Romanii, Marele Canion si triburile migratoare

Am citit stirea ca (inca) un tip s-a sinucis aruncandu-se -cu masina cu tot- in Grand Canyon si ma gandeam, oarecum cinic, ca tipul cu pricina a fost un original si un spectaculos pana la capat!
Azi am remarcat si cum il chema pe americanul temerar: Gheorghe Chiriac! Doamne Doamne sa-l odihneasca.
Deci, romanii din America viziteaza macar o singura data mareata gaura in pamant si unii decid ca nu mai vor sa plece de acolo...

PS Am vazut prima oara stirea pe un site american si mi s-a parut oarecum interesanta prin spectaculozitatea gestului si dupa ce am vazut numele respectivului (pe hotnews.ro) am zis ca a devenit si de interes pentru romani.
Ce, voua nu vi se par interesante stirile de genul "Un roman condamnat la x ani puscarie pentru incendierea unui club din Wahington DC"? Mie nu...
Doar de la faptul ca cineva cu nume romanesc este implicat intr-o chestie destul de banala este suficient sa-i apara fapta in presa din Romania?
Nu de alta, dar se dezlantuiesc baietii pe forumurile ziarelor si ne prea aratam toate zoaiele in public!
De exemplu, cred ca nici nu aparuse stirea respectiva de 10 minute pe hotnews si un cetatean a si postat urmatorul omagiu adus celui decedat: Titlu: Amara e painea emigrantului; Continut: ...si mai vin unii pe forum ca ce bine e,ca ce civilizatie,ca o fi ,ca o pati,vai de voi ,plangeti din nimic si nu recunoasteti ...
Si de aici incepe circul.
Si cam asa se intampla aproape la fiecare articol cu combinatia roman+America in titlu. Daca citesti comantariile te ingrozesti si stai sa te intrebi ca de unde atata ura la noi, la romani!

Asa ceva nu exista! 2

Citeam (si am vazut video) la Georgiana pe blog despre tipa care a parcat masina pe trotuar blocand, totodata, intrarea intr-o banca din Timisoara.
De fapt, nu a blocat neaparat intrarea cat iesirea din institutie! Ca nu au mai putut sarmanii clienti ai bancii sa iasa de acolo pana cand duduia nu a revenit de la cumparaturi dupa aproape 2 (doua!) ore!
Si, in tot acest timp, politaii se uitau ca la poarta noua in loc sa-i ridice aleia masina fara nici un comentariu!
Dar cum sa ridice o masina al carui proprietar poate fi un mare smecher sau progenitura de-a lui?! Asa, mai bine au asteptat degeaba si au dojenit-o un pic pe fatuca respectiva.
No, mie asa ceva imi provoaca o mica revolta interioara si ma face sa injur...nici nu stiu exact pe cine...dar imi vine sa injur si sa urlu!
Fara a face eu pe ala care sta in America si acum uita de unde a plecat (nu uit, dar la faze dintr-astea ma bucur ca stau in Virginia aia cu multe reguli) dar asta deja nu mai tine de saracia tarii, de unguri, de evrei, de comunismul care ne-a spalat creierii si ne-a luat mintile, de politica, de lipsa rezultatelor Nationalei, de sistemul ticalosit, de conspiratia mondiala sau mai stiu eu ce...
Asa ceva, nu se poate, dom'le! Habar n-am ce s-ar intampla daca faza respectiva s-ar fi petrecut undeva in alta tara, dar ceva se intampla! Sper...
Pe unii poate chiar o sa-i distreze treaba asta dar, parerea mea, nu e deloc normal ce se intampla!
No, ca iar m-am racorit...

Poze pentru mama

Multumim lui Florin pentru poze!
L-am lasat sa-si incerce aparatul nou pe noi...

Subiecte tabu in America

Deci, in America eu cred ca urmatoarele subiecte sunt cam tabu, adica nu e bine sa fi foarte opiniant despre ele. Nici macar cand e de bine, pentru ca se poate interpreta!
Asa, in ordinea numerelor de pe tricou astea ar fi subiectele despre care e mai bine sa stai uneori in banca ta cand le dezbati in public.
Normal, numarul unu sunt afro-americanii...daca nu ai culoarea potrivita (adica de la ciocolatiu in sus) nici sa nu te gandesti sa faci comentarii de orice fel pe aceasta tema. Are efect garantat daca vrei scandal;
al doilea subiect de care nu te legi este armata americana, aici oricum ai da-o nu o nimeresti, asa ca treci mai departe si admiri uniforma si respecti ca nenea (sau tanti) ala se ia la tranta cu teroristii si teroristele si de departe si din batatura;
pe podium eu as mai pune femeile si barbatii obezi; de astia chiar iti vine sa zici si sa te uiti, dar chiar nu e frumos sa faci una ca asta. Tii in tine si te rogi ca nevasta sau tu personal sa va mentineti in categorii normale, ca dupa aia se aplica rade ciob de oala sparta, pai nu?
De istoria americana te poti lega, dar sa o faci frumos, sa zici ca s-au facut si greseli dar e istoria noastra si ne mandrim cu ea in plan extern si uneori mai punem capu' in pamant pe plan local. Sau nu plecam capul si ne arboram demni mandrul steag al Confederatiei si ne schimbam numele in John Rednekescu si stam linistiti in colt in speranta ca va trece. Bineinteles, daca esti suficient de idiot sa zici ca atentatele din 9/11 sunt ok, atunci nu mai stiu ce sa zic! Eventual, ca nu-mi place cum gandesti...
De masinile americane ne putem lua, unii zic ca sunt ok si noi zicem ca daca ei zic, asa o fi. Si ne urcam in masina japoneza proprietate personala si o lasam cum am stabilit...
De mancarea americana iarasi ne putem lua cand stim despre ce vorbim, asa, din auzite, eu recomand sa nu ne ambalam degeaba nefiind documentati pe domeniu. Aici excludem McDonaldsu', ca asta e deja globalizare negativa...Dar recomad calduros discutiile despre restaurante, in general! Daca esti cu cineva si nu ai un subiect de conversatie (si cauti unu') atunci zici respectivului "si unde ai mai mancat recent?" si dupa patru ore de discutii o sa va dati seama ca ati vorbit destul de multe. Deci, subiectul restaurant este de tinut minte, merge oricand, cu oricine si oriunde!
Ca femeile is urate iarasi nu m-as aventura a deschide o discutie. Sunt de toate felurile si mixajele posibile, trebuie sa vezi la fata locului ca sa iti dai cu parerea.
Despre dintii americani...hm, cat de mult ii urati unii din voi pe acesti americani, sa stiti ca nu exista argument care sa ma faca sa cred ca ii au nasoi. Aici daca vorbim, ca natiune zic, chiar suntem ridicoli daca facem comparatii! Asa ceva nu exista...
Despre drumuri si infrastructura, in general, se poate discuta fara sa ranesti sentimentele nimanui. Noi mai ne bucuram cand vedem o groapa, doua, zece in marile orase americane si ne vine a plange cand ne gandim la drumurile pe care le-am lasat acasa. Si asta nu pentru ca ne-ar fi dor de ele! Da' normal, vor exista chiar destui rezidenti de pe meleaguri americane care sa gaseasca nod in papura si la drumuri, dar eu zic cum stiu ca zicea un vecin: bai, baieti, stati jos... ca sunteti ridicoli! Eu nu cred ca e ridicol nimeni daca isi da cu parerea, eu sunt ridicol ca mai citez din vecini!
Despre cultura si vechimea Americii eu zic ca se poate discuta cu argumente si contraargumente, depinde cum se pune chestiunea. Dar si aici as pune la fel problema: inainte de a se comenta, recomand o documentare la fata locului, tot pentru a nu lasa pe vecinu' sa-si dea cu parerea!
Ca America e urata si nu are manastirile din Bucovina nu vreau sa comentez. Eu nu am fost inca in Bucovina asa ca nu stiu ce sa zic... Dar se poate discuta lejer pe tema asta fara a rani sentimentele nimanui. Mai ales daca interlocutorul este un canadian atunci sunt sanse mari sa se ajunga la concluzia ca nu e cea mai frumoasa tara America! Nici macar cea mai mare! Si nici cea mai racoroasa, macar! Dar vor fi de acord ca sunt multi asiatici si aici, si acolo...
De infractionalitatea americana se poate vorbi fara nici o grija! Da, eu cred ca exista infractionalitate la greu in America si da, eu cred ca multi care nu au fost vreodata aici (acolo?) habar nu au ce e aia! Adica? Aia care te impusca si te jefuiesc pe strada se cam stiu unde sunt si daca NU TE DUCI ACOLO nu ar trebui sa ai probleme mai mari decat in Elvetia. Normal, ca se pot intampla nenorociri si in cel mai sigur loc, dar nu e o regula, este o exceptie! Cine nu ma crede sa vina sa vada la fata locului daca e asa sau nu...
Despre zgarie norii americani se poate vorbi la infinit...eu nu i-am prea vazut in afara marilor orase (si acolo sunt cam in "centru", in rest nu prea, desi aici ma pot insela)! Ma pacalisera filmele alea, mama lor...Ma gandeam ca numa' zgarie nori peste zgarie nori o sa vad inca din avion! Si nici urma de ei in sudul Virginiei! Si in 90% din America...
Banii care se castiga in America ar putea fi un subiect mai delicat de discutat, dar aici depinde... Oficial, nimeni nu stie salariul tau. Neoficial, cam stie toata compania unde lucrezi, cativa apropiati si o gramada de curiosi insistenti! Dar asta depinde de la caz la caz...
Imigrantii (in special cei "ilegali") nu sunt subiect tabu! Multi ti-ar zice raspicat, in fata, parerea lor despre ei. Asa ca, mai bine a nu se aduce in discutie daca nu vrei ca sangele tricolor sa nu se incalzeasca in artera...
Scoala si sistemul medical american nu este deloc subiect tabu! Se bucura lumea cand il aduci in discutie ca sunt destule de zis si de scoala si de spitale.Si de mama lor... Mai mult de rau cand nu faci parte din el si de foarte bine cand faci parte din sistemul respectiv. Deci, adevarul e la mijloc...Ca sa nu zic ca astea doua pot fi uneori frustrante sau propulsatoare, depinde cum vrei si poti sa o iei...
Justitia americana nici nu se aduce in discutie, se pare ca nu i-au gasit astia leac: chiar e oarba si sper sa ramana asa!
Politica americana este ca fotbalul la romani. Toata lumea stie si cunoaste... Nimic special, politica e curva oriunde, nu am inventat noi gaura la ac. Dar parca e mai eleganta la americani putin, prin partile mai esentiale... Si se discuta interesant politica asta. Se pot scrie si carti despre ea. Si chiar se scriu si se citesc...
Normal, sportul american este un subiect larg si recomandabil de discutie. Mai ales pentru aia care si-l inteleg... Eu personal, mai degraba discut politica decat de sporturile lor neaose. Cat de mult mi-ar place mie America dar nu le gust sporturile. Dar, in adancul sufletului meu, eu chiar cred ca sunt interesante. Sper...
Se mai poate discuta despre filme, emisiuni tv, presa, masini straine, bancuri cu politisti, moartea lui Michel, cum va schimba Obama lumea, pro choice, homosexuali pe toate gardurile, incalzirea globala, razboi si pace, ce tare e tipa aia, ce buna e inghetata Polar, filozofie, tendinte in moda australiana si multe altele dar ati retinut ca nu e bine sa te iei de negrii, ok?

LATER EDIT: Ca ma luai cu vorba si uitai ce este cel mai tabu in America! Asta daca vrei sa-ti fie bine... Da, este vorba de religie, chestie complexa si generatoare de muuuuulte discutii inutile si fara finalizare (finalitate?). Deci, nu, nu discutati religie in contradictoriu in America daca sunteti nesiguri de unele chestiuni! America este o tara a libertatilor religioase asa ca e mai bine sa ne tinem ortodoxismul in frau, ca este pentru toata lumea. Parerea mea...

Voi ce subiecte credeti ca sunt tabu in America? Si de ce?

American scuter

Una din primele imagini vazute cu noii ochi...precizez ca eu conduceam, poza neffind facuta de mine...dar imaginea ramane!
No, acum dupa ce mi-am clatit ochii noi cu bucatica asta astept si vremuri mai bune...
Haios scuterul ala, nu?

Aragaz cu patru ochi

Cand eram in clasa intai invatatoarea si-a dat seama ca nu vad bine si m-a luat de manuta si m-a dus la ai mei acasa si de atunci am purtat ochelari.
De 24 de ani ma trezesc si ma culc vazand viata prin prisma ochelarilor!

Primii ani de purtat ochelari au fost destul de grei, pentru ca mai rai decat copiii rai nu stiu cine poate fi! Mi-am format mana si mi-am spart multe perechi de ochelari incercand sa-mi apar onoarea de ochelarist! Si, as vrea sa cred, ca am si reusit pentru ca nu am mai avut dupa aceea mari probleme cu poreclele: daca la inceput eram "argaz cu patru ochi" sau "chioru" am ajuns la stadiul de "Ius", fara a mai fi pomenit micul meu defect. Precizez ca nu am fost niciodata chior, eventual orb...ca eu aveam miopie cu astigmatism, nu strabism. Asta asa, pentru cei care nu stiu diferenta...

Primele amintiri legate de ochelari le am inca de la inceputul purtarii lor; stiu ca ii spargeam regulat la fotbal si mai tin minte cat de greu era pentru ai mei sa-mi faca rapid o pereche noua. Trebuia sa asteptam saptamani, drumuri la Targu Mures si frustrari ca nu vedeam bine. Da, s-ar putea pune intrebarea ca de ce nu aveam o pereche de rezerva, dar nu am raspuns la ea...
Neplaceri veneau, mai ales, cand trebuia sa merg la vreo piscina, rau, lac, mare, etc. ...atunci eram cel mai nefericit ca nu puteam inota si sa si vad la mal ce se intampla (nu, nu imi batea vederea mai mult de o jumate de metru...am luat-o inca de la inceput cu minus mult la dioptrii).
Bineinteles, visul meu de a ma face fotbalist (sau macar sportiv) s-a naruit rapid din aceleasi cauze de vedere slaba si de intrat transpiratia in ochelari cand jucam tenis...
Am spart zeci de perechi de ochelari extrem de scumpe si greu de facut in copilarie, dar singura pereche de care imi amintesc ca mi-a fost sparta de catre cineva intentionat a fost in clasa a opta. Sandel il chema pe tipul care mi-a zis ca o sa-mi ia ochelarii de pe nas si o sa calce pe ei. Asa a si facut, de altfel, si sunt convins ca-si aminteste noapte petrecuta in spital si sangele care ii iesea din toate orificiile capului (nas, ochi, urechi). A fost momentul meu de salbaticie si de aparare in fata raului suprem. Da, eu intotdeuna am zis ca nenorocirea cea mai mare este sa nu vezi. Cei care au ochelari cu dioptrii marete stiu despre ce vorbesc, ceilalti sa fie fericiti ca nu stiu ce e aia.
Au trecut anii si incepeam sa vad prin ochelarii mei groaznic de grosi (na, funduri de borcan pentru cei care indragesc expresia asta...eu o urasc si pe expresie si pe cei care indrazneau sa zica asta de "ochii" mei) frumusetile feminine si, cu acelasi prilej, complexul de ochelarist in relatia cu o fata. Poate era doar in capul meu, poate unele chiar nu vroiau sa aiba de a face cu ochelaristul de mine.
Dar a trecut si asta odata cu apartia ochelarilor mai cizelati, mai finuti, mai aratosi! Tinerii din ziua de azi...suna ciudat sa zic eu asta, ca inca nu-s batran, dar am prins si vremuri de glorie intre ale ochelarilor...nu stiu ei ce insemnau ochelarii din anii '80, plasticul ala groaznic (rama ochelarilor) care se matuia dupa cateva purtari, lentile de sticla groase, incredibil de scumpe si grele, oferta limitata (in special pentru lentile speciale, asa cum erau ale mele), chiar si atitudinea unor prieteni, neamuri, cunoastinte sau necunoscuti de pe strada. Un om cu ochelari permanenti de vedere era un om cu handicap, iar handicapatii nu erau intotdeuna acceptati in societate. Aici exagerez, dar eu asa percepeam uneori acest aspect. Plus ca ochelaristul copil se diferenteaza decisiv de ochelaristul adult... Bineinteles, cat de avansata era tehnologia opticienilor de la inceputul anilor '90, lentilele mele tot suficient de groase ramaneau...
Dar, surpriza, incepusera sa ma placa fetele si imi trecuse si complexul de inferioritate! Chiar imi trecuse, de acum niciodata nu ma mai gandeam sa renunt la ochelari, erau parte din mine si ma simteam confortabil si cu ei si cu mine. De fotbal, inot si locuri de pus ochelarii cand dormeam in cort incepeam sa uit...
Tin minte mica avere pe care o dadusem pe o pereche de ochelari Cacharel facuti la Cluj si cat de cocos ma simteam cand ieseam afara din casa; de acum lumea era a mea!
Si a fost, pana cand m-am dus acum cateva saptamani la un control de ochi si doctorul mi-a recomandat o interventie chirurgicala (iLasik) prin care sa-mi fie corectata miopia si astigmatismul meu legendar care reincepusera sa avanseze!
Si ieri m-a operat nenea doctor Colleman din Williamsburg si acum pot scrie fara ochelari, am condus fara ochelari, am vazut deja un pic de America fara ochelari, nu-mi mai duc degetul la nas ca sa-mi ridic ochelarii, nu o mai trezesc dimineata pe Maria ca sa-mi spuna cat e ceasul, ma pot duce la piscina fara grija ca unde imi pun ochelarii ca sa nu calce careva pe ei, voi putea purta ochelari de soare gen aviator, chiar si la un meci de fotbal as indrazni sa visez prin care sa iau o minge in plina figura si sa pot zambi dupa aia fara grija ca mi s-au spart ochelarii. Si or mai fi chestii pe care le voi descoperi treptat.
Da, 24 de ani am purtat ochelari de cand ma ridicam din pat pana mergeam la culcare, ieri aveam dipotriile minus 8 si azi am condus si vad fara ochelari! Nu e medicina asta un miracol?
O sa raman intodeauna recunoscator tuturor ochelarilor mei (in special perechea aia Cacharel) si o sa fiu intodeuna mandru ca sunt un aragaz cu patru ochi!
Si, in mod clar, celor cu ochelari, subtiri sau grosi, de vedere sau de distanta, tineri sau batrani le zic sa stea cu capul sus si sa nu le fie rusine de ochelarii lor! Ei fac parte din personalitatea lor si sunt un mijloc de depistare si testare a prietenilor, iubitelor, amicilor, apropiatilor. Adica, daca pe unii ii duce capul sa comenteze de ochielarismul nostru atunci sa fie ei sanatosi.
Si da, recomand operatia celor care o doresc sau le este indicata in tratarea bolii lor, se zice ca iti poate schimba viata.
Eu i-am si zis doctorului ieri, dupa operatie: "Doctor, you changed my wife"...ca eram emotionat si mi-a iesit wife in loc de life. Nevasta nu mi-a schimbat-o, ea m-a vazut si inainte fara ochelari.
Unii mi-au zis ca de abia asteapta sa ma vada fara ochelari. Eu le-am raspuns ca asta e usor, doar mi-i dau jos si gata, ma pot vedea fara ochelari. Problema e sa-i vad eu pe ei cand nu am ochelarii pe nas...

Asa ca, ochelaristi din toate tarile, uniti-va!


PS Multumesc doctorului Colleman si echipei lui, lui Maria ca a stat (si) ieri langa mine si mi-a bagat picaturi din ora in ora in ochi, lui Florin pentru ca m-a convins indirect sa-mi fac operatia si tutuor celor care s-au gandit la mine.

Traiesc!

Operatia a decurs fara probleme si eu ma simt foarte bine.
Multumesc celor care s-au gandit la mine!
Revin cu detalii dupa perioada de odihna.

Alt picnic

Am fost la focuri de artificii (asa si asa) de 4 iulie; am fost la picnic romanesc pe ploaie duminica...organizat de mine...intelegi, aici ploua o singura zi pe vara si aia s-a intamplat exact duminica...inainte si dupa numai zile super faine au fost, sunt si vor fi, sunt convins! Numa' ieri trebuia sa ploua?! Uf, ca m-am suparat un pic ca se duce pe rapa "organizarea" mea si ca nu mai mancam micii aia facuti la mare arta de de catre autorul acestor aberatii (miel, vita, porc, condimente, lasat in frigider peste noapte, tot tacamul).
Dar nu s-a dus nimic de rapa, dimpotriva, picnicul s-a tinut, am stat tot timpul sub shelter si am tinut o umbrela de plaja deasupra gratarelor pana au fost gata. Ne-am adunat cam 30 de romani verzi din Hampton Roads, ne-am simtit foarte bine si de data asta! Deci, se poate.

Seara nu ni s-a mai prelungit (cum era planuit) cu un concert Aerosmith in Virginia Beach pentru ca celebra trupa si-a reprogramat in ultimul moment prestatia din cauza de accidentare a unui membru. Probabil junghiurile batranetii... Si cat mai asteptam eu sa ascult Dream on (dati click pentru ascultare) live! Asta este, se mai intampla...
Si gata cu distractia pe o perioada...sper ca foarte scurta...pentru ca maine se intampla o intamplare! Asa ca, daca vreti sa-mi tineti pumnii marti pe la ora 9 in Williamsburg ( ora 16 in Sibiu) as aprecia gestul!
Ne vedem un pic mai incolo.

PS Eu nu am facut poze la picnicul asta, dar altii au blitzuit printre norii aia, poate o sa pun poze de acolo dupa ce le primesc. Pana atunci, pun o poza veche de vreun an cu mine, ca sa nu ma uite chiar de tot ai nostri...

have a good fourth!

Este 4 iulie, Independence Day, ziua nationala a Statelor Unite ale Americii!
Baieti pragmatici si la faza asta americanii...au pus sarbatoarea in miez de vara, ca majoritatea tarilor intregi la minte! Ca sa nu le inghete fundul cand se uita la artificii si frig hamburgeru' sau hot dogu'...
Pe scurt, este zi de gratare, rauri de bere, tricouri cu steagul Americii imprimat din orice pozitie, prajituri in trei culori (rosu, alb, albastru), steaguri la poarta si pe stalpi, focuri [scumpe si spectaculoase] de artificii, oferte speciale, chinezi, hispanici, evrei, rednecksi, estern-europeans, africani si alte natii mandre ca-s americani din mosi stramosi.
Cine isi aminteste ce s-o mai fi intamplat si in 4 iulie 1776! Sincer, nu mare lucru...

Eu mi-am pus pe unu' in cap cand i-am zis ca nu le sufar pe surorile Williams (tenismencele) si ca nu-mi plac focurile de artificii. Aproape ca m-a trimis inapoi acasa, ca le desconsider valorile, tare rosu era la fata respectivul! Si nici macar nu pomenisem ca baseball-ul e sport de toata jena...
Ce sa-i fi raspuns? Ca eu, de fapt, chiar iubesc America si ca respect valorile ei dar ca surorile Sister nu au legatura cu gara din Beclean?!
Nu i-am spus nimic. Cel putin nu in engleza...
Deci, asa cum mi-a urat azi cineva: have a good fourth!

Evreii, criza si ardelenii

Era odata ca niciodata...na, ca nu scriu eu basme, va zic cum s-a intamplat cu adevarat! Nu ca unele basme nu ar fi reale. Sau era ca realitatea bate basmele?! Deci, sa revenim, ca nu despre teoria basmului vreau sa scriu. O sa scriu o chestie legata de criza. Sper ca mai este la moda acest subiect, acum ca Michel Jackson este unicul subiect de actualitate!

Noi cand am venit in America habar nu aveam la ce ne puteam astepta din punct de vedere al joburilor. De experienta mea cu munca am scris relativ recent. Acum scriu de cea a Mariei, ca s-ar putea sa fie interesant de citit.

Zic de la inceput cum vad eu lucrurile: cand vii in America ca emigrant cu actele in regula trebuie sa te astepti nici la ce e mai rau, dar nici la ce e mai bun! Adica, sa nu te astepti la mai nimic pentru inceput...
Asta e o chestie de care mereu uit: cum a fost cand am ajuns aici, cum e sa-ti cauti de lucru in necunoscutul Americii, cum sa-ti faci resumeul (cv-ul), ce cuvinte si fraze sa folosesti la interviu, unde sa cauti, ce sa cauti, pe cati bani sa te vinzi si, poate esential, lipsa de curaj in folosirea limbii engleze. Eram tare nesiguri pe noi cand era sa scoatem pe gura cateva fraze mai de Doamne ajuta! Dar am prins repede curaj cand ne-am uitat in jurul nostru si ne-am dat seama ca nu e chiar atat de rau pe cat credeam...
Dar e ciudata senzatia ca ai aterizat in America si iti trebuie un loc de munca ca sa manace si gura ta ceva si sa platesti chiria! Cum am mai zis: noi am avut marele noroc sa fim cazati si hraniti gratis pana la noi ordine de catre niste oameni deosebiti. Dar asta nu a insemnat ca noi nu vroiam sa ne luam zborul cat mai rapid posibil. Eu m-am miscat mai greu, insa Maria si-a gasit un job dupa o luna de la sosirea noastra. A durat atat de mult (la mine aproape 2) pentru ca am fost sfatuiti sa asteptam pana ne gasim un job "in domeniu"!
Rahat, dupa ce ne-am prins noi intr-un final ca daca asteptam doar "dupa domeniu" nu avem un ban in buzunar am bagat carbuni si am zis ca trebuie sa lucram urgent! Da' urgent, ma intelegi?!

Am rupt ziarele si internetul, am batut la porti (inclusiv la o ghereta care vindea inghetata...acum, ca sa fiu sincer, oarecum cu burta plina imi vine sa zambesc cand ma gandesc la asta...nu ne-au primit nici aia macar, ca de, noi ne puneam toata experienta de la mama de acasa pe application si cica eram prea calificati sa punem inghetata in cornet).
Hai ca mai ma abat un pic de la ce vreau si nu mai ajung sa spun: aveam eu un sentiment acut ca cei de acasa (nu toti) asteptau sa avem inca de la inceput un job super maret, cel putin ceva mare la primarie sau macar un functionar cu program super bun!
Aici o iei de la inceput, de la zero, nu cunosti pe nimeni, nu te cunoaste nimeni, scoala si experienta iti este si nu iti este recunoscuta, dar in mod clar ajuta mult! Tot ce poti e sa demonstrezi ca esti serios si dupa aia vezi tu care-i treaba. Probabil sunt destui care au un plan facut de acasa, noi nu... Si or fi destui care au planul facut de acasa si resimt (ca sa nu zic ca-s izbiti) ca teoria difera putin de practica.
Da, hai ca aberez si o sa scriu pe scurt...

