!
Azi au fost aproape 25 de grade Celsius in Williamsburg. Trai pe vatrai! Asta mai ales pentru cei care nu sunt raciti cobza, asa cum sunt eu. Dar nu-i nimic, ca o sa crestem noi mari si ne vom aminti ca am fost si bolnav cand am fost mic.
S-au decernat si Oscarurile pentru regie si cel mai bun film (parerea mea: aproape pe deplin meritat, dar deh, gusturile nu se discuta), se apropie de final si Lost, Olimpiada de la canadezi este amintire si Mondialul de fotbal african e pe vine (sa speram ca fara incidentele apocaliptice prezise de multa lume buna si nebuna), reforma sanatatii obamiene este si nu este, criza in America mai avem de dat si la altii, Toyota primeste lovitura dupa lovitura, Saturday Night Live incepe sa alterneze emisiunile bunicele cu cele mediocre, nebunia 3D te face sa platesti o mica avere pe doua bilete la cinematograf (noroc cu filmele de inchiriat ar putea zice unii...desi farmecul cinematografului nu-l reda nici cel mai smecher televizor mare si subtire), drumurile sunt tot mai rele prin Virginia (cica o sa le repare cat de curand...si-i cred), smecheria cu Facebook inca tot nu o prea pricep (socializam, socializam...dar ce pana mea este Farmvillu' ala?!), incep sa apara si capsunile cu gust de capasuna, gratarele incep sa iasa la incalzire, de 8 martie am uitat sa zic cele cuvenite doamnelor si domnisoarelor (zic acum un sincer lamultiani cititoarelor fidele si infidele), mai sunt cateva saptamani si ciocnim ouale si am incalecat pe-o sa si v-am spus cum procedeaza americanu' cand se iau impreuna (adica cand se casatoresc pentru cei care au lipsit la ora de folclor) un ficior de-a lu' unchiu Sam si o fata de-a lu' Baba Dochia si fac nunta si se fura mireasa: suna 911 si nu o fac in gluma!

Cu astea fiind spuse va doresc casa de piatra si sa nu mancati de dulce prea cu pofta.

Nea Marin, spagarul

2010-03-04T11:15:00.006-04:00

Ce dubluvtf se intampla in Oltenia, nea Marine?
Il arestara pe primarul din Ramnicu Valcea, il saltara si pe soiosul primar al Craiovei (spagi, sute de mii de euro cash in sertarul noptierei, titluri de proprietate si autorizatii de constructie date ilegal si astea sunt doar chestiile pentru care exista -exista?!- probe, cica).
Hei, voi, primarii din Drobeta Turnu Severin, Slatina, Targu Jiu si, desigur, Caracal fiti pregatiti ca nu se stie!

Si pe mine nu asta m-a frapat ci modalitatile de sustinere a lor de catre simpli cetateni, simpli preoti cinstiti si curati ca curu', simpli asociati la potlogariile lor, simpli fotbalisti, simpli angajati a.k.a. bugetari -pe principiul ca au fost buni gospodari (au fost?) si ca ca ei nu e nimeni: liste de sprijin, mitinguri de sustinere unde se cere sa fie facuti cetateni de onoare (onoare?!), rugaciuni la biserica pentru invocarea divinitatii in favoarea infractorului (rusine, bai), concerte si orgii a unor artisti "consacrati", meciuri de fotbal cu dedicatie pentru protector, afise si bannere pe sediul primariilor cu measjul "Michael, we love you si esti cel mai tare".

Deci da, frati romani sau frati de origine romana, au trecut o gramada de ani de cand asteptam luminita de la capatul tunelului si tot de Solomon, Sechelariu, Pinalti, Ciuhandu, Oprescu si Mazare am dat.
Stiu, stiu...Basescu, Iliescu, Vanghelie, Patriciu, Tiriac si americanii sunt de vina...coruptia, securitatea, anii comunismului, injustitia, mineriade in pauza meciurilor, blaturi, nu sunt bani, nu sunt drumuri, nu vrem bani, nu vrem valuta...vrem ca Petre Roman sa ne reguleze, manelele si tiganii sunt de vina ca le ascultam si ca ei nu se integreaza, talhariile si jafurile bancare sunt produse ale occidentului, rautatea tasneste incepand de la copilul de clasa a patra al carui celular s-a stricat in timp ce le filma pe doua colege in timp ce se bateau dupa o partida de sex nereusita si pana la aia plin de ura de pe forumurile ziarelor care se cearta si isi arunca cuvinte grele-in romaneste- inclusiv cand este vorba in propozitie despre o finala superba in competitia de hochei de la Olimpiada de iarna si trecand de la discutiile de pe strada, scara blocului sau culoarele academice. Toata lumea se cearta, se uraste si nu face nimic. E vina alorlati ca suntem cum suntem, nu a noastra, bineinteles.

