Arabela loveste din nou!

Stire bomba in evz.ro: Arabela revine la TVR!
Periodic imi amintesc, impreuna cu Maria, despre Rumburak si inelul ala pe care mi-ar place (placea?) sa-l detin in proprietate!
Eu nu o sa ma uit la el -ca nu am unde- dar va rog pe voi sa-mi spuneti daca are acelasi farmec ca acum 20 de ani!
Saru-mana, multumesc!

PS Si alora care ati inceput sa ma injurati citind articolele din seria "Americanii sunt prosti" (dati pe eticheta cu acelasi nume) tin sa va spun ca n-ati inteles nimic!
Inca o data, saru-mana, multumesc!

Lighthouse peste lighthouse

Da, pasarelele imi dau din nou tarcoale si asa ca o sa va mai plictisesc (pe unii) cu 6 noi bucati de faruri americane! Pe toate le-am vazut cand am fost in excursie la Niagara si in New York.
Primul pe care l-am vazut a fost Fort Niagara Lighthouse (mijloc-stanga)...frumos far...arhitectura unica din cele pe care le-am vazut pana acum;
urmatorul vazut este cel mai celebru far din lume: Statuia Libertatii! Da, este (si) un far, de ce va mirati?!
Dupa aceea am vazut si restul pieselor, na, nu le mai dau numele ca sa nu plictisesc chiar de tot. Trei erau in New Jersey si unul la granita dintre Delaware si Maryland.
Farul din Atlantic City...ultimul de jos-dreapta ...este situat intr-0 zona de iti sta mintea in loc de cat de naspa (citeste periculoasa) poate sa fie! Am coborat 30 de secunde din masina cat sa fac poza si am demarat ca sa nu am parte de alta poveste interesanta (pentru altii) in America.
Hai ca iarasi am plictisit si promit sa mai fac!

Ce este in America si nu prea gasesti in Romania @ partea 4

Ce am mai vazut recent: ursulet de plus in uniforma US Army!
Habar n-am daca e de bine sau e de rau...
Doar am consemnat acest aspect, ok?

Mentionez ca respectiva jucarie ( daca o putem numi asa) am gasit-o la magazinul de suveniruri al unui muzeu militar!
Deci...sper...ca nu se gasesc si in magazinele normale de jucarii.
Desi nu as fi mirat sa existe asa ceva si acolo, nu doar la magazinele de profil.
Poate o data o sa fac niste poze si la niste papusi politically correct (exista): adica papusi albe, negre, asiatice si hispanice. Ca sa nu se supere nimeni...

Cu corectitudinea politica a lor cu tot! Ce, noi facem papusi inchise la culoarre in Romania?!

Brüno, Ana Cumpănaş si parosul

Hai ca asta sper ca nu-i roman si ca e doar o coincidenta. Ca oricat de paros ar fi el sau sotia ma gandesc ca ar fi prea de tot sa-ti pui FLOC numar la masina!!!
Si daca tot vorbeam de treburi rusioase (sic!) v-as povesti un pic despre Brüno (noul film cu Borat, daca ma-ntelegi) desi multe nu ar fi de povestit.
Daca Borat a fost genial, film de tinut pe noptiera si luat aminte, Brüno e un fel de doua feluri, o ciorba reincalzita care nici nu aduce nimic nou si nici nu demonstreaza nimic. Eu ce am inteles din film e ca nenea Cohen vrea sa ne faca sa vedem ca si evreu' cu arabu', si rednecku' religios si cuplu' de swingeri, chiar si afro-americanu' sau mai stiu eu cine gandeste la fel: adica uraste homosexualii obraznici!
Da, dar personajul lui e provocator pana peste toate si nici macar haios nu mi s-a parut. Dar na, poate ma insel eu si n-am inteles nimic! Nu, nu dati banii pe un bilet de cinema pentru a-l vedea, asteptati sa-l piratati de pe net...
Si am mai vazut si Public Enemies (cu Johnny Depp) tot in aceiasi zi si pot zice ca pe asta-l recomand cu caldura! Fain filmat, impecabil jucat, fara cusururi. Si am mai aflat si cine l-a vandut pe John Dillinger FBI-ului: Ana din Romania, matroana de bordel si amenintata cu deportarea daca nu coopereaza. Si nu e fabulatie, e fapt real!
Deci da, subiect pentru presa romaneasca: celebrul spargator de banci John Dillinger a fost omorat cu ajutorul (datorita?) lui Ana Cumpănaş (dati click pe nume ca tanti are pagina pe net...celebritate, carevasazica si in film este jucata de catre tipa din Pisica Alba, Pisica Neagra a lui Kusturita) aka Anna Sage. Sa traiasca, la multi ani...
Si, din pacate pentru ea, americanii au fost nashpa si au deportat-o (in film nu zice ca da sau nu). Neseriosi!

PS: FLOC poate fi abrevierea de la un sindicat al fermierilor sau ceva de genul. Sau o chestie folosita in chimie. Sau o organizatie non-profit a oamenilor strazii din Washington DC. Sau altceva...

