Georgia in my mind

Nu stiu altii cum sunt dar eu, departe fiind de tara natala (Doamne multam?!), cred ca inmormantarile, botezurile, nuntile, zilele de nastere, revelioanele, divorturile, craciunurile, pastile, mirosurile, rusaliile si toti sfintii ion din calendarul crestin ortodox, imaginile, gusturile, alegerile si, desigur, coca cola sunt total diferite!
Ne trezim si citim mesaje off-line ca a murit bunicu, serbam revelionul un pic mai incolo, alegem presedintele fostei noastre tari la spartul targului, unii acolo plang si noi dormim oarecum linistiti, unii acolo se distreaza si noi suntem inca la munca, unii danseaza acolo la petreceri si noi jucam bowling cu Mike, auzim de prieteni dragi ca sunt bolnavi sau norocosi si noi mancam pe la vreun chinez sau mexican.
Acasa in Romania se poarta doliu si cearcane groase si eu trebuie sa dau explicatii peste explicatii acasa in America ca de ce nu m-am barberit de patru zile; au inteles, pana la urma, baietii traditia noastra de a purta barba la moartea cuiva drag, sunt intelegatori cateodata americanii astia dar recomanda sa nu se mai intample si data viitoare.
Lui Bob, ditamai omul de 55 de ani si prieten bun si cinstit, i-au gasit o tumoare urata la o mana, a ramas fara serviciu si maica-sa a facut un atac cerebral, insotit de o cazatura care i-a dizlocat femeii umarul sau soldul (cine mai stie). Si toate astea i s-au intamplat in aceiasi zi in care seara am iesit la un fabulos restaurant marinaresc cu el si cu sotia lui. Cum zicea el: viata merge inainte si noi trebuie sa mancam ceva bun, pentru ca ne e foame si daca stam sa ne plangem de mila nici nu rezolvam nimic si ne va durea si burta de la foame.
Poimaine plecam intr-o mini-vacanta in Carolina de Sud si Georgia (partea de coasta...daca stiti ponturi de calatorie de pe acolo va rog frumos sa mi le ziceti si mie).
Mergem ca sa vedem niste faruri si sa mai uitam de una alta, ca sa evitam zapada care se anunta sambata in Virginia si ca sa mai petrec un timp de calitate cu Maria.

Terbea Pompei, 1926 - 2010

Urasc cand ma trezesc dimineata si imi verific casuta postala si citesc "ciao, a murit tata Peiu simbata noaptea la ora 0. marti il inmorminteaza Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace"!
Urlu si plang de ciuda ca a murit bunicu-meu, poate persoana cea mai draga din toata familia mea.
Nu zic ca sa ma aflu in treaba ca a fost un om bun si deosebit. Nu, scriu asta pentru ca nu cred ca exista cineva care sa zica altfel de el.
A plecat in locuri mai bune fara a-mi mai spune povestea aia cu maru' domnesc, poveste pe care mi-o zicea cand eram mic si el adormea in timp ce mi-o zicea si eu il trezeam ca sa o continue. Nu imi mai amintesc deloc povestea - nici el nu si-o mai amintea prea bine in tomana cand am fost sa-l vad- a incercat sa o zica dar si-a cerut scuze ca l-a lasat memoria.
Imi amintesc si cum ma legana in nelipsita lui şurţă (şorţ), imi amintesc si cum l-a surprins mama Ioaie fumand dupa casa si privirea lui spasita in fata ei, imi amintesc si cum bunica-mea a plecat la bai si a inchis pivnita si el a spart gemuletul si cu un pai improvizat, lung de doi metri, a reusit sa termine un butoi de vin in doua saptamani.
Imi mai amintesc si cum manca el pentru ca trebuie sa o facem si pe asta (vorba lui, dupa o masa copioasa: am mai scapat inca o data), imi mai amintesc si discutiile cu el pe teme politice si fotbalistice (el mare fan CCA/Steaua, eu dinamovist), era un pesimist incurabil, placut de catre toti copiii din sat si apreciat de toata lumea, maghiari si romani deopotriva. Adoram sa-i ascult povestile si imi pare tare rau ca nu am gasit vreun instrument de inregistrare ca sa ma mai pot bucura de vocea lui si altadata.
Si-a ingropat parintii si bunicii, a condus pe ultimul drum 11 frati si surori, s-a bucurat de o sotie, doi copii si trei nepoti care il vor plange, a fost om de baza pentru comunitatea din satul lui si a lasat in urma o gramada de regrete si povesti neterminate.
Tata Peiu, dormi in pace si o sa te port intotdeauna in inima mea si te rog sa ma ierti daca ti-am gresit cu ceva si ca nu o sa pot fi prezent in persoana la capataiul tau.