Partea buna e ca o parte din sistemul judiciar incepe sa dea semne ca nu mai e mult pana il vedem pe Adrian Nastase cu catuse la maini.

Pentru cei care nu stiu despre ce am scris: fericitilor, nici nu stiti ce bine poate fi cand nu ai idee de mizeria care-i inconjoara pe altii.

Povesti din Diaspora@episodul 3

2010-03-02T22:04:00.003-04:00

Un domn croitor, roman emigrat cu biserica in America, muncea in atelierul unui alt roman -nu o sa ghiciti- tot emigrat in America!
S-a angajat la patron, carevasazica.
La un moment dat, domnul patron si-a luat un concediu si l-a lasat pe angajat sa se ocupe de treburile atelierului pe parcursul a doua saptamani de binemeritata vacanta.
Toate bune si frumoase, in afara de o plangere a unei cliente: ea ceruse o fusta si -in schimb- i-a fost facuta o clasica pereche de pantaloni. Bat-o s-o bata de engleza, ar putea zice unii.
Partea trista este ca domnul care a incurcat pantalonii cu fusta...asta am aflat-o ieri... a murit de vreo doua luni.
Intre timp evoluase si in exprimarea in engleza.

Muhamad Lincoln

2010-03-01T10:25:00.003-04:00

Apropo de ce ziceam in urma cu doua postari...
Poza asta (facuta sambata la Lincoln Memorial din Washington) mie imi pare ca spune multe despre America si toleranta ei.

Cat despre venirea primaverii eu, in continuare, zic ca este pe aproape. Macar e frig da' e soare si ne putem amagi mai realistic cu vreme mai buna.

Si daca aveti vreo idee de mancare - ca nu mai stim ce sa mancam - va astept cu drag sa o impartasiti.

Virginia is for lovers

2010-02-25T20:04:00.006-04:00

Virginia is for lovers este sloganul oficial al Virginiei, stat (frumos stat) american in care noi ne obosim si ne odihnim oasele de 3 ani.
Am vizitat si alte state din America dar tot Virginia imi pare mie cel mai fain loc de trait. Asta asa, la o privire oarecum superficiala si fara a avea pretentia ca spun si un adevar universal. Dar veniti, stati, exploarati si, dupa aia, mai povestim.
No, acum ca am incheiat pledoaria Virginiei sa trecem la lucruri serioase: tunsul si frizeria in America!
Una din primele pareri pe care le-am avut despre tara asta a fost ca e scump al naibii sa te tunzi la frizerie!
Asta am auzit-o de la cineva venit in vizita in Romania si care mi-a spus ca e aproape imposibil sa te tunzi la o frizerie si, in general, lumea se tunde acasa. Eu, credul, am zis ca daca el zice pai atunci asa o fi.
Uf, si cand am purces la drum lung imi ziceam ptiu, drace, ca mi se termina binele pe la frizeriile de cartier, gata cu tunsul scurt si cu perciuni lungi si cu masina la spate, fara bordura.
Si am ajuns in America, tuns, neras si obosit. Si de la atat oboseala, dupa doua luni, mi-a crescut parul si am zis ca nu se mai poate trai asa: trebuie cumparata masina de tuns, ras si frezat. Si am folosit masina aia atat de profesionist incat, la a treia groapa din capul meu, mi-am pus o sapca si am plecat inspre prima frizerie intalnita in cale: una a unei filipineze cu un ajutor de frizer portorican, de orientare sexuala minoritara. Si, ma gandeam eu, mama cat o sa ma coste sa-mi repare astia nedibacia intr-ale tunsului acasa. Si, timid, am intrebat ca how much. Pai 12 dolari.
'tu-i, pentru 12 dolari am stat eu cu morcovu' in fund?!
Cam atat costa un tuns normal pe la noi: intre 12 si 20 de dolari...plus taxe si ciubuc.
Si de atunci am tot incercat senzatii la frizeriile americane: ba una de la un Super Cuts mi-a taiat urechea de imi curgea sangele pe gat in jos demn de o cauza mai buna (saraca frizerita...i s-a facut rau...dar m-a terminat de tuns si, plin de sange pe tricou, i-am multumit frumos si i-am mai si lasat bacsis...prost mai sunt uneori); ba m-am tuns o data la o frizerie si aia nu intelegea engleza deloc...e usor de explicat din semne ca vrei sa-ti taie parul atat si pana aici...mai greu e cu practica; ba am mai fost la o chinezoaica careia i-am zis sa ma tunda one inch, all over si dupa o jumatate de ora m-am ridicat de pe scaun ca si cand nu as fi fost tuns deloc, cu 5 inci de par si cu ea zambitoare incat m-a inveselit si i-am zis ca e foarte bine numa' ca sa-mi dea pace.
Si toate exeprimentele pe capul meu s-au sfarsit cand am cunoscut-o prin intermediul unei amice de-a Mariei pe Mindy, care are un salon la o ora de unde stam noi si care e fata simpatica, tot timpul zambitoare si imi nimereste -oarecum- intotdeauna freza. Si ne-a chemat cu ea si niste pretini de-ai ei intr-o croaziera in Caraibe. Dar nu am mers. Mai stii, poate ma tundea pe un vapor dintr-ala ca-n filme!
Deci, da. Oricine isi permite sa se tunda o data pe luna la frizerie in America. Si gasiti si zacusca si paine adevarata...