Maria dupa vreo luna de cautat diverse joburi (de la asistent social, receptionera la spitale, vanzatoare de inghetata) a vorbit cu Lavinia daca nu angajeaza la ea la magazin. Nu angajau acolo, dar sefa ei stia pe alta sefa de magazin care avea nevoie de cineva si asa a inceput munca Mariei la Tahari. Dupa cateva luni au promovat-o la marele statut de purtator de cheie (keyholder...adica o persoana care are mai multe responsabilitati decat un sales assistent) si, tot atunci, incepuse sa-si caute un post in asistenta sociala americana.
Dar de aici treburile se complica: managerul adjunct isi daduse demisia din motive personale iar store managerul se plictisise de retail si a zis ca vrea sa stea mai mult acasa, ca partenerul face destui bani si nu-i mai trebe si banii lu' Tahari si ca ea o propune pe Maria la conducerea reprezentantei Tahari din Williamsburg!
Pentru cine nu stie: Elli Tahari este o marca celebra de haine de femei, super scumpe, calitatea extra a hainelor, pantofilor si accesorilor, Tahari este familie de evrei plini de bani, zgarciti dar corecti.
Dar, chiar in ziua cand si-a dat sefa Mariei demisia asta a aflat ca nepotica ei de 4 ani are cancer in faza avansata la plamani si ca vor avea nevoie de cat mai multi bani pentru tratament! Normal, Maria a inteles lucrul asta si a ramas sa-si vada de cautarile ei mai departe. Dar, ca exista un dar, sefa ei isi trimisese demisia impreuna cu o scrisoare in care ii acuza pe evrei de una alta, ca au facut si ca au dres si ca isi baga picioarele in buticul si faima lor! Aia si-au trimis urgent din New Jersey managerul operational la Williamsburg si i-a zis tipei ca demisia i-a fost acceptata si ca-i ureaza succes. Ea a zis ca s-a razgandit intre timp si ala i-a raspuns scurt: we have a bussines to run si ca-i pare rau de situatia fetei dar nu o mai vor in companie! Si ca din momentul ala Maria (bineinteles ca avusese loc un interviu de doua ore inainte) este the big boss!
Numai in sufletul Mariei sa nu fi fost atunci, noi eram (si suntem) prieteni cu Marie (sefa ei), o cunosteam pe fetita, habar nu aveam ce sa facem!
Marie a venit la Maria si i-a spus sa accepte postul ca daca nu-l ia ea o sa aduca ei pe altcineva si ar fi pacat sa piarda sansa asta unica. Si a acceptat postul, am ramas in relatii foarte bune cu sefa ei, sotul ei face bani buni in continuare si, cel mai important, fetita (Savannah) a raspuns bine la tratament si de o jumatate de an este cancer free! Adica s-a vindecat total, spre marea bucurie a tuturor celor care o cunoastem!
Si totul a fost bine si frumos pana a inceput sa adie Criza! Deja treaba incepea sa se strice, hainele de lux se cumparau tot mai rar, vanzarile scadeau dramatic si nori negrii se adunau la rasarit!
Si inevitabilul s-a produs. Inainte de Paste au sunat de la main office ca sa dea vestea cea rea: inchidem majoritatea reprezentantelor Tahari! Cand? Luni! Care luni? Peste 7 zile!
Deci preaviz de o saptamana, in plina criza economica, na, ca am pus-o! Noroc ca nu luasem casa, chestii, scocoteli si mai era si somajul!
Da, Maria a fost somera pentru o luna in America! Si sa zic ca nu ne-a lovit in mod direct criza?

De "bucurie" am devansat vacanta demult planuita, mi-am luat si eu concediu si am plecat o saptamana la Niagara, New York, etc.
La revenire au inceput cautarile de job. Zeci de cv-uri trimise, scrisori de raspuns prin care ne anuntau cu pareri de rau ca postrile au fost ocupate, lasa o aplicatie si apoi te sunam noi la Pastele Cailor, chestii clasice, nesurprinzatoare.
Banii de la somaj erau decenti, dar nu erau o solutie decat pe termen scurt. Apropo de somaj, aici iti dau 80% din veniturile pe ultimul an timp de 9 luni...sper sa nu ma insel si sa induc lumea in eroare! Dar nu asta era scopul nostru in America, nu ajutorul de somaj e solutia!
A fost Maria pe la cateva interviuri interesante, dar ne-am riscat un pic si am stabilit sa nu accepte chiar orice job. De exemplu, i-a fost oferit un super job, pe placul celor de acasa, fonctie buna, orar de bugetar, project manager se numea postul...la American Corps, perfect, pe domeniu! Dar cand a venit vorba de salariu Maria a zis ca se mai gandeste.
A mai avut ceva oferte dar nu prea atragatoare. Si a zis ca daca tot are experienta in retail sa se reintoarca acolo. Nu e deloc placut sa-ti pierzi jobul, cu atat mai mult in perioada asta, de ce sa mint. E chiar nasol, de altfel!
Din fericire, dupa o luna de somaj si-a gasit job, la Lacoste, aceiasi pozitie ca la Tahari, acelasi salariu, orar mai bun, beneficii mai bune dar colegi de munca total altfel decat cei de la vechiul loc de munca. Dar pe vremurile astea te mai uiti la detalii?!

Si inca o chestie interesanta, cred eu. Tipul care o angajase plecase intre timp de la Tahari...demn de mentionat ca recomandarea lui a fost decisiva in angajarea ei la Lacoste...foarte importante recomandarile aici, a nu se confunda cu pilele, sunt total diferite...si la inchiderea magazinului si-a trimis-o Tahari pe cumnata-sa, care preluase postul de manager operational de la nenea ala. O scorpie tipa, habar nu are de afaceri, dar na, e familie si asta e suficient uneori! Eram si eu pe acolo cand a intrat in magazin si i-am spus Mariei: asta-i romanca!
Maica-sa este evreica din Iasi, ea este o cetateanca din New Jersey. Sa fie sanatoasa...

probleme tehnice

Habar n-am de ce dar de cateva saptamani nu ma lasa domnul calculator/blogger/wordpress/antivisrusul sau maistiueucine sa postez unele comentarii pe diverse bloguri si (cica) nici nu primesc unele comentarii lansate catre blogu' asta!
O fi de la ei...

Eva

Nici nu stiu ce sa scriu despre Eva!
O sa ma gandesc si o sa scriu.
De fapt, o sa-i iau un interviu!
Sa fiti pe faza.

My kind of town: WILLIAMSBURG, Virginia

Nu am auzit niciodata de Williamsburg inainte sa-l vizitez!

Nu am auzit nicodata de Jamestown inainte sa locuiesc la 3 mile de el!

Prima oara cand am vizitat Williamsburgul i-am spus Mariei ca mie aici mi-ar place sa locuim in urmatorii ani. Si intr-o luna ne-am gasit primul nostru one-bedroom exact la granita dintre Williamsburg si fostul Jamestown, oras care nu mai exista, mai este doar un muzeu care-l comemoreaza. Si-l comemoreaza la greu, ca vine tare multa lume sa vada mlastina unde s-a format USA...

Ce este celebru cu Jamestown asta? Pai americanii ii zic “locul de nastere al Americii”, este prima asezare permanenta englezeasca pe teritoriul american. In 2007 s-au serbat (cu mare fast) 400 de ani de atunci. Adica, America a implinit 4 veacuri. La multe inainte, zic si eu.

Noi locuim pe strada (lunga de 5 mile) care face legatura intre Jamestown si partea istorica a Williamsburgului (Colonial Williamsburg); suntem cam la mijloc...

Am vizitat destule locuri frumoase din America si inca nu pot spune ca am vazut o zona care sa-mi placa mai mult decat asta! Nu afirm ca este orasul visurilor mele (de altfel, nici nu exista unul) dar aici ma simt foarte confortabil si linistit. Pur si simplu imi place sa locuiesc in Williamsburg!

Este la 30 de minute de condus de oceanul Atlantic, la doua ore bune de muntii Apalasi, la 160 de mile de capitala Americii, poti conduce (daca vrei) pana in Florida cam in 18 ore si pana la New York in 8! Deci, te poti misca lejer in stanga, dreapta cu masina. Pentru ca unora nu le plac avioanele, da?

Daca ma intrebi cum as caracteriza in cateva cuvinte orasul cam asa as zice: un loc cochet, curat, civilizat, fara trafic infernal, celebru prin Colonial Williamsburg (un imens muzeu in aer liber...orasul din timpul dominatiei britanice restaurat la inceputul secolului trecut cu banii lui Rockefeller...cu cladirile originale, cu animatori care sunt imbracati ca acum 300 de ani, trasuri, chestii cu patina timpului pe ele...frumos, ce sa mai) si Colegiul William and Mary (al doilea ca vechime din America dupa cel de la Harvard...si nu numai ca-i vechi, e si super bun), este un loc important in istoria Americii, in special chestii legate de nasterea tarii, colonizarea engleza, razboiul de independenta si cel de secesiune (adica...cam toate si da, in America exista istorie), inconjurat de ape si paduri, este plin de batrani albi, destul de snobi si cu bani (sau care pretind ca-i au) si care se retrag aici la pensie, este un loc sigur si walking friendly! Adica, spre deosebire de multe orase americane are, in pana mea, trotuare si te poti plimba si la miezul noptii mai pe oriunde...

Nu este raiul pe pamant, nu este perfect, nu are biserica sau restaurant romanesc, nici macar romani nu prea suntem pe aici..maxim 12 care locuiesc aici permanent...mai sunt ceva studenti ramasi peste vara si care vin si pleaca...nu este extrem de divers (in comparatie cu alte orase americane) din punct de vedere al raselor si nationalitatilor, are aproape 4 anotimpuri...no, bine, de fapt primavara sau toamna le pierzi daca nu iesi alea doua zile cat tin din casa sau esti plecat din localitate.

Ca un fapt divers in 1999 nu s-a masurat stratul de zapada pentru simplul fapt ca nu a nins deloc in anul respectiv. Anul asta a nins o data, in martie sau aprilie...Inainte cu o saptamana de asta eram in pantaloni scurti...

Mancarea este ca la mama acasa, cateodata si mai buna, ca oceanul era destul de departe de Medias si sea-foodul nu prea se inventase atunci pe Mures si pe Tarnava...

Pentru cei care se uita prea mult la filme americane (eu nu mai ma): nu, nu avem zgarie nori! De fapt, spitalul este cea mai inalta cladire din zona. Si nici asta nu are mai mult de 6 etaje...

Dar nici “la tara” nu m-as risca sa zic ca stam! Nici macar pe departe...Nu ca ferme nu ar fi! Sunt destule, cu cai dintr-aia meseriasi si inconjurate cu garduri (si) din plastic alb.

De mare (ca numar de locuitori) nu as zice ca-i mare. Deloc chiar! Vreo 75 de mii de oameni locuiesc in City of Williamsburg si James City County. Din care aproape 80% sunt albi, lucru oarecum neobisnuit pentru sudul Virginiei si al Americii! Pe langa localnici cica ar mai fi cateva milioane de turisti anual, dar acum cred ca-s mai putini ca e criza economica...

Apropo de economie...super multe oportunitati nu as considera sa fie in imediata apropiere (asta daca nu vrei sa conduci pana in Richmond, Norfolk sau Newport News sau cine stie unde). Cu exceptia spitalelor (world class, cum zic astia), a Colegiului William&Mary ( cum ziceam...a doua ca vechime din America, dupa cea de la Harvard...patriotilor care zic de scoala romaneasca le recomand sa taca la faza asta, ca noi nu aveam universitati in 1693...nu avem de ce fi invidiosi, bravo lor), a scolilor publice si private, administratie publica, unitati militare (inclusiv mare baza secreta de care stie toata lumea de antrenament a CIA), turism, servicii, fabrica de bere Anheuser-Busch, constructii, agricultura si, desigur, magazine sau retail, cum s-ar zice.

Noi lucram amandoi in retail, ca la CIA nu primesc non-cetateni, berea americana nu-mi prea place, in asistenta sociala se plateste destul de prost si poate fi si periculos, cercetarea am omis-o din materia de clasa a sasea si acum e cam tarziu, W&M nu vrea profesori de limba romana, turismul e sezonier de prea multe ori, doctori nu suntem, constructiile nu-s pasiunea mea, sofer pe school bus nu ma intereseaza, la restaurant merg sa mananc (desi, ca ospatar la un restaurant decent poti face incredibil de multi bani, din ce am auzit de la altii), actor la Hollywood nu se poate ca nu e industrie de profil aici, taxiuri nu prea sunt ca mai toata lumea trebuie sa conduca daca vrea sa supravietuiasca, model sau manechin nu suntem, barbat sau nevasta intretinuta n-avem, profesor de matematica m-as fi facut daca mi-ar fi placut domeniul, stiinte politice nu am studiat, ce m-am amagit c-am studiat acasa nici nu-mi mai plac si nici nu mai vreau. La primarie nu scot posturi...nu va pare interesant cum suna fraza asta?...limba de lemn...de armata sa nu aud, in agricultura las pe mexicani, de reparat televizoare si radio cu tranzistori nu cunosc, artist la bar sau sa merg cu muzica la nunti au picat din motive ca nu le-am facut niciodata; si sa bei si sa mananci la evenimente mondene nu se merita pe aici. Deci, cam asa cu economia in Williamsburg...

De clima am zis, de majoritari albi am zis...dar sa stiti ca, in rest, suntem ca Romania...o insula de latinatate intr-o mare slava...citeste oras majoritar de albi inconjurati de orase si orasele unde suntem minoritari...ca sa nu zic ca vedem negru' in fata ochilor.

Celor care vor sa se distreze nocturn, in locuri special amenajate le dau un sfat: doamnelor si domnilor, nu alegeti Williamsburgul in acest scop pentru ca veti fi crunt dezamagiti! Cam tot ce e decent inchide la 10 seara, daca nu chiar la 9! Celor petrecareti le recomand cluburile din Virginia Beach sau Richmond. Sau chiar Washington DC daca luati o camera la hotel...

O alta chestie care zice ceva despre locuitorii de pe aici...batranii aia cu bani si cu biserica la scara...locanta Hooters...un bar unde te (te nu se...) servesc niste ospatarite mai sumar imbracate...a primit aviz de functionare doar dupa ce au promis frumos ca-si acopera ferestrele ca sa nu poata vedea puritanul (ipocritul?) williamsburgean ceva urma de cur sau tzatza...Si le-au acoperit! Dar recupereaza studentele est-europene care vin vara sa lucreze cu work&travel...isi arata ele buricele, parul proaspat vopsit si toate cele, incat si eu ma intreb daca nu sunt integrat deja prea mult in peisaj.

Ce sa mai zic de Williamsburg?

Are si spital psihiatric, primul din America...are un mic aeroport (apropo, e de vanzare, tocmai ce am citit asta)...are o podgorie cocheta...are gara pentru Amtrack si autogara pentru Greyhound...desi trenul nu prea se arata la fata: unul seara si unul dimineata...

Cartierele sunt multe si de toate felurile. Cateva complexe (complexuri?) de apartamente, restul cartiere de case. Unele par ca sunt cartiere de scoli si policlinici, dar sunt doar cartiere de case de oameni instariti...unele au paza la poarta, altele nu.

Mai sunt 3 magazine care pe mine ma dispera si nu le inteleg rostul. Se numesc Christmas Mouse, Christamas Store si Christamas Nustiucum si sunt imense si vand numai lucruri legate de Craciun! Si asta tot timpul anului, nu numai in perioada respectiva! Acum nici astea nu mai prea merg...tot din cauze de criza.

Bineinteles ca mall-urile, hotelurile si motelurile, masinile de politie, salvare si pompieri, benzinariile, pistele de biciclisti, veveritele, alimentarele, bisericile, bancile, restaurantele, oamenii mari, masinile asisderea, mcdonaldsurile, cainii de companie si parcurile sunt la tot pasul...

Williamsburg a fost primul loc unde a venit Obama dupa alegerea lui ca Presedinte al USA...a fost la o conventie democrata in Kings Mill, cartierul cel mai cel al orasului...

La vremea lui, batranul oras era locul cu cele mai multe restaurante din lume dedicate exclusiv micului dejun!

In rest, mai sunt demn de a fi pomenite imensul parc de distractii Busch Gardens Europe (Busch Gardens Africa e in Florida)...unde eu nu am fost inca...mi-e teama sa ma dau pe alea si Water World Country USA, un alt amusement park...cu apa..nici aici nu am fost, ca fara ochelari nu vad si nu are rost sa orbecai pe acolo... Dar cui ii plac chestiile astea nebunesti, role coasters maaaaaari, tobogane cu apa, nebunie...aici e de ei.

Daca veti intreba un student roman care a fost sa lucreze peste vara in Williamsburg ce parere are despre oras poate iti va spune ca e de tot cacatul, ca-i plictisitor, ca n-are cluburi, ca n-are transport in comun ca lumea, ca nu ai ce face, pur si simplu, aici.

Daca intrebi un student roman venit la studii la William and Mary poate va pomeni conditiile deosebite pe care le au astia. Plus avantajele care ti le da o diploma la respectiva scoala...

Nu stiu ce ar zice un turist roman venit pur si simplu in vizita in Williamsburg! Dana, cumnata-mea din Vancouver, a fost impresionata de el...dar alte pareri nu cunosc.

Poate imi veti spune unii din voi cum e experienta ca turist in Williamsburg si imprejurimi...

Ne-ar face placere sa va prezentam Williamsburgul asa cum il stim noi!

Ca rezident roman in Williamsburg pot sa afirm cu tarie ca este un loc special unde poti duce o viata buna.

Si cand te plictisesti de el, dai o fuga la vecini...

Si bineinteles, fara oamenii pe care i-am cunoscut aici poate altfel ar fi fost impresia noastra despre acest loc, fara indoiala!

O sa scriu la un moment dat si de "oamenii nostri din America"...

Si cat mai curand posibil voi scrie si despre orasul in care m-am nascut: Medias, Sibiu! Si asta la recomandarea Danei din Gibraltar!

PS Imi cer scuze ca am scris atat de tarziu despre orasul meu!

Michael Jackson

Cum adica Michael Jackson nu mai este?!

Doctoru' american

Zic din prima ca sa fim intelesi de la bun inceput: doctorii americani nu sunt supermeni, eu nu cred ca ei stiu neaparat mai multa meserie decat cei romani, nu sunt nici mai buni, nici mai rai dar...ca exista un dar...e cu totul alta mancare de peshte spitalul american in comparatie cu cel romanesc.
Desigur, doctorii americani (nu aia de origine indiano-pakistaneza) au asistente mai siliconate, mai blonde si mai zambarete decat doctorii romani! Si chiar ei sunt mai aratosi...mai asa, ca-n filme!
Sau, cel putin doctorii si asistentele pe care i-am vazut io in America...
Dar ce diferentiaza cel mai mult medicina made in America de cea facuta in Romania este una cu adevarat esentiala: APARATURA MEDICALA! Nu zic ca nu exista in Romania jucarii medicale, dar, credeti-ma pe cuvant ca scule (medicale, nu altceva...lasati gandurile sa nu zboare)ca americanii nu au multi! Poate israelienii...
Si nici mita sper ca nu iau nenea doctorii americani! Bani multi multi tot dai, dar pe fata, la ghiseu, cu factura.
Desigur, costurile difera, dar daca nu ai asigurare ai pus-o! Mii si zeci de mii de dolari te costa orice rahat.
Cu asigurare e mai acceptabil. Daca ai nevoie sa vezi un doctor de familie te costa din buzunar 20 de dolari, un specialist 40, daca mergi la Urgent Care platesti 20 sau 40, daca ai nevoie de Urgenta este 150...sume bine stabilite, in principiu. Oricum, sunt si cazuri nefericite in care asigurarea zice ca nu acopera din varii motive o procedura si ar trebui sa platesti diferenta. Sau sa ameninti, sa te judeci si sa te enervezi mai mult sau mai putin degeaba cu asigurarile, spitalele si sfintii de pe Luna...
Pana acum am fost pe la ceva controale de rutina, dentisti care te usuca de bani, mai un scanat de oase, mai la un Urgent Care (nu imi vine termenul romanesc...nu e "la urgenta"...e ca la un fel de policlinica unde nu ai nevoie de programare...zici la registratura ce te doare si un doctor vine sa te vada), Maria a fost o data si la Emergency Room (cam asta ar fi echivalentul Urgentei...intotdeauna in cadrul unui spital...stiti serialul ER...no, cam asa e) ...
Ultima oara am fost la doctor sambata dimineata ca ma durea rau de tot o coasta, muschi sau plamanul! Probabil mi s-a tras de la meciul de fotbal de la picnicul romanesc. Am tot amanat sa merg ca speram sa se vindece de la sine dar cum durerea nu ceda am zis sa merg sa ma caut...sa nu fie ceva fisurat/rupt/sau altceva.
Normal, sambata este inchis la doctorul de familie asa ca alternativa este Urgent Care (20-40 dolari) sau Emergency Room (minim 150 $)! Sincer, la ER nu mergi cu dureri de coaste, macar un accident rutier, o muscatura de sarpe, o nastere, o apendicita sau ceva sangerand trebuie sa ai ca sa-i deranjezi pe respectivii.
Cu o durere in gat, cot, fund, coasta, raceala sau colici abdominale mergi la Urgent Care daca vrei sa o rezolvi elegant.
Deci, am ajuns la prima UC pe care o stiam...plecasem de la munca ca nu mai puteam de durere...mi-a dat aia de la ghiseu (nici macar silicoane nu avea...respectivele se gasesc, in general, la doctorii specialisti, chirurgi, dentisti scumpi etc. ... asta parea chiar de-a noastra, estern-european girl) sa completez niste hartii...le-am completat in aproape o jumate de ora si cand i le-am inmanat, senina, imi zice ca trebuie sa astept intre 4 si 5 ore (!) ca sa fiu vazut ca au "full house" si nu au doctori destui!
Da' bineinteles ca m-a lasat durerea de coaste si i-am zis pe cel mai frumos ton la momentul respectiv ca de ce aia ma-sii m-a lasat sa completez hartiile alea si nu mi-a zis de la bun inceput sa merg altundeva, ca are balta peste...citeste are Williamsburgul destule unitati medicale! Pai ca nu eram sigura, ca vede ca e mai urgent la mine decat la altii care asteptau acolo, dar nu poate face absolut nimic in privinta timpului de asteptare. Am rugat-o sa sune la altii si sa intrebe in cat timp ma pot primi! A fost draguta si a facut asta...
Am ajuns la altii unde m-au primit dupa vreo jumate de ora de asteptare...
In America (sper ca peste tot, nu numai in Virginia) inainte de a fi vazut de doctor o asistenta (de obicei grasa si de culoare...alea de care ziceam mai inainte nu se ocupa cu dintr-astea, ele sunt de decor) iti ia tensiunea (nu mi-o amintesc), temperatura (98 de grade), inaltimea (six point two), greutatea (195) si completeaza pe o fisa daca iei medicamente, despre alergii, vreme si despre accent.
No, dupa aia zice sa o urmezi intr-o alta camera unde va veni omul in alb (mai rar, de fapt in alb...verde, albastru, roz...cam orice culoare, numai alb nu imbraca doctorii pe care i-am vazut eu) ca sa ma consulte. Sa stau linistit pana vine, daca am nevoie de ceva sa o chem...in general au ziare, reviste, televizor, chestii interesante la care sa-ti arunci ochii.
Eu ma joc pe telefon Tetris cand astept la doctor...
Si astepti, si astepti, si mai astepti si intr-un final vine doctorul! Greu, trece mai mult de o jumate de ora, dar vine!
Nu sari cu plicul la buzunarul lui...de obicei dai mana si esti intrebat (inca o data) de accent! Asta daca doctorul este american...Daca este de origine indiano-pakistaneza nu te intreaba, ca-i este suficient cu al lui...
Te asculta cu stetoscopul, se uita la vanataie (daca o ai, de unde si de ce), zice ca soccerul este un sport de contact, destul de violent (uite cine vorbeste) si ca este posibil sa am o coasta fisurata! Pai asa ziceam si eu: ca-i posibil, sa speram ca nu...
No, zice sa astept pana vine o alta tanti care ma va duce la sala unde se fac razele ( X Rays Room scrie pe usa). Tanti vine, cu un carucior pentru mine...zic ca nu e nevoie, dar apreciez gestul...ma "fotografiaza" si ma conduce inapoi in asteptarea doctorului care sa dea verdictu'.
Si cum ziceam: astept 20 de minute si nu vine nimeni, mai astept cam inca tot pe atata si nimic...pai zic sa ma intind si eu frumos pe patul ala si sa ma uit la tavan....
Si ma uit 5 minute, si ma uit inca 5 minute, si...atipesc....si dupa aia adorm de-a binelea pentru o ora jumate cand, intr-un final, vine nenea si-mi zice ca nu e rupt sau fisurat nimic, nici macar TBC nu am...si este doar o contuzie care trece cu repaos si calmante!
Va dati seama ca dupa 4 ore de stat (oarecum) aiurea acolo nu ma mai durea nimic, eram si odihnit dupa somnul ala bun si doritor sa ies naibii odata de acolo.
Am mai asteptat o jumate de ora pana o alta asistenta mi-a adus reteta si am plecat injurand si bucuros ca nu e nimic grav...

Si ca tot veni vorba...are mare legatura cu doctorii...sa-mi tineti pumnii in 7 iulie! Ca dupa aia va spun despre ce e vorba!

Interviu cu Teodor Baconschi

Recomand interviul asta ...
Chiar merita citit, parerea mea!

Ceai de tei

Ca tot vorbeam de moldoveni din Republica si citeam de ei la Mimi...

La un moment dat m-a intrebat o tipa americanca de muzica romaneasca!
Adica cine este faimos de la noi din tara in muzica mondiala, ca sa-i aduc un cd cu melodiile noastre celebre (pop, rock, hip hop etc. ... nu folclor ca asta e din alta categorie), ca daca suntem la fel de faimosi prin muzica ca in gimnastica feminina si alte intrebari de acelasi gen...
No, si am stat eu doua minute pe ganduri si i-am spus ca daca m-ar intreba un iubitor de jazz s-ar putea sa fi auzit de Aura Urziceanu (sau Aura Rully ori Aura Borealis cum mai e cunoscuta prin America de Nord si nu numai)...
Sau daca frecventeaza vasele de croaziera poate a auzit de Stela Enache.
Daca nu se incadreaza la astea doua atunci nu stiu pe nimeni de care s-ar putea sa fi auzit.
Bineinteles, poate ca nu stie numele lui Gheorghe Zamfir dar muzica interpretata de el la nai o stie cu siguranta...
Da, unii e melomani si o stiu pe Angela Gheorghiu!
Dar tipa cu care vorbeam nu era amatoare de muzica de gen si nici Angela Gheorghiu nu cred sa cante pop, rock sau hip hop...
Si la insistentele respectivei ca totusi, poate poate, mi-a picat fisa cu...exact, cu romanii nostri verzi: celebra trupa Ozone cu si mai celebra piesa "Dragostea din Tei"...sau cum o stia tipa...ca o stia...Numa Numa Song!
No, vedeti ca avem si noi cantareti cunoscuti peste hotare?

PS Daca tot pomeneam de TEI...cum ii zice in English?!

Revolutia Twitter

Am gasit poza asta pe nici nu-mi mai amintesc ce site de stiri. Nu de la noi din tara era site-ul...cred ca pe AP, dar nu asta conteaza...
Imaginea este de la minirevolutia moldoveneasca si s-ar fi putut numi: tanar revolutionar moldovean cu ochelari jmecheri si aparatura electronica in brate.