Dracula is dead

Azi am fost la biblioteca ca sa mai pierd vremea cu folos (sic!). Si asta pentru ca mama natura nu e prea darnica si ne tine prin jurul casei din cauze de frig si ploi.

Si daca tot eram acolo (apropo, mama, mama...ce biblioteci au americanii nostri...minune, dom'le) am zis sa citesc ceva. Si am citit: ziare online!
Am vrut sa iau si o carte pentru acasa si nu stiam la ce sa ma uit. Am pus ochii pe o biografie de-a lui Mark Twain si am dat sa o iau cand am vazut, la loc de cinste (cartea saptamanii), niste culori pe coperta unei carti lucioase care m-au facut sa tresar: rosu, galben si albastru.
Cartea cu coperta tricolora se numeste " DRACULA IS DEAD" si este scrisa de fostul ambasador american in Romania, Jim Rosapepe si sotia lui, Sheilah Kast. Nu am apucat inca sa citesc deloc din ea dar am imprumutat-o si poate o sa mai zic de ea daca imi pare ceva de zis. Daca nu, nu.

Si daca tot am vorbit de carti (tot mai rar le citesc, 'tu-i) ar fi frumos sa raspund cu drag la leapsa trimisa de Lady Io, pe care eu o respect foarte mult.
Deci, pe cai ca se filmeaza:

1.Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Chiar semne de carte in adevaratul sens al cuvantului nu cred ca mai avem prin casa...folosesc vreo bucata de hartie aflata la indemana. Da' macar nu indoi paginile, asta fara a ma deranja in mod special cand o fac eu. Da' daca o fac altii pe cartile imprumate de la mine atunci nu-mi place.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta?

Am primit recent o carte de fotografie, adica cu poze: Castigatorii premiului Pulitzer intre o mie noua sute si ceva si anul 2008. Unele poze (cu tot cu textul care le insoteste) sunt remarcabile si te pun pe ganduri. De exemplu, cancelarul german in vizita la un lagar de concentrare si cu ochii plansi.

3. Citiţi în baie?
Citesc si in baie cu cea mai mare placere. Problema e ca folosesc baia mult mai des decat pun mana pe o carte.

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta?

Nu m-am gandit si probabil nici nu o sa ma gandesc.

Asta in afara de un album foto cu Williamsburg si imprejurimile.

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?

Eu aveam colectia in casa Povesti Nemuritoare, Jules Verne, inca una (nu-mi amintesc numele...stiu ca erau si Legendele Olimpului, Colt Alb si Sfarleaza cu fofeaza de Victor Ion Popa) si Biblioteca Pentru Toti pe vremuri. Acum am inteles ca au aparut in Romania cateva colectii insotite de diverse ziare. Sau ziare insotite de carti? Am o parere buna despre orice carte. Si am si optiunea de nu a o mai citi daca nu-mi place.

6. Care este cartea preferată?
La momentul asta cartea favorita este American Lighthouses!

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

Probabil mi-ar placea, dar m-as multumi sa citesc unele noi. Ca, din pacate, cu cat trec anii cu atat se imputineaza cartile pe care le citesc. Si imi pare rau.

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Nu m-ar interesa in mod special o astfel de intalnire dar daca m-as intalni i-as spune buna ziua. Stiu ca mi-a dat un tip, Paul de Romania, o carte de-a lui cu autograf. Si nici nu l-am intrebat nimic. De fapt, nici macar nu aveam o intalnire cu el. Doar m-a vazut intr-o sala si m-a intrebat daca nu doresc o carte de-a lui. Am zis ca da.

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?

Da, daca ma impresioneaza ceva eu imi impartasesc emotiile in stanga si in dreapta.

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?