you, fucking foreigners!

2010-02-24T19:54:00.005-04:00

Nu, n-a venit deloc primavara si, desi am zis ca nu mai dau pe aici pana la primele semne de caldura constanta nu m-am rabdat ca sa nu mai zic de una, alta.
De exemplu, alaltaieri eram la un meci de fotbal (ca spectator) impreuna cu niste amici romani; stateam si comentam in limba materna despre vremi si vremuri cand un nene fotbalist, trecand agale pe langa noi, a slobozit un "you, fucking foreigners" de mi-a stat mancarea in gat si, cu o mica pauza ca sa-si revina din surpriza, sangele meu de roman verde a inceput un sprint hotarat inspre creier si glanda cu injuraturi de mama. N-am prea zis nimic...doar ceva scurt de mama lui, ca altceva nu mi-a venit pe moment. A fost o premiera si sper sa nu se mai intample chestia asta. Sau, cel putin, nu din senin...
Ca sa o zic pe aia dreapta eu am fost destul de pornit pe scandal dar mi-am zis ca nu toata lumea are cartea verde in dulap si, spre binele tuturor, uneori e bine sa taci si sa bagi la cap. Ca nu se stie niciodata si Williamsburgul e mic si nu-l uit eu pe nenea ala asa usor...
In rest, asteptam vremuri mai calde si noi episoade din Lost.

Olimpiada vazuta de sus

2010-02-19T21:21:00.005-04:00

Nu stiu despre ce sa mai scriu...si vorba Donei...mai bine taci cand nimic nu ai a spune.
Asa ca nu mai scriu nici de ceremonia de deschidere a Olimpiadei de Iarna unde mie mi s-a parut ca au defilat pe scena, in roluri principale, toate rasele si orietarile sexuale si religioase ale pamantului numai ce are Vancouverul mai mult nu: miliardele de chinezi vancouverieni. Bine, bine...nu-s chinezi, stiu, is asiatici, dar nu despre asta ziceam.
Si mascotele alea olimpice par a fi pokemoni chinezesti! Deci, chinezii sunt mascotele olimpiadei?!
Am mai vrut si sa scriu ca m-am saturat sa tot aud "ce bine ca avem un job, ce bine ca avem un job". Rahat, ar fi mai bine sa aud "ce normal e ca avem un job"! De fapt, nici nu ar trebui sa se mentioneze asta. Mama ei de criza...
Am mai vrut sa scriu si ca am vazut acum cateva saptamani Avatar si ca daca nu aveam ochelarii aia pe nas care sa-mi provoace efecte 3D mai ca mi-ar fi parut rau dupa aia 28 de dolari platiti pe doua bilete. Oricum, asta e doar inceputul...Si asa eu ziceam ca filmele din viitor nu mai au nevoie de actori reali, ii rezolva baietii din tastatura, domnii care fac efectele speciale sunt (vor fi) noile superstaruri. Dar eu sper din toata inima ca sa ma insel si sa-mi dea pace astia cu startrecii si terminatorii lor cu tot.
Ma mai gandeam sa scriu si despre coperta numarului pe februarie a National Geographic...Poligamia in America...dar am zis sa nu fiu intolerant si sa-i las pe aia cu 16 neveste si cu 132 de copii in plata Domnului lor. De fapt, poate de asta o sa scriu separat la un moment dat, ca mi-a venit sa sar infuriat de pe buda in timp ce lecturam revista. Mai ales la faza in care la moartea liderilor nevestele ramaneau baiatului cel mare!!!
In rest, despre crize economice, petreceri, botezuri, scandaluri, barfe, scrisori, tristeti si bucurii, prieteni noi si vechi, facebook, copii, scoli si restaurante voi scrie altadata.

