Eric Cantona

Saptamana asta a fost pentru mine plina de controale medicale de rutina si nu numai, dentisti, lucru, concerte si picnic romanesc undeva, in Virginia.
De No Doubt am zis...meseriasi...acum sa zic si de concertul Eric Clapton.
In primul rand zic ca am plecat dezamagit de la concert, aproape cu ochii in lacrimi de ciuda.
De fapt, exprimarea mea la cald a fost putin mai dura...m-am uitat inspre el, din inaltul tribunei Verizon Center si am spus soptit, printre dinti, in romaneste: 'uie, Eric Clapton! Bineinteles, cu respectul datorat carierei lui stralucite si varstei respectabile.
Pai cum sa nu-mi fi placut un concert Eric Clapton?! Pai nu neaparat ca nu mi-a placut spectacolul in sine, dar am ratat ocazia probabil unica de a auzi Wonderful Tonight sau macar alta melodie care-mi merge mie la inima in interpretare originala, live in Washington DC!
Adica, ca sa fiu mai explicit: io sunt aproape semi fan Eric asta. Si am pretentia ca stiu macar 15 melodii de ale lui bine si alte cateva multe binisor. Si, eu, in alea trei ore batute pe muchie de concert...nu am auzit, cu exceptia lu' Layla si inca una cat de cat cunoscuta, NICI UNA DIN MELODIILE LUI FAIMOASE! A cantat numai blues dintr-ala meserias, fain, de mers la inima...dar numai ala. Nimic altceva!
Nici acum nu-mi explic cum am ratat sansa...scuze repetitia... sa ascult Wonderful Tonight. Daca ar fi cantat macar asta io eram multumit.
Asa, nu am fost multumit...
Probabil ca nu le mai canta ca-i rascolesc amintiri? Oricum, impresia a fost, vorba Mariei, ca a cantat pentru el, nu pentru public.
Altii ar spune ca-s permite...
Experienta se incadreaza, categoric, cu brio la categoria dezamagire la maxim.

Dar concertul in sine a fost bun, sala impunatoare, tipii cu care canta erau dintr-aia, adevarati, sonorizare impecabila. Omu' cunoaste jocul, in mod clar nu se poate comenta nimic la asta!
Biletele noastre, cu taxe, cu parcare si alte cele au fost vreo 200 de dolari, berea si sucurile, cum am mai zis, scumpe tare, de data asta media de varsta a spectatorilor a fost undeva bine la 50 de ani. am condus vreo 7 ore pentru concertul asta (dus-intors), am asteptat cateva luni sa-l vedem, deci, ca sa zic asa, asteptarile nu ne-au fost rasplatite.
Da, in concluzie am plecat dezamagit de la Eric Clapton!

O intamplare interesanta: am ajuns cu cateva ore inainte de concert, am parcat masina la subsolul stadionului si, normal, am purces in cautarea toaletei. Un indian ne-a zis sa luam liftul si sa apasam unu (am inteles eu) sau 4 (a inteles Maria). Am apasat pe 1 si am ajuns la etajul unde liftul era setat sa nu opreasca! Stim asta de la tipul care ne-a luat imediat in primire si ne-a zis ca nu este open for the public acolo. Eram in zona unde vedetele vin inainte de spectacol si baschetbalistii de la Washington Wizards si oaspetii lor din NBA au vestiarele!
Respectivu' ne-a spus frumos sa plecam de acolo dar ca, daca ne grabim un pic, putem folosi wc-urile alea. De urinat nu am facut-o langa Eric Clapton, dar pe cativa baschetbalisti i-am vazut la antrenament...
Si dupa aia am plecat.