Saturday, August 20, 2011

De drum si jale

Cand sansa (sau -Doamne, fereste- nesansa) imi scoate in cale o viitoare calatorie cu avionul mi se intampla un obicei destul de prost: nu pot dormi in noaptea de dinaintea taraseniei! Asta este, se mai intampla, dar cu ajutorul vreunui film sau al internetului (mai rar cu vreo carte desi imi tot propun sa o fac si pe asta mult mai des) imi pacalesc oboseala.
Zilele trecute mi-am fentat somnul cu un film lejer, pe post de red-bull: Arthur, cu barbatu' lu' Kate Perry si cu Hellen Mirren printre alti new-yorkezi get-beget. Comedie foarte proasta, numa' buna sa ma tina treaz si sa treaca vremea pana se face vremea de plecat din casa.
Zborurile ca zborurile: incaltat, descurelat, caramida aia care se vede in valiza este, de fapt, 15 ciocolate puse una peste alta, zboruri scurte si lungi, line si cu turbulente razlete, aplecari cand pe-o parte, cand pe alta, momente enervante si cu maini transpirate, stewardese (ca sa nu le spun insotitoare de bord) mai putin tinere si mai putin siluete (n-am noroc deloc la stewardese...doar o data mi-am clatit ochii cu niste moldovence faine de la Carpatair...in rest, doar gospodine care nu aratau deloc ca imaginea idilica a unei meserii neobisnuite...noroc cu baietii "stevardezi" ca scosi din cutie si efeminizati la maxim ar spune un rautacios), mancare de cosmonauti proasta si pe bani, apa, cafele, sucuri si veceu minuscul, peisaje incredibile, ape, paduri, puncte nedefinite, munti inzapeziti, campii inundate si infinite, peisaje lunare, 1345 de copii plictisiti, neamurile pamantului, televizoare vechi din 2 in doi metri pe mijlocul Boeingului 757 si un singur film la dispozitie: Arthur!
Din toate filmele din lume si-au gasit si astia sa-l puna doar pe ala de-l vazusem inainte cu cateva ore!!! Cate sanse sunt sa mi se intample una ca asta?
Mie, caruia nu i se intampla niciodata nimic anormal cand calatoresc (si) cu avionul...

5 comments:

Lady Io said...

Trebuia sa incepi sa povestesti cu glas tare ce urmeaza si cum se termina filmul, ti-ai fi castigat pe loc prieteni pe viata :-))

Flavius Ţerbea said...

@Lady Io: no, in primul rand ma bucur ca te revad aici! :)
Si in al doilea rand ma bucur ca ai lasat un comentariu fain si haios!
La ce prost e filmul cred ca nici nu conta daca stiai de dinainte ce o sa se intample cu el.
Prieten pe viata cred ca mi l-am castigat pe tipul care statea in margine (erau trei locuri pe o parte si trei pe celalalta...noi stateam pe mijloc si la geam) si la 30 de minute ori eu, ori Maria il deranjam ca sa mergem la baie. Si cam l-am deranjat de vreo 12 ori...

Monica said...

pe voi v/a cutremurat? Sper ca sunteti bine

Flavius Ţerbea said...

@Monica: multumesc, suntem bine. Din fericire suntem departe de Virginia noastra, pe cealalata coasta, in vacanta canadiana.
Sincer, nici nu stiam ca s-a intamplat ceva acolo...mi-am impus sa nu am telefon, internetul sa fie limitat...dar am vazut ca ai scris si am vazut stiri despre cutremur. Se pare ca e bine toata lumea acolo, dar sperietura ramane.

Roxi si Alex said...

Fu cutremur pe la voi?? Sper ca nu prea mare.