Bai si fratii astia moldoveni, chiar atat de rau au ajuns sa fure un televizor sau monitor...ce-o fi el...pai cand mergi sa-i dai jos pe comunisti tie la distractie si aparatura electro iti sta capul?!
Eu zic ca e nevoie sa te concentrezi la altele daca vrei sa faci treaba buna...

Si-am incalecat pe-o sa si am spus povestea asea...

PS Imi cer scuze daca am acuzat pe tanarul respectiv ca tocmai ce furase aparatura electronica din Parlamentul Republicii Moldova. Poate o cumparase de undeva, din apropiere, si nu-i mai ramasese bani de bilet de tramvai si mergea cu el pe jos, agale...

Before and after

Treaba buna cu crevetii astia daca sunt proaspeti si gatiti cum trebuie.
Daca nu, e jale cat de nashpa pot sa fie...

Nu publicam versuri...

... si nici bancuri, dar asta e primul banc despre criza pe care l-am auzit!

Optimistul si pesimistul discutau despre criza: Optimistul: daca lucrurile merg tot asa in curand o sa ajungem sa cersim
Pesimistul: da, dar de la cine?

Picnic cu romani in Hampton Roads

Am fost la picnic de romani! Prima oara de cand suntem in America...
Tarasenia s-a produs undeva, intr-un parc din Virginia Beach. Pentru cat de "numeroasa" este comunitatea romaneasca de aici participarea a fost mai mult decat decenta...
Stiti cum se zice ca deh, romanii e nashpa, io nu vreau sa am de-a face cu romani, ca cacat, ca nu stim care suntem mai buni sau mai rai decat aialalti, ca har, ca mar, io nu ma cobor la prapaditii aia, ca e barfitori si manelisti, ca put, ca-s curve, ca nu stiu ce...
Ei, bine, a fost mai mult decat bine la picnicul asta!
Am mancat (bineinteles), am jucat fotbal normal, fotbal american, am povestit, am mancat, am mai jucat un pic de fotbal si am invatat (oarecum) sa arunc corect o minge de fotbal american. Pare simplu, dar nu e! Si dupa aia am incercat sa mai mananc...
Si a ramas ca urmatorul picnic sa-l organizez eu, in Williamsburg sau Newport News.
In caz ca sunteti interesati...

Eric Cantona

Saptamana asta a fost pentru mine plina de controale medicale de rutina si nu numai, dentisti, lucru, concerte si picnic romanesc undeva, in Virginia.
De No Doubt am zis...meseriasi...acum sa zic si de concertul Eric Clapton.
In primul rand zic ca am plecat dezamagit de la concert, aproape cu ochii in lacrimi de ciuda.
De fapt, exprimarea mea la cald a fost putin mai dura...m-am uitat inspre el, din inaltul tribunei Verizon Center si am spus soptit, printre dinti, in romaneste: 'uie, Eric Clapton! Bineinteles, cu respectul datorat carierei lui stralucite si varstei respectabile.
Pai cum sa nu-mi fi placut un concert Eric Clapton?! Pai nu neaparat ca nu mi-a placut spectacolul in sine, dar am ratat ocazia probabil unica de a auzi Wonderful Tonight sau macar alta melodie care-mi merge mie la inima in interpretare originala, live in Washington DC!
Adica, ca sa fiu mai explicit: io sunt aproape semi fan Eric asta. Si am pretentia ca stiu macar 15 melodii de ale lui bine si alte cateva multe binisor. Si, eu, in alea trei ore batute pe muchie de concert...nu am auzit, cu exceptia lu' Layla si inca una cat de cat cunoscuta, NICI UNA DIN MELODIILE LUI FAIMOASE! A cantat numai blues dintr-ala meserias, fain, de mers la inima...dar numai ala. Nimic altceva!
Nici acum nu-mi explic cum am ratat sansa...scuze repetitia... sa ascult Wonderful Tonight. Daca ar fi cantat macar asta io eram multumit.
Asa, nu am fost multumit...
Probabil ca nu le mai canta ca-i rascolesc amintiri? Oricum, impresia a fost, vorba Mariei, ca a cantat pentru el, nu pentru public.
Altii ar spune ca-s permite...
Experienta se incadreaza, categoric, cu brio la categoria dezamagire la maxim.

Dar concertul in sine a fost bun, sala impunatoare, tipii cu care canta erau dintr-aia, adevarati, sonorizare impecabila. Omu' cunoaste jocul, in mod clar nu se poate comenta nimic la asta!
Biletele noastre, cu taxe, cu parcare si alte cele au fost vreo 200 de dolari, berea si sucurile, cum am mai zis, scumpe tare, de data asta media de varsta a spectatorilor a fost undeva bine la 50 de ani. am condus vreo 7 ore pentru concertul asta (dus-intors), am asteptat cateva luni sa-l vedem, deci, ca sa zic asa, asteptarile nu ne-au fost rasplatite.
Da, in concluzie am plecat dezamagit de la Eric Clapton!

O intamplare interesanta: am ajuns cu cateva ore inainte de concert, am parcat masina la subsolul stadionului si, normal, am purces in cautarea toaletei. Un indian ne-a zis sa luam liftul si sa apasam unu (am inteles eu) sau 4 (a inteles Maria). Am apasat pe 1 si am ajuns la etajul unde liftul era setat sa nu opreasca! Stim asta de la tipul care ne-a luat imediat in primire si ne-a zis ca nu este open for the public acolo. Eram in zona unde vedetele vin inainte de spectacol si baschetbalistii de la Washington Wizards si oaspetii lor din NBA au vestiarele!
Respectivu' ne-a spus frumos sa plecam de acolo dar ca, daca ne grabim un pic, putem folosi wc-urile alea. De urinat nu am facut-o langa Eric Clapton, dar pe cativa baschetbalisti i-am vazut la antrenament...
Si dupa aia am plecat.

Fara nici o indoiala ...

Am fost aseara la un concert...super fain...cineva ne-a luat bilete foarte ieftine, la oferta (10 dolari...pe iarba, normal) si chiar daca nu erau asa de ieftine tot mergeam...
Ca sa zic cum a fost spectacolul: biletele intre 10 si 300 de dolari, amfiteatrul arhiplin, berea intre 7 si 11 verzisori paharul de plastic de 400 ml, sucul 5, sticla de apa 4, coada imensa la wc, tineret sperante la greu, mancare nu am luat, parcare am gasit la 2 kilometri distanta, traficul pana acolo a fost nasol rau...am facut aproape 4 ore pentru o distanta de maxim o ora, am ajuns exact in momentul in care trupa pentru care mergeam a intrat pe scena...aia din deschidere (Paramore?) nu m-au interesat, plin de oameni beti inainte, in timpul si dupa concert...multi dintre ei/ele s-au urcat la volan si au plecat...asta-i treaba slaba cu unele concerte de pe aici...beutura combinata cu sofatul.
A, nu am zis cum a fost spectacolul...
Pai a fost: energie in stare pura, voce dementiala, dinamism, conditie fizica incredibila, abdomen super plat, costumatii de scena super sexy, tipa frumoasa, trompete si tromboane, baterist cu rochita de balerina si talent urias, scena mai mult decat meseriasa, profesionisti, valoare, melodii super cunoascute si melodii pe care le stiam dar fara a cunoaste cine le canta...

Faza comica...a zis tipa acum sa cante numai barbatii, gata, sunteti pregatiti?...cantati dupa mine: I'm just a girl...au cantat barbatii dar mai tare fetele dupa aia...

Concertul la care am fost: No Doubt. In formula completa...
De scos palaria in fata lor.

PS Da' v-am zis cum arata Gwen Stefani? Faina faina. Si canta pe masura...

Lebedele...

Cand vad lebede pe diverse balti de pe aici ma mai gandesc la ai nostri verzi ca brazii cum ar reactiona la vederea unei lebede care aproape vine sa-ti manace din palma! Nu intr-o ZOO, ci la mama zmeului, undeva in pustietate...
Ar face-o supa, ar face-o friptura, ar speria-o, ar alunga-o, ar hrani-o si ocroti-o ca sa se bucure toata lumea de ea?
Gandurile astea mi s-or fi tragand de la lebedele vieneze...
Sincer, sunt momente in care m-as opune acordarii la liber de vize americane catre toata lumea!
Nu stiu cum as rectiona sa aud ca niste romani au mancat lebedele lu' astia!
Cum ar reactiona un om intreg la minte cand un musafir ii fura din casa?!
Dar dupa aia imi zic ca nu om fi noi asa ai naibii si poate ar fi bine ca sa usureze treaba cu vizele...
Si apoi vad poze cu peturi de dupa gratarul de unu mai si iarasi ma intreb...

Dar, ca iara' am divagat aiurea de la subiect, poza am pus-o ca sa va arat cum se sta corect cu o singura buca pe galeata cand se merge la pescuit...
Bineinteles, important e ca americanii sunt grasi, nu lebedele alea salbatice ...

PS Am tot citit comentarii pline de ura la adresa americanilor zilele astea...pe bloguri si comentarii la presa online romaneasca. Care-i treaba cu ura asta, de fapt?!
Unguri, tigani, evrei, rusi, moldoveni, americani, ucrainieni, olteni, italieni, colorati, ardeleni, bulgari, locuitori ai Marii Negre, frantuji, nemti, engleji...
Noi pe cine suportam pana la urma?
Pe noi ne?!

Poze cu masini americane

A se observa ratele care sunt pe botul masinutei. Sau e doar o iluzie optica?!

Ca sa stea mama linistita...nu avem masina decapotabila ca ne e frica ca poate se strica mecanismul de inchidere automata a capotei!
Pe acelasi principiu ca mai bine sa fie masina cu geamuri manuale, ca la alea electrice nu se stie cand se arde vreo siguranta...
Dar cand cresc mare...a se citi cand sunt de vreo 70 de ani... imi iau una ca sa ma bata soarele in cap. Si sa moara tinerii de ciuda! Am zis.

Fier de calcat marca Dhilips

Nu stiu daca proprietarul automobilului este roman...poate este o coincidenta si nu inseamna ce vrem noi, romanii, sa credem.
Poate, totusi, e roman respectivul...Io sper ca nu.
Ca daca da i-as recomanda si un alt numar din aceiasi familie: PULICA sau IDIOT...in caz ca nu sunt luate de catre alti virginieni.

Poza am facut-o in parcarea unei biserici episcopale din Williamsburg...deci, scad sansele sa fie roman respectivul?

matematica

Nu sunt bun la matematica!
1897 - 2001 face minus 4, parca...
...sau 104 ani!!!

Doamna sau domnul Bogert a trait mai mult de un secol, carevasazica...
Oare nu e cam prea mult 104 ani?
Voi ati vrea?

ps Poza e facut intr-un cimitir din Williamsburg unde am intrat sa vad care-i treaba cu mortii la astia de pe aici.
Frumos, elegant, pietre funerare minimaliste, fara coroane din flori de plastic, cavouri si cripte de aratat la lume ca famelia noastra are bani si e potenta inainte si dupa moarte. Nici macar tarabe cu flori si chivute nu erau la intrarea in cimitir! De fapt, nu era nimeni viu in cimitirul ala imens azi de dimineata!
M-am plimbat o ora singur singurel printre morminte si nu am simtit apasarea si frica care o aveam in cimitirele de acasa! Sa fie mai impacati cu soarta cand se duc?!
Plus ca din matematica mea de balta media era pe la 85 de ani de caciula la momentul decesului...
Media alor nostri de acasa a fost mult mai mica...


Cimitir in WILLIAMSBURG, Virginia:



Cimitir in DAIA, Mures:

Ca-n filmele americane...

...stand eu linistit si lecturand presa am vazut un articol care m-a facut sa-mi zic in sine: ba, da' militarii americanii sunt chiar meseriasi daca vor!
Ma gandesc ca stiti povestea capitanului de pe vasul american Maersk Albama care a fost tinut ostatic de piratii somalezi!
Da, piratii somalezi, teroarea marilor si oceanelor in secol XXI!
Sa nu deraiem prea mult de la subiect...deci ziceam ca aia il tineau ostatic pe The Captain Jack si purtau discutii cu americanii despre rascumparari, dati banii ca-i facem felul, femei si clima somaleza...
Cei de la SEAL...ma intelegi...SEAL, am auzit in filme de astia...s-au apropiat tiptil, tiptil...cu ditamai vasul militar...s-au legat de vaporasul sau barcuta aia somaleza...oare cati somalezi intra intr-o barca somaleza...stiti, ca-n bancuri...iar' o iau pe aratura...revin...si negociau printre dinti de una alta.
Aia mici si rai stateau cu pistolul lipit de tampla capitanului...magarii...si incepeau sa-si piarda cumpatul si tactica negocierii din pricina de terminat doza de nustiueuce mestecau ei, halucinogene, chestii grele, frunze somaleze...khat cica ii zice la respectiva.
Ei, dar americanii nu-s prosti degeaba! Au stat si au cantarit problema si s-au gandit ei sa provoace un mic balans in zona...asa, subtil, sa nu se prinda piratii...pana cand alora, normal, li s-a facut rau de mare!
Si ce fac trei lupi de mare care au un prizonier intr-o barca cand li se face rau de mare?
Vomita si injura, bineinteles. Deci, doi stau aplecati si dau la rate si alalalt se tine cu mana de gura si cu aialalta mana tine pistolul intreptat spre american si zice catre aialalti sa vina odata sa mearga sa vomite si el...
Astia cand dadeau la rate isi luara glontu' de rigoare. Ceea ce s-a intamplat, instantaneu, si cu al treilea...
Simplu, eficient, curat-murdar.

Eu stiu treaba asta din Neewsweek, ei o stiu according to three senior intelligence officials who declined to be identified discussing operational secrets...

Mi-a parut rau sa nu v-o zic si voua, ca-mi pare genial de simpla.
Ca-n filme...

Boyle. Susan Boyle.

Cum pana mea a pierdut Susan Boyle finala Britain's Got Talent?! Nu ca nu or fi dansat frumos aia de la Diversity, dar nici chiar asa...
Au vrut votantii britanici sa fie originali pana la capat sau..ne-a furat arbitrii?! Plus ca, unii dintre baietii dansatori lucreaza prin IT si au rezolvat ceva telefoane/sms-uri...teoria conspiratiei sa traiasca.
Nici macar nu doresc sa fiu altfel si sa spun ca da, dom'le, da' de ce sa fi castigat gospodina aia numai pentru ca a ajuns vedeta mondiala? Pur si simplu ea era din alt film...nici macar nu avea rost sa concureze acolo, era (este) cu o clasa peste ceilalti.
Pe bune, mi-a picat fata cand s-au anuntat castigatorii. Mai ales dupa inca o prestatie meseriasa in finala...
Oricum, iese asta pe locul doi, iese nedrept ala de la American Idol pe locul doi...ce inseamna asta, locul secund e noul loc intai?! Rahat si iubire...
Macar Boyle va ramane un fenomen mondial si a aratat lumii ca se poate...

Si inca una halucinanta: Unirea Urziceni noua campiona a Romaniei la fotbal! No, asa da...ne-am cacat pe ea traditie si echipe umflate! Poate da Doamne Doamne si incepem si noi sa intelegem cate ceva din succesurile si insuccesele astea...
Cine este Unirea Urziceni?

Cum sta treaba cu libertatea religioasa in Virginia...

Thomas Jefferson...asta e un adevarat american, unul din parintii fondatori...pe scurt, tata lor, om mare...al treilea Presedinte american (primul Washington, al doilea John Adams), principalul autor al Declaratiei de Independenta, filosof, om cu relatii meseriase in Anglia si Franta, nu-i placea implicarea statului in mai nimic, cofondator al partidului republican democrat (vedeti, le-a avut pe amandoua intr-unul ca sa nu se supere nimeni), secretar de stat, vicepresedinte, guvernator al Virginiei, horticultor, arheologist, inventator, fondator de Universitate (UVa), posesor de plantatie si autorul ...aici vroiam sa ajung...Virginia Statute for Religious Freedom ...care este scrisa pe zidul ala de vis-a-vis de "gentelmen club"-ul in fata caruia am facut poza cu masina aia cu tipele dezbracate...cu oferta de munca pe timp de criza si nu numai.
Baiatu' a fost printre primii care, oficial, dorea ca statul si religia sa-si vada fiecare de treaba lui...ei...oricum...numa' sa nu amestece marfa cu ambalajul.
Si a fost pus pe bacnota de 2 (DOI) dolari! Na, ca asta nu o stiati! Nici eu...
Tot Jefferson a mutat capitala Virginiei in 1780 de la Williamsburg la Richmond din motive de siguranta...cica Richmondul se putea apara mai usor in fata dusmanului...

Si da, m-am apucat de citit istorie americana. Chit ca informatiile astea le-am luat de pe Wikipedia...Asta se pune?
Imi place istoria americana, ca-i noua, interesanta si ca are poze aproape cu orice eveniment important petrecut...
O sa mai scriu cate ceva pe acest subiect, de ce nu!
Pana acum am studiat despre George Washington, Razboiul Civil, colonizarea Americii, National Geographic si NBA!

Plasa de rafie

In caz ca nu-i credeati pe aia care zic ca in America mancarea e buna va oferim, din ciclul: o tanti de culoare cu o eleganta plasa de rafie la brat, poza asta facuta undeva, in America...
Sa vezi ca dansa venea de la aeroport...de unde ii trimisesera neamurile din Romania un cadou pe soferul avionului!
Ca pe vremuri, cand parintii trimiteau la copiii lor, studenti, pachetul cu mancare care sa-i tina o saptamana...

A, si mai am una; asta mi-a povestit-o un amic care locuia la momentul respectiv undeva in Michigan...
Cica, se plimba el cu un alt tip roman printr-un magazin si la un moment dat aud o voce din spate, in romaneste: Bai, baieti, voi sunteti din Romania? Astia se intorc si raman masca...nenea care le vorbise (fara pic de accent) era un malac negru...Uimiti, zic ei, ca da...dar cum adica cum adica? Nenea fusese student in anii '80 in Romania si invatase perfect romana. Dar, sa va vad pe voi cum reactionati cand un afro-american v-ar vorbi in romaneste fluent...
Daca are voce, direct la Eurovision l-as trimite, na, ca sa pun si de-un stereotip...
Sau doctor in Oltenia! Sau baschetbalist la Sibiu...

Idee creatza

Daca tot am eu abonament la revista Smithsonian...super ieftin, 12 dolari pe an pentru 12 numere...o investitie desteapta aia 12$ zic eu...in fine...nu de abonament la reviste aici e vorba (desi, recomand). Este acolo o rubrica permanenta, intitulata MY KIND OF TOWN...unde cineva scrie despre orasul in care traieste. Bineinteles, insotit de poze daca se doreste...
Textele si pozele pot fi pur tehnice, sau haioase, sau triste, sau oricum...
No, si m-am gandit io ca ar fi fain sa facem si noi asta pe blogurile personale?
Ce ziceti: Dona, Lola, Ioana, Monica, Amalia, Danagib, Gheghe, Carina, Lady Io, Geo, Eduard, reddgirl, Flavius, Ionela, keterius, Roxana, Sofie, dazz, romani din Romania, romani de pe continentul nord american, romani din Asia, Africa, Australia, romani de oriunde...va surade ideea?
Adica sa scrieti un text rezonabil de scurt pe blogurile voastre in care sa surprindeti esenta (asa cum o percepeti) orasului in care traiti. Si, bineinteles, cateva poze expresive...

Sunt oameni carora nu le citesc regulat (sau carora nu le stiu) blogurile dar sunt convins ca traiesc in locuri interesante si ca au ceva de spus despre orasul in care stau. Daca scrieti de orasul vostru sa-mi atrageti si mie atentia.
Stiu, fiecare a scris intr-un fel sau altul de asta, dar...
Ce ziceti, sunteti IN?

Moneda de hartie

Cum mai ziceam si cu alte prilejuri: poti spune orice despre americani, numai ca nu sunt practici nu se poate spune...
De exemplu, ca sa nu care soldatii americani in Afganistan maruntis greu, de metal, ce s-au gandit baietii....ia, sa le facem noi banuti de hartie! Si asa au si facut...

PS Referitor la postul anterior...tipa care pleca in Sibiu sigur avea porci acasa si nu oi?!

Rugaminte

Intrati, va rog frumos, AICI si spuneti-va parerea. Eu mi-as spune-o, ma mananca degetelele...mai ales ca Maria nu-i acasa si pot intra cu capul inainte la scandal...dar chiar nu mai vreau ACUM sa-mi pun pe nimeni in cap!

E despre cum vad unii viata in America...
Ce pana mea de America o fi pe acolo? Sau cum isi fac altii America...si as mai avea intrebari...dar sunt un pic socat dupa cum ...ca vroiam sa zic cat ii duce pe unii capu', dar nu spun...se chinuie unii in tara asta. Si, pentru ce?!
Deci, va rog frumos, cititi si ziceti-mi ce credeti!
Inca o data, multumiri si termin aici pana nu vine nevasta si sa ma prinda ca iarasi imi caut de lucru...

De un blog in care o tipa se lauda ca piscina ei din America e mai mare decat apartamentul lui maica-sa din Romania v-am spus? No, ce bine ca nu v-am spus, ca intram in clinciuri si cu persoana respectiva.
Si, sa nu fiu inteles prea gresit, chiar sunt convins ca majoritatea celor care scriu (scriem) prostii sunt oameni de treaba, dar ii scapa degetu' pe tastaura, nimic mai mult...Eu chiar cred ca nu le gandesc prea mult si le vin asa, natural! Mie asa imi vin...
Gata, am plecat, ca iara' intru in bucluc...
Va pup.

PS Fratilor, inca o data, sa nu credeti pe aia care zic ca mancarea e nashpa in America. Nu e, chiar nu e!
Si nici pe aia care zic ca sunt obligati sa stea aici sa nu-i credeti! Nu suntem obligati...
Desi, e tragica situatia cand citesti printre randuri...
Da, mi-e mila de tipa care a scris postarea respectiva si nu vreau sa o supar. Pur si simplu cred ca greseste in multe chestii si sperie aiurea pe unii mai creduli...

Criza economica XXX

...vis-a-vis de masina era scris mare, pe un zid, ceva despre libertatea religioasa.
Bai, dar si astia, chiar metoda asta de oferta de locuri de munca au gasit-o?
Ce credeti, e buna?

Textul "anuntului" de pe masina: Ladies, interested in being an Entertainer? APPLY IN PERSON AT CLUB VELVET OR CALL XXX-2687...scrie si locatia, undeva in Richmond, capitala Virginiei.
Salariul: pe putin 1500 de dolari pe saptamana, cica.
Must be 18 and up.

Experientele mele cu politia americana

De data asta zic de experientele mele cu politia americana, ca au fost cateva, da' minore, Doamne multam...

Prima oara cand am fost verificat de acte de catre un nene politist s-a intamplat la cateva luni dupa venirea noastra in USA. Stateam noi linistiti, seara pe la 9, pe o banca din fata lu' Jamestown Settlement (locatia primei asezari permanente a colonistilor englezi, deci locul de nastere a Americii cum se mai zice), povesteam noi linistiti, desigur, in jurul nostru nu era nici tipenie de om, toata lumea plecase acasa si...deodata...vad o masina de politie venind agale, a dat o tura masinii noastre parcate la cativa zeci de metri de unde stateam noi tolaniti pe bancile alea, opreste in dreptul ei, ni se pare ca zice ceva prin statie, mai da o tura cu masina in jurul nostru, opreste, coboara si cu o voce extrem de politicoasa ne cere actele! Io i le dau, ii zic ca ma bucur sa-l vad (da, chiar nu ma deranjeaza prezenta politiei, dimpotriva, ma face sa ma simt in siguranta, de obicei), da' sotia nu are actele la ea si daca aratatul verighetelor identice este o dovada ca stam la aceiasi adresa. A zis ca da si a ras...
L-am intrebat care-i problema, daca am facut ceva nepotrivit...a zis ca cineva a raportat la politie ca un grup de trei indivizi (mai eram, pe langa Maria, cu un prieten) era la ora aia tarzie (sic!) acolo! Al naibii de precauti unii cetateni americani...ca o paranteza!
Politistul a zis ca mai putem sta, dar el iese din tura intr-o jumatate de ora si cel care il va inlocui va veni si el sa ne intrebe de buna ziua, pentru ca nu se stie exact de ce...No, am zis ca-i tarziu oricum si noi ne tot ducem...

Urmatoarea intalnire cu politia americana a fost chiar a doua zi dupa intamplarea de la Jamestown Settlement! De data asta nu am mai fost eu nevinovat si verificat de rutina! Nup, am comis-o putin...
Nu am oprit (nici macar franat) la un indicator STOP si ghici cine statea frumos la semnul respectiv din sens invers de mers? Exact, chiar ea, masina politiei!!! Instantaneu si-a dat drumul la "discoteca", a intors vehicolul si eu, in masina, injuram ca de ce nu am fost atent, 'tu-i...vazusem semnul ala prea tarziu, ca sa fiu sincer. Amplasat foarte aiurea de altfel, nu intr-o intersectie, ci la o trecere de pietoni in campusul William&Mary, dar fiind vacanta nu era tipenie de om...dar semnu' se respecta, nu se discuta, in mod clar! Deci, am fost vinovat, ce sa mai...
No, sa revin. Cand vad ca ala intoarce si da drumul la lumini am si oprit, am tinut frumos mainile pe volan in pozitie regulamentara, nu am dat centura jos (asa e legea pe aici) , politaiul a parcat in spatele meu, a indreptat un reflector (era cam 10 noaptea), probabil a verificat datele masinii ca nu a coborat imediat ca sa vina sa ma intrebe de sanatate. Intr-un final a coborat, mi-a cerut actele si io, inocent, intreb daca am facut ceva ilegal, ca nu am remarcat sa fi facut. Omul mi-a spus frumos ca nu am oprit la stop si ca asta, pe aici, nu se prea face fara repercursiuni! I-am spus ca-mi pare rau, ca nu cunosc zona respectiva si ca suport consecintele, ce sa mai zic...
Surpriza a venit cand mi-a zis ca ma iarta de data asta pentru ca am fost sincer si cooperant!!! Dar data viitoare sa nu mai fac ca orasul e mic si ma tine minte...

A treia intalnire cu American Police nu stiu daca a fost funny sau nu. S-a intamplat atunci cand am dat nas in nas cu tipul ala dezbracat complet in miez de iarna si a trebuit sa dau declaratie despre cum s-au intamplat treburile. Relatarea de atunci o gasiti aici .

Ultima intamplare a mea cu un politist s-a petrecut chiar in ziua de Paste (ortodox) cand, eu cu Maria si cumnata-mea, am dat o tura printr-un orasel pitoresc cu limita de viteza de 35 de mile pe ora... La un moment dat vad ca in spatele meu e o masina de politie, nu bag in seama, imi vad de treaba mea, conduc cu 35 la ora, ma mai uit in stanga-dreapta la case, copaci si flori...Asteptam ca ala sa ma depaseasca si sa se tot duca. Na, isi da si el drumul la milioanele de becuri colorate din toate partile masinii, opresc si intreb ca, ce ai nene cu mine, ce ti-am facut?! E, nu chiar asa am intrebat, dar chiar nu stiam sa fi facut ceva ilegal...
A zis ca am condus sub limita de viteza si ca mergeam putin serpuit. Hai, nene, da-o naibii ca doar vazusem ca sunt urmarit de autoritate si eram atent la ce fac. Dar, na, demostreaza, ca nu mergeai drept si sub limita de viteza... Am zis ca-mi pare rau (fraza de zis, ca daca nu cooperezi poti avea alt fel de experiente) si ca eram in zona asa, la plimbare de Pasti. Marea problema era ca bausem cu scurt timp inainte un pahar de vin si...Am scapat si de data asta doar cu un avertisment...