Descriptum Romaniae

Ca sa fiu sincer: nu am deloc inspiratie intr-ale scrisului zilele astea! Nu pot zice ca nu am facut nimic in ultima perioada, dar nu cred ca ar fi suficient de interesant ca sa scriu pe blogul asta despre iesirile noastre cu prieteni si amici romani si americani sau despre ce i-am mai gatit eu Mariei!
Si stand eu asa si gandindu-ma cam ce ar mai fi de spus interesant de pe meleaguri americane primesc un telefon de la Maria: ma intreaba o colega sa-i zic pe scurt despre Romania si despre Estern-Europe?! Tu ce zici sa-i spun?
Na, ca la cum as descrie Romania pe scurt si zona din care face parte nu m-am gandit pana acum!
Desigur, la sfarsitul articolului asta o sa va rog sa scrieti si voi: o scurta descriere personala a Romaniei! De estul european nu sunt eu foarte interesat, dar daca vreti sa va dati voi cu parerea despre acea (acesta?) parte de lume sunteti bineveniti. Dar pana atunci o sa incerc sa-mi storc creierii de ceva cat de cat neuronabil...
Na, ce as putea eu zice despre Romania unui american, de exemplu?! Cum as descrie-o?!
In primul rand ca se afla in Europa si as mai mentiona ca avem si o limba proprie, care nu este spaniola! Si i-as spune ca suntem foarte aproape de Grecia si Turcia (sanse mai mari ca sa stie pe unde sunt astea) si, eventual, ca suntem vecini cu Ungaria. Din experienta proprie pot zice ca nici nu are rost sa pomeniti de Ucraina, Serbia, Bulgaria, Moldova sau de cel mai bun vecin al nostru, Marea Neagra!
Revin si zic ca descrierea Romaniei se va face catre un public tinta normal, nu de genul ca de unde esti din Romania, ca eu am fost doar in Sibiu, Bucuresti si Constanta si ca social democratii au revenit la putere! Mai sunt (destui) si dintr-astia...
Si le-as mai zice ca este cam de marimea Michiganului si are atata populatie cam cat are statul Texas sau Florida! Asta asa, ca sa le fie mai usor sa inteleaga despre ce e vorba. Ca e riscant sa zici de populatia statului New York...asta ar fi cea mai apropiata estimare, de altfel...dar o colega americana m-a intrebat daca New York este si stat si nu numai oras si, no, de atunci eu sunt putin socat...dar nu despre asta vroiam eu acum sa zic. Eu zic sa ramana Florida sau Texas ca sa nu confuzam pe nimeni.
Nu ca majoritatea americanilor au habar de populatia Texasului sau marimea lu' statu' Michigan! Dar nu se stie niciodata...

Nu! De Hagi, Ilie Nastase, Mutu, Michael the Brave si alti romani celebri nu le-as pomeni ca nu are rost sa-i plictisesc. Dar fiecare dupa cum crede de cuvinta.
Eventual, daca ii vad mai spalati le zic de Nadia, Dracula (asta este oricum cel mai cunoscut roman, fara nici o indoiala, pe taram american), daca stiu ca lucreaza la NASA ii zic de Hermann Oberth si poate mai sunt si altii demn de a fi pomeniti dar care acum imi scapa!
Deci ati retinut ca descriem Romania americanului de rand, nu are rost sa-i incarcam memoria cu melodia din Kill Bill, Pasari Maiestre si alte chestii grele, ok?
Ca pomeneam de Dracula. Neaparat trebuie mentionat cuvantul Transilvania! Chiar daca nu stiu de Romania sunt mai multe sanse sa fi auzit de Transilvenia si Darcula! Si nu toti stiu ca ea face parte din tara noastra!
Scuzati-i, ca nici noi nu suntem mai destepti! Doar pretindem ca suntem asa... Nu ma credeti? Iesiti in strada si intrebati primul trecator ceva de Virginia, de exemplu! Ca sa nu dau clasicele exemple cu capitala statului New York sau a Californiei.
Deci dupa ce ne asiguram ca stiu cam pe unde e, cat de mare si de populata este tara noastra ce ne mai ramane de zis?
Ca avem munti si ape, mancare buna, fete frumoase, oameni ospitalieri, orase comuniste si medievale si sate cu farmec si noroi si ca ne place socceru'? Putem zice si de astea, lasati si voi deoparte lucrurile urate, evitati-le de data asta, nu are rost sa pomeniti de sistemele medicale imperfecte peste tot, de altfel.
Eu as recomanda -cu caldura- subiectul mancare, aici le puteti zice orice ca si asa nu stiu, dar daca povestiti frumos le veti face o pofta de mici asa cum imi e si mie acum. Daca-s vegetarieni le ziceti si voi, scurt, de o mamaliga, ceva si ca rosiile au gust si rezolvati problema.
Daca cumva cineva va intreaba daca femeile din Romania sunt usoare...hm...eu nu as recomanda discutia pe tema asta. Ziceti-le si voi ca ati auzit ca rusoaicele ar fi asa, nu noi. Dar, inca o data, pomeniti de frumusetea femeilor romance pana intr-o anumita varsta, da?
As mai zice ca avem iesire la mare, avem Delta Dunarii, muntii Carpati, ca suntem o tara covarsitor crestin ortodoxa, ca avem minoritati pe care le iubim din toate pozitiile, ca facem parte din UE si NATO (o sa-i plictisiti poate, dar na, suna bine) si mai putem improviza pe parcurs.

No, si dupa ce le prezentati fiecare cum puteti Romania vin ei , fericiti, si va intreaba: deci, ne recomanzi sa petrecem o vacanta in Romania?!
Uf, si stai pe ganduri daca sa da sau daca sa nu. Te scarpini in cap, te gandesti ca ai prieteni dragi in tara, vorbitori de engleza, cunoscatori ai locurilor faine si zici ca e bine si te gandesti ca poate asa nu o sa-i fure nimeni pe la restaurante si ca va fi bine!
Dar daca nu ai avea pe nimeni la care sa-i trimiti ati recomanda unui strain de continentul european sa viziteze pe cont propriu Romania? Si aici nu ma refer la tineri studenti dornici de aventura...
Deci, tema de casa pentru azi este:
Descrieti, scurt si pentru extern, Romania!
Si ca tema facultativa: aia cu daca ati recomanda o vacanta bla, bla...

