La multi ani, 2011

A mai trecut un an cu bune si cu rele. Sper ca anul care vine sa fie mai bun, mai normal, mai linistit, mai spornic, mai pasnic, mai incitant si poate mai spuneti si voi cum ati dori sa fie.
La multi ani si multumesc celor care popositi pe aici.

Iarna pe ulita

A nins de Craciun in Williamsburg.
Nimic anormal pentru altii, total neobisnuit pentru cei care-si duc traiul in vechiul orasel din Virginia. Ultima oara cand a nins in ziua de Craciun pe aici a fost in 1948. Asta asa, ca fapt divers. Si atunci doar a fulguit din ceea ce zic ziarele timpului in timp ce zilele astea stratul de zapada a fost aproape jumatate de metru in unele locuri! Din pacate (sau din fericire) zapada asta nu va sta prea mult dar suficient cat sa ma faca sa-mi reamintesc ca iarna cu zapada este surprinzator (pentru mine) de faina.
Si ca sa nu uit: a facut Maria niste sarmale, supa de pui cu taitei, salata de beauf si o prajiturica tare tare bune. Si acest lucru este iesit din normal si demn de mentionat, ar putea spune altii.
Si, ca sa fiu sincer, a venit si a trecut Craciunul asta cu o viteza ametitoare, aproape nici ca l-am simtit; a fost cu multa multa (prea) multa mancare, cu cei dragi alaturi de noi in persoana, in telefon, in calculator sau in gand, cu oameni faini, cu liniste, cu inzapeziri, cu tihna si odihna, cu mancare, cu un Williamsburg paralizat pentru cateva zile din cauze de Craciun si -mai ales- de zapada, cu oameni nebuni inaintea sarbatorilor, cu nebunia cadourilor, cu mancare, cu bucurii, cu zambete, cu o mica dezamagire, cu griji pentru cei dragi care decolau sau aterizau pe vreme rea, cu zapada ca-n copilarie, fara doruri, fara colindatori, fara izdecraciun in aer si pe scara blocului, fara cersetori la usa, cu bere Stella Artois si vin viert, cu trabuc si cu tuica, cu sunca de porc si curcan si clatite americane, cu cremes a la Medias si cremsnit a la Sibiu madeinwestpoint, cu brazi ca din filme si colindele pamantului, cu trista Antena 3 si fantasticul LeBron James, cu mancare, cu zambetele copiilor si aerul relaxat al americanilor de toate natiile, cu un sentiment de bine si de recunostinta si de norocul de a fi cu cine, cum si unde sunt.
Si ganduri de bine si ani multi pentru baby Michelle!
Si sarbatori fericite si un an nou bun va doresc in caz ca nu ne mai auzim pana la anul.

Melancolicul, handbalul si Stefan Hrusca

Am fost zilele trecute la un concert de colinde si m-a apucat o stare de melancolie-detasare-mirare.
a) Melancolic pentru Craciunurile astea care vin unu' peste altul cu o viteza ametitoare (adica, trec anii);
b) Detasat pentru ca un concert sau orice eveniment culturalo-artistic bun te face (cel putin asa sper eu) sa lasi deoparte treburile lumesti si sa apreciezi ca lumea este frumoasa;
c) Mirarea mi se tragea de la faptul ca mi-a trecut un gand prin creierii mei odihniti: ce chestie, sunt in America! Si ce caut eu aici? Sa fiu, chiar sunt in America si ma uit la un concert de colinde ca-n filmele alea de sarbatori de la posturile TV romanesti si mai au astia si o harpa pe scena! Cred ca n-am vazut niciodata live o harpa, doar in poze si la televizor. Si nici nu stiam ca sunetele unei harpe sunt atat de asemanatoare cu cele ale unui pian!
No, cam mirarea asta am avut-o eu. Si dupa aia concertul a continuat cu doua colinde interpretate de un cor de copii super haiosi si mi-am adus aminte ca eu nu eram (si nu sunt) un mare fan al colindelor lui Hrusca.
Despre frustrari, pareri de rau, mizantropii, filantropii, ipocrizii si romani care traiesc in America (si nu inteleg nimic) poate intr-un episod viitor.
Pana atunci eu ma bucur sa aud ca Nationala feminina de handbal a Romaniei s-a calificat in semifinalele Campionatului European.

