Friday, August 10, 2012

Arhitectul si oceanul

Mi-e dor sa scriu pe blogul meu!
Habar nu am de ce nu mai scriu (si ce sa scriu), ca sa fiu sincer. Sunt zile in care imi zic ca pauza s-a terminat si ar fi fain sa mai aberez pe propria-mi pagina electronica. Dar apoi ma iau cu una alta si ma retrag in satul meu si remarc ca aproape a mai trecut o vara, am mai pierdut prieteni, locuri si oportunitati, am mai uitat, ne-am mai vindecat, ne-am mai bucurat, ne-am redescoperit, ne-am acoperit, ne-am facut mai fricosi, am prins si o idee de curaj, am mai inteles ca nu e nimic de inteles si ne miram si ne minunam.
Si ieri am povestit cu un nene doctor in arhitectura care mi-a raspuns la intrebarea mea daca i-a placut in Europa (vazuse mai tot batranul continent si-i studiase arhitectura) ca daca vrea sa fie sincer cu mine pe el nu l-au impresionat minunantele bijuterii arhitectonice europene. Fericirea lui este o insula din Pacific, cu palmieri, cu colibe, cu briza oceanului, cu nisip fin, cu visare cu ochii deschisi.
Ai naibii si doctorii astia in arhitectura...
Si mi-a spus si ca trebuie sa fie aici pentru a sta cu tatal lui de 88 de ani.
Eu i-am spus ca face un gest nobil si ca este un copil bun la parinti. El mi-a spus ca poate am dreptate dar tatal lui este un nemernic si nenorocit si de abia asteapta sa nu mai fie!
No, cam asa se prezinta situatia: cu oceane, cu palmieri, cu Europa, cu visatori, cu nemernici si nenorociti.

3 comments:

Ionela said...

Mi-e dor sa-ti citesc blogul. Ma bucur ca ai scris din nou.

Flavius Ţerbea said...

@Ionela: si mie mi-e dor sa-ti citesc blogul! Pai poate scriem cu totii mai des.

Monica said...

poate scrieți amândoi mai des! eu sunt convinsă că, la fel ca și în cazul meu, e starea de bine cea care vă ține departe de bloguri.