Si uite asa am mai scris si eu pe blogul asta. Nicole (studenta in comunicare...ca tot omu'...la un colegiu prestigios) a intrebat-o pe Maria despre Romania si eu am incalecat pe-o sa si am spus povestea asa.
Despre Europa de Est ii las pe ei sa se documenteze, ca nici pe noi nu ne-au invatat prea multe adevaruri la scoala...

Romanii, Marele Canion si triburile migratoare

Am citit stirea ca (inca) un tip s-a sinucis aruncandu-se -cu masina cu tot- in Grand Canyon si ma gandeam, oarecum cinic, ca tipul cu pricina a fost un original si un spectaculos pana la capat!
Azi am remarcat si cum il chema pe americanul temerar: Gheorghe Chiriac! Doamne Doamne sa-l odihneasca.
Deci, romanii din America viziteaza macar o singura data mareata gaura in pamant si unii decid ca nu mai vor sa plece de acolo...

PS Am vazut prima oara stirea pe un site american si mi s-a parut oarecum interesanta prin spectaculozitatea gestului si dupa ce am vazut numele respectivului (pe hotnews.ro) am zis ca a devenit si de interes pentru romani.
Ce, voua nu vi se par interesante stirile de genul "Un roman condamnat la x ani puscarie pentru incendierea unui club din Wahington DC"? Mie nu...
Doar de la faptul ca cineva cu nume romanesc este implicat intr-o chestie destul de banala este suficient sa-i apara fapta in presa din Romania?
Nu de alta, dar se dezlantuiesc baietii pe forumurile ziarelor si ne prea aratam toate zoaiele in public!
De exemplu, cred ca nici nu aparuse stirea respectiva de 10 minute pe hotnews si un cetatean a si postat urmatorul omagiu adus celui decedat: Titlu: Amara e painea emigrantului; Continut: ...si mai vin unii pe forum ca ce bine e,ca ce civilizatie,ca o fi ,ca o pati,vai de voi ,plangeti din nimic si nu recunoasteti ...
Si de aici incepe circul.
Si cam asa se intampla aproape la fiecare articol cu combinatia roman+America in titlu. Daca citesti comentariile te ingrozesti si stai sa te intrebi ca de unde atata ura la noi, la romani!

Asa ceva nu exista! 2

Citeam (si am vazut video) la Georgiana pe blog despre tipa care a parcat masina pe trotuar blocand, totodata, intrarea intr-o banca din Timisoara.
De fapt, nu a blocat neaparat intrarea cat iesirea din institutie! Ca nu au mai putut sarmanii clienti ai bancii sa iasa de acolo pana cand duduia nu a revenit de la cumparaturi dupa aproape 2 (doua!) ore!
Si, in tot acest timp, politaii se uitau ca la poarta noua in loc sa-i ridice aleia masina fara nici un comentariu!
Dar cum sa ridice o masina al carui proprietar poate fi un mare smecher sau progenitura de-a lui?! Asa, mai bine au asteptat degeaba si au dojenit-o un pic pe fatuca respectiva.
No, mie asa ceva imi provoaca o mica revolta interioara si ma face sa injur...nici nu stiu exact pe cine...dar imi vine sa injur si sa urlu!
Fara a face eu pe ala care sta in America si acum uita de unde a plecat (nu uit, dar la faze dintr-astea ma bucur ca stau in Virginia aia cu multe reguli) dar asta deja nu mai tine de saracia tarii, de unguri, de evrei, de comunismul care ne-a spalat creierii si ne-a luat mintile, de politica, de lipsa rezultatelor Nationalei, de sistemul ticalosit, de conspiratia mondiala sau mai stiu eu ce...
Asa ceva, nu se poate, dom'le! Habar n-am ce s-ar intampla daca faza respectiva s-ar fi petrecut undeva in alta tara, dar ceva se intampla! Sper...
Pe unii poate chiar o sa-i distreze treaba asta dar, parerea mea, nu e deloc normal ce se intampla!
No, ca iar m-am racorit...

Poze pentru mama

Multumim lui Florin pentru poze!
L-am lasat sa-si incerce aparatul nou pe noi...

