Handsfree pentru examene

Tocmai ce am primit pe email o oferta (in romaneste) cu titlul "Handsfree pentru examene" si continutul "Handsfree pentru copiat la examene 100 LEI. 076193XXXX".
Si ne mai miram ca unii am copiat pana ni s-a acrit trecand prin diverse scoli si acum nu stim nimic concret.

Din pacate, in America nu am fost deocamdata la scoala asa ca va zic doar din auzite: studentul american nu are notiunea copiatului la examene! Pur si simplu nu stie ce e aia, mi se sopteste in casca.
Studentul roman (cu destule exceptii, sper) copiaza de-i sar capacele handsfreeului ala.
Am auzit recent de cateva metode de copiere a la Romania (inclusiv un receptor/minidifuzor pus in interiorul urechii...wireless..."tras" cu un magnet sau ceva de genul...poate o fi vorba chiar despre chestiunea din oferta) demne de o cauza mai buna. Si ma mir ca studentul neaos venit sa lucreze peste vara la McDonald's si ramas pe plai american ca sa aprofundeze continutul incert al "chiftelei" nu pare a avea prea multe informatii de impartasit si la altii.
Ma scuzati daca am fost rau si nu va simtiti cu musca pe caciula pentru ca nu e cazul, da?
Si cunosc cel putin 4 persoane care spun ca nu au copiat niciodata.
Voi cate cunoasteti?

PS Am copiat destul si eu si acum imi pare foarte rau.
Pentru unii suna cool sa te lauzi cum copiai la examene dar nu e chiar deloc asa.
Si da -categoric- sistemul este de vina pentru fenomenul copierii in masa in licee si facultati romanesti. Mama lui de sistem...
No, ca m-am lungit cu morala si poate ca nu era cazul. Eu doar vroiam sa va zic de oferta speciala pe care am primit-o pe email.
Si burgerul din poza nu e de la Mac ci dintr-o carciuma dintr-un orasel din vestul Virginei (Lynchburg). Si a fost super bun.
Pai nu mai bine scriam eu despre burgeri si nu ma luam cu subiecte grele si frustrante?!

Speluiesc, speluim

Nu stiu altii cum sunt dar eu cand aud de speluit mi se ridica parul in cap si mi se stropseste limba.
Speluim, speluim, dar sa nu exageram!
Probabil maica-mea nu stie ce inseamna verbul a spelui asa ca o sa-i spun: astia de prin America, avand o limba care se scrie altfel decat se aude si existand atatea natii si -implicit- atatea nume asazisinteresante te roaga sa-ti "spui" numele pe litere. Numa' ca in frumoasa limba engleza vorbita litera E este I, litera A englezeasca este aproape E-ul romanesc in timp ce, normal, A-ul englezesc este aproape I-ul romanesc. N-ati inteles nimic, nu-i asa? Nici o problema, confuzia este total permisa pana la proba contrarie.
Singura mea problema (ma rog, una dintre ele) cand vine vorba de speluit este ca mai toate receptionistele de la doctori, tipul de 16 ani care ia comenzile la pizzerie, tantile si nenii de la companiile de asigurari de tot felul, nenea acru de la service-ul auto si mai stiu eu cui ii trebuieste numele meu nu-mi inteleg din prima T-ul. Toti il confunda cu un D (ti, di daca ma intelegeti suna poate asemanator). Ca doar nu imi incep numele meu neaos cu un Ț (tz?!, ts?!) ca i-as baga definitiv in ceata.
De exemplu, ultima oara cand am sunat sa-mi fac o programare m-am concentrat, m-am strofocat si mi-am zis ca voi incepe cu un t de la taco (sa nu fie confuzie cu train ca mi l-au confundat si pe asta cu drain), cu e de la enchilada (na, daca suntem mexicani, sa fim pana la capat), cu r de la romania sau russia, cu b de la banana, cu e de la enchilada si a de la abc.
Sun si cand sa spun triumfator t de la taco imi zice aia: I need your first name si data nasterii ca asa e pe la spitalul nostru! Deci, planul b de la nustiucumsetraducebagamiasinengleza (poate let me introduce myself?): f de la flower, l de la lavender, a de la ahcemadisperaastiacuspeluitu'lorcutot, v de la victory, i de la nimic ca asta se intelege intotdeauna (ar fi trebuit sa la spun i de la intodeauna, nu?), u de la USA (ducem mana la inima, da?) si s de la es. Uf, a fost greu si sa scriu, parca (mult) mai simplu este oral.
Deci, ne-am inteles cum e treaba cu speluitu asta. Radem si glumim, nu e dracu' chiar atat de negru, dar uneori poate fi enervanta treaba asta.
Ca tema de casa as recomanda sa-i notati numele unui indian (sau si mai interesant, al unui chinez venit de putin timp in America) care va suna sa-si faca o programare pentru oriceofiavandelnevoie.

si iu sun.
semneaza,
Bhatnagar Chattopadhyay Balasubramanium Jhadav Singh;
pe scurt: Mike.

