Wednesday, February 23, 2011

La teatru, birjar

Stiti unde n-am fost (deocamdata) in America?
Raspunsul este: la teatru.
Da' sa stiti ca mergem maine, la Rinocerii lui Eugene Ionesco jucat de catre studentii la actorie de la colegiul din oraselul nostru.
Ca o paranteza: eu scriu mai mult de chestii care au legatura cu Romania nu pentru ca noi frecventam doar chestii neaose, nu, ci pentru ca astea imi par mie mai interesant de povestit aici.
De exemplu, aseara am mancat la vietnamezi. Deci, se poate si altceva. Inchid paranteza.
Nu vom merge cu tricolorul (se scrie cu t mic sau cu t mare tricolor in contextul asta?!) desenat pe fata si nici cu el pus in bat. Probabil, intre noi fie vorba, piesa va fi prezentata ca a scriitorului francez Ionesco si noi vom supravietui si de data asta.
In rest, tot din ciclul cultura si romanism, mai divulg ca vom merge la cea mai tare expozitie Picasso care s-a vazut vreodata (exagerez, normal) pe coasta de est a Americii, am cumparat bilete -dar nu mai mergem- la Bon Jovi in Washington (Maria zice ca inca stau bine blugii pe el si ar fi fost fain sa-l vedem dar avem motive mai bune de anulat asa ca tot raul spre bine); interesant de mentiont -cred eu- ar mai fi si vizita facuta intr-un McDonalds dupa ani de zile (am luat o cafea si o chifla cu omleta facuta din oua reale, nu chestie la bidon si branza portocalie aproape adevarata).
No, acum ca am scris despre teatru nici macar nu mai mentionez ca alte chestii despre care ma gandeam sa scriu erau chestii grele gen filme de Oscar, restaurante de lux si de duzina, Tea Party, teoria constipatiei, corupti fara coruptie, masini mari, preturi la benzina care-si schimba prefixurile, religie subliminala si fotbal american pe care incep sa-l inteleg dupa lupte seculare. Dar bine ca nu am scris ca e prea frumos afara, timp de primit oaspeti dragi de departe si intalnit oameni noi si vechi deosebiti.
Si am implinit de curand si 4 ani de America si m-am luat cu una, alta si am uitat sa depan amintiri. Poate imi amintesc la anul, de ce nu!

8 comments:

Corina said...

Bine te-am regasit, frumoasa postarea, pacat ca nu am reusit sa vedem si noi piesa cand am fost acolo, dar va asteptam aici pentru a ne bucura impreuna de minunata opera a inegalabilului Picasso.
Corina

Lady Io said...

Multi ani inainte fericiti si americani! :)
La Bon Jovi puteti veni la Bucuresti, daca nu-l vedeti acolo :))

a romanian at Chicago said...

sa ne spui cum a fost....

Danangib said...

"Vizionare" placuta si la cat mai multi ani pe taram american!

Eliza said...

Hey La multi ani!!!!
Tocmai am realizat ca si eu, ieri, am facut tot 4 ani de america :)

neuroanchiloza said...

Salutare si la multi ani!:)
Cum fuse piesa pana la urma?

Lola said...

La Multi Ani cu bucurie, dragilor.
Si da, cum a fost piesa?

Flavius Ţerbea said...

@all: multe scuze pentru ca n-am raspuns mai devreme!
Multumesc de urari si -referitor la piesa vazuta- pot spune linistit ca Rinocerii lui Ionesco jucata de catre trupa de la William and Mary a fost destul de prost jucata. Dar interesant de (re)vazut un spectacol de teatru. Promit sa mai facem.
Dar am inteles ca a fost un concert pe cinste la Bon Jovi asa ca -celor interesati si aflati la data si la locul potrivit- il recomand. Si da, am inteles ca blugii inca mai stau bine pe el...asta mi se sopteste de la galerie!