Oamenii nostri in Hampton Roads, Va, USA

...despre oameni, numai de bine! Cum ziceam intr-o postare recenta, nu ne mai mira ca vedem tot felul de natii, o luam deja ca pe ceva normal. Nu ca n-ar fii...

In anul asta am cunoscut persoane care ne-au ajutat si indrumat, ne-am facut cativa prieteni, am intalnit colegi de la care am invatat, am dat peste colegi care ne-au facut zile fripte, am vazut oameni foarte inteligenti, altii doar practici, oameni speciali, multi oameni buni, putin rai, foarte multe persoane interesante. Am avut de-a face cu americani, cu romani, cu tot felul de hispanici, cu italieni, cu evrei, marocani, taiwanezi, cu rusi, egipteni, greci, koreni, vietnamezi si nu m-as risca sa generalizez care-s buni si care-s rai.
Oricum, cel mai aproape de inima mi-au ramas "chinezoaicele" mele Chia Yin si Yi Ling, le suntem recunoscatori lui Mihai si Lavinia (impreuna cu toata familia Oana) si ii simtim ca parte din familia noastra, mancam bine si ne simtim asiderea la Florin, la evreii influenti Carol si Mr. Jack, la italienii Andrea si Claudia Luccareli. Am invatat mult de la americanii Bob, Jon, Ann Marie, Joan si toti cei pomeniti anterior, am avut sefi mai buni (Tom si Ann Marie), altii mai rai (vietnameza cinica Hahn); am impartit aceiasi casa si masa cu Silviu pentru o vreme. Sunt sau ne-au fost colegi buni Petty, Jeanny, Chris, Mandy, Issam; am avut mici neintelegeri la munca cu Tammy, cu Lawrence, Toby, Wilma si Kim (coincidenta, toti afro-americani). Ne face placere cand ne intalnim intamplator si scurt cu Mahomed, Zack, Barbara, Pamela, Michael, Lisa, Cynthia si Verna.
Daca cineva a avut rabdarea sa citeasca toate numele astea a remarcat (sper) ca nu sunt multe romanesti acolo. Si, asta e marea mea durere: sa vad cat de naspa ne purtam noi, romanii, intre noi chiar si la mii de kilometri distanta. Am intalnit cativa romani...intamplator...care de abia mi-au raspuns la salut, in cazul in care nu am avut o scurta conversatie, dar suficienta cat sa fiu intrebat exact de situatia mea aici (cum am ajuns in State, unde lucrez si cat castig...altceva nu intereseaza?). Chiar nu pot pricepe de ce strainii pot fi mai prietenosi cu noi! Poate e vina noastra?!
Daca ar fi dupa capul meu as face o intalnire cu romanii din zona macar de vreo doua ori pe an...cand vad alte comunitati cat de unite sunt, imi vine sa plang la propriu.
Ca sa vedeti cat de bine m-am simtit zilele trecute (legat de relatiile intre romani)...este un tip la mine la munca...marocan venit cu famila acum vreo 10 ani...care, in context, m-a intrebat daca un roman i-ar face rau unui alt roman, mai ales cum suntem noi aici, la mama naibii! Ce sa-i fii raspuns!? El nici nu concepea sa-i faca rau unui conational...poate nu a fost sincer, dar eu am auzit de o gramada de istorioare in care, noi intre noi, ne-am pus singuri piedici...din invidie, din rautate, din prostie, din frustrari aduse din tara, din naiba mai stie ce motiv aiurea. Dar, tristul adevar, e ca trebuie sa vezi si sa auzi personal tot ce altii zic de mult timp, ca suntem dezbinati rau de tot!
Unii ar zice ca tot raul spre bine...adica ca nu am cunoscut prea multi romani...dar eu tot nu ma bucur de situatie. Desi pot supravietui si cu gustul asta amar! Si vorba aia, nu poti fii prieten cu cineva doar pe baza ca esti de aceiasi nationalitate! Dar macar sa te respecti pentru acest motiv, eu zic ca nu s-ar sfarsi lumea. Sau?!

Poate ca am divagat si am uitat ca bucuria noastra a fost ca am intalnit atatia oameni speciali, indiferent de natia lor, care ne-au facut sa ne integram cum nici noi nu credeam si carora le multumesc!
Si toti oamenii pe care i-am cunoscut aici sunt sau au fost parte din experienta noastra americana, asta neavand nici cea mai mica legatura cu persoanele dragi noua pe care le stim aproape in tara (plus Canada...) si care ne lipsesc: parintii, bunicii, sister-in-low, rude apropiate, Ionut si Laura, Bogdan si Ioana, Florin si Dana, Florina, Simona, Claudiu, Alexandru, Roxana, Ovidiu, Bianca, acilienii rock'n'roll, "fetele mele", Cristina si toti pretenarii nostri.

PS Probabil vreodata voi reveni si cu povestioare legate de diverse persoane...ca sunt destule istorioare interesante de zis despre oamenii pe care i-am intalnit in America.