Sunday, November 29, 2009

Viza de America

Nu stiu cum de mi-am amintit zilele astea ca in 15 noiembrie 2006 am luat viza aia smechera cusansedeatischimbatoviata, cand cu treaba cu loteria vizelor. Au trecut doar trei ani de atunci si imi pare ca au trecut zece.
Tin minte cum am mers de la Sibiu la Bucuresti, inainte cu o zi de interviu: cu un camion de la Scandia, care ne-a lasat in plin camp, undeva prin Baneasa, cu noroiul pana la genunchi si de mers o ora prin el pana la prima statie de autobuz. Asta daca ai stii unde e statia aia, normal. Noi n-am stiut...

Imi mai amintesc si dimineata interviului: am calcat stramb la iesirea din lift si a parait ceva acolo, mi s-a umflat glezna cat China, dar nu m-am dat batut. Ca sa fiu sincer, nici nu mi-am dat seama de gravitatea entorsei pana dupa interviu...eram prea concentrat ca sa bag de seama un lucru minor.
Interviul nu-l mai tin minte foarte clar, stiu ca a fost scurt, la alegere (in romana sau engleza), mai erau trei cupluri castigatoare care erau deosebit de reci, zici ca am fi concurat pentru un loc la facultatea de medicina prin '92, imi amintesc doar niste ghisee ca la CEC, chipuri speriate, oameni calmi, o tipa de treaba care ne-a intervievat pe noi si o alta mai putin draguta care ii intervieva pe doritorii de alte vize si-i respingea fara nici o remuscare.
La un moment dat a intrat un tip in geaca de piele, foarte nervos, care vorbea destul de stricat engleza si care striga ca el este cetatean american si doreste sa vorbeasca cu consulul pentru ca si-a invitat iubita la el si nu a primit viza.

Si imi mai amintesc cand ni s-au inapoiat pasapoartele cu viza in ele si momentul in care am iesit afara din ambasada.
Stateam noi in soarele de noiembrie din Piata Universitatii si ne intrebam: si acum ce urmeaza? Unde mergem noi, in America? De ce facem asta? Ce ne asteapta acolo?
Si apoi i-am sunat pe ai nostri ca sa le dam vestea: plecam in America!
Noi eram bucurosi, ei nu stiu cum erau.
Si dupa aceea am inceput sa simt durerea de la picior...

8 comments:

Lola said...

am incercat de mai multe ori sa numar 3 ani din 2007 pana in 2009 si nu-mi da, tu cum ai facut? :))
anyway, frumoasa poveste. bine ca ai scris-o pentru ca peste cativa ani o sa incepi sa uiti amanuntele... poate doar o sa tii minte glezna.
multi ani inainte!!

d said...

in general tipii cu geaca de piele sunt nervosi ..mai ales daca geaca e neagra :)
bravos ..si sa o stapaniti cat mai mult si mai ales cu folos :)

to-morrow said...

Pai ati sarbatorit cei 2 ani (si 2 saptamani) care au trecut deja? Destupati sampania, va rog!
Si felicitari pentru curaj!

Flavius Ţerbea said...

Am schimbat data: de fapt era noiembrie 2006...in februarie 2007 am plecat de acasa, de aia am confundat cifrele. Ma bucur ca cititi cu atentie ce scriu eu. Pup!
Si multumesc! :)

amalia said...

M-ai facut sa imi amintesc si eu Ziua Zet, apoi Zet+1, ca noua nu ne-au dat viza din prima.

Flavius Ţerbea said...

@amalia: pai da' de ce?

ina bixade said...

Si eu imi amintesc cu placere momentul in care am primit viza de imigrare, arata ca o diploma, asta back in 1998. O tipa f. draguta era acolo la ghiseu si un american la fel de amabil.Mi-amimtesc ca eram pe Magheru, dupa interviu si mi-am zis: in sfirsit scap dracu' de aici:)

Flavius Ţerbea said...

Ina, hai ca ai fost tare! :)