Subiecte tabu in America

Deci, in America eu cred ca urmatoarele subiecte sunt cam tabu, adica nu e bine sa fi foarte opiniant despre ele. Nici macar cand e de bine, pentru ca se poate interpreta!
Asa, in ordinea numerelor de pe tricou astea ar fi subiectele despre care e mai bine sa stai uneori in banca ta cand le dezbati in public.
Normal, numarul unu sunt afro-americanii...daca nu ai culoarea potrivita (adica de la ciocolatiu in sus) nici sa nu te gandesti sa faci comentarii de orice fel pe aceasta tema. Are efect garantat daca vrei scandal;
al doilea subiect de care nu te legi este armata americana, aici oricum ai da-o nu o nimeresti, asa ca treci mai departe si admiri uniforma si respecti ca nenea (sau tanti) ala se ia la tranta cu teroristii si teroristele si de departe si din batatura;
pe podium eu as mai pune femeile si barbatii obezi; de astia chiar iti vine sa zici si sa te uiti, dar chiar nu e frumos sa faci una ca asta. Tii in tine si te rogi ca nevasta sau tu personal sa va mentineti in categorii normale, ca dupa aia se aplica rade ciob de oala sparta, pai nu?
De istoria americana te poti lega, dar sa o faci frumos, sa zici ca s-au facut si greseli dar e istoria noastra si ne mandrim cu ea in plan extern si uneori mai punem capu' in pamant pe plan local. Sau nu plecam capul si ne arboram demni mandrul steag al Confederatiei si ne schimbam numele in John Rednekescu si stam linistiti in colt in speranta ca va trece. Bineinteles, daca esti suficient de idiot sa zici ca atentatele din 9/11 sunt ok, atunci nu mai stiu ce sa zic! Eventual, ca nu-mi place cum gandesti...
De masinile americane ne putem lua, unii zic ca sunt ok si noi zicem ca daca ei zic, asa o fi. Si ne urcam in masina japoneza proprietate personala si o lasam cum am stabilit...
De mancarea americana iarasi ne putem lua cand stim despre ce vorbim, asa, din auzite, eu recomand sa nu ne ambalam degeaba nefiind documentati pe domeniu. Aici excludem McDonaldsu', ca asta e deja globalizare negativa...Dar recomad calduros discutiile despre restaurante, in general! Daca esti cu cineva si nu ai un subiect de conversatie (si cauti unu') atunci zici respectivului "si unde ai mai mancat recent?" si dupa patru ore de discutii o sa va dati seama ca ati vorbit destul de multe. Deci, subiectul restaurant este de tinut minte, merge oricand, cu oricine si oriunde!
Ca femeile is urate iarasi nu m-as aventura a deschide o discutie. Sunt de toate felurile si mixajele posibile, trebuie sa vezi la fata locului ca sa iti dai cu parerea.
Despre dintii americani...hm, cat de mult ii urati unii din voi pe acesti americani, sa stiti ca nu exista argument care sa ma faca sa cred ca ii au nasoi. Aici daca vorbim, ca natiune zic, chiar suntem ridicoli daca facem comparatii! Asa ceva nu exista...
Despre drumuri si infrastructura, in general, se poate discuta fara sa ranesti sentimentele nimanui. Noi mai ne bucuram cand vedem o groapa, doua, zece in marile orase americane si ne vine a plange cand ne gandim la drumurile pe care le-am lasat acasa. Si asta nu pentru ca ne-ar fi dor de ele! Da' normal, vor exista chiar destui rezidenti de pe meleaguri americane care sa gaseasca nod in papura si la drumuri, dar eu zic cum stiu ca zicea un vecin: bai, baieti, stati jos... ca sunteti ridicoli! Eu nu cred ca e ridicol nimeni daca isi da cu parerea, eu sunt ridicol ca mai citez din vecini!
Despre cultura si vechimea Americii eu zic ca se poate discuta cu argumente si contraargumente, depinde cum se pune chestiunea. Dar si aici as pune la fel problema: inainte de a se comenta, recomand o documentare la fata locului, tot pentru a nu lasa pe vecinu' sa-si dea cu parerea!
Ca America e urata si nu are manastirile din Bucovina nu vreau sa comentez. Eu nu am fost inca in Bucovina asa ca nu stiu ce sa zic... Dar se poate discuta lejer pe tema asta fara a rani sentimentele nimanui. Mai ales daca interlocutorul este un canadian atunci sunt sanse mari sa se ajunga la concluzia ca nu e cea mai frumoasa tara America! Nici macar cea mai mare! Si nici cea mai racoroasa, macar! Dar vor fi de acord ca sunt multi asiatici si aici, si acolo...
De infractionalitatea americana se poate vorbi fara nici o grija! Da, eu cred ca exista infractionalitate la greu in America si da, eu cred ca multi care nu au fost vreodata aici (acolo?) habar nu au ce e aia! Adica? Aia care te impusca si te jefuiesc pe strada se cam stiu unde sunt si daca NU TE DUCI ACOLO nu ar trebui sa ai probleme mai mari decat in Elvetia. Normal, ca se pot intampla nenorociri si in cel mai sigur loc, dar nu e o regula, este o exceptie! Cine nu ma crede sa vina sa vada la fata locului daca e asa sau nu...
Despre zgarie norii americani se poate vorbi la infinit...eu nu i-am prea vazut in afara marilor orase (si acolo sunt cam in "centru", in rest nu prea, desi aici ma pot insela)! Ma pacalisera filmele alea, mama lor...Ma gandeam ca numa' zgarie nori peste zgarie nori o sa vad inca din avion! Si nici urma de ei in sudul Virginiei! Si in 90% din America...
Banii care se castiga in America ar putea fi un subiect mai delicat de discutat, dar aici depinde... Oficial, nimeni nu stie salariul tau. Neoficial, cam stie toata compania unde lucrezi, cativa apropiati si o gramada de curiosi insistenti! Dar asta depinde de la caz la caz...
Imigrantii (in special cei "ilegali") nu sunt subiect tabu! Multi ti-ar zice raspicat, in fata, parerea lor despre ei. Asa ca, mai bine a nu se aduce in discutie daca nu vrei ca sangele tricolor sa nu se incalzeasca in artera...
Scoala si sistemul medical american nu este deloc subiect tabu! Se bucura lumea cand il aduci in discutie ca sunt destule de zis si de scoala si de spitale.Si de mama lor... Mai mult de rau cand nu faci parte din el si de foarte bine cand faci parte din sistemul respectiv. Deci, adevarul e la mijloc...Ca sa nu zic ca astea doua pot fi uneori frustrante sau propulsatoare, depinde cum vrei si poti sa o iei...
Justitia americana nici nu se aduce in discutie, se pare ca nu i-au gasit astia leac: chiar e oarba si sper sa ramana asa!
Politica americana este ca fotbalul la romani. Toata lumea stie si cunoaste... Nimic special, politica e curva oriunde, nu am inventat noi gaura la ac. Dar parca e mai eleganta la americani putin, prin partile mai esentiale... Si se discuta interesant politica asta. Se pot scrie si carti despre ea. Si chiar se scriu si se citesc...
Normal, sportul american este un subiect larg si recomandabil de discutie. Mai ales pentru aia care si-l inteleg... Eu personal, mai degraba discut politica decat de sporturile lor neaose. Cat de mult mi-ar place mie America dar nu le gust sporturile. Dar, in adancul sufletului meu, eu chiar cred ca sunt interesante. Sper...
Se mai poate discuta despre filme, emisiuni tv, presa, masini straine, bancuri cu politisti, moartea lui Michel, cum va schimba Obama lumea, pro choice, homosexuali pe toate gardurile, incalzirea globala, razboi si pace, ce tare e tipa aia, ce buna e inghetata Polar, filozofie, tendinte in moda australiana si multe altele dar ati retinut ca nu e bine sa te iei de negrii, ok?