Titlul si autorul uneori, recomandarile cunoscutilor virtuali sau reali, cicaleala nevestei, plictiseala, curiozitatea.

11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?

Unii ar zice ca Biblia dar eu cred ca nu ar trebui sa existe lecturi obligatorii.

12. Care este locul preferat pentru lectură?

Nu am loc preferat pentru lectura.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?

Nu prea pot citi o carte daca sunt mangaiat prin urechi de muzica.

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

Inca nu mi s-a intamplat. Dar sunt curios sa vad ce e si treaba asta. Pana la urma am supravietuit citind ziare in format electronic asa ca nu vad de ce nu m-as adapta si la cartile futuristice. Nu zic ca nu e important formatul dar continutul parca ar prima in ochii mei.

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?

Imprumutat, cumparat, oferit in dar. Merge oricum, nu sunt pretentios la asta.

16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?

O carte este un prieten, un monument si o institutie.

Poate sa fie si o mare prostie sau dezamagire. La fel ca orice institutie, de altfel.

Si cu astea fiind spuse am incalecat pe o sa si am terminat cu lepsele pe anul asta!
Nici nu le dau mai departe, nici nu le primesc.
Desigur, doar in caz de maxima exceptie.

Happy Martin Luther King Day!

Astazi este Martin Luther King Jr. Day in America.
Deci, va doresc sa aveti o zi a lui MLK fericita!
Si ca veni vorba...
Voi stiati ca in America anilor 2000 (2010 inclusiv) rasismul (din ambele parti) este in floare?
Nu, nu stiati? Nici eu nu am stiut asta inainte de a locui in sudul Virginiei.
Vreti exemple?
Nu le dau acum, dar sunt, credeti-ma pe cuvantul scris pe blogul asta. Am vazut la altii, ni s-a intamplat mie si Mariei, am citit in ziare si reviste si il percepem destul de evident in atmosfera.
Dar cat timp fiecare isi vede de treaba lui si ne ascundem gunoiul sub pres toata lumea este happy, mda...

Nu glumesc, chiar nu credeam ca rasismul este atat de prezent in societatea americana!
De altfel, nu stiam multe de spre America inainte de a fi rezident al ei. Sunt sincer: nu m-a interesat prea mult subiectul societate sau istorie americana pana acum vreo cativa ani, mai degraba m-au interesat filmele si muzica americana. Asta asa, ca sa stiti cu cine aveti de-a face...
Si da, nici zgarie nori nu sunt la tot pasul in America, nu va mai uitati atat de mult la filme ca realitatea difera putin, prin partile esentiale.
Sa mai zic si ca mancarea e buna in America, contrar a ceea ce cred o gramada de connationali de-ai mei? Da, e chiar foarte buna daca o manaci unde si de unde trebuie.

Credeti ca nu exista cartiere intregi total segregate? Exista, o gramada chiar.
Asta cel putin in statele sudiste, nu cunosc cum este in partea de vest a orasului Chicago, de exemplu...
Credeti ca neo-protestantii albi (in special sudisti sau din Mid West) ii plac pe negrii indiferent de religia lor? Na, eu nu cred ca-i plac.
Credeti ca o gramada de idioti (albi) nu fac scandal ca guvernul american se agita atat de mult sa-i ajute pe cei din Haiti? Eu cunosc cateva cazuri care il acuza pe Obama (sic!) ca-i ajuta pe negrii lui din Haiti si ca o face cu bani publici americani!!!!!!!!!!! Astea-s chestii pe care daca mi le-ar fi spus cineva (si nu le-as fi auzit eu) inclinam sa nu le cred.
Credeti ca nu sunt o gramada de afro-americani (ca daca le zic negrii sau mai stiu eu cum se poate interpreta) care iti arunca in fata argumentul suprem: it's because I'm black? O, da, unii ti-o zic direct in fata -cu o privire cinica- si multi pun capul in pamant cand aud asta. Cum ziceam, ni s-a spus aceasta fraza si mie si Mariei, dar in afara de tristete si revolta interioara nu am prea raspuns nimic. A, eu i-am zis de fapt: no, because you're stupid! Dar nu vreau sa mai zic ce s-a intamplat dupa aceea, ca a fost demult si am uitat.

