Tuesday, November 11, 2008

Un fel de chef de Halloween

Dupa refuzuri repetate am binevoit si noi sa ne alaturam lui Petty pentru o petrecere (intamplator, una de Halloween).
No, cred ca este a doua petrecere adevarata (cu multi invitati...peste 40) de americani la care luam parte. Ce sa zic, a fost foarte "distractiva"...lumea bea si manca, povestea si se uita la fotbal american. Cam la fel ca prima petrecere la care am fost... A, era si muzica, asa, mai in surdina si la un moment dat au oprit-o de tot, ca sa stie o treaba.
Noi, ca romanul, ne uitam la ce casa meseriasa are gazda, ce original sunt unii costumati, ce beata e aia, ce casa faina (am mai spus asta?), ce moratal e nenea ala batarn imbracat in preot, de zici ca acum tine o slujba si altele, de acelasi gen. Multa lume eu nu cunosteam in afara de perechile alea doua care apar cu noi in poza, cu care ne mai intalnim din cand in cand, oameni de treaba...tipul negru, de exemplu, Aaron, este antrenor de fotbal american...poate o sa-l rog sa-mi explice regulile vreodata, desi chiar nu-mi place acest asa-zis sport. In fine...
Noi am vrut initial sa ne costumam in tigani, dar a iesit ce se vede din poze: eu o combinatie de PIMP cu suporter dinamovist plus un tigan mai smecher, cu ghiul si aur pe piept (ok, nu vreau glume de prost gust referitoare la curve dinamoviste sau altele de genul) si Maria in tiganca, cred ca la ea e mai autentic, a nu se intelege ca neamul ei nu-i de-al nostru, ok? Oricum, astia pe aici cred ca tiganii sunt "fortune teller" si li se par super cool...lasa ca o sa vada ei dupa ce dau drumul la vizele pentru romani ce inseamna un "adevarat forrrtune teller".
Ce altceva ar mai fi de zis? Poate despre urna in care este sotul decedat al gazdei petrecerii (David) si care strajuia, la loc de cinste, casa? Si langa care unii isi sprijineau berea? Se vede "vaza" deasupra capului Mariei in poza in care este impreuna cu Petty...mda...eu nu ma simteam prea confortabil in preajma ei, poate ca oi fi eu mai de la tara, mai stii?!
Da, mda, foarte fain la cheful asta, ce sa mai zic. Si nuntile americane sunt beton, cica...probabil voi avea ocazia sa zic cum e la anul, ca se preconizeaza una, cel putin...Auziti una tare: cica prima bautura e din partea casei, restul le platesti din buzunar!!! Uf, ca tare mi-ar placea sa duc niste americani verzi la o nunta ca lumea in Romania. Aia da!

PS Mustata esta (a fost) a mea proprie si personala...trei saptamani nu mi-am ras-o...nashpa, recunosc.





3 comments:

Amalia said...

Ştii, ăştia au şi o expresie pentru cam ce trăim noi pe aici: "acculturative stress", când te muţi în altă cultură şi o iei în barbă, ca să zic aşa.

Adică noi le vedem obiceiurile, ei ni le văd pe ale noastre, noi plecăm stresaţi şi ei pleacă sătui :)))

Mi-au plăcut pozele. Te salutăm, atât eu cât şi sacul meu de stress acculturativ.

Flavius Ţerbea said...

No, chiar stresat nu pot spune ca am plecat de la prea multe pseudo (sau realo?) evenimente intamplate in doi ani de America. Dar nici extrem de entuziasmat, ci, asa, am veni, am vidi,bagat la cap...daca place mai fac, daca nu, nu.
Si sincer, de ce sa mint, pana una alta mie imi place America (mult) mai mult decat imi displace. Sper sa ma si tina...
Eu am o vorba...asa, mai rurala...fiecare cu America lui...poti sa ai o america chiar si acasa. Oriunde o fi insemnand asta :)
Dar remediu la "acculturative stress" oare nu o fi existand?! Poate au chinezii ceva ierburi...
Uf, cu socurile lor culturale cu tot.

Amalia said...

Sigur au chinezii ierburi :)). Mie îmi place că americanii s-au suflecat la mâneci şi s-au pus să studieze stresul ăsta aculturativ aşa cum ştiu ei, în mod organizat. Pentru asta tot respectul.