LATER EDIT: Ca ma luai cu vorba si uitai ce este cel mai tabu in America! Asta daca vrei sa-ti fie bine... Da, este vorba de religie, chestie complexa si generatoare de muuuuulte discutii inutile si fara finalizare (finalitate?). Deci, nu, nu discutati religie in contradictoriu in America daca sunteti nesiguri de unele chestiuni! America este o tara a libertatilor religioase asa ca e mai bine sa ne tinem ortodoxismul in frau, ca este pentru toata lumea. Parerea mea...

Voi ce subiecte credeti ca sunt tabu in America? Si de ce?

American scuter

Una din primele imagini vazute cu noii ochi...precizez ca eu conduceam, poza neffind facuta de mine...dar imaginea ramane!
No, acum dupa ce mi-am clatit ochii noi cu bucatica asta astept si vremuri mai bune...
Haios scuterul ala, nu?

Aragaz cu patru ochi

Cand eram in clasa intai invatatoarea si-a dat seama ca nu vad bine si m-a luat de manuta si m-a dus la ai mei acasa si de atunci am purtat ochelari.
De 24 de ani ma trezesc si ma culc vazand viata prin prisma ochelarilor!

Primii ani de purtat ochelari au fost destul de grei, pentru ca mai rai decat copiii rai nu stiu cine poate fi! Mi-am format mana si mi-am spart multe perechi de ochelari incercand sa-mi apar onoarea de ochelarist! Si, as vrea sa cred, ca am si reusit pentru ca nu am mai avut dupa aceea mari probleme cu poreclele: daca la inceput eram "argaz cu patru ochi" sau "chioru" am ajuns la stadiul de "Ius", fara a mai fi pomenit micul meu defect. Precizez ca nu am fost niciodata chior, eventual orb...ca eu aveam miopie cu astigmatism, nu strabism. Asta asa, pentru cei care nu stiu diferenta...

Primele amintiri legate de ochelari le am inca de la inceputul purtarii lor; stiu ca ii spargeam regulat la fotbal si mai tin minte cat de greu era pentru ai mei sa-mi faca rapid o pereche noua. Trebuia sa asteptam saptamani, drumuri la Targu Mures si frustrari ca nu vedeam bine. Da, s-ar putea pune intrebarea ca de ce nu aveam o pereche de rezerva, dar nu am raspuns la ea...
Neplaceri veneau, mai ales, cand trebuia sa merg la vreo piscina, rau, lac, mare, etc. ...atunci eram cel mai nefericit ca nu puteam inota si sa si vad la mal ce se intampla (nu, nu imi batea vederea mai mult de o jumate de metru...am luat-o inca de la inceput cu minus mult la dioptrii).
Bineinteles, visul meu de a ma face fotbalist (sau macar sportiv) s-a naruit rapid din aceleasi cauze de vedere slaba si de intrat transpiratia in ochelari cand jucam tenis...
Am spart zeci de perechi de ochelari extrem de scumpe si greu de facut in copilarie, dar singura pereche de care imi amintesc ca mi-a fost sparta de catre cineva intentionat a fost in clasa a opta. Sandel il chema pe tipul care mi-a zis ca o sa-mi ia ochelarii de pe nas si o sa calce pe ei. Asa a si facut, de altfel, si sunt convins ca-si aminteste noapte petrecuta in spital si sangele care ii iesea din toate orificiile capului (nas, ochi, urechi). A fost momentul meu de salbaticie si de aparare in fata raului suprem. Da, eu intotdeuna am zis ca nenorocirea cea mai mare este sa nu vezi. Cei care au ochelari cu dioptrii marete stiu despre ce vorbesc, ceilalti sa fie fericiti ca nu stiu ce e aia.
Au trecut anii si incepeam sa vad prin ochelarii mei groaznic de grosi (na, funduri de borcan pentru cei care indragesc expresia asta...eu o urasc si pe expresie si pe cei care indrazneau sa zica asta de "ochii" mei) frumusetile feminine si, cu acelasi prilej, complexul de ochelarist in relatia cu o fata. Poate era doar in capul meu, poate unele chiar nu vroiau sa aiba de a face cu ochelaristul de mine.
Dar a trecut si asta odata cu apartia ochelarilor mai cizelati, mai finuti, mai aratosi! Tinerii din ziua de azi...suna ciudat sa zic eu asta, ca inca nu-s batran, dar am prins si vremuri de glorie intre ale ochelarilor...nu stiu ei ce insemnau ochelarii din anii '80, plasticul ala groaznic (rama ochelarilor) care se matuia dupa cateva purtari, lentile de sticla groase, incredibil de scumpe si grele, oferta limitata (in special pentru lentile speciale, asa cum erau ale mele), chiar si atitudinea unor prieteni, neamuri, cunoastinte sau necunoscuti de pe strada. Un om cu ochelari permanenti de vedere era un om cu handicap, iar handicapatii nu erau intotdeuna acceptati in societate. Aici exagerez, dar eu asa percepeam uneori acest aspect. Plus ca ochelaristul copil se diferenteaza decisiv de ochelaristul adult... Bineinteles, cat de avansata era tehnologia opticienilor de la inceputul anilor '90, lentilele mele tot suficient de groase ramaneau...
Dar, surpriza, incepusera sa ma placa fetele si imi trecuse si complexul de inferioritate! Chiar imi trecuse, de acum niciodata nu ma mai gandeam sa renunt la ochelari, erau parte din mine si ma simteam confortabil si cu ei si cu mine. De fotbal, inot si locuri de pus ochelarii cand dormeam in cort incepeam sa uit...
Tin minte mica avere pe care o dadusem pe o pereche de ochelari Cacharel facuti la Cluj si cat de cocos ma simteam cand ieseam afara din casa; de acum lumea era a mea!
Si a fost, pana cand m-am dus acum cateva saptamani la un control de ochi si doctorul mi-a recomandat o interventie chirurgicala (iLasik) prin care sa-mi fie corectata miopia si astigmatismul meu legendar care reincepusera sa avanseze!
Si ieri m-a operat nenea doctor Colleman din Williamsburg si acum pot scrie fara ochelari, am condus fara ochelari, am vazut deja un pic de America fara ochelari, nu-mi mai duc degetul la nas ca sa-mi ridic ochelarii, nu o mai trezesc dimineata pe Maria ca sa-mi spuna cat e ceasul, ma pot duce la piscina fara grija ca unde imi pun ochelarii ca sa nu calce careva pe ei, voi putea purta ochelari de soare gen aviator, chiar si la un meci de fotbal as indrazni sa visez prin care sa iau o minge in plina figura si sa pot zambi dupa aia fara grija ca mi s-au spart ochelarii. Si or mai fi chestii pe care le voi descoperi treptat.
Da, 24 de ani am purtat ochelari de cand ma ridicam din pat pana mergeam la culcare, ieri aveam dipotriile minus 8 si azi am condus si vad fara ochelari! Nu e medicina asta un miracol?
O sa raman intodeauna recunoscator tuturor ochelarilor mei (in special perechea aia Cacharel) si o sa fiu intodeuna mandru ca sunt un aragaz cu patru ochi!
Si, in mod clar, celor cu ochelari, subtiri sau grosi, de vedere sau de distanta, tineri sau batrani le zic sa stea cu capul sus si sa nu le fie rusine de ochelarii lor! Ei fac parte din personalitatea lor si sunt un mijloc de depistare si testare a prietenilor, iubitelor, amicilor, apropiatilor. Adica, daca pe unii ii duce capul sa comenteze de ochielarismul nostru atunci sa fie ei sanatosi.
Si da, recomand operatia celor care o doresc sau le este indicata in tratarea bolii lor, se zice ca iti poate schimba viata.
Eu i-am si zis doctorului ieri, dupa operatie: "Doctor, you changed my wife"...ca eram emotionat si mi-a iesit wife in loc de life. Nevasta nu mi-a schimbat-o, ea m-a vazut si inainte fara ochelari.
Unii mi-au zis ca de abia asteapta sa ma vada fara ochelari. Eu le-am raspuns ca asta e usor, doar mi-i dau jos si gata, ma pot vedea fara ochelari. Problema e sa-i vad eu pe ei cand nu am ochelarii pe nas...