Dar Maria se pare ca nu are noroc: nu cu mult timp inainte a facut o intoarcere unde nu trebuia si a agatat-o politia: 50 de dolari amenda si dreptul de a te prezenta in instanta pentru anularea ei sau neinregistrarea in "dosar" pentru ca e la prima abatere...
Faza cu stersul din dosar este "utila" pentru a avea un cazier rutier curat, ca de nu iti creste insemnat asigurarea la masina pentru urmatorii 3 ani!
Cum ziceam, legea se face respectata cu batul...citeste cu usturatul unde te doare mai tare: la buzunar.

Dar, in general, nu prea exista sofer prin America fara cateva amenzi la activ...
i ca o chestie care tine de teoria conspiratiei: de cand cu criza asta se facura mai ai naibii politistii, inainte te iertau mai usor, dar acum cica le trebuie bani la buget si te arde din toate pozitiile. Dar nu fara a fi vinovat...

Romanii din Hampton Roads...

...si merele de aur!
Ieri seara s-a tinut un fel de sedinta de (re)organizare a comunitatii romanesti din partea asta de lume, regiune unde intra mai multe orase, printre care si, desigur, Williamsburg! Ca o paranteza - la cata reclama pozitiva ii fac eu orasului asta - ar putea si bosorogii din consilul local sa-mi ridice o statuie. Sau macar un bust...

Sa revin la darea de seama a sedintei.
Am ajuns frumos la Shoney's (citeste shoni...deci, nume unguresc...iara' ungurii-s de vina) cu intarziere din cauze de trafic imputit, ne-am facut prezentarile si am purces la...la...la mancare, normal, ca nu discuti treburi serioase pe stomacul gol! Treaba a taraganat pana cand Flavius a pus o intrebare simpla...pana atunci organizatoarea (felicitari sincere Simona!) intalnirii zicea ca noi suntem, noi vrem etc. ...a, intrebarea a fost simpla: cine sunteti NOI?
I s-a explicat lui Flavius cum sta treaba cu misiunea, chestii grele si frumoase, printre care construirea unei biserici ortodoxe romanesti in zona, intalniri lunare, cotizatii, activitati pentru copii, propavaduirea culturii romane pe plai american (asta o bag de la mine, nu s-a zis acolo) si or mai fi fost dar le-am uitat.
A, si inca o chestie foarte importanta: pentru ca vechea conducerea a Misiunii romanesti ( chiar imi place cum suna cuvantul "misiune", nu vi se pare?) isi daduse demisia si cei care au fost numiti erau plecati la razboi (pe bune, presedintele si secretarul sunt militari americani, ca tot romanul si au treburi mai importante prin tari cu minarete) trebuia urgent un "consiliu de administratie", in special un presedinte si un secretar!
Da, recunosc, au incercat sa ma puna pe mine presedinte (ma intelegi, cum suna pe un resume, presedintele asociatiei romanilor denustiuunde), dar eu m-am tinut tare pe pozitie si...nu m-am bagat. Prefer sa fiu "consilier" sau deloc, ce, io de ce sa ma bag, lasa-i pe aialalati, sa ma acuze romanii ca fur, am interese sau alte cele...Eram sarcastic aici, chiar nu-mi pasa mie de asa ceva, dar nu cunosc deloc problema si cand ma bag in rahat macar sa stiu de ce...
Acum nici nu stiu daca s-a ales sau nu un presedinte, toti cei propusi s-au (ne-am) tras pe cur...doar secretara si trezoriera sunt la Misiune acum, poate presedinte oficial sa fie la o urmatoare actiune...

Da, pana aici am scris sec, fara sare si piper, dar am prestat in schimb, aseara, la sedinta!
La un moment dat eram eu against de world (oameni foarte simpatici cei 12 romani prezenti acolo, in special Toma Oprea din Alabama...aici nu sunt sarcatstic...chiar mi-a placut tipu'..pacat ca s-a mutat din Virginia...era doar in trecere pe acolo) si lumea incerca sa-mi explice ce e bine si ce e rau. Eu vorbeam una, se intelegea alta, m-am incalzit, m-am inrosit, probabil unii nu ma mai sufera acum chiar deloc, deh, nu poti sa fii simpatic la toata lumea. As vrea sa cred ca nu am luat-o prea tare pe aratura...nu neg ca s-ar fi putut intampla si asa la un moment dat (oare cum traduc corect in engleza ultima fraza?)...dar uneori am mai batut si campii!
Ca argumente care sa-mi scuze prost...asta, nediplomatia as enumera: ora tarzie, trezitul de dimineata, traficul, mancarea cam proasta de la "ungur", timididatea sa vad oamenii aia pentru prima oara, lipsa clara a subiectelor (ordinea de zi) de discutat, sensibilitate, nesiguranta si susceptibilitate asa, in general, probleme personale, nivelul discutiei de la un moment dat si audienta scazuta.
Cum pana mea sa alegi presedintele unei comunitati asa, la o prima vedere si doar de catre 12 femei si barbati? Cum suna sa fii presedintele asociatiei (na, misiunii) romanesti din Hampton Roads sau de pe Luna sau oriunde numit intr-o carciumioara de o mana de oameni! Chiar nu are reprezentativitate chestia asta, cred eu...
Asa, storcandu-mi creierii la ora asta, as propune ca alegerea unui orice sa se desfasoare in prezenta a cel putin unui numar de 25 de persoane...sau mai putin, dar altii sa delege o persoana care sa-i reprezinte (suna pompos asta, ai?), sa fie organizarea un pic mai exacta (adica sa stie omul de acasa la ce se duce) si poate poate se (re)urneste treaba.
Deci, m-am facut inteles? Nu cred...

Oricum, in finalul sedintei, s-a decis ca in 14 sa mergem cu totii la un gratar...
Chiar simpatici oamenii aceia, parca imi si pare rau ca nu sunt presedintele lor...
Uneori e placuta atmosfera romaneasca...
Alteori, nu...
Eu sper ca treaba sa iasa...
Minuni se mai intampla...
Am fost acuzat (mi s-a atras atentia) ca sunt prea negativist, pesimist si neincrezator...
Imi pare rau daca am fost perceput asa! Daca iau o bere la bord pot deveni prea pozitivist, optimist si increzator...si nici asa nu e de bine...
Chiar apreciez agitatia Simonei si a celor care vor sa urneasca indraznetul proiect de infintare/organizare/maistiueuce a unei comunitati romanesti aici...
Imi pare rau ca nu am fost un pic mai chibzuit si atent la cum mi-am expus ideile...
Eu o sa ajut cum pot...
Mi-a parut bine ca am fost...

No, si am ajuns acasa pe la 10 jumate si m-a intrebat Maria: vrei sa te bagi in treaba aia? Ti-ar produce vreo satisfactie? Merita? Ai tine la tavaleala si la acuzatii aiuristice? Crezi?
Nu am acum raspuns la intreabarile astea!
Da, sincer mi-ar placea mult ca sa fie o biserica romaneasca in apropiere de unde stau, dar tot sincer, asta nu e scopul meu actual in viata. Nu ca as avea unul...
Gata, am aberat destul.
Mai povestim noi si altadata.
Doamne ajuta!
...si da-ne minte.

Cura de slabire

Ce idee creatza mi-a venit in timp ce povesteam cu Jon:
ca masura de combatere a obezitatii (in America si nu numai) eu ma gandeam ca la intrarea (pe prag sau in hol) fiecarui restaurant tip fast-food sa fie un cantar si o chestie care sa-ti masoare inaltimea, sa faca calculelele si daca da cu virgula (adica, daca raportul dintre greutate si inaltime zice ca esti extrem de gras) sa se coboare din tavan o mana falsa, sa te ia de cap, sa te intoarca si un picior -aparut de undeva, facut special, dintr-un material de nava cosmica- sa-ti traga un sut in fund si o voce metalica sa-ti ureze o zi buna!
Ce ziceti, e buna ideea? Ar ajuta?
Dupa ce i-am zis lui Jon treaba asta am remarcat ca nu se prea amuza! Mi-a zis ca Tiffany (nevasta-sa) cantareste o tona si ar insemna ca ei sa nu mai acceseze fast foodurile lor atat de dragi...
Eu i-am zis ca da...
Disclaimer: Va rog mult sa nu ma intelegeti gresit si sa ma acuzati de anti-nu stiu ce! Chiar ma doare cand vad oameni mari mari (de peste 200 de kg) intrand intr-un McDonalds sau bufet chinezesc...Eu la asta ma refer. Deci, limita la care apare mana si piciorul sa fie de la 200 kg in sus...

Administrator de bloc

Stau si ma intreb: oare administratorii de bloc din lumea intreaga au incluse in atributiunile de serviciu redactarea de texte stupido-comico-debagatinceata? Zic asta pentru ca, hai, nu-mi spuneti ca voi nu ati vazut texte meseriase la avizierul blocului!

Poza este scanata dupa o "notificare" pe care ne-a lasat-o managerita cartierului unde stam noi. Pot doar sa mai fac o precizare: 5/13/2009 nu era Thursday, era Wednesday. Si ce cauta si Friday in propozitia asta chiar nu mai am nici ce-a mai vaga idee! Deci, cand trebuia mutata masina pana la urma?!
Io zic ca ea (tanti Sarah) ar trebui towed at the owner's expense...

PS Poza am "aranjat-o" si eu cum am putut ca sa nu fie alb pe alb, ca nu se intelegea nimica. Deh, nu stiu sa prelucrez fotografie digitala, sa ma scuzati...

Străini de neam, ţară şi credinţă

Doamnelor si domnilor, sunt suparat!
Citeam aici ca nesimti...asta, popa ortodox (bineinteles, impreuna cu primarul) din Sapanta (da, Sapanta cu al ei celebru Cimitir Vesel), a avut o idee creatza, ca sa nu zic stupida, de a "repara" turla bisericii din incinta cimitrului care rade de moarte. Ce a inteles el prin a repara turla aia? A inteles, idiotu', sa o darame si sa o reconstruiasca pe calapod ortodox, pentru ca, vezi Doamne aia veche, pe stil greco-catolic ii statea in gat, sta-i-ar sa-i stea...
Pai mai nene, las-o in ma-sa, chiar asa?! Ce urmeaza? Sa se darame turlele tuturor bisericilor din Ardeal construite inainte de 1946 pentru ca aduc a greco-catolicism?
Sunt frumoase, dom'le, sunt opere de arta, sunt cu personalitate, au rezistat comunistilor ca sa venim noi, ortodocsii verzi, ca sa le remodelam cum stim noi, cu turnulete aurite, daca se poate... Ce pana mea sa le facem daca au fost ctitorite de greco-catolici?
Da, stiu, romanul verde din mine/noi/voi/ei va zice ca da, dar noi am fost ortodocsi si fortati acum 1000 de ani sa trecem la alta credinta...Vax Albina...chiar asa? A, si acum este payback time si sa stergem cu orice si oricine pe jos, ca noi suntem multi si ai nostri-s mai influenti.

Ia auzi ce zice primarul din Sapanta “Preotul ortodox are avizele necesare. Totul e politizat de cei 18 greco-catolici din localitate. Totul este legal. Biserica a fost construita de stramosii nostrii si acum suntem toti ortodocsi” !
Io zic sa-i luam deoparte pe "cei 18 greco-catolici" si sa le explicam noi, frumos, duhovniceste, ca ne cacam pe religia lor si noi suntem toti ortodocsi, unici, frumosi si destepti si adevarata mama Omida a religiilor mondiale. Si dupa aia sa ne dam singuri niste palme si sa ne fie rusine de noi.

Asta inseamna ortodoxia si birocratia din Romania? Intoleranti sunt convins ca suntem, dar parca nici chiar asa, sa nu ne pese noua de nimeni si de nimic.
Nenea popa din Sapanta (si nu numai), daca Cineva acolo sus te vede?!
Da, Doamne, romanului mintea de pe urma parca se zice, nu?
Faceti, in pana mea, biserica la loc, asa cum a fost construita de greco-catolici si bagati placa cu ecumenismul, sa vedeti ca se poate trai si asa. Parerea mea!
Si, desigur, "situatia" (eu as zice tragedia) de la Sapanta nu este deloc unica, sunt o gramada de cazuri prin Ardeal, dar ortodox la ortodox nu-si scoate ochii, nu? Ca "cei 18 greco-catolici" nu se pun la socoteala...

Uf

Da, m-a apucat dorul de Romania!
'tu-i...

Cum suntem noi, romanii?

La sondajul de pe blogul asta ("Cum suntem noi, romanii?") au binevoit a raspunde (multumiri pe aceasta cale) 54 de respondenti in 30 de zile.
"Rezultatele" sunt interesante: castigator la puncte (11) a reiesit ca romanu-i descurcaret! Absolut de acord.
Pe podium, urmeaza cu 10 voturi fiecare (deci 20 din 54) ca romanii este de cacat si frustrati!!! Pai cum adica cum adica?! Chiar asa sa fim noi, romanii?!
Oare americanu', evreu', neamtu', slovacu', unguru', japonezu', arabu', eschimosu', hispanicu' si mai stiu eu ce alte natii ar raspunde la un chestionar care-i intreaba de natia lor ca-s frustrati si de cacat?!
Asadar, am putea deduce ca noi, romanii, suntem, de fapt, sinceri! Pai nu?
Desi eu nu cred ca suntem de cacat sau cei mai hashpa dintre natii (dimpotriva), cred ca suntem frustrati. Dar nu cred ca asta ne defineste pe noi, ca popor. Chit ca habar n-am ce ne defineste pe noi ca popor...
Patru voturi au zis ca noi suntem "fucking special" (suntem?); cate 3 voturi fiecare au luat ospitalieri, manelisti, neseriosi; doi cititori au pus clickul pe curve si tot doi pe normali; un amarat de vot ne caracterizeaza ca geniali, docili si/sau de treaba si NICI UN VOT pentru harnici, uniti, destepti, frumosi si curati!!!
N-a fost bine facut sondajul, in mod clar. Cum sa nu fim destepti, harnici si frumosi? De uniti si curati nu as comenta...
Roxana a mai zis intr-un comentariu ca romanii se impart in tradatori+harpareti si restul, cotribuabilii (deci romanu-i si contribuabil).
Asa, pe parcurs, mi-au mai venit cateva caracteristici demne de a fi fost supuse votarii: generos, fudul, invidios, sef (!), elitist (asta-i din categoria forme fara fond), agramat, fotbalist, inventiv, alcolist, milog, tigan, petrecaret, de incredere, plangacios si or mai fi, dar le-am uitat.

Dar, un comentariu al unui tip (Viorel) mi-a parut ca face, pe scurt, cat o gramada de caracterizari ieftine (sau nu), stereotipuri si alte cele: "romanii sunt de gasca, partea mai nasoala e ca mai multi sunt marlani decat seriosi si tre sa fii intr-un anumit mediu ca sa fii comfortabili cu ei. That's it. "

Deci, cum suntem?

in vacanta @ coasta Atlanticului pana acasa

Gata, ultimul post despre vacanta. A trecut deja ceva timp de cand am fost incat nici nu mai are farmec sa scriu despre ea...

Si cum ziceam, am plecat din The Big Apple, nu inainte sa ne mai dam cu masina prin Manhattan...dar de data asta, la lumina zilei si oarecum mai increzator in capacitatiile mele de sofer, am iesit destul de rezonabil din oras.
Si mergand noi asa, frumos, cu 65 de mile pe ora pe autostrada 95, am zis: "da' de ce sa mergem noi frumos acasa, cand mai avem cateva zile bune de concediu?!" Si am luat primul exit care avea in denumire "Ocean" si am scos o harta si am refacut traseul: pe coasta Atlanticului, catinel la vale, pana ajungem in frumoasa noastra Virginie. Ideea de pana atunci era sa ne oprim in Washington ca sa vada si Dana capitala Americii. Dar va fi timp si de asta... Deci, sa o luam mai pe ocolite, pe drumuri de mun...asta, de ocean.
Si asa am si facut. Cu ocazia asta am vazut, in ordinea numerelor de pe tricou:
o mica parte din Long Beach Island, Ocean County, NJ dar suficient cat sa-i "compatimesc" pe respectivii care locuiau in orasele Surf City, Beach Heaven, Beach View, Loveladies (cum adica?) ...asa se numeau oraselele alea cu vile albe, nu era zona pentru turisti, doar localnici, care fac surf si stau cu burta la soare, saracii. Si toate astea la umbra farului Barnegate;
Atlantic City (groaznica atmosfera de nesiguranta degajata in aer, super criminalitate, placute pe toti stalpii cu "suna la politie daca vezi o crima si te platim pentru informatie". gramada de masini de politie, cazinouri si hoteluri imense, mai mult sau foarte mult kitchioase, numele "proprietarului" - Donald Trump- pe toate gardurile, in afara cazinourilor si hotelurilor "no good" sa iesi din perimetrul securizat...cine crede ca-s paranoic sa dea o tura pe la margine de Atlantic City si apoi putem discuta...daca mai avem cu cine...oricum, ciudat loc);
Ocean City de New Jersey si Ocean City de Maryland;
Cape May (pentru asta tin sa-i multumesc, in mod special, gps-ului care ne-a dus pe o ruta care ne-a facut sa ajungem la mama zmeului, in miezul noptii, intr-un loc fara prea multe posibilitati de cazare in extrasezon si cu imposibilitatea de deplasare pe pamant, ci doar pe apa...citeste ca am fost nevoiti sa luam dimineata un vapor care ne-a trecut peste golful Delaware...mai bine de un ceas, frumos drumul pe apa, daca nu m-ar fi luat un pic raul de la balansul hotarat al hardughiei...dar a meritat noaptea petrecuta in Cape May...de fapt, dimineata pe plaja superba strajuita de un far, a fost bonusul ca am ajuns acolo);
am mai trecut pe langa divesre sate si orasele pescaresti din New Jersey, Delaware, Maryland si da, in sfarsit, Virginia, acasa, gata, sa nu mai aud de excursii pentru o perioada, ca m-am saturat de stat la volan si vazut chestii ca-n filme. Nu mai vreau sa vad nimic o perioada (scurta), sa stau linistit, prin imprejurimile Williamsburgului...

Au fost si cateva intamplari asa zis umoristice (poate pentru altii) ...
De exemplu, cand la sosire in hotelul din New York, m-am bagat la la dus si...surpriza, cum pana mea sa-i dau drumul instalatiei?! Am invartit, miscat, indoit, scuturat, bruscat, rasucit creieri si alte obiecte care puteau fi apucate in baia aia, mi-am chemat nevasta in ajutor...da, da, nu radeti, ca nu e de ras sa vezi ditamai omul in curu' gol invartindu-se intr-o cada, obosit, dornic de un dus si nestiind cum sa-i dea drumul! Cu ultimele puteri, mi-am tras ceva haine pe mine si am coborat la receptie...da, da, stiu, puteam suna, dar e neplacut sa intrebi "ma scuzati, nu stiu sa folosesc un dus" la telefon, altfel intreb omul in fata. Bineinteles, era o treaba simpla...asta am dedus-o, ca din ce mi-a explicat indianul de la receptie nu am inteles mare lucru...pur si simplu se tragea capul...asta, varful robinetului...imi pare rau ca nu am facut poze, ca treaba asta (instalatia de dus) o puteam pune intr-o postare din seria " ce este in America si...". Oricum, treaba complicata...
Daca nu ma credeti, poate careva din corul Caedonia o sa va explice cum se chinuiau 12 oameni in jurul unui dus dintr-un hotel din DC si...nimic.

O alta intamplare: ne-am asezat noi frumos la o poza cu un far in fundal, pe un dig...in secunda urmatoare ne-am treziti udati din cap pana in picioare, cu apa in buzunare, la chiloti, peste tot...leoarca. Venise un val urias putin peste noi...si macar daca cumnata-mea ar fi surprins treaba asta pe camera. Nu, ea a vazut valul venind si a fugit. Multumiri...
E bine cand ai haine de schimb la tine, altfel o puneam original de o raceala.
Si sa nu mai vorbesc de apartul meu foto (il tineam la mine...Dana,cumnata, facea poza cu al ei ). Si acum mai am sare pe el si scartaie...

Din capitolul mancare, hm, pot spune doar atat: a fost cea mai buna saptamana a mea (si) din punct de vedere culinar. Nu am mancat fast food deloc, am "servit" irlandezi, italieni, americani, cubanezi, romani, si, the best of the best, doua restaurante pescaresti de la mama lor, unul in New Jersey si altul in Maryland, pe langa Ocean City, incredibil de bun...imi lasa si acum gura apa cand ma gandesc.
Oricand as conduce cateva ore bune sa manac o mancare excelenta. Si nu glumesc...
Deja planuim o iesire in Maryland, la o "seafoodarie" la botul calului...

Chestii oarecum neplacute, in afara de deja patologicul trafic din capul meu, au fost, din fericire, mai deloc. Una ar fi faptul ca bateria de la aparatul Danei s-a descarcat dupa 4 (patru) poze facute in NYC...asa ca, desi eu imi faceam planuri ca, mama, cate poze impreuna cu Maria vom avea in NYC...da, se mai intampla...
Alta chestie enervanta (in special in NY State si New Jersey) au fost tollurile (taxele de drum) pe care trebuia sa le platim dim kilometru in kilometru (exagerez, dar in total, am platit usor 100 de dolari numai pe cacaturi de taxe de astea...plus vaporul, 45 de dolari). Cum te prind, cum te taxeaza baietii.
Inca o chestie demna de remarcat: mancarea in New York este mai ieftina decat in Virginia. Semnificativ, chiar...

Sfaturi de doi lei:
Pentru cei care vor ajunge la Cascada Niagara...nu prea merita excursia acolo daca nu treceti si in Canada, de acolo se vede incomparabil mai bine. Si daca vreti sa jucati la cazinoul de pe partea canadiana...nu accepta decat dolari canadieni...aviz amatorilor care vor sa piarda ceva banuti...
Si vizitati si imprejurimile, ca pana la urma la cascada nu ai ce face mai mult de o ora, doua...
Sa aveti cash (si monede) la voi pentru ca multe locuri nu accepta credit cardul...De exemplu, la restaurantul romanesc din NYC nu acceptau "plasticul"...asta chiar e ciudat. Numai la chinezi am intalnit asta pana acum...
In New York metroul merge struna, te duce oriunde in cel mai scurt timp. Faza proasta e ca nu vezi nimic, dar recuperezi la iesire. Autobuzele exista dar mie imi pare mai convenabil metroul. Plus ca nici nu-i scump... Bineinteles, daca esti in compania Lolei, lasa totul in seama ei, ai incredere totala in ea, ca nu-ti va parea rau!
Alta chestii oarecum neobisnuita: in mijlocul Queensului am gasit cea mai ieftina benzina, deci, cu incredere, luati benzina new yorkeza.
Si cea mai idioata recomandare: nu folositi autostrazile majore daca aveti timp de pierdut si vreti sa vedeti cat mai mult pe drum. De pe interstate vezi doar copaci in dreapta si padure in stanga... Plus ca drumurile secundare in America sunt drumuri cu patru benzi, cu limita de viteza doar cu 10 mile mai mica decat cea de pe autostrada. Si orasele au centuri ocolitoare, in caz ca vreti sa evitati semafoarele si limitele mici de viteza... Bineinteles, daca nu este timp, dati-i viteza, nu pierdeti vremea cu prostii...

No, cam asta a fost treaba cu vacanta noastra. Si am ajuns acasa si am facut Pastile cu Dana si cu prieteni.
Plus un bonus de zile mari: slujba de Inviere oficiata de un nene preot roman in capela bisericii ortodoxe grecesti din Newport News, la 25 de minute de casa noastra! Asta da, surpriza placuta!
Normal, slujba a fost exact ca la carte, trei ore in picioare, susoteli, priviri curioase, priviri urate, haine frumoase, haine de Duminica, treninguri, cearta parinteasca a tanarului preot, am luat Lumina, am auzit "Hristos a inviat" spus in cea mai limpede limba romana. Chestiile astea conteaza, chit ca vrem sau nu sa recunoastem.
Sau mai corect spus: la un moment chestiile astea conteaza, chit ca...
Da, ne-a uns pe suflet slujba, de ce sa nu fiu sincer. Sper sa se mai intample si cu alt prilej de sarbatoare.

PS Am pus poze cu noi din excursia asta ca sa nu ne uite ai nostri. Auziti, ai nostri, dati un semn, in pana mea, ca dati impresia ca ne-ati uitat...

in vacanta @ New York City

Da, scriu rar (si greu) pentru ca nu-mi vine...
Imi sta inspiratia pe loc din cauze de soc provocat de sosirea verii pe neasteptate: 94 de garde Farenheit la umbra...nu stiu exact cat este in grade Celsius, dar stiu ca-i cald rau, vreo 35 sa tot fie...
Dar incerc sa-mi scriu impresiile de calatorie, ca sa pot trece si la alte subiecte, mai spontane, neplanificate.
Deci, cum ziceam. Fost-am in vacanta prin America, am ajuns pana la cascada Niagara, ambele parti: americana si canadiana.
De acolo am luat autostrada ata pana in New York City (zic si City pentru a nu se confunda cu statul cu acelasi nume, na, ca sa nu fiu acuzat aiurea ca zic "city", ma-ntelegi). De fapt, nu e chiar aproape cascada de orasulcarenudoarmeniciodata. Chiar daca sunt amandoua in statul New York, ca sa ajungi iti ia cam 8 ore bune de condus, daca ai noroc sa nu prinzi trafic, ploaie si milioane de tiruri. Noi nu am avut noroc, asa ca ne-a luat 12 ore sa ajungem pana la destinatie. A, si mai treci prin Pennsylvania, Delaware si New Jersey ca sa intri in The Big Apple. Sau, cel putin, asa am facut noi...
Relativ toate bune si frumoase pe drum, stiam ca e destul de neplacut traficul in zona si infernal in NYC, dar am zis ca nu o fi dracu' asa de negru. E, nu! E super negru...am intrat intr-un tunel (Lincoln, cred) si la capatul celalalt m-am trezit, exact, in filme. In America din filme, in Manhattan, mai exact!
Da, stiu, se vor gasi destui sa zica si ce-i cu asta, mare scofala. Surpriza! E mare scofala sa conduci in Manhattan, in special noaptea. De fapt, mie mi-a parut ca doar noi si celebrele taxiuri newyorkeze galbene eram pe drum. Drumuri nemarcate si cu mii de cratere, am zis asta? Hai, ca sa termin cu prostiile, am condus cum am putut, am rupt masinuta prin gropile alea, ne-am invartit un pic dezorientati, am ajuns noaptea, conducand, in Times Square, ne-am ratacit un pic pana la hotelul din Queens si...gata...pana a doua zi de dimineata, cand am luat-o pe Dana de la aeroport, nu am mai condus. Sincer vorbind, am fost socat de traficul ala din Manhattan si imi ziceam ca am pus-o original. Dar, ca exista un dar...a fost parte din poveste, ca sa zic asa. De tinut minte. Si bagat la cap sa nu mai fac...

