Cimitirul Bellu, Romania, 2010 (MMX)

Citeam in presa americana ca la cimitirul eroilor [americani] din Arlington au fost descoperite ceva nereguli si ca toata conducerea, de la ala mare la ala mic, a fost demisa, certata oficial si trimisa la plimbare.
Si -imediat dupa aceea- am citit o chestie pe aceiasi tema (a cimitirelor celebre) in presa romaneasca.
Poate ca unii tin minte ca am promis ca nu mai citesc, sa nu mai comentez, sa nu ma mai infurii, sa nu ma mai intristez si sa nu ma mai revolt din cauze care tin de realitatea romaneasca. Da' pot sa nu?! Nu pot.
Ui' ce am citit ieri: ca primarul ala celebru (Marian Vanghelie) din sectorul 5 din capitala Romaniei -parte din Uniunea Europeana care va sa zica- a facut ce a facut si a golit capela familei Lahovary din cimitirul Bellu si l-a ingropat (incavouat?) acolo pe bunicu-so si inca un neam de-a lui. Bun, da-o in aia a ma-sii de crestinatate, moralitate, istorie, bun simt, miros de oase si parfum de giulgiu second-hand aruncate la ghena. La gunoi cu toti ca sa venim noi si sa-i inhumam pe ai nostri ilustri ca sa vada tot poporul ca suntem potenti si ca ne putem ingropa la Bellu, ca acolo este vipurile dambovitene si nu numai.
Si am citit ca inca un cetatean roman ilustru, de-al nostru (Catalin Voicu), si-a tras loc in Bellu pentru el si pentru familie si peste mormintele unui general erou . Si pe soclu si-a scris, in loc de epitaf: O viata daruita statului roman!!! Catalin asta, pentru fericitii care nu citesc presa, este un politician in varsta de vreo 40 de ani, de cea mai joasa speta, unii zic despre el ca ar fi capul crimei organizate (sau poate doar omul de legatura) din Romania, a fost aproape de a fi numit ministru de interne de catre pesedei si momentan este in puscarie pentru chestiuni nasoale. Hm, si el si-a daruit toti 45 de ani din viata statului roman si si-a bagat picioarele in mormintele altora. Uf, ca aproape imi vine (iarasi) sa injur si sa ma revolt si sa-mi zic ca asa ceva nu exista si ca nu orice este posibil in Romania anului 2010.
Dar, se pare, orice este posibil si Romania mea nu conteneste sa ma surprinda.

Asta este aproape de aceiasi speta ca soldatii aia rusi care au furat cardul bancar din buzunarul unui oficial polonez decedat in accidentul ala aviatic.
Si la americani sunt probleme, unele se mai si rezolva dar la noi (la voi?) cand apar "probleme" nu se intampla nimic. Niciodata nu se intampla nimic normal, toate raman in coada de peste, asa cum am discutat.
Da-o naibii ca si asta a fost prea de tot.
Parerea mea!
Pana cand? Chiar, pana cand?

Articolele respective le gasiti aici.
Poza care insoteste articolul asta si pentru care imi cer scuze cititorilor mei mai sensibili a fost facuta de catre mine, in cimitirul Bellu din Bucuresti, in februarie 2006 si reprezinta un scriu folosit aruncat la gunoiul din incinta cimitirului.