Asa ca, ochelaristi din toate tarile, uniti-va!


PS Multumesc doctorului Colleman si echipei lui, lui Maria ca a stat (si) ieri langa mine si mi-a bagat picaturi din ora in ora in ochi, lui Florin pentru ca m-a convins indirect sa-mi fac operatia si tutuor celor care s-au gandit la mine.

Traiesc!

Operatia a decurs fara probleme si eu ma simt foarte bine.
Multumesc celor care s-au gandit la mine!
Revin cu detalii dupa perioada de odihna.

Alt picnic

Am fost la focuri de artificii (asa si asa) de 4 iulie; am fost la picnic romanesc pe ploaie duminica...organizat de mine...intelegi, aici ploua o singura zi pe vara si aia s-a intamplat exact duminica...inainte si dupa numai zile super faine au fost, sunt si vor fi, sunt convins! Numa' ieri trebuia sa ploua?! Uf, ca m-am suparat un pic ca se duce pe rapa "organizarea" mea si ca nu mai mancam micii aia facuti la mare arta de de catre autorul acestor aberatii (miel, vita, porc, condimente, lasat in frigider peste noapte, tot tacamul).
Dar nu s-a dus nimic de rapa, dimpotriva, picnicul s-a tinut, am stat tot timpul sub shelter si am tinut o umbrela de plaja deasupra gratarelor pana au fost gata. Ne-am adunat cam 30 de romani verzi din Hampton Roads, ne-am simtit foarte bine si de data asta! Deci, se poate.

Seara nu ni s-a mai prelungit (cum era planuit) cu un concert Aerosmith in Virginia Beach pentru ca celebra trupa si-a reprogramat in ultimul moment prestatia din cauza de accidentare a unui membru. Probabil junghiurile batranetii... Si cat mai asteptam eu sa ascult Dream on (dati click pentru ascultare) live! Asta este, se mai intampla...
Si gata cu distractia pe o perioada...sper ca foarte scurta...pentru ca maine se intampla o intamplare! Asa ca, daca vreti sa-mi tineti pumnii marti pe la ora 9 in Williamsburg ( ora 16 in Sibiu) as aprecia gestul!
Ne vedem un pic mai incolo.

PS Eu nu am facut poze la picnicul asta, dar altii au blitzuit printre norii aia, poate o sa pun poze de acolo dupa ce le primesc. Pana atunci, pun o poza veche de vreun an cu mine, ca sa nu ma uite chiar de tot ai nostri...

have a good fourth!