Dacia Logan in America

In numarul din ianuarie 2011 al revistei Car and Driver (o publicatie americana "de masini", fondata in 1955, cu multe poze, clasamente, recomandari si alte chestii simpatice) apare o rubrica de genul "Masini straine pe care le vrem [in America]" insotita -desigur- si de coloana "Da' si le pot tine pe urmatoarele". La cele din urma apare si Dacia Logan, cu o poza mica si un text interesanto-draguto-rautacioso-real:
This little penalty box was developed in Mioveni, Romania. Production has since expanded to several countries, including Iran. We think Tehran would be a good place for all of them.
In traducere adaptata pentru maica-mea si nu numai textul zice ca micuta "cutie de pedeapsa" (expresie imprumutata din hockey sau din cruda realitate, banuiesc) a fost conceputa pe langa dealurile cu pruni din zona stadionului Dobrin din Pitesti si datorita fenomenului globalizarii productia de Dacia 1300 cu proprietar frantuzesc a fost extinsa pe tot mapamondul, inclusiv in Iran. Unde, recomanda nenea ala rau care a scris cam critic de Dacia noastra, ar trebui duse toate Daciile si antifonate la serviceurile din Teheran. Ca sa-i necajeasca si pe ei, probabil.
Eu, sincer, nu as cumpara o Dacia indiferent de model. Dar nici nu cred ca Daciile facute dupa aparitia Renault in peisajul de la Mioveni sunt de lepadat.

Nascut in Vitro

Sunt nascut in Vitro!
Asta asa, ca o introducere la un post pe care vreu sa-l scriu tare demult si pentru care nu-mi gasesc nici timp si nici inspiratie. Si mai este si o datorie tare veche pe care o am de platit Danei din Gibraltar.
Imi amintesc ca Mediasul nu-mi spunea mai nimic (in afara de parinti, prieteni si colegi) in cei 20 de ani pe care i-am trait acolo. L-am descoperit doar dupa ce nu am mai locuit acolo.
Da, cu riscul (mare) sa fiu acuzat de subiectivism as putea sa spun ca orasul de pe Tarnava Mare este cel mai frumos oras din Romania, dar probabil (sic!) doar exagerez manat de sentimente de bastinas.
Asa e ca nu ati fost niciodata in Medias si nici nu stiti exact unde se afla? A, stiti!? Atunci imi cer scuze ca v-am subestimat cunostintele turistico-geografice.
Insa pentru cei care nu stiu prea multe despre Civitas Mediensis (asa cum place unora sa-l numeasca) as face o caracterizare pe scurt a orasului: este un oras sasesc, vechi de aproape o mie de ani, situat intre dealuri, Sibiu si Sighisoara, Blaj si Agnita, cunoscut prin Turnul Trompetilor, prin Romgaz (sau cum le-o mai spune diverselor institutii legate de gazul centralizat romanesc), echipa de fotbal Gaz Metan (desigur ca se numeste asa, nu mi se pare perfect normal?!) si prin Elena Carstea. Noi, mediesenii, ne mai laudam si cu trecerea -mai mult sau mai putin vremelnica- pe aceste locuri a lui Hermann Oberth si alti demni purtatori de neaos nume romanesc, inclusiv Tiberiu Gheza.
Pe vremuri vroiam sa credem ca eram mari producatori de cristal, geamuri de autoturisme Dacia, vase din email rosu si locul de nastere al salamului de Sibiu.
Eu imi recunosc orasul prin pizza buna (totusi, cea mai buna pizza am mancat-o in Sighisoara si la Cascada Niagara, pe partea canadiana), prin centrul istoric (o adevarata bijuterie), prin Barajul de la Ighis (nu stiu cum o fi acum, mai demult era o adevarata Mecca pentru locuitorii cartierului meu si nu numai), prin izvorul de la intrarea dinspre Sibiu (loc devenit intre timp un adevarat focar de infectie dupa cum imi sopteste cineva in casca), prin negrul de fum care venea de la Copsa Mica (situata la 15 kilometri), prin liceul situat in varf de deal (v-as povesti despre adevarate lectii de coruptie care ni se predau acolo dar nu vreau sa ma pun rau cu nimeni), prin Scoala Generala Nr. 8, restaurantul Paltinis si Beraria Nr.10, prin Greweln (sau cum s-o scrie), prin dealul Binder Bubi plin de fragi la inceput de vara (da, fragii ar fi printre putinele lucruri care imi aduc aminte de miros de acasa), prin sandvisuri cu salam si sos special si incalzite la cuptorul cu microunde dintr-un chiosc intr-un gang de langa piata agro-alimentara, unde joia era o vanzoleala ca-n Rockefeller Center in preajma sarbatorilor de iarna.
Si daca vreodata ajungeti pe meleaguri mediesene as zice sa va pierdeti pe stradutele si gangurile din centrul istoric, sa ajungeti neaparat la Biserica Margareta (daca sunteti norocosi puteti urca si in Turnul Trompetilor...daca nu, asezati-va la baza lui si uitati-va in sus ca sa vedeti cat de inclinat este) si la Manastirea Franciscana de langa muzeul municipal (nu are rost sa va pierdeti timpul si la muzeu dar daca aveti chef de o pasare impaiata si o macheta faina a orasului puteti incerca si asta).
Si daca tot v-am zis ca e cel mai frumos oras aveti grija sa dati o fuga la Biertan, Sighisoara si -save the best for last- Sibiu.
Curios, dar poze nu prea am din Medias dar daca aveti voi mi le puteti trimite.
Si ca sa nu fie interpretari: maternitatea unde m-am nascut eu era in cartierul Vitrometan; Vitro, cum il numesc toti mediesenii.