Sa nu uit: postarea asta ii este dedicata Lolei, care ne-a oferit un tur al orasului de zile mari. Si in afara de "ghidajul" minunat, am avut ocazia sa cunoastem un om deosebit, care ne-a facut sederea in marea metropola cu atat mai placuta.

Ati uitat de condusul prin trafic infernal? Si eu.
Da, sa recapitulam, pe scurt: New Yorkul este cel mai fain oras, cel mai viu, cel mai deschis, cel mai spectaculos, cel mai colorat, cel mai cosmopolit, cel mai impunator, cei mai eleganti oameni, glamourous, cel mai divers, Broadway, cea mai diversificata (si buna) bucatarie, Statuia Libertatii, Ellis Island (Immigration Museum...te pune pe ganduri), Wall Street, 5th Avenue, The Village, Empire State Building, Rockefeller Center, lux, mirosuri (nu bune sau rele, doar mirosuri...mirosul Lumii, as indrazni a zice), metrou, poduri (inclusiv podul Williamsburg) peste poduri, tunele pe sub ape, taxiuri galbene, toateraselepamantului, locuri familiare (vazute in filme), toatesucceselesiinscucceselelumii, The Naked Cowboy, reclamele ireale din Times Square (asta trebuie sa o vezi ca sa o crezi, nu exista filmare sau poze care sa o poata reda), FAO Schwarz (magazin de jucarii, the magazin de jucarii), inscaunarea episcopului catolic de New York (viitorul Papa!?), vanzatori ambulanti de hotdogs si alteminuni, vitrine de vitrine (si nici nu vreau sa ma gandesc cum e in perioada sarbatorilor de iarna), NYPD, arhitectura, Grand Central Station, cozonac si mezeluri ca la mama acasa. Chiar daca mama aia e poloneza...

Nu, nu am urcat in nici un zgarie nori, nu am trecut Brooklyn Bridge, nu am vazut locul unde au fost Gemenii, nu am incercat prea multe restaurante, nu ne-am cumparat nimic extravagant, DAR nu au intrat zilele in sac.
Cu siguranta nu e ultima vizita pe care o vom face in NYC. Cu o conditie: sa nu mai conduc in Manhattan...
Am mancat (si) la un restaurant romanesc...mici si ciorba de burta, cu apa minerala Borsec...super buna mancarea, servire si ambianta exact ca-n Romania. O tipa (clienta) aratandu-si sutienul roz pe care la primit cadou...cu voce ridicata de rigoare, ca sa atraga atentia...bineinteles, toata lumea a privit sutienul ei fluturat in vant, zalog de legamant...si ea a comentat, cu aceiasi voce ridicata, ca ei nu-i plac femeile cretze, cu privirea atintita inspre a mea creatza nevasta... Cum sa nu te faca sa te simti ca acasa asa o intamplare? Dar cine a avut timp de prostii, noi am savurat compania placuta si mancarea asiderea. Era culmea sa ne punem mintea cu o frustrata pitipoanca romanca din America! New York City, chiar...
De ce, pana mea, noi, romanii, putem fi atat de buni si atat de nashpa in acelasi timp? Asta ca divagare de la impresiile mele de calatorie...

Deci, ca sa nu o mai lungesc, I Love New York City, multumim Lola, mai venim!
Eu zic sa las pozele sa vorbeste...

in vacanta @ Cascada Niagara

Cum ziceam, ne-am luat vacanta. Am condus de ne-au sarit capacele (peste 3000 km) dar a fost de departe cea mai spectaculoasa vacanta a noastra ever!
La un moment dat am vrut sa tin un jurnal in timp real a peripetiilor noastre, dar am zis sa evit minunile tehnicii saptamana aia de vacanta si...acum voi incerca sa-mi amintesc o parte din ce ma gandesc eu ca merita povestit si la altii.
Bineinteles, am evitat noi minunile tehnicii cu o mica mare exceptie: GPS-ul! Sa-i dea Doamne Doamne sanatate ca fara el cred ca era mai complicata treaba! Cel putin, in principiu...
No, o sa las introducerile si o sa trec la povestit.

Excursia asta trebuia sa aiba loc putin mai incolo, dar din anumite motive am decalat-o, asa ca imi cer scuze Donei, in special, pentru ca aproape se pusese de o intalnire la New York la inceput de mai. Chiar daca eu nu voi fi atunci acolo astept impresii de la cei care vor fi...
Deci, prin urmare, ne-am facut noi ceva bagaj, am pus benzina in rezervor, bani pe card, ceva hoteluri rezervate dinainte si inca pe atatea nerezervate, o scurt cautare pe internet a unor obiective "strategice" in zona in care urma sa poposim si...cam atat!

Traseul excursiei: Williamsburg, Virginia (acasa, adica) - Pennsylvania - Cascada Niagara (partea canadiana) - New York City - New Jersey - Delaware - Maryland - inapoi, in Virginia.
Desigur, pe cat posibil, am incercat (si reusit) sa evitam condusul pe autostrazi...de unde nu vezi mai nimic...asa ca, ne-am facut rute ocolitoare, ca tot nu ne grabeam nicaieri.
Este adevarat ca am adaugat ore multe de condus, dar pe deplin meritate prin chestiile pe care le-am vazut. Dar poate unii nu vor sa vad "prostii" pe drum si nu-i intereseaza. Nu e cazul nostru...
De exemplu, conducand prin Pennsylvania am vazut la un moment dat ceva negru mergand pe un deal: era o trasurica a unei tanti amish si cu ocazia asta am vazut la fata locului cum traieste populatia respectiva. Fara curent, imbracati "ca-n filme", traind simplu, din ce produc manutele lor. Se ocupa cu agricultura, in special, dar castiga si din diverse alte ocupatii. N-am eu grija lor dar a fost ceva fain sa-i vad. Mai ales ca nu stiam ca o sa trecem prin zona lor...
Pe drumul de acasa pana la Niagara (14 ore de condus...pe drumuri secundare...pe autostrada faci cam 10 ore bune) ne-am mai clatit ochii cu America rurala, ferme peste ferme, celebrul Gettysburg (nu glumesc, chiar e super celebru...in el s-a dat cea mai sangeroasa batalie din razboiul de secesiune...50000 de americani au cazut la datorie in 3 zile...si a schimbat soarta razboiului...adica Nordul a inceput sa recupereze in fata Sudului...ca pana atunci sudistii erau pe val, victorie dupa victorie...poate daca armata lui Lee castiga batalia de la Gettysburg Obama nu era acum presedinte ci, poate, lucra pe plantatie), munti, ape, orase miniere, orase in paragina, orase mici, orase mari, multe sate, baraci cu inscriptia "Adult Outlet" (hm, nu stiu ce inseamna asta) si or mai fi fost, dar nu mi le amintesc.

OK, am ajuns si la Niagara, pe partea americana...rupti de oboseala...nu aveam rezervare pentru prima noapte...ca nu credeam ca rezist sa conduc atatea ore si nu facusem...am gasit un motel oarecum curat si am cazut la datorie, nu mi-a trebuit sa mai vad nimic pe ziua respectiva. Ati retinut, nu: 14 ore am condus?! Stiti senzatia aia dupa ce conduci multe ore...aia in care tu de fapt esti in pat dar...tot conduci! No, asa a fost si la mine...
A doua zi ne-am trezit, ne-am invartit prin satele si oraselele din zona (recomand oricui Lewistown si Youngstow, NY...doua orase mici, de granita, super cochete, cu restaurante de prima mana), am vazut Torontul la mare departare, pe malul lacului Ontario, mai un far cu o arhitectura aparte, mai un baraj sau pod impresionant pe raul Niagara. Intr-un final, la insistentele Mariei "ca suntem de doua zile la cascada Niagara si noi nu am vazut-o" am luat-o catinel inspre minune si mda, nu zic ca nu e frumoasa cascada Niagara vazuta de pe partea americana dar...ca e un dar...pe mine m-a dezamagit un pic.
Stati, stati...am specificat ca "vazuta de pe partea americana"...inca nu trecuseram in Canada, ok?!
Si daca tot mai aveam timp suficient am dat o fuga si pana in Buffalo, NY si de acolo am luat problema prin invaluire. Adica nu am trecut peste celebrul Rainbow Bridge...podul care trece peste cascada...am luat-o pe un altul, sa mai lungim drumul si sa vedem si o mica parte din Canada. Parte deloc atractiva, de altfel...imediat dupa ce treci podul din Buffalo,zic, ca in rest Canada este foarte frumoasa. Friguroasa, dar frumoasa...
Am ajuns si la hotel, foarte frumos, la 3 minute de cascada. A, am uitat sa spun de vreme: absolut superba pentru locul si timpul dat: soare si 15 grade ziua, in jur de 2 noaptea si dimineata. Soare nu am vazut noaptea...

No, pai si dupa ce am vazut cascada de pe partea asta mi-am schimbat total parerea! Este absolut impresionanta, luminata noaptea cu niste reflectoare uriase, hoteluri, restaurante, chestii de distractie, cazinouri imense...alta perspectiva, ca sa zic asa.
Aici am mancat cea mai buna pizza din viata mea, am vazut prima oara un cazino adevarat, am intrat in Hard Rock cafe (nimic special, doar faima e de el), am vazut zeci de evrei ultraortodocsi, de aia cu perciuni, cred ca era o sarbatoare de-a lor ca prea multi erau ca sa nu fie ceva special si mi-am stropit aparatul de fotografiat, hainele si ochelarii cu apa cascadei Niagara!
Da, merita sa stai doua zile in zona. Mai mult nu as recomanda ca te poti plictisi si e pacat...

Va urma...
Din episodul urmator: I LOVE NEW YORK !

I'm back

Bineinteles, urez tuturor Paste Fericit si sa fie bine la toata lumea!

PS: Am fost plecati in vacanta si nu am avut (de fapt, am evitat) acces la internet...
O sa scriu experientele, ca au fost...

Muzica populara romaneasca - scurta analiza de text

Mda. Ori am imbatranit, ori s-au dezvoltat chestii de patriot tipice astora care suntem la mama naibii, departe de Romania si am facut-o si pe asta: am in masina un cd cu muzica populara romaneasca.
Da, recunosc. Si mai am unul cu muzica "de petrecere", nu manele, ca nu sunt pretin deloc cu ele. Asta asa, just in case, desi, odata, vorbeam eu cu Maria si ziceam: Ce facem daca este un concert Adrian Copilu Minune undeva aproape de noi, in America? Mergem? Mergem, am zis, de ce nu?

Ei, si daca tot am cd-ul ala il si ascult. De multe ori, chiar. Atat de des incat am inceput sa ascult si versurile...initial imi placea doar "linia melodica", nu prea bagam in seama versurile. Si am inteles unele lucruri: bautura (asta, in primul rand), tristetea, veselia dulce si/sau amara, dragostea (chiar si pentru vecina maritata), nepasarea in fata mortii si a oricui, haiducia sunt de ale noastre, din mosi stramosi. A, si bineinteles, romanul nu e muiere cu naframa!!! S-a inteles, nu este, ok? Dar fara naframa*?

Am selectat cateva versuri, din categoria "desenele animate sunt daunatoare copiilor":

Ana, zorile se varsa, lasa-ma sa merg acasa, la copil si la nevasta... (na, ca asta-i buna)

Sie (Fie) Raiu cu placere, noi pe mai din jos om mere... (versurile de la Mai pretine eu si tu sunt crancene, ne bagam picioarele in el rai, pe noi nu ne intereseaza, mergem "la alalalt")

Hai iu, iu, iu...Puiculita mea muiere hai la crasma si om bea bere; dar eu nu merg ma, barbate ca ti-i imbata si mi-i bate si-o rade lumea de noi cum se bat doua nevoi (comic, nu?)

Lele Floare...leaga-mi capul ca ma doare...si mi-l leaga cu-o stergura, ca-i beteag de beutura... (se mai intampla)
Asa trec si zilele mele, una buna, zece rele... (optimistic)
Hai, turai si turai...Da' dupa pui de morosan sa nu dai cu bolovan, ca si daca l-i nimeri vai de capu' tau o fi... (mai usor cu amenintarile pe scari, ca treziti vecinii);
Hai, turai, dar cand eram prunc in fasa, trageam cu ochiul la moasa' Si de-al dracului ce-am fost, am cazut din leagan jos... (asta am pus-o pentru ca m-a distrat)

Voi ce exemple aveti? Nu intreb de manele, alea nu-s "muzica populara". In caz ca, poate, cineva vroia sa zica ceva de "sa moara dusmanii mei"...

Playlistul cd-ului este: Ana Hossu - "M-am suit in dealul Clujului"; Ileana Sararoiu - "Cine a pus carciuma in drum"; Fratii Petreus - "Mai pretine eu si tu"; Gheorghe Turda - "Dupa pui de morosan"; Ioan Bocsa - "Ana, zorile se varsa"; Maria Lataretu - "Radu mamii, Radule"; Nicolae Furdui Iancu - "Cand s-o-mpartit norocu"; Nicolae Furdui Iancu - "Hai iu, iu"; Nicolae Furdui Iancu - "Sa-mi canti, cobzar"; Populara - "Lele Floare"; Populara - "Tinerete"; Sergiu Cipariu - "Mocirita cu trifoi"; Populara - "Trandafir de la Moldova"; Maria Tanase - "Lume, lume"; Tiberiu Ceia - "Frumoasa-i vecina noastra"; Populara - "Suita instrumentala".

*Naframa inseamna batic...

Flori de primavara

Pentru fetele chicagoiene, newyorkeze, sibiene, baimarene, clujene, mediesene, virginiene, canadiene, muresene, bistritene si nu numai.

Obiceiuri de inmormantare la americani

Din pacate una din cele mai interesante experiente ale mele de pana acum in America se leaga de o inmormantare!
Alaltaieri a fost ceremonia de homegoing (plecare acasa?) a Lakeishei. Zic homegoing pentru ca asa scria pe programul de la intrarea in biserica...
De fapt, acum si aici, o sa incerc sa prezint "obiceiuri de inmormantare" la americani.

Bineinteles, la fel ca la sibieni si nu numai...astia isi scriu frumos toti mortii in ziarul local; se zice de bine despre mort si se anunta "ordinea de zi": de la donatii in memoria decedatului, cu numar de cont cu tot, la persoana de contact, data si orele la care iti iei ramas bun (de obicei, cu o zi inainte de ingropaciune), adresa bisericii unde se va oficia spectacolul macabru si, desigur, adresa cimitirului. Unii nu dau nici un fel de detalii, doar anunta lumea ca s-a stins inca un om si nu doresc sa fie deranjati. Fiecare, dupa personalitate...

Sa revin la oile mele. Deci, eu am fost numai la biserica, una "de negri"...da, pe aici se zice clar "black church"...si asta inseamna ca e frecventata covarsitor, ca sa nu zic in totalitate, de afro-americani, na, ca sa fiu baiat politic corect...
Precizez din start ca Lakeisha a crescut fara mama, fara tata, despre care toata lumea stia ca au murit in copilaria ei si de asemenea, se stia ca prietenii ei sunt dubiosi...ca sa nu zic traficanti de droguri notorii... Sa retineti aspectele astea, pentru ca ajuta la intelegerea atmosferei de la biserica.
Hai ca scriu pe scurt cum a fost...

Deci, eu cu inca 4 colege am fost reprezentantii firmei la ceremonii. Subsemnatu' a fost singurul barbat alb intre aproximativ 140 de persoane de culoare, cu exceptia colegelor astea patru si a inca doua tanti (biserica arhiplina, ea a fost un copil nevinovat si iubit, am mai zis asta si o cred). La intrarea in biserica un nene ne-a asezat frumos in banca si ne-a indemnat (!) sa mergem sa o privim pe sarmana fata cum isi doarme somnul de veci intr-un frumos (sic!) cosciug alb-argintiu pe roti...utile la transport. Retineti ca americanii pot fi acuzati de orice, numai de lipsa de practica nu...
Am avut doi trandafiri albi pe care i-am pus in sicriu...prima oara cand am vazut un om mort de la o distanta de centimetri...am uitat sa zic ca toata treaba asta s-a petrecut la aproape doua saptamani dupa accident!!! Deci, aia de la casa de pompe funebre (de ce, palaria mea, le zice pompe funebre?!) au facut treaba buna, ziceai ca sarmana doarme linistita, nu-mi venea sa cred ca nu se ridica si sa inceapa sa turuie ca de obicei. Uf, nedreapta viata asta uneori. Rahat!
Hai ca incerc as inveselesc atmosfera. Imediat!

Deci asa, noi am ajuns un pic mai devreme, ma gandeam ca data fiind situatia ei familiala aproape nimeni nu va fi pe acolo. Ei bine, m-am inselat. Prima data au intrat prietenii ei cu prietenii lor ...traficantii...in clipa aia am zis ca s-a terminat. Daca ati vazut filme cu negri d'aia mari si care par periculosi, exact asa aratau. Si, de fapt, asa si sunt...Fara stereotipuri, aia chiar sunt traficanti si consumatori de cocaina. Asta nu o inteleg eu, cum toata lumea ii stie pe unii de infractori si politia ii tolereaza?! Dar nu asta e subiectul zilei...

Si aceleasi nene care ne-a asezat frumos in banci...in partea stanga...ca in dreapta e rezervat pentru familie...zise el...cheama familia fetei in sala! Dintr-o data au aparut...hm...nici nu stiu cum sa spun. Cred ca trebuie sa vezi pe viu un cartier rau famat american...ca sa nu fiu acuzat de nu stiu ce....hai sa incerc sa descriu cativa:
- mama ei, da, mama ei, care nu murise, doar este dependenta de droguri si care era sub influenta lor si la momentul respectiv si care nu o mai vazuse de 20 de ani de altfel, la fel ca toate neamurile ei;
- tatal ei, da, tatal ei, care nu era deloc mort, eventual super vesel si trist in acelasi timp...rupt de drogat;
- unchi, matusi, veri si verisoare, unii imbracati super meserias...cu palarii imense, altii doar in tricouri largi, altii in costume "ca-n filme", cu haina lunga albastru deschis ca cerul si cu dungi subtiri rosii si pantosi albi cu negru (stiti filmele alea cu gangsteri, cam asa, dar la o alta scara);
- logodnice de-ale unchilor;
- logodnicul ei cu familia lui cu tot (se pare ca ei au platit pentru toata treaba, pana firma le va da asigurarea ei de viata), astia erau cei mai decenti, nu glumesc acum, tatal baiatului e mare scula pe la compania care da curent Virginiei (Dominion Virginia Power, na, ca sa fac reclama);
- alte specimene mai mult sau mai foarte mult fioroase si, nu in ultimul rand, doamna (asistenta maternala) care o crescuse in foster home si care nici macar nu s-a uitat catre parintii ei naturali.

De unde stiu gradele de rudenie si toate astea? Pai simplu: dupa ce pastorul a inceput sa cante slujba mai ceva decat Ray Charles (nu glumesc, a cantat la greu soul music...sau gospel...sau amandoua) s-a dat drumul la dedicatii din public: fiecare persoana de acolo avea dreptul la doua minute in care sa zica ceva!
Si au zis baietii, ca dupa doua ore de cantece, poezii, plansete, haleluiari, si seivmigad, a zis Ray Charles ca ajunge, nu mai da cuvantul la nimeni!
Nu pot descrie atmosfera de acolo: intreg showul nu a fost pentru moarta, ci pentru ei! Toti deveneau brusc salvati de Isus si-l descopereau sau redescopereau, dupa posibilitatile fiecaruia.
Cantece peste cantece, ipocrizie cat cuprinde, regrete sincere, mici glumite si rautati aruncate inspre si dinspre familie, tanti care impartea batistute la cei care aveau nevoie...normal ca se plangea, eu imi faceam cruci peste cruci cu limba...si facute regulamentar, de jale si Doamne iart-o si ajuta-ne si neregulamentar, de Doamne da sa scap intreg de aici si alte cele lumesti...

Oricum, momentul culminant s-a produs cand mama ei naturala (cea adoptiva nu a luat cuvantul) a tinut un spici sprijinita de cineva ca sa nu cada din picioare de drogata ce era...prima oara cand am vazut ce pot face drogurile din om...e p a v a umana ar descrie cel mai bine starea ei, nefericita.
Cum sa nu, cantarile unora m-au impresionat...unele vedete de mucava ar da orice ca sa aibe vocea unora din audienta aia pestrita. Castigatorii detasati au fost un tip la 25-55 de ani si o tipa la 300-500 de kile...no, astia au cantat asa de fain ca daca eram impresar le propuneam contracte pe loc...
S-au mai intamplat multe in alea trei ore cat a durat slujba (showul) de la biserica Silent Rock din cel mai rau famat cartier din Norfolk, Virginia. Si, pastorul, cu ultimele puteri a luat microfonul din mana unui "brother" si a zis (pe bune): gata, baieti, eu mai am si alte treburi diseara, hai sa merem la groapa si dupa aia sa ne vedem de ale noastre.
Noi am plecat, nu am mai mers si la cimitir. A fost destul entertainment pentru o zi.
Ca o bomboana pe coliva...nu, nu cred ca au asa ceva...inainte sa se dea plecarea din biserica inspre cimitir acelasi nene care ne-a asezat in banci a zis sa stam linistiti pana face el semn cand putem pleca. Au dus sicriul pe roti si l-au postat exact la iesire in asa fel incat nu aveai cum sa nu treci la o jumate de metru de Lekisha moarta si cu fata senina.

Pot zice ca am venit degeaba in America daca nu mergeam la o Black Church!
Alo, americancelor si americanilor, voi ati fost?

Afro-americanii (si nu numai) zic ca ei celebreaza viata, nu moartea...de aici veselia neobisnuita mie pentru un eveniment ca asta. Eu ma mai gandesc...
Dormi in pace, Lakeisha si da-ne, Doamne, minte la aia care nu avem.
Amin.

Americanii sunt prosti - episodul 1

Da, americanii pot fi chiar prosti. Daca sunt grasi, ignoranti si alte stereotipuri...eu nu comentez si nici nu le cred. Dar de prosti chiar pot fi prosti...

Pai de ce zic asta? Pai pentru ca multe grupari americane (habar nu am de care, gen Miscarea pentru libertatea omului prost in fata omului mai putin prost; Noi, negrii, cu cine votam; Noua, hispanicilor, la ce ne poate folosi scoala si hartia igienica; Noi, est-europenii, va facem pe toti; Miscarea pentru abolirea pescuitului la priza; Rednecksul, omul semi-suprem; Sprijinirea sexului oral in Marginimea Sibiului...a, asta, in Texas si altele de acelasi gen) fac mare scandal pentru a interzice testarea anti-drog a celor care solicita ajutor de somaj. Ei zic ca e scump si ca lezeaza libertatea individului!!!

Aia care sprijina introducerea testarii anti-drog pentru someri zic una buna si logica, cred eu: Pai da, da' daca aia iau droguri cum pot sa-si gaseasca de lucru?!

Fac precizarea ca in America petru marea majoritatea a slujbelor se solicita sa treci un test anti-drog pentru a fi angajat...
Cum sa ai tupeul sa zici ca-ti lezeaza drepturile aia care te testeaza anti droog sa vada daca esti bun sau nu sa iei bani de la stat?! Nu pot ei fi numiti americani prosti?
Libertate libertate, dar nici chiar asa...

Pentru ca tot am pomenit de "miscarile" alea si nu i-am pomenit pe evrei, care au si ei multe miscari (una ar fi :" Noi, evreii care conducem lumea si adeptii teroiri conspirationiste ne mai si cred") tot vreau sa zic un banc, pe care l-am auzit de la Gheghe:
"Scandal mare in Belgia, flamanzii se tot cearta cu valonii pe tema impartirii teritoriului si se aseaza ei la o masa si decid sa traga o linie peste toata Belgia si in partea dreapta sa fie flamanzii si in partea stanga sa fie tara valonilor....
Asa si fac, numai doi, Itic Wienerstein si Strula Cohen, raman pe mijlocul liniei, intrebatori:
Si noi, belgienii, ce facem?!"

Ati inteles?

Ce este Twitter?

Pe bune! Ce este Twitter? Toata lumea vorbeste de asta si eu nu am habar despre ce e vorba!
Ma scuzati pentru deranj.
Si pentru incultura.

Cum am facut eu primii bani in America!

Nu o sa uit niciodata primii bani facuti in America, la trei saptamani dupa aterizarea pe pamant nou.
L-am ajutat pe taica-sau lui Mihai pentru vreo patru ore la atelierul lui de pielarie...am taiat cu o foarfeca dupa un model niste chestii...treaba simpla, de copil de clasa a doua. Mi-a dat 40 de dolari pe care i-am mancat seara la Olive Garden, ca era 8 martie si am mers sa sarbatorim...

Urmatorii bani (tot $40) i-am facut intr-un mod mai altfel. Avea Maria o colega care se plangea ca ea cu barbatu-sau vor sa conduca pana in North Carolina unde isi cumparasera o barca si vor sa o calareasca...asta, sa navigheze cu ea de acolo inapoi la casa lor, cale de o saptamana.
Fata de treaba, Maria i-a zis ca si asa nu prea avem noi nimic de facut si ii ducem noi si le aducem masina inapoi. Plus ca vom vedea si noi ceva din partea asta de America.
Bineinteles, nu am vazut absolut nimic pentru simpul fapt ca am plecat si ne-am intors noaptea (in total vreo 7-8 ore de condus in noapte pe drumuri nashpa north-carolinene...noroc cu gps-ul). Macar imi ziceam ca pentru efort o sa capat si eu niste banuti, acolo, ca vorba aia, eu nu-i vazusem in viata mea pe niciunul din ei si... Dar cand nevasta isi ia un personal commitment trebe sa asculti. Hm...
Cand am vazut "barca" am zis ca nenea imi va da macar 200 de dolari pentru efortul de a conduce aproape 8 ore si sa-i duc inapoi masina si sa si o garez pentru o saptamana pana se intorc ei din croaziera.
Barca aia, de fapt, era un ditamai yachtul imens, de un milion de dolari (fara gluma), ne-a facut o prezentare scurta a ei...de la cabina de dus si bucatarie complet utilata, pana la generator de curent electric si doua sau trei dormitoare...m-a lasat masca, recunosc. Poti trai confortabil in barca aia, zic eu...
La plecare mi-a strecurat doua bacnote in buzunar, asa, mai pe furis...erau doua bacnote de 20...asa a considerat el ca merit, 5 dolari pe ora!

