Da, scriu rar (si greu) pentru ca nu-mi vine...
Imi sta inspiratia pe loc din cauze de soc provocat de sosirea verii pe neasteptate: 94 de garde Farenheit la umbra...nu stiu exact cat este in grade Celsius, dar stiu ca-i cald rau, vreo 35 sa tot fie...
Dar incerc sa-mi scriu impresiile de calatorie, ca sa pot trece si la alte subiecte, mai spontane, neplanificate.
Deci, cum ziceam. Fost-am in vacanta prin America, am ajuns pana la cascada Niagara, ambele parti: americana si canadiana.
De acolo am luat autostrada ata pana in New York City (zic si City pentru a nu se confunda cu statul cu acelasi nume, na, ca sa nu fiu acuzat aiurea ca zic "city", ma-ntelegi). De fapt, nu e chiar aproape cascada de orasulcarenudoarmeniciodata. Chiar daca sunt amandoua in statul New York, ca sa ajungi iti ia cam 8 ore bune de condus, daca ai noroc sa nu prinzi trafic, ploaie si milioane de tiruri. Noi nu am avut noroc, asa ca ne-a luat 12 ore sa ajungem pana la destinatie. A, si mai treci prin Pennsylvania, Delaware si New Jersey ca sa intri in The Big Apple. Sau, cel putin, asa am facut noi...
Relativ toate bune si frumoase pe drum, stiam ca e destul de neplacut traficul in zona si infernal in NYC, dar am zis ca nu o fi dracu' asa de negru. E, nu! E super negru...am intrat intr-un tunel (Lincoln, cred) si la capatul celalalt m-am trezit, exact, in filme. In America din filme, in Manhattan, mai exact!
Da, stiu, se vor gasi destui sa zica si ce-i cu asta, mare scofala. Surpriza! E mare scofala sa conduci in Manhattan, in special noaptea. De fapt, mie mi-a parut ca doar noi si celebrele taxiuri newyorkeze galbene eram pe drum. Drumuri nemarcate si cu mii de cratere, am zis asta? Hai, ca sa termin cu prostiile, am condus cum am putut, am rupt masinuta prin gropile alea, ne-am invartit un pic dezorientati, am ajuns noaptea, conducand, in Times Square, ne-am ratacit un pic pana la hotelul din Queens si...gata...pana a doua zi de dimineata, cand am luat-o pe Dana de la aeroport, nu am mai condus. Sincer vorbind, am fost socat de traficul ala din Manhattan si imi ziceam ca am pus-o original. Dar, ca exista un dar...a fost parte din poveste, ca sa zic asa. De tinut minte. Si bagat la cap sa nu mai fac...
Sa nu uit: postarea asta ii este dedicata Lolei, care ne-a oferit un tur al orasului de zile mari. Si in afara de "ghidajul" minunat, am avut ocazia sa cunoastem un om deosebit, care ne-a facut sederea in marea metropola cu atat mai placuta.
Ati uitat de condusul prin trafic infernal? Si eu.
Da, sa recapitulam, pe scurt: New Yorkul este cel mai fain oras, cel mai viu, cel mai deschis, cel mai spectaculos, cel mai colorat, cel mai cosmopolit, cel mai impunator, cei mai eleganti oameni, glamourous, cel mai divers, Broadway, cea mai diversificata (si buna) bucatarie, Statuia Libertatii, Ellis Island (Immigration Museum...te pune pe ganduri), Wall Street, 5th Avenue, The Village, Empire State Building, Rockefeller Center, lux, mirosuri (nu bune sau rele, doar mirosuri...mirosul Lumii, as indrazni a zice), metrou, poduri (inclusiv podul Williamsburg) peste poduri, tunele pe sub ape, taxiuri galbene, toateraselepamantului, locuri familiare (vazute in filme), toatesucceselesiinscucceselelumii, The Naked Cowboy, reclamele ireale din Times Square (asta trebuie sa o vezi ca sa o crezi, nu exista filmare sau poze care sa o poata reda), FAO Schwarz (magazin de jucarii, the magazin de jucarii), inscaunarea episcopului catolic de New York (viitorul Papa!?), vanzatori ambulanti de hotdogs si alteminuni, vitrine de vitrine (si nici nu vreau sa ma gandesc cum e in perioada sarbatorilor de iarna), NYPD, arhitectura, Grand Central Station, cozonac si mezeluri ca la mama acasa. Chiar daca mama aia e poloneza...
Nu, nu am urcat in nici un zgarie nori, nu am trecut Brooklyn Bridge, nu am vazut locul unde au fost Gemenii, nu am incercat prea multe restaurante, nu ne-am cumparat nimic extravagant, DAR nu au intrat zilele in sac.
Cu siguranta nu e ultima vizita pe care o vom face in NYC. Cu o conditie: sa nu mai conduc in Manhattan...
Am mancat (si) la un restaurant romanesc...mici si ciorba de burta, cu apa minerala Borsec...super buna mancarea, servire si ambianta exact ca-n Romania. O tipa (clienta) aratandu-si sutienul roz pe care la primit cadou...cu voce ridicata de rigoare, ca sa atraga atentia...bineinteles, toata lumea a privit sutienul ei fluturat in vant, zalog de legamant...si ea a comentat, cu aceiasi voce ridicata, ca ei nu-i plac femeile cretze, cu privirea atintita inspre a mea creatza nevasta... Cum sa nu te faca sa te simti ca acasa asa o intamplare? Dar cine a avut timp de prostii, noi am savurat compania placuta si mancarea asiderea. Era culmea sa ne punem mintea cu o frustrata pitipoanca romanca din America! New York City, chiar...
De ce, pana mea, noi, romanii, putem fi atat de buni si atat de nashpa in acelasi timp? Asta ca divagare de la impresiile mele de calatorie...
Deci, ca sa nu o mai lungesc, I Love New York City, multumim Lola, mai venim!
Eu zic sa las pozele sa vorbeste...