Dar sa revin la ale mele.
Oraselul nostru fiind tare mic se cam stie ca daca pronunti numele unui loc in care stai temporar esti "in big trouble" si lumea daca nu te compatimeste si te ajuta concret (orice o fi insemnand asta), macar te incurajeaza si iti ureaza mult succes.
Prietena noastra isi cauta ceva de munca si -intr-un final- a ajuns la un salon cosmetic unde a i s-a spus ca de unde esti, ca no hiring dar lasa-ne adresa ta si te anuntam cand o fi ceva. La auzul adresei proprietarei locantei i s-au umezit ochii si i-a oferit un mic loc de munca, a incurajat-o si i-a urat succes in a-si rezolva problemele cat mai repede si cat mai bine. Si dupa aia a anuntat pe toata lumea ca au un nou coleg si... mai direct, mai printre randuri... le-a explicat situatia prietenei noastre.
Toata lumea a venit sa o imbratiseze si sa o incurajeze cu exceptia unei domnisoare atent bronzate artificial care statea sictirita in coltul ei, probabil ascutind din unghie foarfecele si curatand un pieptene de matreata adunata intre dinti.
Era tot o romanca de-a mea; ospitaliera, desteapta, frumoasa, cinstita, neinvidioasa, modesta si in banca ei.