Este 4 iulie, Independence Day, ziua nationala a Statelor Unite ale Americii!
Baieti pragmatici si la faza asta americanii...au pus sarbatoarea in miez de vara, ca majoritatea tarilor intregi la minte! Ca sa nu le inghete fundul cand se uita la artificii si frig hamburgeru' sau hot dogu'...
Pe scurt, este zi de gratare, rauri de bere, tricouri cu steagul Americii imprimat din orice pozitie, prajituri in trei culori (rosu, alb, albastru), steaguri la poarta si pe stalpi, focuri [scumpe si spectaculoase] de artificii, oferte speciale, chinezi, hispanici, evrei, rednecksi, estern-europeans, africani si alte natii mandre ca-s americani din mosi stramosi.
Cine isi aminteste ce s-o mai fi intamplat si in 4 iulie 1776! Sincer, nu mare lucru...

Eu mi-am pus pe unu' in cap cand i-am zis ca nu le sufar pe surorile Williams (tenismencele) si ca nu-mi plac focurile de artificii. Aproape ca m-a trimis inapoi acasa, ca le desconsider valorile, tare rosu era la fata respectivul! Si nici macar nu pomenisem ca baseball-ul e sport de toata jena...
Ce sa-i fi raspuns? Ca eu, de fapt, chiar iubesc America si ca respect valorile ei dar ca surorile Sister nu au legatura cu gara din Beclean?!
Nu i-am spus nimic. Cel putin nu in engleza...
Deci, asa cum mi-a urat azi cineva: have a good fourth!

Evreii, criza si ardelenii

Era odata ca niciodata...na, ca nu scriu eu basme, va zic cum s-a intamplat cu adevarat! Nu ca unele basme nu ar fi reale. Sau era ca realitatea bate basmele?! Deci, sa revenim, ca nu despre teoria basmului vreau sa scriu. O sa scriu o chestie legata de criza. Sper ca mai este la moda acest subiect, acum ca Michel Jackson este unicul subiect de actualitate!

Noi cand am venit in America habar nu aveam la ce ne puteam astepta din punct de vedere al joburilor. De experienta mea cu munca am scris relativ recent. Acum scriu de cea a Mariei, ca s-ar putea sa fie interesant de citit.

Zic de la inceput cum vad eu lucrurile: cand vii in America ca emigrant cu actele in regula trebuie sa te astepti nici la ce e mai rau, dar nici la ce e mai bun! Adica, sa nu te astepti la mai nimic pentru inceput...
Asta e o chestie de care mereu uit: cum a fost cand am ajuns aici, cum e sa-ti cauti de lucru in necunoscutul Americii, cum sa-ti faci resumeul (cv-ul), ce cuvinte si fraze sa folosesti la interviu, unde sa cauti, ce sa cauti, pe cati bani sa te vinzi si, poate esential, lipsa de curaj in folosirea limbii engleze. Eram tare nesiguri pe noi cand era sa scoatem pe gura cateva fraze mai de Doamne ajuta! Dar am prins repede curaj cand ne-am uitat in jurul nostru si ne-am dat seama ca nu e chiar atat de rau pe cat credeam...
Dar e ciudata senzatia ca ai aterizat in America si iti trebuie un loc de munca ca sa manace si gura ta ceva si sa platesti chiria! Cum am mai zis: noi am avut marele noroc sa fim cazati si hraniti gratis pana la noi ordine de catre niste oameni deosebiti. Dar asta nu a insemnat ca noi nu vroiam sa ne luam zborul cat mai rapid posibil. Eu m-am miscat mai greu, insa Maria si-a gasit un job dupa o luna de la sosirea noastra. A durat atat de mult (la mine aproape 2) pentru ca am fost sfatuiti sa asteptam pana ne gasim un job "in domeniu"!
Rahat, dupa ce ne-am prins noi intr-un final ca daca asteptam doar "dupa domeniu" nu avem un ban in buzunar am bagat carbuni si am zis ca trebuie sa lucram urgent! Da' urgent, ma intelegi?!

Am rupt ziarele si internetul, am batut la porti (inclusiv la o ghereta care vindea inghetata...acum, ca sa fiu sincer, oarecum cu burta plina imi vine sa zambesc cand ma gandesc la asta...nu ne-au primit nici aia macar, ca de, noi ne puneam toata experienta de la mama de acasa pe application si cica eram prea calificati sa punem inghetata in cornet).
Hai ca mai ma abat un pic de la ce vreau si nu mai ajung sa spun: aveam eu un sentiment acut ca cei de acasa (nu toti) asteptau sa avem inca de la inceput un job super maret, cel putin ceva mare la primarie sau macar un functionar cu program super bun!
Aici o iei de la inceput, de la zero, nu cunosti pe nimeni, nu te cunoaste nimeni, scoala si experienta iti este si nu iti este recunoscuta, dar in mod clar ajuta mult! Tot ce poti e sa demonstrezi ca esti serios si dupa aia vezi tu care-i treaba. Probabil sunt destui care au un plan facut de acasa, noi nu... Si or fi destui care au planul facut de acasa si resimt (ca sa nu zic ca-s izbiti) ca teoria difera putin de practica.
Da, hai ca aberez si o sa scriu pe scurt...