O, da, America este divizata destul de mult: intre albi si negrii, intre nord si sud (mai degraba aia din sud au ceva cu aia din nord...nebuni uitati de istorie), intre numaistiueucare religie si alta, intre legali si ilegali, intre republicani si democrati (aici e destul de discutat, asa ca nu ar e rost sa incep subiectul...eu recunosc ca nu-mi place deloc de Palin, ca o chestie), intre avort sau neavort, intre americani (aici si negrii si albii sunt de aceiasi parere, imi pare) si mexicani (da, da, stiu...sunt hispanici), intre ecologisti si americanii verzi, posesori de F150 si or mai fi divizari pe care nu le-am remarcat sau pe care nu mi le amintesc.
Si cu toate aste fiecare isi vede cat de cat de treaba lui, fiecare are dreptul sa-si exprime optiunile (asta cat timp nu se leaga de populatia afro-americana, desigur) si poate ca ranile lor se vor vindeca vreodata.
Ca eu chiar nu am treaba si de obicei ii inteleg pe toti, la gramada.
Alteori, nu.

Daca as fi fost...

Probabil asta este prima leapsa la care raspund si nici nu stiu cum sa o iau: de bine sau de rau!
Deci. daca as fi fost:
- o luna: as fi fost luna mai;
- o zi a saptamanii: as fi fost o duminica pe ulita copilariei mele;
- o parte a zilei: as fi fost prima parte, cred;
- un animal marin: as fi fost rechin (as fi putut zice ca un casalot...ca stiam un banc bun...cu asta si cu o balena...dar nu-l zic);
- o directie: dreapta? stanga? sus? jos? inainte? inapoi? nu stiu sa raspund;
- o virtute: nu prea stiu ce inseamna termenul "virtute", ca sa fiu sincer! Dar raspund cu un da hotarat, ca poate nu se stie...
- o personalitate istorica: Abraham Lincoln, pentru ca are un memorial fain. Si cred ca nu degeaba i l-au inchinat baietii.
- o planeta: Pluto (pentru personajul omonim de desene animate);
- un lichid: apa, ca asta e baza pentru multe chestii. Apa din struguri, de exemplu.
- o pasare: cardinal, ca e pasarea ocrotita, n-ai nici o treaba, daca cineva iti face rau a pus-o. Si, in plus de asta, masculul cardinal e al naibii de rosu, sprinten si fain. E adevarat, unii ar putea interpreta ca seamana cu un fel de canar sau papagal.
- un tip de vreme: insorita, ca de aia imi place si luna mai: nici prea prea, nici foarte foarte.
- un instrument muzical: vioara;
- o emotie: pas;
- un sunet: trosc!
- un element: neon;
- un cantec: Goodbye Yellow Brick Road (Elton John);
- un film: Billy Elliot;
- un serial: Lost;
- o carte: asul de pica;
- un personaj de fictiune: noi toti suntem personaje de fictiune...deci: eu.
- un fel de mancare: creveti la gratar;
- un oras: New York;
- un gust: piperat;
- o culoare: verde;
- un material: marmura;
- un cuvant: mama;
- o materie de scoala: matematica;
- un personaj de desene animate: nu stiu;
- o forma: pentagon;
- un numar: 1976;
- un mijloc de transport: tramvai;
- o haina: camasa (categoric cu maneca lunga).
Am primit leapsa de la Dana din Gibraltar si o dau mai departe lui Ionela, Lola, Lady Io si Crina. Nu ma supar daca nu mi se raspunde la ea.

The Big Borat

Ieri am revazut The Big Lebowski.
Bun film, de ala de tinut minte si aratat la nepoti si explicat ca fara evrei (fratii Coen printre altii) nu am fi avut noi multe chestii faine. A nu se intelege ca eu asta am retinut din film. Nu!
Ca veni vorba despre evrei: sa nu credeti ca ei nu manaca porc si nu fac nimic sambata! Unii fac, altii nu fac, depinde de cat de practicanti sunt.
Ca un exemplu, un cuplu de prieteni evrei ne-a dus (intr-o sambata) la o carciuma unde am mancat cele mai bune costite de purcel facute ca la mama acasa, in Tennessee. Cu garnitura pe alese (cartofi prajiti, salata de cartofi copti, dovlecei sote, ceapa pane, collard...asta e o verdeata cu gust amar specifica, cica, sudului, fasole sudista si fasole ca la armata, piure de cartofi cu sos gras, cole slaw) si paine de cucuruz (cornbread) cum numai sudistii stiu sa o faca.
Dupa ce manaci acolo nu te mai miri de ce se spune ca unii americani sunt grasi cat Alabama si Georgia la un loc.
Si alt exemplu, la polul opus, niste evrei din New York au angajat un evreu mai necredincios ca sa le stinga lumina in timpul Sabbathului.
Si, apropo, noi, ortodocsii verzi, nu mancam porc miercurea sau vinerea si nu lucram duminica?!
Ba mancam si si lucram unii dintre noi. Unii nu si foarte bine fac, cred.

