Sarbatori pascale pe plaiuri straine

Ati vopsit ouale? Cozonacii au crescut ca la cartea de bucate a bunicii? Mielul este taiat regulamentar la craca copacului? Hainele si incaltamintea noua este gata de a fi purtata la zi speciala? Am inconjurat deja biserica si asteptam Invierea cu lumanarea pregatitat la indemana? Recipientul pentru luatul painii sfintite si inmuiate in vin este curatat? Miroase a primavara si a linistea ulitei copilariei in zi de sarbatoare? Familia si prietenii sunt aproape, chiar daca numai in gand?
No, daca ati raspun afirmativ macar la cateva din intrebarile mele de mai sus tot nu-i rau. Ca de aglomeratia si agitatia cumparaturilor nerecomandata cardiacilor si celor cu oroare de magazine ma gandesc ca n-ati scapat.
Sincer, habar nu am cand a mai trecut un car de zile si iarasi suntem in prag de sarbatoare.
O fi de vina America, o fi de vina varsta, o fi "agitatia cotidiana", dar parca (parca?!) timpul asta prea fuge intr-un ritm mult prea nebun.
Si sa stiti ca oua vopsite, cozonaci, miel, haine, popi si biserici, paine inmuita in vin, primavara, liniste si prieteni sunt si pe meleaguri straine. Doar familia si prietenii de acasa nu sunt intotdeaua prezenti in carne si oase alaturi de noi la ceas aniversar (noroc cu limba de lemn ca mai avem fraze tip) dar incercam sa compensam si neajunsul asta cum putem. De exemplu, prietenul internet, Google, Yahoo, VoipRAider si alte companii de aceiasi natura ajuta mult, aproape ca fac parte din familie.
Asa ca, daca tot am ajuns din nou aici, va doresc sa aveti parte numai de bucurii si doresc tuturor un Paste fericit si normal!

Spirit de antrepenor semi-ratat

Ma gandesc foarte serios sa-mi deschid o afacere.
Desigur ca nu am destui bani de investit; exista doar cateva idei, exista discutii, exista oportunitati, exista chiar si o criza economica dar intotdeauna avem o sansa ascunsa prin fundul buzunarelor, pai nu?
Unii ar spune ca mi s-a urat cu binele, unii poate m-ar incuraja, altora li s-ar rupe de capacitatea mea de "patron" intre ghilimele, altii imi vor povesti din propriile greseli si succese si eu stau si cuget ca inca nu stiu ce vreau sa ma fac cand o sa cresc mare!
Asa ca, daca nu am fost indeajuns de isteto-capabil ca sa ma fac matematician, electrician, inginer mecanic, bucatar profesionist, tamplar, frizer, manichiurista chinezoaica, fizician, programator la Google, sora medicala (inregistrata sau nu), individ nascut pentru a vinde sau - pe scurt- persoana cu o meserie concreta (sa nu ma intrebati ce e aia) ma bazaie tot mai mult o idee pe la creierul meu odihnit ca sa ma risc si sa iau taurul de coarne. Apropo de taur, puteam include si macelar la lista de profesii concrete. Si - fara nici o gluma - la un moment dat mi s-a oferit "oportunitatea" sa fiu macelar. Asta este, unora le place jazzul, altora le place ideea de a fi macelar. Mie imi place jazzul si consider ca orice profesie este onorabila, ca sa nu fie discutii.
Ok, ok, rectific: aproape orice profesie este onorabila in felul ei. Momentan nu-mi vin idei de profesii neonorabile (desi ma gandesc ca exista si dintr-astea), dar daca aveti voi unele scrieti-le cu incredere aici sau oriunde.
Si eu - de fapt - vroiam sa scriu despre prestatia absolut haioasa a lui Elton John la Saturday Night Live si uite ce a iesit: anunturi matrimoniale, gen domn titrat, posesor auto, caut afacere, fara obligatii, accept provincia!

Mici si grasi

Lumea asta e mica. Chiar foarte mica, uneori. Si chestiile intamplate la Bolintin Vale au uneori efect -mai mult sau mai putin intarziat- in Charles City County (un ţinut de prin partile unde locuim noi la ora actuala).
Un exemplu total nefericit este cel cu pastorul idiot din Florida care arde un Coran (bineinteles, in prealabil, tinut la inmuiat o ora in kerosen) si niste barbari care se enerveaza la doua saptamani dupa ce a ajuns vestea in satul lor afganistanean si in lipsa de altceva iau la macel sediul ONU...ok, suna pompos sediu, reformulez: o mini-misiune ONU...si se razbuna pe toti cei iesiti in cale: nepalezi, nordici europeni si -cel mai dureros pentru noi- un sucevean, Filaret Moţco pe numele lui.
Desi initial se vorbea de decapitare, se pare (?!) ca au fost doar niste injunghieri in gat, chestie mai acceptabila, ar spune unii cinici.
Rai tare astia cu religiile lor.
Si pacat ca -de cele mai multe ori- nu sufera cei care provoaca raul. Ei doar au un ranjet mare pe fata cand isi privesc opera.
Si cred ca a venit primavara!