Maria dupa vreo luna de cautat diverse joburi (de la asistent social, receptionera la spitale, vanzatoare de inghetata) a vorbit cu Lavinia daca nu angajeaza la ea la magazin. Nu angajau acolo, dar sefa ei stia pe alta sefa de magazin care avea nevoie de cineva si asa a inceput munca Mariei la Tahari. Dupa cateva luni au promovat-o la marele statut de purtator de cheie (keyholder...adica o persoana care are mai multe responsabilitati decat un sales assistent) si, tot atunci, incepuse sa-si caute un post in asistenta sociala americana.
Dar de aici treburile se complica: managerul adjunct isi daduse demisia din motive personale iar store managerul se plictisise de retail si a zis ca vrea sa stea mai mult acasa, ca partenerul face destui bani si nu-i mai trebe si banii lu' Tahari si ca ea o propune pe Maria la conducerea reprezentantei Tahari din Williamsburg!
Pentru cine nu stie: Elli Tahari este o marca celebra de haine de femei, super scumpe, calitatea extra a hainelor, pantofilor si accesorilor, Tahari este familie de evrei plini de bani, zgarciti dar corecti.
Dar, chiar in ziua cand si-a dat sefa Mariei demisia asta a aflat ca nepotica ei de 4 ani are cancer in faza avansata la plamani si ca vor avea nevoie de cat mai multi bani pentru tratament! Normal, Maria a inteles lucrul asta si a ramas sa-si vada de cautarile ei mai departe. Dar, ca exista un dar, sefa ei isi trimisese demisia impreuna cu o scrisoare in care ii acuza pe evrei de una alta, ca au facut si ca au dres si ca isi baga picioarele in buticul si faima lor! Aia si-au trimis urgent din New Jersey managerul operational la Williamsburg si i-a zis tipei ca demisia i-a fost acceptata si ca-i ureaza succes. Ea a zis ca s-a razgandit intre timp si ala i-a raspuns scurt: we have a bussines to run si ca-i pare rau de situatia fetei dar nu o mai vor in companie! Si ca din momentul ala Maria (bineinteles ca avusese loc un interviu de doua ore inainte) este the big boss!
Numai in sufletul Mariei sa nu fi fost atunci, noi eram (si suntem) prieteni cu Marie (sefa ei), o cunosteam pe fetita, habar nu aveam ce sa facem!
Marie a venit la Maria si i-a spus sa accepte postul ca daca nu-l ia ea o sa aduca ei pe altcineva si ar fi pacat sa piarda sansa asta unica. Si a acceptat postul, am ramas in relatii foarte bune cu sefa ei, sotul ei face bani buni in continuare si, cel mai important, fetita (Savannah) a raspuns bine la tratament si de o jumatate de an este cancer free! Adica s-a vindecat total, spre marea bucurie a tuturor celor care o cunoastem!
Si totul a fost bine si frumos pana a inceput sa adie Criza! Deja treaba incepea sa se strice, hainele de lux se cumparau tot mai rar, vanzarile scadeau dramatic si nori negrii se adunau la rasarit!
Si inevitabilul s-a produs. Inainte de Paste au sunat de la main office ca sa dea vestea cea rea: inchidem majoritatea reprezentantelor Tahari! Cand? Luni! Care luni? Peste 7 zile!
Deci preaviz de o saptamana, in plina criza economica, na, ca am pus-o! Noroc ca nu luasem casa, chestii, scocoteli si mai era si somajul!
Da, Maria a fost somera pentru o luna in America! Si sa zic ca nu ne-a lovit in mod direct criza?

De "bucurie" am devansat vacanta demult planuita, mi-am luat si eu concediu si am plecat o saptamana la Niagara, New York, etc.
La revenire au inceput cautarile de job. Zeci de cv-uri trimise, scrisori de raspuns prin care ne anuntau cu pareri de rau ca postrile au fost ocupate, lasa o aplicatie si apoi te sunam noi la Pastele Cailor, chestii clasice, nesurprinzatoare.
Banii de la somaj erau decenti, dar nu erau o solutie decat pe termen scurt. Apropo de somaj, aici iti dau 80% din veniturile pe ultimul an timp de 9 luni...sper sa nu ma insel si sa induc lumea in eroare! Dar nu asta era scopul nostru in America, nu ajutorul de somaj e solutia!
A fost Maria pe la cateva interviuri interesante, dar ne-am riscat un pic si am stabilit sa nu accepte chiar orice job. De exemplu, i-a fost oferit un super job, pe placul celor de acasa, fonctie buna, orar de bugetar, project manager se numea postul...la American Corps, perfect, pe domeniu! Dar cand a venit vorba de salariu Maria a zis ca se mai gandeste.
A mai avut ceva oferte dar nu prea atragatoare. Si a zis ca daca tot are experienta in retail sa se reintoarca acolo. Nu e deloc placut sa-ti pierzi jobul, cu atat mai mult in perioada asta, de ce sa mint. E chiar nasol, de altfel!
Din fericire, dupa o luna de somaj si-a gasit job, la Lacoste, aceiasi pozitie ca la Tahari, acelasi salariu, orar mai bun, beneficii mai bune dar colegi de munca total altfel decat cei de la vechiul loc de munca. Dar pe vremurile astea te mai uiti la detalii?!

Si inca o chestie interesanta, cred eu. Tipul care o angajase plecase intre timp de la Tahari...demn de mentionat ca recomandarea lui a fost decisiva in angajarea ei la Lacoste...foarte importante recomandarile aici, a nu se confunda cu pilele, sunt total diferite...si la inchiderea magazinului si-a trimis-o Tahari pe cumnata-sa, care preluase postul de manager operational de la nenea ala. O scorpie tipa, habar nu are de afaceri, dar na, e familie si asta e suficient uneori! Eram si eu pe acolo cand a intrat in magazin si i-am spus Mariei: asta-i romanca!
Maica-sa este evreica din Iasi, ea este o cetateanca din New Jersey. Sa fie sanatoasa...

probleme tehnice

Habar n-am de ce dar de cateva saptamani nu ma lasa domnul calculator/blogger/wordpress/antivisrusul sau maistiueucine sa postez unele comentarii pe diverse bloguri si (cica) nici nu primesc unele comentarii lansate catre blogu' asta!
O fi de la ei...