Primul job propriu-zis a fost tehnician dentar (da, am o diploma in acest sens si da, poti profesa in America meseria pentru care te-ai pregatit...asta pentru cei care s-au pregatit pentru o meserie, eu nu prea) profesie pe care am urat-o in Romania ...nici macar nu prea am practicat-o...si care ziceam ca aici o fi altfel. E, pe naiba, altfel! E la fel...
Am renuntat dupa o saptamana ca ma saturasem de koreenii aia care nu stiau sa zica in engleza altceva decat "hurry hurry"! A, si mai si ascultau muzica koreeana la casetofon cu caseta!
Rahat, am zis eu, de aia am venit in America? Gata, numai pentru americani mai lucrez de acum incolo, mi-am zis si -pana acum- m-am si tinut de cuvant.
Sincer vorbind, ca sfat: parerea mea ca cei mai de cuvant angajatori/actionari/patroni/owneri/companie in general/ce-or fi sunt americanii! Sunt exceptii si exceptii dar asa, in general vorbind...

Fara sa fiu inteles gresit sper sa nu fiu nevoit vreodata sa lucrez (in America) pentru un angajator roman sau est-european. Cum am zis, nu vreau sa fiu inteles gresit, pur si simplu e parerea mea!
A, si am mai auzit o vorba pe aici: sa nu lucrezi pentru greci! Habar nu am de ce...

PS: Cei mai buni prieteni ai nostri (in America si oriunde) sunt romani, cei mai de incredere oameni pe care-i cunoastem (in America si oriunde) sunt romani, cel mai bine ne simtim cand vorbim romaneste, citesc presa romaneasca in fiecare zi, incercam sa mancam romaneste, avem icoana pe perete, deci sa nu fiu acuzat aiurea ca vezi Doamne, am ceva cu romanii! Cum naiba sa am ceva cu ai mei?! Eu ce sunt?! Nu roman?!
Numai ca imi permit sa zic si de bine si de rau! Dupa caz si context...
Deci cum ziceam: Hai, Romania!
Sau: Romania, trezeste-te?!

Primavara!

Gata, a venit! Al naibii de lunga a fost iarna asta, parca nu se mai termina...
Repede, nu ratati ocazia, acum cat e aici florea de oriceofi!
E primavara si parca vad ca in doua saptamani vine canicula peste plaiuri virginiene...
Sa inceapa curatenia de primavara, hainele groase sa fie ascunse in dulapuri, scoateti slapii si tricourile, sa ne bucuram si sa ne facem timp si de chestii faine, ca de alea nashpa nu prea duce omenirea lipsa...

De inmormantarea lui Dolanescu v-am zis?! Sa vedeti acolo puhoi de idiotime care se trageau in poza cu sicriul "maestrului".
Intrati pe Cotidianul.ro ca sa vedeti Romania care nu pare funny deloc. Da' chiar deloc!
O fi de bine ca tot omul poseda o camera foto digitala, dar nici chiar asa...
In ultima perioada am citit expresia "otvizarea Romaniei"! Ei, asta chiar e prea mult...Zero TV inca mai emite?!

Si cum ziceam, macar e primavara...

Ce este in America si nu prea gasesti in Romania @ partea 3

"If you having trouble placing your trash in the dumpster please contact the Management Office"...scrie pe placuta cu "persoana cu handicap".
Adica, traducerea, pentru maica-mea, soacra-mea si nu numai: daca nu iti poti arunca gunoiul la container de unul singur suna la administrator ca vine el si te rezolva.

Si da, mai tineti voi minte povestile alea ca "in Germania oamenii isi scot mobila si televizoarele in fata casei pentru romanii si polonezii dornici de ele"?
Da, dar lasau aia si telecomanda frumos pe televizor ca sa se poata bucura romanu' pe deplin de el asa cum e cu televizorul din poza facuta in mini-cartierul nostru?!
Inca isi arunca (citeste: schimba) destui mobila si electronicele pe aici. Bineinteles, nu ca inainte, dar totusi...

Si nu, nu l-am luat la mine in casa pe televizor -marca Fuji - pentru ca s-a facut cald afara si sta bine acolo. Pana vor veni niste "mexicani" ca sa-l gazduiasca in casa lor...

Lakeisha

Este o colega la mine la munca care imi pare ca seamana cu Mowgli din Cartea Junglei: mica, super neagra, slaba, cu varul incalcit si cu o privire de om haituit.
Adevarul e ca a fost haituita: maica-sa si taica-sau au murit cand era mica, a crescut pe strazile din Norfolk si a ajuns la 20 de ani vai de capu' ei, dar de intarziat sau lipsit la munca nu a facut-o niciodata si nici nu stiu sa-i fi facut cuiva rau!
O, Doamne, si ii merge gura ca la o moara stricata...vorbeste intr-una despre orice, indiferent daca o asculti sau nu!
Marti seara am cam strigat la ea ca ma innebuneste cu melitza ei, miercuri seara am vazut-o intamplator si joi...
Hm, joi nu am vazut-o, desi mi-ar fi placut sa o vad.

De fapt, nu o sa o mai vad si aud pe Lakeisha (numele ei) pentru ca a murit. Da, a murit la 20 de ani calcata de doua masini.
Toti suntem tristi la munca pentru ca a murit cel mai nevinovat suflet de acolo.
Da, a murit un copil necajit, orfan, sarac, singur, vorbaret si inocent, futu-i...

Caine american "de lup"

Si asa, deci! Toti cainii "numai" americani merita sa manance carne "numai" americana?!

Ei, si acum repetati dupa mine: eu, cainele din poza, sunt un ciobanesc german, deci, repet, sunt un german shepherd (sic!) si neam de neamul meu a fost "numai" american!
Danke schön! ...cum zicem noi, americanii, nascuti din tata-n fiu americani!
Sau, cum ar zice alte natii: suntem aici de 2000 de ani! Cu tot cu steag in gura...

America Über Alles!

PS M-as incumeta sa pariez ca reclama a fost gandita de un non-american; ori din bataie de joc ori din prostie! Daca copywriter-ul era american ar fi folosit un Golden Retriever...

UPDATE: Pai pana la urma ce este all-american, intreaba Anca?

Inceput de saptamana

...pentru vara asta avem deja 3 bilete de concerte cumparate: Eric Clapton, No Doubt si ZZ Top. Da, ZZ Top, de ce radeti?! Ne mai bate gandul sa luam bilet la Elton John cu Billy Joel, insa ne mai gandim ca poate se termina pana ne decidem si nu mai avem dupa aia dubii.

...un articol fain a lui Razva Exarhu, pe blogul lui, aici.

...urasc traficul, de aia nici nu vreau sa iau parte la el "every day" si prefer sa merg pe jos la munca sau cu "public transportation" (aproape inexistent la noi). Da, eu merg pe jos la munca! Si sunt in America...

...aud din tara prostii despre "romani si unguri"! A innebunit lupu'?! Tara arde si ungurii ne iau Ardealul? Ce bine de noi, romanii verzi, ca avem vecinii nostri de baza de care ne putem lua la vremuri de criza. Mda, daca nu avem si noi de lucru macar sa ne cautam. Radem, glumim, dar e mult prea periculos sa jucam aiurea cartea patriotismului de doi bani.

Sa avem cu totii o saptamana primaveratica!
Parerea mea...

poveste despre criza

Sa incep cu o poveste...
Se facea ca doi proaspeti imigranti, cu vechime in campul american al muncii de un an merg la banca -intr-o doara- sa vada si ei cum e treaba cu creditele alea pentru casa. Asta se intampla prin iarna trecuta...
Tanti de la banca ii ia pe aia doi imigranti deoparte, ii intreaba de una, alta, le verifica credit historyul si le zice mai bucuroasa ea decat aia doi: Felicitari, va oferim (sic!) un credit ipotecar de 250K...adica un sfert de milion de dolari, pentru cei care nu stiu ca 250K inseamna 250.000 de dolari verzi americani. Pai, zic imigrantii, stai tanti sa ne gandim, ca noi doar am vrut sa intrebam, de ce va luati de noi?!
Ati retinut, nu? Un sfert de milion de dolari, platibili in 30 de ani...Bucurie curata, nu?!
Rahat!
Imigrantii au zis ca merg ei frumos acasa si se mai gandesc si revin...
Dupa doua saptamani nevasta imigrantului primeste o oferta de job cu un salariu dublu decat cel cu care aplicase pentru credit. Peste inca o luna si sotului imigrantei ii creste salariul!
Deci, normal, sa mearga sa-si ia casa, ca asa e moda acum ca au ceva mai multi bani, nu !? Nu!
A, bineinteles, toata lumea in jurul lor zicea: Cumparati, cumparati, ca acum e momentul sa cumparati!

Ca o paranteza, la vremea aia o casa decenta spre indecenta era cam intre 200 si 300 de mii de dolari in zona unde locuiau (si locuiesc inca) aia doi imigranti.
Acum poti cumpara mult mai ieftin (uneori chiar jumatate pretul) si putina lume mai zice ca acum e momentul sa cumperi, ca-i ieftin! Asta ca o paranteza...

Si cum ziceam, treaba super simpla: credit aprobat...este, venit suficient...merge, joburi cat de cat (manageri, chestii grele, you know)...check, amica agent imobiliar... era, oferte la greu la case si alte tipuri de locuinte...pe toate gardurile si in toate neighbourhoodurile...ce sa mai, cum sa nu-ti cumperi casa (de preferinta, mare) ca sa vada neamurile, pretinii si dusmanii de acasa (si nu numai) ca tu esti potent?!
Aia doi imigranti au zis ca sa stea ei linistiti, sa incerce sa puna si un cent, doi deoparte, sa se mai gandeasca, sa mai calatoreasca, sa nu traiasca de la un paycheck la altul, sa nu stea cu morcov in fund si sa fie nevoiti sa lucreze ca nebunii sa-si plateasca rata la casa, masini, asigurare, taxe de tot felul (depinde de stat si de...cartier), sa-si trimita copiii la bunici in Romania pentru a fi crescuti in mediu prielnic (sic!) si alte chestii mai mult sau mai putin stresante.
Bineinteles, si-au zis ei, in momentul cand vor fi suficienti bani pentru un avans decent (sa zicem undeva intre 30 si 50 de mii de coco a.k.a. USD) si rata lunara va fi undeva in apropierea unei chirii atunci da, e momentul sa cumperi...ca orice ar fi, o mie, doua tot o faci oarecum lejer.

Ei, si vremurile se schimba, se taie 10% din salariu, se adauga ore in plus (deci lucrat mai mult pe bani mai putini), aproape nimic nu mai este sigur si stai sa te intrebi daca nu ai luat o decizie inteleapta acum un an cand nu ti-ai indeplinit un vis (nu neaparat al imigrantilor alora): o casa mare, preferabil...

Ca sa rezum, eu asa vad criza pentru pamantenii de rand: azi ai un venit cat de cat decent, etc. si iti zici sa iei o casa ca daca se intampla ceva o vinzi si mai si scoti ceva profit pe ea.
Trece timpul (sa zicem doua luni) si iti zice seful: baiatu', esti bun, destept, frumos, secretara zice ca esti si viril, nevasta-ta zice ca aproape la fel ca mine, dar de maine iti taiem unele sporuri din salariu (exact alea cu care plateai rata la masina si mancarea pe o luna) si de poimaine poate inchidem sandramaua si ne vedem mai incolo.
Sau, pentru cei care au firma lor proprie si personala si nu au sefi, bineinteles: domnu patron, bai, sefule, stii matale contractul ala de l-am semnat ca de luna viitoare incepem treaba. Da, il stii? No, pisa-te pe el ca io nu mai am bani si imi inchid sereleul. Deci, pa, te sun dupa criza!

Asta este, mergi acasa la nevasta ( poate are si ea probleme cu jobul, seful, amantul, pata de pe bluza etc) si-i zici: Lorelei, vezi ca de maine ne mutam la mama si vindem casa!
Si Lorelei, femeie inteleapta zice: Ne mutam la ma-ta, dar cui mai vindem (si cu cat) noi casa ca am vazut ca pe afara bantuie criza economica globala si nu mai cumpara nimeni case?! Sau le cumpara cu o suma intre minus un dolar si zece mii pretul de strigare, ca am vazut eu ca asa se face la licitatiile din New York!
Si gata, criza-i pe sarmanu' om!
Daca ma intelegi...

Varianta optimista e, in viziunea mea: daca nu ai credit ipotecar (aici este inclus si morcovul de rigoare) in mare (si ocean) viata se cam desfasoara la fel: excursiile excursii, mile la greu puse pe masina, poate un pic mai putine restaurante, hainele haine, nu-ti mai schimbi anul asta masina model 2008 cu model 2009, ramai cu aia "veche", chiria o platesti si, cu putin noroc, nu mai pui 1000 de dolari pe luna deoparte, pui 400...
Sau varianta si mai optimista, asta am citit-o prin reviste: in vremuri de criza unii se imbogatesc si isi pot permite case mari, dintr-alea, care fac impresie la...exact, la cine?
Si a doua zi ii calca o baba cu masina sau ii impusca careva intr-o scoala din Stuttgart/Alabama/oriunde... Asta e din ciclul "sa moara si capra vecinului", cred...

Ati vazut ca a venit primavara? De cateva zile s-a lasat cu 30 de grade Celsius pe aici!
Trai pe vatrai...

Ziua Femeii

Ieri a fost 8 Martie, Ziua Femeii, fosta Ziua Internationala a Femeii, fosta Ziua Mamelor...sau cel putin asa mi-a zis mie cineva in copilarie.
Stiu ca ma pregateam destul de serios de 8 martie cand eram copil: ii faceam lui maica-mea felicitari (hand made, cum ar zice altii), ma cautam de ceva bani si ii luam bibelouri, garoafe sau carti...na, nu era Flavius chiar cel mai rau copil...
Dar de alte femei nu ma interesa atunci in ziua respectiva, doar de maica-mea.

Ei, si dupa aia am mers la liceu...clasa de contabilitate...30 de fete si 3 baieti...si atunci am invatat ca 8 martie e ziua si a mamelor, si a femeilor, dar si a fetelor intre 14 si 93 de ani! Atunci nu stiam eu ca nu e internationala (nu e!) si nici nu ma interesa....dar stiu ca faceau fetele din clasa mea de liceu cate un chef monstru de ziua respectiva...noi (aia trei "crai" ai clasei) nu eram invitati de la inceputul chefului ci, asa, mai pe urma...numai bine sa conducem acasa pe fetele cele mai "afumate". Nu se intelegeau gagicile intre ele, in general, dar de 8 martie isi dadeau mana cu mana, uitau de certuri idioate si mancau, povesteau si bea...asta, se distrau impreuna. Chiar cred ca-i super faina ideea de sisterhood...desi asta cred ca-i mai greu decat un brotherhood...dar nu intru in detalii, ca poate ma insel. Important e ca fetele sa se simta bine (si) de ziua lor!

De atunci or mai fi fost si alte 8 martie de sarbatorit, flori, fete, filme, melodii sau cantareti...dar parca tot felicitarile alea facute de mana si distractia colegelor mele de liceu sunt definitorii (in capul meu) pentru un 8 martie autentic.
Bineinteles, Ziua Nevestelor este mai importanta si are loc de luni pana duminica, din 1 ianuarie pana in 31 decembrie. Fara nici un dubiu, de altfel!

Si da, categoric, La Multi Ani tuturor cititoarelor blogului meu, pentru ieri, azi si intotdeauna.

PS In poza sunt eu cu maica-mea, in caz ca avea cineva dubii...

rusii, gazu' si ardelenii

Nu-mi plac rusii! Niciodata nu mi-au placut!
A nu se intelege ca am ceva cu rusoaicele, ele sunt the best...cel putin intre 15 si 30 de ani...ca dupa aia nu mai sunt chiar asa de "frumuseti slave"...Parerea mea!
Scriu asta la cald, citind cronica meciului de dublu din Cupa Davis dintre noi si rusi, desfasurat la Sibiu. In ultimele minute din meci, cand ai nostri tineri jucatori jucau ca-n povesti intreaga sala a inceput sa cante imnul ala al nostru: lung, prapadit, desuet, invechit, forme fara fond etc....dar care mie (inca) imi face pielea de gaina: Desteapta-te, romane! No, asta mi-ar fi placut sa vad live, fir-ar departarea sa-i fie.
A, si mi-ar mai fi placut sa vad tot azi meciul dintre Gaz Metan si Dinamo...sper ca taica-meu sa-l fi vazut...trebe sa-l sun sa-mi spuna cronica meciului. Intotdeauna m-am intrebat cu cine sa tin cand joaca Gazu' cu Dinamo?! Nici acum nu stiu...meciul s-a terminat egal, dar parca m-ar fi incalzit sa castige ai mei medieseni. Si cica i-au si furat arbitrii, normal!
Chiar, ati observat vreodata cat de porniti suntem noi pe arbitri? In afara de rusi, comunisti, turci, chiaburi, evrei, unguri, nemti, popoare migratoare, tigani, Traian, bulgari cu ceafa groasa, italieni (asta, recent) si alte (toate?!) popoare ale lumii care ne persecuta pe noi, romanii verzi, am putea sa-i includem si pe arbitri la dusmani consacrati ai natiei noatre milenare! Eu, in afara de arbitri romani, tin minte cativa elvetieni, suedezi, norvegieni, danezi, un belarus si inca 7868 care ne-au furat de-a lungul timpului. Pe aia care ne-au ajutat nu-i pomenesc, ei sunt prietenii nostri, normal!
Si de ce mai intotdeauna altcineva este de vina, huh?
Deci, da, noi nu am facut nimic rau, tanti! Ei sunt de vina!

A, sa nu uit sa zic de ce nu-mi plac rusii. Imi povestea bunicul din partea mamei (sa-i dea Doamne Doamne sanatate) ca, in timpul razboiului...sau WW2 cum ii zic astia pe aici, au avut "oaspeti" in casa si nemti si rusi. Nemtii ii invitau la masa, nu au rupt, nu au furat, nu au murdarit, nu au stricat nimic in casa stramosilor mei. Dupa ce frontul i-a adus pe rusi in locul nemtilor problema s-a schimbat. Nu numai ca au rupt, furat, distrus sau nu i-au mai invitat pe ai mei sa le manace mancarea lor. Nu, le-au omorat toate animalele, i-au alungat de tot din casa si le-au baut si bautura. Pacatul suprem, de altfel! Sa-i bei taranului roman bunatate de palinca de pruna!
Poate de aia nu-mi plac rusii?! Sau poate -pur si simplu- ca au adus comunismul in Romania...
Sper sa nu fiu interpretat gresit si sa fiu acuzat de sovinism. A nu se uita ce am zis de rusoaice, ok?

PS In poza este un picior de rusoaica, cu tot cu eticheta pantalonilor la vedere...

Farurile strike again...and again

Trei bucati dintr-o lovitura...pe doua (Cape hatteras si Ocracoke) le mai vazusem...Cape Lookout (poza 1) pentru prima oara...si, probabil, the best de pana acum.
Probabil imi voi face ceva separat pentru faruri ca sa nu mai plictisesc pe nimeni cu ele...

E de ras sau de plans?

Doua chestii pe ziua de azi.
Prima: am luat masa de pranz cu Jon la un restaurant mexican...super ieftin la lunch, gen bufet, adica mananci ca porcu'... $5.99...seara e de la 7.99 dolari in sus...dar nu mai e bufet...ceea ce e bine. O sa scriu vreodata si despre bufeturile americano-mexicano-chinezesti. Dar nu asta vroiam eu sa zic acum...
Bineinteles, ospatarii, cel care te aseaza la masa, managerul, aia care aduna de pe mese, pozele cu Pancho Villa de pe pereti, sombrerourile, papagalii si florile de plastic, steagurile mexicane , chiar si mancarea (sic! si nici nu pariez ca-i originala de la mama ei, nu stiu, nu cunosc), toate erau mexicane! Cu exceptia unui tip frumos imbracat, american sadea (exista?), care statea langa masa noastra si pe care l-am auzit vorbind cifre, vanzari, meniul si alte treburi importante din bucataria unui restaurant mexican cu managerul mexican (na, hispanic) al carciumei.
Nenea americanul, de fapt, era proprietarul restaurantului...mexicanii aia erau doar de forma! Na, nici nu stiu, e de ras sau de plans?!

A doua: citeam pe hotnews.ro ca Rodica Stanoiu (sinistra aia, fosta ministru al Justitiei) era cercetata pentru turnatorie la Securitate de un judecator care, la randul lui, a fost deconspirat ca fost turnator ordinar! Na, Justitie, distractie! Pot sa zic ca nici asta nu stiu daca e de ras sau de plans...

Joyride

Si voi credeti ca multe chestii neplanificate ies cel mai fain?! Si eu...

De exemplu, zilele trecute -pe la amiaza- i-am zis Mariei ca ma cam plictisesc si sa iesim putin din casa, ca-i pacat de vremea aia superba ca sa stam inside. Inside, ma intelegi...
Si cum ziceam, am zis sa iesim putin la o plimbare.
Unde, a intrebat Maria?
Oriunde, am zis eu. Poate mergem sa vedem Oceanul?
No, hai!

Si am mers.
800 de km am "bagat" in doua zile! Nu ne-a ajuns ca Oceanul este la o jumate de ora buna de noi...a trebuit sa-l vedem, vezi, Doamne, in North Carolina!
Si inca cum l-am vazut! Din toate pozitiile l-am vazut: din masina, de pe plaja la miezul noptii si la prima ora a diminetii, din vapor, din barca, de pe poduri...cum ziceam, din toate pozitiile.
Si, pe bune, noi ne gandeam sa conducem o jumate de ora pana in Virginia Beach si sa ne intoarcem seara acasa...
Nu ne-a iesit pasienta cu condusul ala "jumate de ora", dupa cum ziceam.
A, si a fost de departe cea mai tare mini-excursie avuta in viata mea!

A fost vremea superba (aproape 30 de grade in Outer Banks, NC) care ne-a indemnat la drum, a fost locul unde am innoptat (din cauze de sezon mort am platit 50 de dolari pe noapte in loc de 300 de dolari pretul "normal"), au fost farurile vazute la apus si rasarit, a fost cimitirul "de pirati" de la malul oceanului, au fost vapoarele care ne-au plimbat mai bine de trei ore (cu tot cu masina) de pe o insula pe alta, a fost mancarea bunicica, mai mult sau mai putin pescareasca (dar, oricum, nu mai vreau nimic cu garnitura de cartofi prajiti si cole slaw...un fel de varza cu morcovi si mainoneza...pentru o buna perioada), a fost aerul "de mare" inspirat pe o insula aproape pustie la orele mici ale diminetii, sunetul oceanului in bezna noptii (pot zice ca destul de inspaimantator) si, cireasa de pe tort, plimbarea cu o barca pescareasca, cale de 10 km, pana la insula unde se afla Cape Lookout Lighthouse si una din cele mai frumoase plaje din lume. Bineinteles, insotiti de frumosul caine curajos (ma rog, catea, Stormy) a lui nenea cu barca.

Si toate astea ne-au costat (cum ziceam) cam 800 km de condus, 3 ore bune de "navigat", o jumate de kilometru (maxim) de mers pe jos pe plaja, doua plinuri de benzina (ieftina...1,85 $/galon...adica 1,85$/3,8 litri)), cazarea, mancarea, schimburi, biletele la vapor si la barcagiu.
Harta am gasit, ca sa ne orientam cat de cat, sanatosi am fost si rupti de oboseala am ajuns la miezul noptii acasa...

Ce-mi pare rau e ca nu am putut fotografia multe chestii, din lipsa de timp, loc de parcare (asta uneori e nasol pe aici...ca nu prea poti opri oriunde masina), frica, rusine sau chef...
Drumul dintre Williamsburg-Kitty Hawk-Ruta 12-Cape Hatteras-Ocracoke Island-Cedar Island-Cape Lookout National Seashore-Motorhead City-orase si orasele pe la mama naibii in North Carolina-Ruta 70-Ruta 17-Ruta 13-Suffolk-Newport News si acasa chiar "e altfel"...statiuni de lux, sate pescaresti uitate de lume, orase fantoma, insule unde isi aveau baza piratii cei mai temuti (Barba Neagra, de exemplu), sosele si poduri nesfarsite, benzinarii din anii '70, case de vacanta, lanuri de cucuruz, bumbac si tutun, soferi idioti, tarani de treaba cu cu accent care intreba "si cam pe unde vine Romania asta in America Latina?", un cuplu de homosexuali (gazdele nostre de la pensiune...bed and breakfats ii zice pe aici) si cate si mai cate.

Si cum, pana mea, sa nu ne placa America?! Macar pentru Ocean si seafood...daca nu pentru altele!

PS Am pus poze cu noi in special pentru parinti si neamuri. Si prieteni. Si amici.

A venit alataieri primavara...

...si s-a dus a doua zi!
Pozele sunt facute vineri (aia cu plaja) si azi, luni de dimineata (aia cu parcarea din fata blocului).
Nici acum nu-mi vine sa cred cum s-a schimbat vremea de pe o zi pe alta.
Daca joi si vineri au fost 25 de grade, de sambata s-a racit puternic si am vazut prima zapada din iarna asta. Ca sa fiu sincer, nu o asteptam...

Si tot azi am primit si o veste tragica, futu-i.
Suntem alaturi de Hodosoi si ne pare atat de rau.

Stefanel Minune

Ascultam eu la radio o melodie faina -Superstition- si m-am gandit ca pe domnul care canta il cheama, de fapt, Stefanel Minune!!! Na, ce, numai noi sa avem copii sau adreini minuni?!
Au si ai lor minunatii lor.
Stevie Wonder, de exemplu...

Cum am intalnit primii romani in America!

Tin sa precizez inca de la inceput ca in partea asta de Virginie unde stam noi nu prea exista multi romani, nici vorba de "comunitate romaneasca". Si tin sa mai precizez ca (na, cum evit acum cacofonia?) cei mai buni prieteni ai nostri in America sunt...exact, romani...pentru a nu se lasa loc de comentarii inutile pe teme variate. Sunt si alte natii incluse in categoria de "pretini si amici", dar the best si the most trustful sunt ai nostri! Acum ca am lamurit care-i treaba cu gradul cel mai ridicat de prietenie pe plai american sa va povestesc cum am intalnit primii romani aici, in America. Bineinteles, alti romani in afara familiei Oana si prietenilor lor (nu multi si pe care i-am vazut o data sau de doua ori chiar la inceputuri), gazda nostra la inceputul "aventurii noastre Americane"...

Deci cum ziceam, eram cu Maria la Wal Mart (am putea spune, ca tot romanu')...dupa vreo 4-5 luni de la venire...si deodata aud ceva mai mult decat placut auzului...da, era chiar ea, Limba Romana! Pentru prima data auzita "pe strada", intamplator. Ce sa mai...pe bune...mi-au dat lacrimile, mie, ala pe care nu-l intereseaza in mod special patriotismul neaos! Nevasta, romani, hai sa fugim inspre ei ca sa ne pupam si imbratisam si intrebamdecateinlunasiinstele! Sa nu exageram...
Deci, cum ziceam, eram in Wal Mart in Williamsburg, Virginia, dupa 4-5 luni in America si am auzit prima oara voce de roman.
Erau niste studenti veniti cu Work and Travel...se certau pentru 5o de centi..."da, tu, banii aia", "da' pleaca, mai, de aici, ca atata a fost, nu te insel", "du-te tu in @{}&#!! mea, ca minti"...
E drept ca dupa ce am auzit exact ce se vorbea in limba romana mi-au trecut lacrimile, dar emotionat si bucuros tot am fost.
De atunci am intalnit ceva romani "intamplator" si cu majoritatea macar m-am salutat si am schimbat cateva cuvinte.