Eu doar asta vroiam sa spun: inspiratia mea este in hibernare.
Ne vedem la primavara.

Cu toata stima si pedeapsa,
semneaza Sobolanul ala din Pennsylvania celebru din filmul Groundhog Day.

PS In poza este sala unde s-a desfasurat deschiderea Olimpiadei si poza a fost facuta intr-o dimineata de toamna devreme in timp ce-mi savuram cafeluta pe acoperisul unei cladiri din centrul Vncouverului, experienta de neuitat si de reamintit.

Winter sucks

2010-02-17T18:38:00.006-04:00

Acum trei ani am vazut o groapa in asfaltul williamsburghez si i-am facut o poza, ca de toate vazusem pe plai american pana atunci numai drumuri rele si gaurite nu. Ca fapt divers, groapa aia a stat neastupata mai bine de un an pana s-au indurat astia sa o peticeasca.
In primavara trecuta am condus prin buricul New Yorkului si mi-am zis ca gropile romanesti sunt dulci copii in comparatie cu un crater in asfalt dintr-ala adevarat, american si mi-am reamintit toate cuvintele frumoase, special destinate de a fi rostite cand masina ti se rupe prin transeele din Queens si Mannhatan si scrasnet de planetare, amortizoare si scantei ies si se aud de sub ea.
Si, mai recent, de cand cu criza, nici nu mai are rost sa fac poze la gropile din asfalt: au aparut milioane, deja unele autostrazi isi cer tribut in sange de la posesorii de masini mai mari sau mai foarte mari.
Si, daca pana acum, americanii astia poate nu stiau sa injure prea diversificat ceva imi spune ca au invatat unele chestii de legate mame si surori/ tati sau frati, religie, obamazicecaaiciseducbaniidumneavoastra, vai vai si of of...planetarele masinutei mele micute F5651250, isi baga si scot in frig si delasarea autoritatilor locale (mi-era dor sa scriu autoritati locale) prinse nepregatite de o iarna atat de grea, lunga si stricatoare de drumuri si cheltuitoare de buget.
Ca sa va dati seama cum sta treaba cu bugetul destinat dezapezirilor in Williamsburg, Virginia: prin decembrie a nins de un deget si baietii, bucurosi nevoie mare ca au pe ce strica absolut tot bugetul destinat dezapezirii din iarna 2009-2010 au bagat toate trei utilajele ca sa dezapezeasca drumurile deja curate de la caldura care a insotit respectiva zapada.
Na, si surpriza emisiunii a venit cand de vreo luna a tot dat cu ninsori adevarate, ca in Mediasul copilariei mele (desigur, zapada aici era alba pe cand la Medias era neagra de la chestiile venite de la Copsa Mica) si oraselul a stat blocat vreo doua zile din lipsa de utilaje care sa curete drumul si sa lase copiii sa mearga la scoala (cu zilele, chiar). Noroc ca s-au mai scobit de ceva maruntis si la a 17 zapada adevarata cazuta aici iarna asta au adus utilaje din alte parti si au facut fata cu mai mult profesionalism omatului de un metru de pe sosele.
A, am uitat sa mentionez ca aici cade cam o zapada pe an si care nu tine mai mult de o noapte.
Anul asta au fost batute de mai multe ori recordurile de strat de zapada si durata a lui.
Si, cu mana pe inima, spun ca mie nu imi place iarna in Williamsburg. E mai faina viata la 15 grade Celsius in ianuarie si februarie, ma gandesc eu.
A luat-o vremea asta de tot pe aratura sau e normal sa fie asa?!