Alianta persoanelor fara dizabilitati

Am vazut ieri pe peretele unui restaurant american o poza aeriana a respectivului local facuta in anii '70-'80 (se vedeau si niste masini in cadru si de aici am dedus vechimea fotografiei) si m-a frapat un lucru: la intrare, primele doua locuri de parcare erau rezervate persoanelor cu dizabilitati. Repet, fotografia respectiva avea lejer 30 de ani.
Eu, sincer, nu-mi aduc aminte ca acum cativa ani sa fi existat in Romania locuri de parcare marcate cu un scaun cu rotile desenat cu vopsea alba pe griul asfaltului din fata magazinelor, spitalelor, scolilor, institutiilor publice, stadioanelor, blocurilor, covrigariilor, cinematografelor, pietelor etc. Sper ca recent au fost facute asemenea chestii normale si la noi in tara. Si mai sper ca nu-si parcheaza pe ele beamveul vreun smecher dintr-ala gretos, cu burta si atitudine obraznica si perfect sanatos.
Azi de dimineata am observat [din nou] presa romaneasca si am vazut cum unii, altii strigau -in scris sau oral- cat ii tineau plamanii perfect regulamentari 'uie, handicapatule, chiorule, schiopule, tiganule, bozgorule, pocaitule, jidanule, uratule, piticule si nu-mi maiamintesccealtedefecte la veneau la gura sau condei unora, altora si am zis ca nu e firesc sa te iei de defectul fizic inventat sau nu al cuiva si majoritatii sa i se para perfect normala toata treaba respectiva. Si daca astea sunt argumentele si daca aia cu gura mare sunt salvatorii neamului atunci mai avem de crescut, suferit, emigrat si invatat.
Cat despre lucruri de bine as spune ca mai avem putin si vine primavara.

PS Stiu ca rasa, etnia, orientarea religioasa si sexuala nu sunt defecte fizice. Doar doream sa accentuez unele chestii. Asta pentru a nu exista discutii inutile.

Fara rezolutii de an nou

N-am rezolutii de impartasit dar am o poveste de spus.
Am fost tare placut surprins cand am mers deunazi la lucru si o colega mi-a spus ca un prieten de-al meu (roman) a gasit un portofel in parcarea unui restaurant si s-a facut luntre si punte ca sa-l gaseasca pe proprietar pentru a-i inapoia actele, cardurile de tot felul si banii.
Pana la urma proprietarul a fost gasit (portofelul fiind gasit in parcarea restaurantului a parut destul de logic sa fie anuntati cei din imprejurimile carciumei...lucru cu folos, de altfel, pentru ca cel care-l pierduse pe portofel lucra chiar in restaurantul ala) si acesta -recunoscator-a numarat banii din portofel ca sa fie sigur ca nu lipsesc (nu lipseau) si cu un scurt happynewyear si fara a mai multumi a facut stanga'nprejur si dus a fost. Sa fie primit si felicitari romanului nostru cinstit.
Urmatoarea zi am fost martor direct cand o cunostinta de-a mea (da, tot roman, deja coincidenta e prea mare ca sa nu ma faca sa ma intreb ca ne-am inmultit destul de mult[i] pe aici) a gasit 17 (saptesprezece) dolari pe jos si i-a strecurat urgent in buzunar. Nu i-a scos de acolo nici cand o doamna frizerita draguta intreba in stanga si-n dreapta daca nu a gasit cineva niste bani pe jos.
Deci, cu bune si rele, cu buni si rai, cu avari si avatari, cu frig si frig, cu intalniri si regasiri imposibile, innoiti, cu petreceri, cu botezuri si alte prilejuri de mancat, baut si socializat, cu filme bune si foarte proaste, cu liniste si neliniste, cu un Jim Carrey in forma de zile mari la SNL-ul de sambata trecuta, cu mancare de toate natiile, cu mult prea multe sarmale (sa nu mai vad vreo sarma si cu atat mai mult sa simt miros de sarma pana la noi ordine), cu Maria alaturi de mine si cu sperante de un an mai bun eu zic ca o sa fie un 2011 spectaculos, da?!