Exista si doua exemple putin mai amare: Maria a auzit vorbind pe una in romaneste si i-a dat un "Buna ziua" si aia s-a uitat la consoarta mea urat si i-a spus in romaneste (sic!) ca "io nu vreau sa am de-a face cu romani"! Maria i-s raspuns-in engleza- sa aibe o zi buna. Eu poate ii raspundeam in romana...
Am intalnit si eu o familie...vorbeau in romana intr-un magazin, eram umar langa umar cautand acelasi lucru pe raft (lapte) si am auzit-o pe ea spundu-i sotului "Nicule, de care sa luam...cu 2% grasime sau Vitamin D?"...Eu i-am zis (da, la fel ca Maria) "buna ziua"...ea mi-a raspuns surprinsa la salut si i-a zis barbatului ei "Nicule, el e roman!"... Nicu s-a facut ca nu aude si a plecat brusc din magazin spunandu-i asteia (in engleza, cu easter european accent) "hai, fai, sa plecam de aici"...
E, noi toti suntem frustrati, am putea zice...Dar nici chiar asa!
Putin respect pentru limba noastra-i o comoara. Parerea mea...

O, rahat, am uitat...am mintit! Prima oara am intalnit niste romani chiar a doua zi dupa venire. Eram la Mihai si au venit doi tipi (originari din Cluj) cu ceva treaba pe la el si am stat un pic de vorba. Sper ca nu am uitat prea mult de acum doi ani dar cam asa s-a desfasurat dialogul:

Ala inalt, catre mine: "Fra, cum ai ajuns aici?"
Eu: "Ieri, cu avionul, cu loteria, probabil noroc"...
Ala inalt: "Sa-mi bag %$#@*& ce noroc au unii, io-s aici de 6 ani, nu am acte si nu pot merge sa o vad pe maica-mea; ce n-as da sa pot merge, dar daca ies nu ma mai intorc";
Ala mic si gras, catre ala inalt, dupa ce de abia mi-a raspuns la salut: "Bai &%$#%@ lasa ca si daca ai acte e scump sa meri in tara, ce &$%$# mea, crezi ca daca castigi la loterie gata-i, te-ai scos?!";
Ala mic si gras, catre mine: "Nu e asa de usor in America, nu toti se scot aici, baga-mi-as %$#@";
Eu: nimic, taceam din gura, oarecum surprins.
Ala inalt, catre mine: "Fra, iti place fotbalul, ca avem echipa de romani si marocani, jucam in fiecare miercuri seara, rupem tot";
Eu: "Da";
Ala mic si gras: "E cam slow in restaurante acum si e greu sa gasesti ceva de lucru pana la vara";
Eu: "Pai inca nu stiu care-i treaba, stai sa ma dezmeticesc, si apoi gasim si de lucru, sper";
Ala inalt: "Fra, sa-mi bag %$#*$ trebe sa ma pish";
Eu: "Du-te in casa, la baie";
Ala inalt: "Cacat, ma duc in fundu curtii, ma pis pe gard";
Ala mic si gras: "Bai, in $#^&$ mea, tot aiurea te gaseste si pe tine pisarea asta";
Ala inalt: Sa-mi sugi @{}&#!! "...si s-a dus sa se pise pe gardul lui Mihai!

Dupa aia au plecat amandoi, ca Mihai a sunat ca intarzie si sa nu-l astepte...

Buna dimineata

Azi de dimineata m-a trezit "radioul cu ceas" pe o melodie a celor de la Ace of Base. Rahat, au ajuns astia "clasici"(era un post de classic hits) si sa ma si binedispuna la gandul anilor trecuti?! Intelegeti, Ace of Base cu piesa The Sign sa ma binedispuna? Pai mie chiar nu-mi placeau deloc baietii si fetele astea!
Ce chestie si cu trecerea anilor...
De bucurie ne-am luat doua bilete la Eric Clapton, in iunie, in DC si ne-am reinoit asigurarea la masina...410 dolari pe 6 luni...dupa ce am negociat cu aia de la geico de la aproape 500!
A, si am fost aproape sa luam bilete la Elton John cu Billy Ocean dar, desigur, nu mai erau.

Deci, saptamana placuta sa avem cu totii. Nu?

Dupa ce se recunoaste un roman in afara Romaniei?

Vin si eu si "fac" o intrebare: Dupa ce se recunoaste un roman (romanca) in afara Romaniei?
...as putea mentiona: in afara gecii de piele!?

PS Si eu am geaca de piele, normal.

Asa ceva nu exista!

Nu stiu cum sa va explic dar eu inca ma mai minunez cand vad ce poate naste mintea "inventatorilor" nu neparat americani!
Am vazut ieri unealta de facut bulgari de zapada; nici mai mult, nici mai putin...Frumos ambalte (ca erau doua, normal, ca nu te bati cu bulgari de unul singur, sper eu) intr-o cutie cu maner, ca aia de scule.
Parca ma si vad copil pe dealurile din Medias cum mergeam io cu respectiva masinarie in mana la bataia traditionala cu bulgari de zapada!!!
Va puteti imagina "panorama cu copii" facand bulgari de zapda in varianta asta?! Eu nu...
Nici macar nu era scumpa...5 dolari setul...ieftin ca braga.
Hai ca asta imi pare din ciclul "Asa ceva nu exista" in mod clar.
A, plus ca in partea asta de Virginie (Hampton Roads) unde am vazut-o nu ninge mai niciodata. De exemplu, anul asta nu a nins absolut deloc...n-am vazut zapada...nici nu stiu daca e de bine sau de rau, pana la urma! Deci, destul de utila.
Eventual, o poti folosi la facut bulgari din cutiile cu inghetata ...
Uf, ca parca nici macar nu e funny unealta asta...sa nu simti tu bulgarele ala cand il framanti intre palmele inghetat-transpirate de copil fara griji?
E, ce fain era pe vremea noastra...am putea zice...fara atatea masinarii de 5 dolari, ca sa nu zic de doi lei.

PS Poza nu e facuta de mine ca nu-mi place sa pozez in interiorul magazinelor desi, cateodata, mama, ce de as mai avea de pozat...

Suparare

M-am suparat cand am vazut pe blogul unui tip emigrant din Canada o lista cu bloguri romanesti ale romanilor din diaspora.
Normal, pe mine nu m-a gasit prin blogosfera asta mare ca sa ma bage in seama. Sincer, nu imi e de pusul pe lista aia cat de comentariile lui (interesante) care au insotit fiecare link.
E, poate nu ma place...SI eu care credeam ca sunt un "simpatic"!

Mancarea traditionala romaneasca

In urma sondajului de pe blogul asta...la care au raspuns 50 cei mai de treaba oameni pentru ca au vizitat blogul meu...a reiesit un talmes balmes, cu sarmalele situate in fruntea listei, la mare lupta cu alte mancaruri clar, traditional romanesti! Nu autentice, "inventate" in Romania, dar TRADITIONALE, ROMANESTI, CA LA MAMA ACASA!
Daca intrebam de bucate autentice, de la noi, din Romania era alta mancare de peste. Eu m-as risca sa zic ca mai nimic nu e "nascut" in Romania, ci importat si imbunatatit (cred)... Dar mai conteaza? Important e ca avem, nu de unde...

Am avut invitati la masa un cuplu care ne-au "solicitat" sa manace ceva traditional romanesc. Am pregatit o ciorba de fasole (fara ceapa), muschi de porc si mici la gratar (cu mujdei+mustar+ardei copti+salata de rosii si castraveti cu branza Feta) cu garnitura de cartofi taranesti. Le-a placut, a fost simplu de facut si destul de romanesc. Am avut si desert, o prajitura de casa, reteta de-a lui maica-mea, super buna.
Faza e ca sunt anuntati si altii si nu mai am chef de gatit romaneste! Oare se prind astia ca pastele nu-s cu specific neaos?!

PS Poza nu are legatura prea mare cu textul, este una din putinele poze cu mancare pe care le-am gasit...

Chelner, un pahar de optimism!

Cine zice (scrie) si ceva optimist pentru ca in ultima vreme pare ca s-au cam inecat corabiile la prea multa lume!?
Haideti, curaj, ca nu e dracul atat de negru! Sper...

PS In poza e cerul Virginiei...asta pot zice ca ma face optimist!
A se ignora copacii desfrunziti...asa sunt ei, in februarie. Dar si dupa ce da primavara pe ei...atunci sa te tii verdeata.

Inceputuri...

Da, revenim cu noi amanunte de pe frontul...asta, aeroportul din Philadelphia. Cum ziceam, dupa ce ne-au rezolvat fara nici cea mai mica problema aia de la Imigrari ne-am trezit....exact...unde ne-am trezit?! Ca noi nu vroiam sa ne trezim ci vroiam sa plecam odata, naibii, din aeroport, ca doar nu eram ala din "The Terminal" ca sa ne facem viata prin aeroport!
Asa ca am mers la prima tanti pe care am vazut-o in spatele unui ghiseu si cu zambetul mare pe fete am incercat sa vedem care-i treaba cu noi. Foarte amabila, tanti, a zis ca i s-a terminat tura si a plecat, lasandu-ne cu ochii in ceata si in fata unui ghiseu gol. E, asa o fi in America, am zis...hai sa incercam la tanti aia mare ca sigur ne ajuta ea! Nu, nu ne-a ajutat prea mult, a zis sa revenim mai incolo ca inca nimeni nu stie nimic. Ma intelegeti cum imi venea mie sa ma urc peste ghiseu sa-i explic indeaproape ca noi vrem sa stim cum si cu ce sa plecam de acolo!?
Bineinteles, engleza mea la nervi era (si mai este) destul de controversata si partial inteligibila. Dar oricum mi se citeste pe fata ce vreau sa spun, nu asta e problema...
Pe bune, ne-am invartit pe acolo doua ore timp in care nu am rezolvat mai nimic. Sincer chiar nici nu-mi mai amintesc cand si cum am rezolvat-o...intr-un final ni s-a spus ca poate vom putea pleca a doua zi si sa stam linistiti si sa luam un loc confortabil pe podea, ca scaune nu mai erau. A, si ne-au dat un fel de staniol enorm cu care sa ne acoperim!
Da, da, stiu, dupa razboi multi viteji se pot arata si sa zica sa fi mers la un hotel, restaurant si un strip club! Fratilor, eram aterizati in America, nu mai fusesem intr-un aeroport in viata noastra, nu stiam NIMIC din ce implica experienta de a ti se anula zborul! Plus ca banii nostri extrem de limitati (cred ca nici 2500 de dolari...aia multi au fost doar imprumutati pe o perioada scurta) nu erau destinati hotelurilor! Si faza nasoala era ca restaurantele s-au inchis pana ne-am clarificat cat de cat situatia si foamea rodea al naibii...
Mai tin minte ca am dormit pe jos... de la oboseala drumului putea sa fie si trotuarul de afara, nu mai conta... nu inainte de a debita catre nevasta marea (si potential periculoasa) ineptie de a vizita Downtownul Philadelphiei la miezul noptii...ca am vazut io in filme ca e cool!
Ca o mica divagare de la subiect fac precizarea ca Philadelphia este unul dintre cele mai periculoase locuri din America...uneori chiar si in miezul zilei, noaptea nu ai ce cauta pe jos fara ati risca viata. Era si culmea, nici sa nu ajungem bine in America si sa o si punem de mamaliga! Dar, Doamne multam, eu am nevasta preventiva si a zis ca e rupta de obosela, plimbari nocturne imi trebuie mie?!

Da, am uitat sa zic de primele impresii. Astea nu cred ca o sa le uit vreodata: mirosul dulceag (acum cred ca stiu de la ce vine...de la uscatorul de haine...atunci nu stiam ce e aia); mirosul de fast food din aeroport, oamenii agitati si relaxati in acelasi timp, cu zambetul (fals sau sincer, dar conteaza?!) pe fata, "complexitatea rasiala" (sic!) si curul si gura mare ale negreselor si nu numai!

A trecut si noaptea aia cumva si am reusit sa plecam intr-un final nu inainte de a trece cu avionul printr-o "spalatorie auto" imensa...pentru a-l improsca cu un lichid pentru dezghet!
Zborul de la Philadelphia la Norfolk a fost scurt, fara probleme si - de bucurie, de oboseala si de nesfarsita curba pe care o facea avionul ca sa aterizeze, am dat un pic la rate. Eu, ala, curajosul!

Desigur ca bagajele nu au ajuns o data cu noi...au venit dupa o zi sau doua la usa casei lui Mihai...si uita-ne ajunsi cu mana-n...asta, cu mai nimic la noi, obositi, "confuji", intrebatori, curiosi de ceea ce ne va astepta de acum (atunci) incolo.

Si de atunci ne-au tot asteptat chestii...majoritatea pozitive..numai bine ca sa ne placa America in continuare.
A, si nu a existat un prea mare soc cultural pentru noi, nu ne-a luat mai mult de cateva saptamani sa ne adaptam, nu ne-a produs ulcer dorul de casa, nu am murit de foame, nu ne-am obezoizat sau inculturalizat (sper)...
Am avut norocul sa intalnim (atunci si acum) oameni de calitate care ne-au fost (si ne sunt) aproape, am avut (avem) joburi OK, sanatosi am cam fost, ne mai apuca una alta, ca pe tot omul, traim normal, daca asa ceva exista!
M-as risca sa zic ca ni s-a potrivit ca o manusa America asta!
Si familia si prietenii de acasa sunt in povestile/emailurile/messengerulile/telefoanele (mai rar) noastre si daca si ei ar fi fost aici atunci chiar era "America ca-n filme"...

Si pentru ca pe blogul asta scriu doar eu...pot sa zic si de ce imi este cu adevarat bine in America...sau oriunde! Pentru ca Maria ma suporta asa cum sunt si ca este mereu langa mine. Cu asta m-am si scos de Sfantul ala de sambata, sper eu...

PS Primele mele postari de pe pamant american le gasiti aici...nu le-am citit inainte de a scrie "memoriile" astea de dupa doi ani...probabil seamana foarte mult cu cele de atunci...specific ca acelea au fost primele emailuri trimise atunci acasa, la cald:
"In drum spre America" si "Primele impresii"

Drumul inspre America

Gata, de acum incerc sa-mi amintesc chestii intamplate cu foarte putin timp inaintea plecarii inspre America, drumul si eventual, primele impresii...Am scris si atunci un email prietenilor (ulterior pus si pe blog) cu primele impresii...o sa incerc sa nu-l citesc ca sa vad ce-mi mai amintesc dupa doi ani...

Asa, ultima saptamana dinaintea plecarii: lista (la propriu) cu cine ne vedem, ce ne mai trebuie sa luam cu noi si cautat ceva informatii despre locul unde mergem: Newport News, Virginia. Inclusiv numele primarului il stiam, numar de populatie, clima, tot stiam, cu exceptia chestilor utile, bineinteles... Ca de exemplu, rata criminalitatii foarte mare...bine ca nu am stiu dinainte asta, ca poate ne speriam, oarecum, degeaba.
Deci, cum ziceam, vizite peste vizite (innebuneam ca nu avem timp de facut bagaje si totul se desfasura pe fuga...aviz amatorilor de emigrat...incepeti cu doua luni inainte vizitele...si dupa aia reluati-le in ultima saptamana...ca sa va para America un loc linistit, nu de alta), un ultim gratar la Curmatura Sibiului, regrete, ceva lacrimi si...eram in avion!
Mai exact, in primul avion pe ziua respectiva...cel de la Sibiu la Timisoara. Mari peripetii nu au fost cu asta, in afara ca una bucata tanti din aeroportul Sibiu habar nu avea pe ce lume este si incerca sa ne taxeze extra pentru ca aveam bagaj voluminos. Greu al naibii, nervi, amenintari, si pana la urma o rezolvare a dificilei probleme: n-a fost sigura ca e cum zice ea si a mers pe mana mea, fara sa ma incaseze.
Gata, prima oara cu avionul si cu Maria lesinata de frica langa mine...ajungem in Timisoara in juma' de ora...totul bine si frumos...zambete atunci cand un nene nu intelegea in ruptul capului ca nu se poate urca la bordul "aeronavei" cu ditamai sticla de platic de doi litri alimentata pana la refuz cu "pai cum sa las bunatatea asta de tuica de pruna, o iau cu mine in avion"...citat din memorie...oricum, parlamentarile au durat 10 minute, cascadorii rasului pe gratis, s-ar putea spune.
Si, dupa nici doua ore de intarziere iata-ne in avionul de Munchen, al doilea pe ziua respectiva! Bineinteles, avionul era putin stricat, nici o problema, intr-o jumatate de ora a fost rezolvat si autobuzul zburator al Carpatair a luat-o catinel, catinel la deal si ne-a lasat cu chiu cu vai la Munich, ma intelegi, nu Munchen, cum ziceam, Munich. A, acum mi-am amintit de o doamna din Chicago care ne-a lasat (la coborarea din avion) o carte de vizita pe care am pierdut-o, din pacate. Va salutam, in caz de citire a acestor randuri si ne pare rau pentru pierderea cartii dumneavoastra de vizita!
Deci, cum spuneam...ati retinut intarzierea aia de doua ore, nu? Exact timpul pe care-l aveam intre avioane, desigur... No, cu ultimele puteri si cu Maria alba-galbena-verde-traumatizata de la cele doua zboruri de pana atunci (ati retinut: Sibiu-Timisoara si Timisoara - Munich) dupa mine ne-am tarat in primul wc intalnit in cale...tocmai la timp sa ne auzim numele (stalcite, bineinteles) urlate la megafoane ca ne pleaca, in pana noastra, avionul!
Cu treaba terminata pe jumatate am luat-o la goana inspre poarta -normal- situata exact in cealalta extremitate a frumosului aeroport nemtesc unde o doamna (atat de rau imi pare ca nu i-am retinut numele) ne spune in cea mai perfecta (da, stiu, nu exista cea mai perfecta) limba romana ca ne pleaca avionul dar, mai avem inca un minut timp ca sa ne imbarcam si ca ne ajuta ea. Si ne-a ajutat, saru-mana doamna romanca din Bucuresti care lucrati la Aerportul din Munchen!
Uf, si asa ne-am urcat cu groaza unui nou zbor pe/in fata in maretul avion al companiei USAirways (nashpa, de altfel, si avionul si compania) pe relatia Munich-Philadelphia! Aici am descoperit ca stewardesele...spre deosebire de frumoasele moldovence (din Republica) ale Carpatairului...nu sunt toate tinere, frumoase, dragute si siluete! Dimpotriva, am putea zice...
A, si am mai descoperit...romanul lacom din mine...ca poti bea la discretie sucuri pe gratis. Nesatulul de mine cred ca am bagat la stomac o galeata de suc de portocale si 137 de cutii de Coke...da, ca nu mai scria deja Coca Cola, Coke, ma intelegi?! Plus ca eram inconjurati de altfel de oameni: mai mari, mai colorati, mai degajati si nu tepeni de frica zborului ca noi!
Asa, dupa 7666454 de ore de sbor am fost anuntati de capitanul aeronavei (imi place cum suna aeronava, avion e prea banal) ca spera (!) sa putem ateriza pe aeroportul din Philadelphia, ca gheata de pe pista ne-ar putea impiedica sa o facem!!! Pai cum adica, dupa atat chin si jale, nici macar sa nu ajungem usor pe pamantul fagaduintei?!
De ajuns am ajuns, am tras inca o sperietura la usoara derapare (pe bune!) a avionului la atingerea ghetii, asta, pistei si, exact, si acum ce?!
Am ajuns in America si acum ce e de facut?
Destinatia noastra nu era Philadelphia, era Norfolk, Virginia si...inca o data, bineinteles, toate zborurile erau anulate din cauze meteo...avionul nostru a fost ultimul care a decolat sau aterizat in ziua aia din Philadelphia, fie-i numele pomenit si noi... am ramas cum am stabilit!

Am intrat in America pe o poarta prin bunavointa unui nene hispanic (ofiter vamal?) care ne-a urat un sincer Welcome, Flavius and Maria, in America si am fost indrumati sa ne luam bagajele (au ajuns odata cu noi pana aici, iupii) si sa mergem cu ele intr-un birou special, pentru aia ca noi, care vin sa ramana!
Acolo, un nene simpatic ne-a spus Buna ziua (in romaneste...singurele cuvinte pe care le stia...se lauda cu zeci de saluturi in limbile pamantului...uneori conteaza un Buna ziua in limba ta, pe onoarea mea) si ne-a zis sa asteptam pana termina cu un domn din Camerun care a intrat inaintea noastra.
Si obositi, neobositi am asistat cu zambetul pe buze la controlul bagajelor domnului din Camerun; nimic special in afara de...incerc sa-mi aduc aminte: una bucata punga de un leu plina cu pastile de Distonocalm (mii de pastile...poate ca omul era nelinistit si avea nevoie), niste haine super meseriase, traditionale tarii care l-a dat pe Roger Milla care a batut nationala noastra de unul singur in '90, in Italia...sa nu divaghez...mai avea el una, alta prin valiza lui si...cireasa de pe tort, un manunchi de ierburi, frunze si radacini de cine-stie-ce planta de pe la mama lui. Si noi ne faceam probleme pentru ciocolatele pe care le aveam cu noi!
Ce era comic era spectacolul la care se adunasera toti nenea aia din aeroport care se ocupau de nou-veniti. Concluzia generala: no good! Ala cum adica, no good, ca e pentru familie, ca e de acasa, ca ...deci, a ramas cum am stabilit, no good!
Pe noi ne-au rezolvat rapid si ne-au last sa ne vedem de zborul nostru anulat si pe ala l-au luat putin deoparte ca sa discute amanunte.

Va urma...

slumdog millionaire

Nu sunt eu deloc usor impresionabil de un film...in general...dar Slumdog Millionare m-a lasat fara cuvinte! Sau, poate, prea multe cuvinte...ca de ieri seara de cand l-am vazut tot despre filmul asta vorbesc cu cine se nimereste.
Dar chiar imi pare genial, capodopera, ireprosabil, minunat, crud de real, frumos, viata pura, regizat, filmat,scris si jucat ireprosabil, muzica excelenta, oameni buni si rai, frumosi si urati, curati si murdari...na, ce de epitete imi vin!
Ieri as putea zice ca a fost ziua noastra indiana...am luat pranzul la indieni (super mancare, Nawab ii zice restaurantului, preturi rezonabile) si dupa aia, din intamplare, am zis sa mergem la un film...auzisem ceva de SM si acum pot zice ca dolarii (19) cheltuiti pe doua bilete au fost cea mai buna investitie din ultima perioada.
Da, mergeti sa-l vedeti si n-o sa va para rau. Sa nu va lasati influentati de prejudecati gen filmele indiene sunt siropoase, nashpa, si se canta si se danseaza la nesfarsit!
Da, la sfarsitul filmului se canta si danseaza...dar nimeni nu s-a ridicat din sala pana muzica, dansul si genericul a disparut! Un nene chiar a avut o timida tentativa de a aplauda. Pe bune, si mie imi venea, dar...

V-am zis ca m-a impresionat filmul?!

De ce America?!

Din punctul meu de vedere venirea in America a fost pura intamplare (desi, asa ceva poate ca nu exista), chestie niciodata gandita, chestie poate niciodata dorita...
Deci, cum si de ce?!
Pai stiam eu ce e aia Loteria Vizelor, ca doar nu traiam pe Luna dar NICIODATA nu m-am gandit la emigrare si plecari la mama naibii, eventual doar in excursii. Dar ALTII (Ropotinii) stiau si vroiau sa plece...asa ca au venit la noi...mari detinatori de internet pe calculatorul de acasa, lucru oarecum mai rar acum o vreme...si daca toata cerinta concreta era sa ai o poza nu-stiu-ce dimensiune am zis sa ne jucam si noi, mai mult pentru a vedea daca poza e regulamentara.
Si a fost, ca dupa cateva luni am primit plic din Kentucky prin care eram anuntat ca viata mea (noastra) se poate schimba!!! Normal, Maria a plans si sughitat ca ea nu pleaca de la mama Romanie, ca de ce, ca pentru ce, nu ne e noua bine unde suntem si...i-a trecut rapid si a fost si ea de acord sa incercam marea cu degetul.
Da, dar ce e aia America, unde mergem, cu ce bani, analize, interviu la ambasada, cautat informatii pe loteriavizelor.com...traiasca loteristii care nu dau sfaturi idioate si ceilalti pe langa ei...Acum pare usor, dar atunci nu a fost chiar asa usor.
Bineinteles, ne-au ajutat oameni care nu credeam sa ne ajute si reciproca...s-au tras pe fund cei care ne puteau ajuta cel mai mult...cei pe care ii stiam (bine) in America ne-au urat "succes" si ne-au spus cat de nashpa e Americana si ca sa ne gandim bine inainte de a face pasul peste Atlantic si...gata, nu au mai raspuns nici la provocari, nici la telefoane, nici la email. Asta, insa, e de bine; adica sa stii de la inceput care e treaba ca sa nu fie surprize (altele) pe parcurs...

Din ce tin minte prima problema a fost sa strangem o suma de bani pe un termen scurt, conditie necesara la interviul de la ambasada americana. Si am strans bani...zeci de mii de dolari, ca la un moment dat imi parea sa nu exagerez cu un cont de 50000$ care nu prea puteau fi justificati...noroc ca avuseseram nunta cam cu un an inainte si -la o adica- puteam sa zicem ca sunt cadoul nostru de nunta de la rude si prieteni. Ca un mic secret, multi bani pe care i-am luat cu imprumut nici nu i-am mai depus in cont, dar noi eram bucurosi pentru prietenii pe care ii avem si care ne-au sarit in ajutor cand am avut nevoie. Cel mai tare a fost vecinul bunicii lui Maria (in prima poza)...om simplu, de la tara, care ne-a zis ca are ceva pus deoparte...cand am inceput sensibila discutie de imprumut de bani nici nu ne-a lasat sa terminam si ne-as zis scurt: Am 15000$ in banca, maine mergem sa-i scoatem si mi-i dati inapoi cand puteti, nu-mi trebuie martori, chitante, nimic, doar sa va ajute banii astia!!!
Deci, cu banii "fictivi" am rezolvat, mai ramanea sa gasim si un loc unde sa ATERIZAM. Cum ziceam, cei pe care ii stiam eu au lasat-o cum am stabilit...macar Mark mi-a trimis o scrisoare de recomandare pentru Ambasda care e facuta la sentiment. Deci, unde mergem noi in America ?! Intr-un final am "gasit" trei persoane care ar fi putut sa ne ajute: prima ne oferea un job "in curatenie" si o gazduire de doua trei zile...undeva in Ohio, nu suna extrem extrem de rau (in afara cosmarurilor cu wc-urile frecate pana la albirea suprema); a doua ne oferea un job...hai, ca nu ghiciti, exact, "in curatenie"...undeva in Delaware si un apartament din prima zi, gata de inchiriat fara o suma prea mare. Si, in cele din urma, varianta Lavinia, colega Mariei din facultate, care dupa consultarea cu Mihai, sotul ei pe care noi nu l-am vazut niciodata, a zis fara sa clipeasca ca ne ajuta pentru cat timp e nevoie cu casa, masa (gratis!!!!!!!!!!!!!!) si tot ce avem nevoie pentru acomodarea cu noua lume, pana ne gasim un job. Eu zic ca asta se numeste providenta.
Eu am simtit -in glanda- ca acolo (Virginia) e de noi si ca postul "in curatenie" sa fie primit la altii. Si da, recunosc, as fi fost dispus la orice munca...pentru ca asa mi se spusese de la "cunoscatori"... ca singurele joburi disponibile pentru bietii emigranti sunt cele in restaurante, curatenie si constructii. Hm, no comment...
E, acum suna totul simplu, atunci nu a fost chiar asa.
Mai tin minte (asta nu se uita) si cum a decurs vizita medicala dinaintea interviului...da, recunosc, imi este frica de acele de seringa...si Maria i-a zis asta tipei (foarte dragute) care recolta sange..si ea i-a zis sa stea linistita, ca ma "rezolva" ea! Si m-a rezolvat...mi-a pus decolteul in fata ochilor si nici nu mi-a pasat de ace, seringi, sange sau alte echipamente medicale. Echipamentul ei si-a facut efectul, si vorba Mariei: Ai iesit din cabinet cu ranjetul pana la ceafa, minunatule! Asta ca sfat pentru cei care au frica de ace, sau pentru doamne care recolteaza sange la pacienti fricosi!
Despre mers cu autostopul la interviul de la Ambasada (de la Sibiu la Bucuresti), despartiri, emotii, zbor cu 4 avioane intr-o zi nici nu mai pomenesc acum.