Regele Mihai, Roger Milla si timbrele romanesti

2010-02-12T17:57:00.002-04:00

Mie imi place cand aud referiri legate de Romania din gura unor cetateni si cetatence intalniti in America.
De exemplu azi un domn m-a intrebat ca de unde sunt originar si cand i-am spus ca sunt roman mi-a povestit ca acum 25 de ani l-a intalnit pe King Michael of Romania intr-un restaurant din Los Angeles si ca i-a parut un om deosebit de bun.
Ieri am intrat in vorba cu un domn farmacist...acelasi dialog uzual...ca de unde esti...da' tu de unde esti...eu din Romania...eu din Camerun...iti mai amintesti de meciul cu noi cand Roger Milla l-a driblat pe fundasul vostru ca in curtea scolii si a marcat un gol istoric pentru noi...eu ii stiam la un momenta dat pe toti fotbalistii camerunezi prezenti la Mondiale...eu am sarit pe geam la al doilea gol...ati avut o echipa buna in America...voi ati avut echipa buna in Franta, parca...echipele de fotbal de la noi au momente de sclipire o data la cateva decenii si dupa aia dezamagesc la greu...si noi tot asa...eu ma numesc Kimber...eu Flavius...a, de la imparatul ala...nu, de la un fotbalist, Domide.

Acum vreo doua saptamani m-a intrebat un domn la a patra tinerete...ca de unde esti...ca din Romania...a, fain...aveam timbre romanesti...si eu...de fapt, inca le mai am...am fost acum vreo 40 de ani in Bucuresti...v-a placut...da, orasul era frumos dar oamenii tristi dar foarte amabili...dar acum am inteles ca s-a schimbat tara ta mult in bine...s-a schimbat, fara doar si poate...sunt frumoase timbrele romanesti...da, sunt...si femeile sunt frumoase acolo...da, sunt.

Aproape trei ani de America

2010-02-11T20:30:00.006-04:00

Duminica vom sarbatori trei ani de cand am emigrat in America.
Asa suntem noi, mai speciali: nu-l sarbatorim in 14 februarie pe sfantul Valentin ci ne amintim de aniversarea noastra. Si ne mai amintim ca aceiasi data coincide cu verdictul pe care i l-au dat doctorii lui Ovidiu si inceputul sfarsitului unui om drag noua.
Daca nu mi-ati citit povestile de inceputuri le puteti gasi dand click pe multitudinea de aici care vor fi dupa cele doua puncte care urmeaza:
a. aici(1) si aici(2) sunt primele impresii (eu zic ca destul de intersante si brutal de personale daca stau sa-mi citesc ineptiile de atunci)...asta se intampla aproape imediat dupa aterizarea pe pamant american si au fost, de fapt, primele doua emailuri trimise familiei si prietenilor ingrijorati de soarta noastra;
b. amintirile de la un an de America (aniversare tare trista) sunt aici;
c. la aniversarea a doi ani se pare ca eram intr-o perioada cu extra-inspiratie, ca am scris mai multe posturi legate de amintirile de la inceputuri. Le gasiti aici(1), aici(2) si -desigur- aici(3).

Si da, zilele astea stateam melancolic pe vasul veceului si ma gandeam ca noi, oamenii, ne adaptam al naibii de repede la orice. In special la bine ar putea zice vreun mucalit!
No, pai in anii astia multe s-au schimbat, au plecat dintre noi oameni dragi, s-au nascut copii ai prietenilor din tara si care ne vor sti de flaviussimariadinamerica, am cunoscut oameni buni si de incredere pe meleagurile lui Obama, eu m-am scapat de ochelari si m-am ales cu o mica burta, Maria este tot la fel de "grasa", am mancat si baut bine, am vazut locuri si chestii faine si or mai fi fost dar nu le mai stiu acum...
A, ca mi-am adus aminte ce vroiam sa spun: mie imi place tare mult in America si chestia cu emigratul (total neprevazuta) a fost una din cele mai destepte hotarari luate si categoric neregretabila.
Si nu vom uita niciodata ca altfel ar fi fost America noastra daca Lavinia si Mihai nu ne ajutau la inceputuri.