Dar m-am luat cu una alta si vroiam sa va spun de Lili.
De fapt, nu de Lili ci de Borat, filmul ala pe care eu l-am cumparat si l-am dat spre a fi vizionat la o gramada de colegi de-ai mei ca tema obligatorie de casa. Unii m-au injurat, altii au zis ca e o porcarie si putini l-au apreciat.
Deh, ce stiu ei, americanii.
A, ca ziceam de Lili. Ea e o amica de-a noastra din Kazahstan si -normal- ca am fost politicos si am intrebat-o ce mai face Borat ala. Ea mi-a raspuns ca stie filmul si o enerveaza ca i se face tarii ei o imagine de inapoiati si asta fara ca macar sa fi fost filmat acolo. A zis Lili ca sate dintr-alea, ca locul de bastina din film a lui Borat, nu sunt in tot Kazahstanul si ca trebuie sa fi fost filmate intr-o locatie "aranjata", in America.
Ptiu, 'tu-i, cine m-a pus pe mine sa intreb de Borat si de tot neamul lui ca asta mi-a ridicat mingea la fileu si acum ori o las in ignoranta ei si sa creada ca asa sate nu exista, ori sa-i spun ca satul ala exista (si mai sunt si altele in afara lui) in Romania.
I-am zis ca, daca o incalzeste cu ceva, o parte din minunatul film a fost turnat in Bulgaria sau, poate, dar numai poate, in Romania. Am bagat si Bulgaria la inaintare ca sa-i fac si pe ei de cacao, sa fim macar doi in galeata.
Si daca nu ati vazut nici The Big Lebowski, nici Borat apoi sa o faceti pentru ca astea chiar merita vazute.
Si, fara a o face pe desteptul, multe chestii din Borat nu le-as fi inteles cu adevarat daca nu as fi vazut cum stau treburile la fata locului.
Si nu vorbesc de respectiva comuna cu drum asfaltat cu noroi.