La revedere, Romania! Adio, bunici, neamuri si prieteni care nu mai sunteti!

America noastra - Reloaded

Aproape avem doi ani de la venirea noastra aici!
In 14 februarie ar fi "aniversarea"...zi, de altfel, nu tocmai propice sa iesi ca sa o serbezi din cauze de zile ale iubirii occidentale exportate in toata lumea. Chiar, sunt curios daca si acum...cu criza asta... se vor inghesui cuplurile de amorezi (sic!) pe la carciumile din toata lumea...
A, inainte de a divaga de la subiect, am vazut azi o oferta faina de Valentine's Day: cumperi un buchet de trandafiri cu $14.99 sau doua la $25. Adica, cum adica?! De ce ai lua doua buchete de flori de ziua indragostitilor?! Sa fie unul pentru nevasta/prietena/etc si celalat pentru amanta? Nici chiar asa...
Oricum, i-am debitat asta si sefului meu care a mustacit. In clipa urmatoare mi-am dat seama ca la el se aplica, de fapt, teoria...ca-i cunosc personal si nevasta si amanta, nesimtita...Nu cred ca s-a distrat el prea tare, magarul.
Deci, cum ziceam...trecura anii si nu neaparat fara folos, dimpotriva as putea zice cu o oarecare nesiguranta in glas, ca pana la urma cum putem contoriza implinirile sau neimplinirile?! Pentru ca niciodata nu stii daca ce e rau nu e bine...
De exemplu, citeam zilele astea povestea unei tipe care s-a impiedicat si i-a intrat o andrea la un milimetru de inima...probleme mari, operatie, chestii...in urma radiografiilor au descoperit aia ca are cancer la san intr-un stadiu incipient...au rezolvat usor problema, daca il descopereau prea tarziu nu-si mai manca hamburgerul cu familia! Deci, ce e rau e bine? Sau unii e mai norocosi decat altii. De fapt, povestea facea parte dintr-un studiu prin care se demonstra (greu) ca omul isi face norocul si nu invers! Articolul este aici, pentru cei care nu au altceva de facut sa citeasca articole socio-medico-psihologice...
A, si cum ziceam, implinim doi ani de America si ma gandeam sa mai depan ceva amintiri din anii astia...dar m-am luat cu una alta si nu-mi mai vine. Oricum, incerc sa fac efortul sa mai povestesc cateva chestii traite in astia doi ani...in afara celor deja povestite pana acum. Plus sa "insotesc" ineptiile mele cu poze care nu au neaparat legatura cu continutul!
De exemplu, aia cu autobuzul galben e facuta a doua zi dupa venire...inca si acum imi plac autobuzele alea galbene, de scoala, desi am vazut cu miile de atunci; merele alea sunt mai mult frumoase decat gustoase; papucii sunt white si brown; numarul de inmatriculare e al unui tip pe care l-am vazut de doua ori in doi ani...unul din putinii (oare?) romani din Hampton Roads si podul+stalpul de iluminat+plaja+James River este pusa pentru decor.

super bowl 2009

Larry Fitzgerald asta cica e un super celebru jucator de fotbal american (de care, va dati seama, eu nu auzisem) si care a stat cazat la hotelul unde lucram eu la inceputul aventurii noastre in America.
Si ghiciti cine era aproape aproape ieri seara sa castige titlul de MVP al Super Bowlului? Exact, chiar el. Pacat ca in ultimele clipe ale meciului a "inscris" un alt tip si i-a suflat premiul...implicit, mie, sansa sa am o poza cu un MVP....desi fost cel mai bun de pe teren, echipa lui a pierdut si - de obicei- premiile nu se dau celor de la echipa pierzatoare.
Oricum, tipul e mare vedeta NFL, deci tot am un mic motiv de lauda.
Si, ca sa fiu sincer chiar uitasem ca am poza asta pana i-am auzit aseara numele...cica daca aveam si autograf...n-am, ca nu m-a interesat... puteam sa-l vand cu sute de dolari!!!
Si cum spuneam: Pittsburgh Steelers i-au batut dramatic pe cei de la Arizona Cardinals...in caz ca cineva este interesat de deznodamantul partidei. Si da, in continuare nu inteleg fotbalul american, dar nu e totul pierdut. Va mai fi si la anul un Super Bowl!
Mai am o poza cu unu': Jason Campbell, dar asta e mai slabut...cu tot cu echipa lui, Washington Redskins...

matusa din america

Da, am auzit-o si pe asta: vorbea Maria -la telefon- zilele trecute cu vara-sa si erau si copii ei prin preajma si-i cheama la ea cu o fraza de genul "copii, haideti sa vorbiti cu matusa din America"!!! Hm, imi pare ca suna cam ciudatel denumirea asta...nici nu ne-am prea gandit pana acum la asta, ca sa fiu sincer.
Dar daca stau sa ma gandesc parca si mie imi parea oarecum "cool" cand venea/auzeam de Gica (zis si Giorgi)/ Ionut (zis Johnny)/ Marioara (sau Mary)/ Mihai (sau Michael) din America...mama, ma gandeam, cum vine ala calare pe cal si cu palaria de cowboy...sau macar calare pe un "jeep" urias...cu roti dintr-alea, ca-n filme.
Oricum, multor romano-americani le placea (place) imaginea asta de extraterestri ajunsi pe Pamant...Rahat, suntem la fel oriunde!
Deci, copii, nu exista matusa din America!
Si nici nu trebuie (numai daca vrei...) sa-ti americanizezi numele, ca doar nu suntem asiatici... ca astora le place din necesitate sa-si anglicanizeze numele.
Am primit si eu sfaturi intelepte la inceputuri sa-mi "zic" altfel ca astia nu vor fi niciodata in stare sa-mi spuna numele corect...cu mici exceptii, nu am avut chiar deloc probleme si nici nu am de gand sa-mi schimb numele...
A, si ma cheama Flavius...cu S la sfarsit...ca la cununuia religioasa nenea preotul tot o dadea in sus si in jos cu se "cununa robul lui Dumnezeu - Flaviu- cu roaba lui Dumnezeu, Maria"...pana cand nevasta zice: "parinte, Flavius, nu Flaviu...ca eu cu asta ma marit...pe Flaviu nu-l cunosc"!
Oricum, in Ardeal (sic!) e oarecum normal Flaviu in loc de Flavius... Na, ca am facut si teoria chibritului!
Dar masini cu roti mari exista...eu le asociez cu rednecksii, sper sa nu se simta careva cu masina dintr-asta jignit, bine?
In imaginea de mai jos este "matusa din America cu masina unui domn redneck"...

Plan de vacanta

Daca tot nu ajungem -momentan- in Romania am zis sa ne rasfatam putin pentru o saptamana si sa dam o tura prin vecini la sfarsitul lui aprilie inceputul lui mai. Eu ma gandeam sa mergem pana la cascada Niagara (eventual cu escala de o zi-doua in New York si o fuga pana in Toronto) si daca ar mai fi timp sa mergem pana in Boston si Cape Cod. Nu ma intrebati de ce vreau sa vad Cape Cod si Boston...pur si simplu imi par mie faine din ce am auzit de prin stanga dreapta. Toata tevatura inseamna cateva mii bune de mile, dar cat timp benzina e decenta nu doare asa de rau. Despre oboseala, bani si alte chestii nu vreau sa vorbesc pentru ca merita din plin, parerea mea! Sper sa si ne iese socoteala din targ cu cea de acasa si sa reusim sa mergem.

Nu vedem Romania primavara asta!

Da, e oficial: nu vizitam Romania in (cel putin) primavara-vara asta. Extrem de mici sanse ar fi in toamna, dar improbabil. Am fost la un click ca sa luam bilete pentru sfarsitul lunii februarie dar am pus pe hartie cata lume trebuie sa vedem si cat de scurt e timpul si a dat cu virgula. Asa ca, ramane pentru data viitoare.
Asta ca sa nu mai fie discutii inutile pe acasa...

Cum am luat permisul de conducere

Am gasit semnul asta rutier pe la mama naibii...pe un drum de tara care dadea fix in Oceanul Atlantic...si mi-am amintit de experienta cu obtinerea carnetului de sofer in America.

Ca sa sustii examenul pentru obtinerea permisului auto in Virginia (zic Virginia pentru ca fiecare stat american poate avea regulile lui) este necesar sa treci un test pentru acuratetea vazului (te uiti intr-o chestie ca un binoclu si trebe sa zici ce vezi, super simplu), sa dai un test de cunostinte (teorie) in doua etape: prima data trebuie sa razpunzi corect la 10 din 10 intrebari referitoare la semne de circulatie (eliminatoriu) iar al doilea consta in "gasirea" corecta a 80% din 25 de intrebari (adica, poti gresi patru, parca si merge si asa). No, si daca si vezi bine si stii si cat de cat "legislatie rutiera" dai o tura cu masina prin jurul DMV-ului (agentia care se ocupa de chestia asta)...insotit de un tip/tipa de acolo...si gata, intri inapoi in cladire si astepti maxim o jumate de ora si ai permisul in buzunar. Permis care tine loc si de buletin...ID, care va sa zica.
Asta daca ai permis din tara, altfel, trebuie sa iei ceva lectii de condus, daca tin bine minte.
No, in fine.
Am luat o carte de aia de unde sa inveti pentru examen...gratis, pentru toata lumea...am citit de vreo doua ori si am zis sa merg impreuna cu Maria si sa rezolvam problema.
Eu, "capul familiei", sofer priceput (sic!) inca de acasa am zis ca e doar o formalitatea pentru mine si vai si amarul va fi pe capul Mariei care -desi avea permis de acasa- nu condusese IN VIATA EI. Stiti si voi cum se ia permisul in Romania, nu va prefaceti in Fecioara Maria, ca nu tine...
Deci am purces noi frumos la DMV in Newport News (stateam acolo, pe atunci)...ne-au luat ceva banuti, am trecut fara probleme "vision screeningul" si am intrat la calculatoare sa dam "teoria". Bineinteles, fiecare la alt calculator cu specificatia din partea alora sa nu cumva sa vorbim intre noi!
Eu, viteaz, voinic, cocos, super sigur pe mine am vazut prima intrebare si nici nu am clipit cand am apasat pe raspunsul corect! Sau, de fapt, care credeam eu ca-i corect, ca nu era deloc corect...adica, nu am raspuns nici macar la doua intrebari si am PICAT EXAMENUL! Bineinteles, in semn de sustinere pentru nevasta, am zis cu voce tare: Maria, am picat!...nu ca am vrut sa o descurajez, asa, doar din prostie.
Am iesit frumos si am asteptat sa vad ce face nevasta...fiind aproape convins ca va pica si ea...dar surpriza emisiunii a fost cand a iesit triumfatoare din "sala de mese". Ei, dar acum venea problema, la teorie se pricepe toata lumea, cu condusul e mai greu, nu?!
A plecat ea cu o tipa pentru "proba practica" si o vad cum vine si incearca o data, si incearca de doua ori, si inca de vreo cateva sa traga o parcare cu spatele...nici nu ma gandeam ca-i dau aia carnetul...dar, i l-au dat cu mentiunea sa mai exerseze parcarile!
Si uite asa am venit acasa cu doar un permis in buzunar, dar eu eram bucuros ca l-a luat macar ea.
Eu am mers a doua zi...dupa ce am mai citit o data cartea si l-am luat fara probleme, ca e chiar simplu daca te concentrezi putin si nu-ti vin intrebari sau semne de circulatie pe care nu le-ai vazut in viata ta.

Semnul cu pricina...pe care nu o sa-l uit cat traiesc...este un "warning sign" si se numeste "winding road" si inseamna "atentie, drum cu curbe si figuri". Eu am ales, gresit, varianta cu "prma curba la stanga sau ceva de genul"...oricum, cine stie exact ce indica un semn rutier...cam stii depre ce e vorba asa, in general. Nu?!
Oricum, mie inca imi par cool semnele rutiere americane, desi si alea romanesti au farmecul lor. De exemplu:

Jesus

...si daca va uitati atent la spatele masinii...vedeti si un citat din Biblie!!!

Io ma gandeam daca unui spargator de masini "ii mai vine" sa o violenteze...

Tema pentru acasa

Sa zicem ca ai o colega care nu miroase prea bine si -dintr-o pura intamplare tu esti seful ei- si vine azi mirosind nashpa, vine maine mirosand urat si vine poimaine putind pur si simplu (nu, nu parfum ieftin sau altceva...este t r a n s p i r a t i e in combinatie cu miros de tigara)...deci, cam ce ar fi de facut?! Si, demn de retinut, locul unde isi etaleaza fizicul este un loc de fitze, cum s-ar zice pe Dambovita...
E frumos (normal, legal etc.) sa-i zici sa se spele si sa-si dea pe la subtiori cu vreun deodorant, in pana mea?!
Cam asta ar fi tema emisiunii.
Ce e oarecum funny (desi asta e asa cand nu esti langa ea) e ca unul din stereotipurile americanilor despre europeni ar fi ca noi mirosim urat (in special, francezii)...tipa e din Europa, de la Mama Rusie...numai cat sa le dea apa la moara s-ar putea zice.

Nu semnez

Am primit (din tara) cateva emailuri si mesaje off-line cu un link unde sa semnez o petiţie împotriva (şi pentru abolirea) legii nr. 298/2008 (privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii...)!!!
Nici nu prea stiu ce-i aia si nici nu ma deranjeaza, ca sa fiu sincer!

"kidney prices by country"

Ghiciti ce gasesc in ultimul numar din Newsweek ? Romania mentionata intr-un clasament? Ce fel de clasament?
O statistica sugestiv numita : "For Sale by Owner"...stati, nu sariti, ca stapanul Romaniei inca nu o vinde. Mai asteapta sa se linisteasca treburile cu criza asta nenorocita.
A, sa nu divaghez; topul se refera la "cat mai costa un rinichi zilele astea" si este parte din articolul "Not Just Urban Legend", referitor la "comertul" cu organe.
Apropo, remarcati ca noi suntem stransi legati de republica Moldova, deci...ca sa nu fie discutii...e de-ai nostri in mod clar.
Pe vremuri am avut si eu treaba pe la "spitalul de rinichi" din Cluj...cunoasteam bine pe o asistenta de-a celebrului chirurg transplantian-de-rinichi Lucan care imi zicea cum vin strainii (in special israelieni) si cumpara prin diverse filiere (!!!) rinichi de la romani de-ai nostri...ea zicea ca e cam 20000 $ by piece. Mie imi venea greu a crede cuvinte de genul rinichi de vanzare, doctori "legenda" care stiu si nu zic, banii sa iasa...ca la alte legende nici nu vreau sa ma gandesc...astea deja tin de teoria conspiratiei...
Oricum, noi ne bucuram (sau nu) cand numele tarii noastre apare in diverse publicatii din strainatate, cum s-ar zice in limbaj de lemn.
A, in varianata electronica a articolului nu am vazut sa fie topul respectiv...de aceea am scanat pagina 42 din Newsweekul din 1.19.2009.

Oricum, chiar daca "kidney prices by country, late 90's" ...adica mai de demult...chiar asa, numai 2700$ sa fie cotat rinichiul romano-moldovean?
Radem si glumim dar e de plans, in mod clar, ma gandesc eu...

N-am mai inteles nimic

Am primit o revista din Romania si am vazut reclama asta la apa minerala. Sa-mi fie cu iertare, ori eu nu mai inteleg nimic ori chiar nu pricep care-i chestia cu reclama asta???!!!
Cum adica sustine bucataria romaneasca? "Sandvishul" ala e bucatarie romaneasca, era o ironie fina pe care eu nu am prins-o sau...
Exact, sau ce?

Frig!

Azi noapte au fost -9 grade Celsius in Williamsburg, Va. Cea mai geroasa zi de cand suntem in America!
Acum, la amiaza, sunt -6 grade si soare din plin...asta, pentru aici, cam inseamna ger!
Ce chestie si cu adaptarea asta...pe vremuri, acasa, umblam la -15 grade kilometri intregi pe jos si acum ne smiorcaim la un pic sub zero.

Coca Cola vs. Coke

Am facut un experiment cu cartile pe fata...a se citi cu o sticla de Cola romaneasca si una americaneasca in fata mea.
Concluzia mea: diferenta de gust surprinzator de mare.
Coca Cola romaneasca imi pare mai putin dulce...probabil pentru ca e folosit ca indulcitor zaharul... pe cand americanii baga la greu "high fructose corn syrup" (mai nesanatos decat zaharul, dar foarte ieftin).
Dar "ca si chestie" Cola romaneasca e super nashpa cu multa gheata pe cand cea de aici nu o pot bea fara gheata la greu.

Si da, sper sa ma las de Cola de tot...ca si de alte sucuri acidulate, ca se depun la greu pe burta si imi mai si subtiaza oasele mele semiosteoporozice. Asta asa, divagatie ca sa ma aflu in treaba...

Cartofi pai cu ochiuri

Se pare ca am luat-o (sau am revenit) anul asta pe calea cea buna a bucatariei!
Ne gandeam noi anul trecut ca am cumparat maxim 8 litri de ulei de gatit...ceea ce ne-a dat de gandit si am zis ca ar fi frumos sa mai mancam si acasa.
Asa ca, anul asta eu zic ca imi revin calitatile culinare...pe care nu le-am uitat...ci le-am pus la dospit, sper eu!
Dar despre mancaruri "sofisticate" mai scriu eu altadata.
Acum vreau sa scriu de experienta mea cu cartofi prajiti cu oua ochiuri...
Prin toamna mi s-a facut foame si am comandat la restaurantul de langa jobul meu o portie de cartofi prajiti cu ochiuri si putina branza deasupra! Atat, nimic altceva...
Ei, si de aici a inceput o adevarata tevatura. In primul rand tipa care mi-a luat comanda la telefon nu intelegea ea exact despre ce e vorba...cum adica sa comanzi "fries" cu "sunny side up eggs"? Ce e aia, cine a mai auzit de asa ceva???!!!
Eu credeam ca isi bate joc de mine dar nu...colegii mei erau si ei aproape socati de ce am luat eu sa manac...si nici macar nu era mic dejun ca sa se apropie mancarea asta de ceva asemanator de-a lor.
Da, baietii nu mancasera NICIODATA cartofi pai cu ochiuri!!! Si nu numai ca nu mancasera, nici nu auzisera de asa ceva.
Na, ca la asta nu m-am asteptat, diferenta culturala, dar nici chiar asa.
Te pomenesti ca nici cu felia de untura cu ceapa nu ieseau in fata blocului cand erau mici?!
Dar nici nu vreau sa le zic de "pita cu unsoare si ceapa" ca apoi iarasi se uita la urmasul lui Dracula ca la felul trei...Salbatici est europenii astia, manaca pana si "bacon" crud, negatit!
Poate in alte parti ale "iu es and ei" sa fie altfel, dar aici, la noi, in sudul Virginiei, cam asa sta treaba cu cartofii pai cu ochiuri.

OARECUM OFF TOPIC: Stie cineva cum se traduce (chiar si macar aproximativ) cuvantul "urdă" in engleza?!
Saru-mana anticipat.

S-a nascut Miruna Ropotin...iuppiiii!

No, asa. Sa inceapa anul cu o veste buna!
Fetita bunilor nostri prieteni (Ropotinii) s-a nascut azi la ora 14 si ceva, 11 ianuarie si noi ne bucuram pentru ei si ne intristam ca nu suntem acolo ca sa le vedem fericirea. Dar, din pricini de tehnici avansate...aparate foto/video digitale, internet si altele...suntem in masura sa vedem copilasul la nici 10 ore dupa ce s-a nascut. Probabil ca de fericire Alex (tatal fetei) a trimis si niste poze mai intime cu Roxana (si Miruna) dar eu voi posta una decenta, ca sa nu mi-o urc pe olteanca (Roxana) in cap, nu de altceva...
Sa va traiasca si sa fiti sanatosi cu totii, Ropotinilor!

Se intampla in City of Williamsburg, Virginia

Hm. Aseara pe la 9 mergeam noi frumos inspre prietenul Florin si la intrarea in cartierul lui vedem cateva masini de politie...cu luminile de discoteca pornite, bineinteles. Nu stiam ce sa facem...sa mergem inainte, sa asteptam...masinile domnilor politisti erau putin parcate pe mijlocul drumului. Ne gandeam ca l-au prins pe unul care a depasit viteza prin zona si...nimic special.
Ei, nu! Era special! A venit un nene politai la geamul masinii noastre si ne-a spus sa avem putina rabdare si sa asteptam, ca au fost impuscaturi in zona!!!! Cartier super sigur, in principiu. Sau nu?!
Dar a sunat tare ciudat "au fost impuscaturi in zona" spus asa, hodoronc-tronc.
Nashpa treaba asta cu impuscaturile...noi inca nu am auzit pe viu, dar ezista. Am mai asteptat putin...oarecum curiosi, oarecum tematori...dar nu s-a intamplat nimic altceva...vedeam pe baieti cum cauta cu lanterna monede (sau gloante?) pe jos...intr-un final ne-au zic ca-i "clear" si ca s-a terminat.
Cand am ajuns la Florin el ne-a spus ca a trecut pe acolo in urma cu o jumate de ora si a auzit impuscaturile! Si nu numai ca le-a auzit, dar a si vazut trei siluete care se furisau pe langa drum...pe aici nu-i semn bun cand vezi oameni mergand aiurea pe strada...
Important e sa nu fii la locul nepotrivit la momentul nepotrivit...ca in rest nu sunt probleme. Sper!
Ciudat.
Ciudati?
America.

UPDATE: Am aflat ce s-a intamplat. Cica trei tineri "afro-americani" s-au bagat in fata unui nene la un 7 Eleven si asta a comentat si aia l-au urmarit pana acasa si au tras trei focuri dupa el. Din fericire nu l-a nimerit nici un glont (gloante?) dar nici pe "baietii nervosi" nu i-au prins inca...Da, frumos...un motiv bun pentru a incerca sa omori pe cineva.

Ce nu-mi place in America - episodul 1

Da, nu toate sunt roz bombon in America!
De exemplu, uscatul rufelor! Asta ma termina pe mine...ca ne uscam hainele la masina si multe se "uzeaza" dupa cateva uscari intensive...pe modulul "Normal", ca pe "No heat" sau "Delicate" le cam scot ude si pe "Permanent Press" nu le pun ca sa salvez mediul, economisind ceva energie si apa...plus ca inca nu sunt exact lamurit ce face in plus (sau in minus) nenea permanent press asta, ca sa fiu sincer pana la capat.
A, si poate ca e doar in imaginatia mea sau nu: hainele pe care le-am adus de acasa s-au stricat mult mai repede decat cele luate de aici! Or fi facute hainele americane (Made in China, Trinidad, Honduras, India, Belarus, Republica Dominicana sau alte "n" tari in curs de dezvoltare) special pentru a rezista la uscarea in masini care le invart si incalzesc pana iese si ultima picatura de apa din ele?!
Unde sunt sarmele alea de uscat rufele de pe balcoane cum era la mama acasa?!
Plus ca erau mult mai ecologice si nici nu se compara mirosul ala de rufa pusa la uscat la soare cu asta de diverse chimicale dulcege...
Parerea mea.

2008 - Fuse si se duse

Al naibii anul trecut pentru noi!
Nu am putut nici sa ne bucuram de implinirile personale - care, sa nu-l maniem pe Doamne Doamne, au cam fost- pentru ca ni s-au dus prea multi oameni dragi: bunici, tati semi-vitregi, prieten bun, verisor prin alianta. Speram sa nu fim atat de afecatati, dar am fost. Chit ca de aici, de departe, toata durerea a trecut altfel...
De acasa ne-au venit si vesti bune, pe langa cele tragice: casatoria oficiala a lui Ionut cu Laura, graviditatea Roxanei, apartamente si case noi ale prietenilor.
Noi, pe aici, pe la mama naibii ne-am descurcat nesperat de bine, am fost avansati amandoi pe la joburi (mai ales Maria, saru-mana nevasta, cu salariul tau triplu decat al meu...sa fie la mai mare), Nissanul nou a inlocuit Golful (caruia ii transmit salutarile mele si scuzele de rigoare pentru cele mai bine de 20000 de mile "puse" pe el intr-un an bun), am vizitat Vancouverul (meserias) si Romania (trista si scurta vizita), ne-am usurat de mii bune de dolari (si mai avem de lucru) pe dinti "made in USA", ne-am facut prieteni noi si am simtit ca am si pierdut pe unii vechi, am fost decent de sanatosi, am stricat mult prea mult prin restaurante si am omis ca gatitul este distractiv si economic si poate ca mai sunt altele de pomenit, dar nu mi le amintesc chiar acum.
Pentru anul asta imi doresc mai multe, dar sa fim sanatosi si vom vedea cate se vor si materializa.
A, sa nu uit sa multumesc din suflet celor care imi viziteaza blogul asta prapadit si imi mai si lasa comentarii.
Deci, cam atata...

La Multi Ani, 2009!

Pentru cei de acasa

Prima postare din 2009 este dedicata in intregime familiei si prietenilor dragi de acasa si din Canada, carora le spun ca mi-e dor de ei, in caz ca isi faceau probleme ca nu imi este!
Si gandul meu este, in primul rand, la cei pe care nu mai sunt acum alaturi de noi: mama Lenuta, Ovidiu, bunicul Mariei si Puishorul.
Sa avem cu totii un an normal, sper eu.

Limba engleza

Un roman trecut de a doua tinerete emigreaza in America si isi deschide o croitorie. La un moment dat are noroc si o clienta ii comanda o fusta. Omul bucuros o masoara si in doua zile pantalonii sunt gata. Da, pantalonii, ca el asa a inteles!
Nu e banc, s-a intamplat cuiva in realitate. Nu dam nume ca nu-i frumos...

nebunie 2008@ Lighthouses