Cat despre amintiri va las (daca vreti) sa le recititi pe cele de mai sus.
Eu doar mai tin minte primele doua zile in Virginia si dupa aia am doar franturi; gen autobuze scolare galbene, miros de prajeala si miros dulce, oameni mari, oameni relaxati, un alt fel de case si un alt fel de masini, un magazin alimentar (Food Lion-ul din imaginea de mai sus) ca prima oprire in afara aeroportului si un Walmart la miez de noapte.
Si daca tot nu imi mai amintesc momentan prea multe o sa recitesc si eu ce am scris anii trecuti.
Cu astea de mai sus fiind zise eu va doresc noapte buna si intelepciune.
Berea si cipsurile sunt din partea casei...

Numbers

2010-02-08T20:18:00.006-04:00

Aproape ca uitasem ca mai am o chestie (blog e mult spus) pe care o alimentam frecvent la un moment dat. Noroc cu Achilina ca mi-a trimis o poza cu un numar de care se impiedica tot timpul si asa mi-am reamintit de numere.blogspot.com .
Mai fac inca o incercare in speranta ca voi primi ceva poze care sa aibe ca subiect principal niste cifre.
Multumesc anticipat.

Restaurante si restauratii

2010-02-05T21:02:00.010-04:00

Inainte sa plecam in mini-excursia din South Carolina si Georgia am cautat cateva informatii despre locuri demne de a fi vizitate acolo pe fuga si nu numai.
Am cautat online, am rasfoit pliantele pe care le aveam prin casa, am fost la biblioteca oraseneasca si am luat un ghid de calatorie din 2007 de la Fodor's, m-am uitat in cartea mea cu faruri ca sa vad cum se ajunge la ele (unele care se puteau vizita doar luand o barca le-am lasat pentru vremuri mai calde), mi-am facut un mini-traseu pe hartie si apoi, in ultima zi de plecare, intreb intr-o doara pe la munca daca a fost careva prin zona Charlestonului si Savannei.
Nimeni nimic in afara de Fernando din Republica Dominicana, venit de vreun an in USA, insurat prin intermediul internetului cu o doctorita. Pai stiu eu, zice, de Charleston ca acolo am facut nunta, pe plaja.
Ptiu, dracie, ca sa vezi. Si stai ca o sun pe nevasta-mea ca ea acolo a facut facultatea si stie zona ca-n palma. Si tipa, probabil instantaneu, mi-a trantit un email cu lucruri pe care ea le considera demne de facut in Charleston si imprejurimi. O sa insist pe partea de mancare si petrecere a timpului liber in incinte cu alcool si prajeli.
Mi-a insirat toate barurile meseriase -de genul ieftin, bun si cu atmosfera- de acolo: Griffin Wich...intrebati de Scott London, proprietarul; Tommy Condos este un alt loc de baut la greu pentru cei interesati; Blind Tiger este pe Brod Street si nu are firma la intrare, dar il gasiti dupa usa rosie; Vendue Inn de pe strada cu acelasi nume are un bar pe acoperisul cladirii care face banii si deranjul.
Daca vreti sa va dati un pic mai smecheri sau normali (asa mi-a scris domana respectiva...eu doar transmit mai departe...deci imi rezerv drepturile traducerii si adaptarii) se recomanda locanta Snob din East Bay, Tristan din Market si Cypress tot din East Bay. Astea de pe urma sunt bune dar e bine sa verifici balanta contului inainte sa comanzi apa plata cu sau fara lamaie.
Tot doamna respectiva spune ca cele mai bune restaurante de sea food sunt Bowens Island Restaurant (Folly Beach) si The Wreck (Mt. Pleasant).
A, si sa evitati Hymnas Seafood din Charleston pentru ca e bataie de joc la adresa crustaceelor, buzunarelor si papilelor gustative.