Life is beautiful

Stiti la ce ma gandeam eu azi?
Ma gandeam ca sunt un norocos ca am ajuns prin voia nusestiecui in America!
Eu chiar cred ca nu toata lumea se adapteaza sau este incantata de America dar eu sunt al naibii de incantat! Chit ca nu toate sunt perfecte, nici pe departe DAR, cu toate problemele normale si anormale, tot e de bine, zic eu.
Tin minte si acum -ca atunci- ca dupa ce am primit plicul prin care eram anuntat castigator al loteriei vizelor am mers sa ma sfatuiesc cu un bun prieten la o terasa din Sibiu, pe Victoriei. Si el mi-a spus sa nu merg in America pentru ca voi pierde oportunitati si o sa regret daca voi lua in piept drumul lung al emigrarii.
Si, in momentul ala...asta daca mai eram cumva indecis, am zis ca sub nici o forma nu voi rata sansa asta.
Cuvantul oportunitati a facut minuni, mi-am zis ca tot mai bine suna oportunitati americane decat oportunitati romanesti, oricum ai da-o la intors.
Si daca nu e vorba de bani atunci e vorba de traiul ala decent, fara grija imediata a zilei de maine si alte rahaturi care nu se vor rezolva niciodata (da, da...niciodata) in Romania.
Aici nu e vorba de istoria noastra milenara, de stramosi, de religii, de familie si prieteni. Chiar cred ca toate astea raman sau vin cu tine indiferent de locul unde te afli.
Credeti ca eu nu ma mandresc ca sunt roman si de cate ori am ocazia imi laud tara?
Credeti ca mi-e rusine de unde,de la cine si de la ce vin?
Sub nici o forma nu mi-e rusine si nici nu am nimic de demonstrat.
Mai am momente de revolta cand aud de unii ticalosi care isi bat joc de o tara intreaga, mai am momente in care mi-e greata ca sunt compatriot cu te miri cine, mai ma enervez cand aud chestii total aberante si care par normale la o gramada de lume neaosa (sau poate gresesc eu si ele sunt, de fapt, normale).
Da, am fost in Romania si mi-a lasat un gust amar din cauze de boli, familie, prieteni (in special), atitudine si civilizatie dar astea se intampla oricui, nu doar romanilor.
Da, e adevarat ca ochii care nu se vad se uita (se uita, se uita, futu-i) si unele lucruri se mai si schimba, dar nimic nu ne opreste sa fim tot aia, chiar daca unii vor sa ne vada altfel.
Da, e neplacut sa vezi ca necunoscuti sau prieteni din copilarie iti lasa mesaje anonime prin care te jignesc aiurea.
Da, e adevarat ca nu e fain sa-ti deschizi emailul si sa vezi ca in afara de Barack Obama si echipa lui, Mos Craciun, Bestjobs, Monsters, niste curve si siteuri xxx, tot felul de companii aeriene, banci din Nigeria, reviste, o mana de prieteni reali sau virtuali, La Quinta Inn si alte enspe lanturi hoteliere, ICR New York si semi-spameri nu te intreaba nimeni de sanatate.
Dar, in acelasi timp, e si normal si e si vina mea.
Ma opresc cu prostiile astea inainte de a o lua de tot pe aratura.

Eu doar asta vroiam sa spun: ca sunt un norocos si ca viata e frumoasa.
Chiar si atunci cand e un frig de crapa pietrele americane.

Berea in America

Nu sunt mare bautor de bere; prefer vinul.
Anul trecut, adunate, nu cred sa fi baut mai mult de 25 de sticle de bere de 0,33 ml!

Ca sa deviez putin de la subiect: cand am fost prima oara in vizita in Romania imi faceam planuri peste planuri ca o sa beau tone de Ursus rosu (deh, pofte de emigrant) si cand, intr-un final, am luat o inghitiura am zis ca-i ok dar sa-mi aduca si un Beck's ca sa fiu multumit pe deplin.

Nu am o bere favorita in America, exista si Beck's, exista si Stella Artois (asta s-ar apropia de locul unu in topul preferintelor mele), exista Adams, Miller si Bud, exista si Guinnes la greu, avem si Corona (sticla mare) si Coronita (sticla mica), exista bere belgiana, jamaicana, nemteasca, bere din Pils, din Japonia, bere cu tot felul de arome, culori si locuri de origine. De fapt, aici exista berile pamantului.
Doar Tuborg n-am vazut in comert! Si Ursus rosu, bineinteles.
Si, de curand, am aflat ca una din cele mai populare si ieftine branduri de bere (Yuengling) nu are nici cea mai mica legatura cu vreun chinez, cum usor s-ar putea interpreta.
Yuengling este americanizarea numeleui nemtesc Jüngling, in caz ca va intrebati. Si o ladita de 6 beri dintr-astea de 0,33 ml costa la alimentara (in Virginia, ca difera de la stat la stat) intre 5 si 7 dolari.
Stella Artois, Carlsberg, Beck's costa cam intre 7 si 10 dolari six pack-ul la aceiasi alimentara.
Daca vorbim despre baruri si restaurante aici este alta treaba: pe un pahar de Stella am platit zilele trecute 8 dolari.

Daca stau sa ma uit ce bere am acum in frigider ar fi un Ursus (da, am luat cu mine doua cutii de Ursus si doua de Silva), doua St. Pauli si un Yuengling brun pe cale sa expire.
Acum daca stau stramb si judec drept nu am inteles de ce am scris despre bere! Pentru ca intentionam, de fapt, sa scriu despre vin, restaurante si mancare!
Poate cu alta ocazie.

Noroc!