Si ca am pomenit de Bowens Island Restaurant...
Dupa inmormantarea Lekeishei cina servita la carciuma respectiva a fost una din cele mai tari experiente ale mele/noastre pe pamant american!
Ca sa ajungi la ei dai adresa gps-ului care te va duce pe o carare unde nu te astepti sa gasesti un restaurant si nici altceva. Restaurantul e demential...este situat pe un mal de pamant, la marginea apei, inconjurat de copaci si mormane de scoici, cu miros specific cu tot.
Acolo, dupa ce crezi ca cineva si-a batut joc de tine si te-a trimis la mama naibii ca sa-ti dea o lectie ca sa nu mai deranjezi lumea dai de un fel de baraci cu doua oale imense in fata lor unde fierbe molusca (citeste stridia). Si cand intri pe prima usa adresezi o intrebare tampita domnului care sta dupa o tejghea cu un caiet in fata: aici se mananca?! El zice ca da, noi ne uitam mirati la meniu (nu multe feluri) si comandam un platou cu de toate (creveti, crabcake, peste...toate scoase din apa in ziua respectiva). Ei, acum ca am dat comanda de mancare ne-am rotit ochii ca sa vedem o masa, ceva, la care sa mancam. Domnul respectiv ne-a indrumat afara, intr-o alta baraca cu mese si scaune nu tocmai cum te-ai astepta (ulterior am aflat ca mesele si scaunele sunt multe inca de la deschiderea localului...in anii '40 si daca cineva gaseste doua scaune la fel masa este din paartea casei...mult din mobilierul original a ars acum cativa ani intr-un incendiu care aproape a distrus afacerea si istoria locului).
Tot confuji si derutati eram cand ni s-a adus mancarea, la fel eram si cand am vazut ca doi neni se apuca de cantat si la fel de surprinsi am fost cand am vazut ce manca absolut toata lumea acolo: milioane de stridii fierte la botul calului, in oalele alea mari. Am terminat noi cu greu de mancat, am baut ceva bere si ne-am luat inima in dinti si am zis ca daca nu incercam si noi niste stridi apoi n-am facut nimic. Si dupa o tona de chestii marine si inca o tona de moluste am trecut si pe la veceurile ca la bunica-mea de la tara si am plecat uimiti de experienta (nu doar culinara) avuta la recomandarea sotiei lui Fernando.
Si v-am spus povestea asa si daca vreti sa-mi luati de bun sfatul eu zic sa nu dati cu piciorul la o masa buna daca aveti drum prin Charleston.
Restaurantul e deschis de marti pana sambata de la 5 seara la 10, inchis duminica si luni si primeste cash sau cecuri. Nu are rost sa-l intrebati de credit-card ca nu-l ia.

In rest, alte restaurante pe unde ne-am stricat banii si ne-am bucurat burtile, recomand cu caldura Panini Cafe din Beaufort, British Open din Hilton Head si orice restaurant irlandez sau de seafood din portul Savannei.
Nu recomand nimanui sa manace la Olympia din Savannah sau sa comande pui si costite de la Tbonz in Myrtle Beach.
Cu hotelurile am mai zis cum am facut: pentru ca nu stiam dinainte unde vom fi intr-o zi anume pe la o vreme il sunam pe Florin si el ne rezerva hotelul pentru seara respectiva (unele oferte last minute te ung la sufletel...in general hotelurile de la doua stele jumate in sus pe care le recomanda siteul hotwire sunt impecabile...asta din experienta noastra zic).
De vizitat in zona costala a Carolinei de Sud si Georgiei ar fi dupa capu' meu: toate farurile si insulele posibile (nu o sa va para rau...sunt situate in zone superbe si cu acces la plaje tari), orasele Charleston, Georgetown, Beaufort, Hilton Head, Savanna si Tybee Island. Daca aveti timp suficient si chef evitati autostrazile si luati drumuri secundare pentru ca se mai pot vedea o gramada de chestii interesante si neasteptate.

PS: In filmulete apare putin restaurantul despre care v-am povestit si in poza este domnul (pe numele lui Jack Danieles London...si nu este o gluma) care prepara stridiile si le serveste la masa. Cu o lopata...
Ambalajul stridiei se arunca intr-o galeata de plastic situata sub masa.
Prin 2006 Bowens Island Restaurant a primit o inalta distinctie gastronomica (ceva de genul cel mai bun restaurant de seafood din America...locul opt, dar tot e bine) iar patronul...cel care ia si comanda la tejghea...avocat de meserie...a primit premiul, la New York, imbracat in costum si cu cisme albe pescaresti, de cauciuc, in picioare.