Povesti din Diaspora@episodul 2

La inceputul aventurii noastre americane am cunoscut un cuplu din Republica Moldova care se chinuia sa-si urmeze "visul american": el se numea Stan (de la Stanislav) si ea Natalia (de la Natalia).
La prima intalnire, petrecuta intr-a gogoserie, Stan a intrebat pe un ton rastit cu ce ne ocupam noi exact in America, cum am venit, cat castigam si daca o putem ajuta pe Natalia cu un job.
N-am cazut pe spate de placere la auzul tonului ala si al intrebarilor "normale" pentru unii, indiscrete si total nepotrivite pentru altii dar am zis sa nu fim si noi atat de sensibili si sa-i ajutam daca avem cum.
Desi Maria a incercat sa-i gaseasca ceva nu s-a putut pentru ca s-a lovit de o problema marunta: n-avea drept legal de munca si e tare greu sa gasesti aici de munca la negru.
Dar, cu orice altceva, am incercat sa-i ajutam.
La un moment dat n-am mai auzit nici un semn de la ei.
Am aflat, in urma cu o luna, ca Natalia a fost implicata prin vara intr-un accident rutier minor cu ocazia caruia politia i-a verificat statutul si gasindu-l in neregula au arestat-o, au tinut-o inchisa doua luni si au deportat-o in Moldova definitiv.
Stanislav a ramas pe undeva, prin America asta mare.

Rezolutia, globul si bautura

Pe vremuri, de Revelion, la miezul noptii aproape toata lumea buna si nebuna de la orase si sate iesea in strada ca sa vada artifica vecinului sau a Primariei, sa auda zgomot de petarda spargatoare de timpan si arzatoare de maini, gene, sprancene, haine si gloabe ochulare (daca stiti voi alt plural la glob ochular va invit cu cea mai mare placere sa-l ziceti, ca mie nu-mi vine).
Ca sa fiu sincer, anul asta nu stiu cum s-au intamplat treburile in Romania pentru ca m-am luat cu munca si nu am avut acelasi fus orar ca sa vorbesc si sa aflu amanunte de la fata locului.
Dar stiu ce s-a intamplat in partea noastra de lume la miezul noptii: nimic!
Da, pur si simplu, nici un zgomot, nici o petarda, nici macar un foc de arma nu am auzit! Si poate pentru ca toata America sta cu ochii in tembelizor ca sa vada nustiuce glob imens din New York luand-o la vale?! Da, asta e treaba care-l framanta pe american in prima zi a anului: daca ai stat treaz pana la miezul noptii si daca ai vazut globul!
Cand vine vorba despre alte natii care traiesc pe continentul descoperit de-nu-se-stie-nici-acum-sigur-cine atunci e alta treaba: ei incearca sa sarbatoreasca ca acasa la ei, cu specificatia ca nu petarde, nu artificii (bineinteles, smecheri exista si aici si pot sa-ti provoace surpriza) si nu alcool servit in barurile din Virginia dupa ora 2. Deci ne-am inteles...in baruri si restaurante...nu la casa omului petrecaret, normal: sucuri da, bautura alcoolica nu.

Si mi s-a adresat o intrebare originala de Revelion: ce-i doresc eu Romaniei pentru noul an?
Na, rahat, ce sa raspund eu la o asa intrebare si cu ceva alcool la bord (doar un pahar de coniac, doua de vin, unul de sampanie, unul de sangria...stiu, stiu...si asta-i vin dar eu il socotesc separat de data asta, doua beri, un pahar de whiskey si ceva apa am baut, altceva nimic)?
Luat pe nepregatite am raspuns ca bautura, dar nu cred ca asta am vrut a spune!
Dar mi-am mentinut raspunsul daca tot am zis.

In rest, rezolutii si revolutii, aberatii si aberele, laude si frustrari, prostii si prosti, boli si belele, tutun si alcool, masini si femei, case si ghiuluri de aur, trafic si traficanti si alte cele nu, pe astea nu mi le doresc.
Doar un copil, liniste, normalitate si sanatate.
Si sa dau jos vreo 5 kile...
Da' voi, cei de departe si cei de acasa, ce-i doriti Romaniei?

PS In poza sunt niste sarmale, cu gust ca la mama ei acasa, numai ca sunt facute si comercializate in America, se gasesc la alimentara si costa $5.99 aproximativ o jumate de kil!
Si doresc un an bun la toata lumea. Deci, LA MULTI ANI!