Wednesday, May 28, 2008

La moartea unui prieten

Sa zici ceva cand iti moare un prieten bun nu este usor deloc. Pot doar sa spun "Doamne, odihneste-l" si poate acolo Sus se va intalni cu mama lui pe care a pierdut-o cand era copil.
Sa moara un om cat muntele la 31 de ani e tragic, dar cand acest om iti este prieten este sfasietor.
Noi nu putem sa facem nimic de aici, de departe, suntem alaturi de Bianca si Darius, de familia Bian si nu o sa-l uitam niciodata!
Imi vine sa injur de ciuda, imi vine sa urlu de ciuda, sa intreb "de ce", "de ce el", "de ce acum", "cum se poate una ca asta", dar...
Nu o sa uitam niciodata ca el cu Bianca ne-au aratat cum sa dansam in deschidere la nunta noastra...prin asta au participat indirect la cel mai fericit eveniment din viata mea...si acum sa vorbesc la trecut de el!
E prea devreme sa ne ingropam prieteni, fir-ar el de destin!
Si cand vad cum altii nu apreciaza amarata asta de viata si fac tragedie din orice nimic, nu pretuiesc ce au...of, Doamne!
Pacat ca s-a dus. Avea doar 31 de ani impliniti acum o luna, ii avea pe Bianca si micutul Darius, cred ca ne avea si pe noi, pe Simona si Claudiu, pe Ropotini. Maica-sa a murit, tata sau alte rude nu a avut si totusi, cand si-a facut o familie frumoasa s-a dus. Poate ca Doamne doamne are un plan cu el si pe noi ne depaseste acest aspect...
Sa te odihnesti in pace si o sa te regretam din suflet si nu o sa te uitam niciodata.

6 comments:

Roxi si Alex said...

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca! Ca alte cuvinte nu mai avem...decat lacrimi..

ioana said...

nasol, nasol, nasol....

Anca said...

Dumnezeu sa-l odihneasca! Va trai in continuare prin voi, care i-ati fost buni prieteni si care l-ati iubit, si care va veti aduce aminte de el si il veti pomeni de cate ori va veti intalni..
Fiti tari!

simona said...

Aseara am fost la Ovidiu in priveghi.L-am vazut acolo,in sicriu, dar tot nu-mi vine sa cred ca era el. Parca astept sa ma trezesc dintr-un cosmar si cred ca toti care l-au cunoscut spera acelasi lucru.Acum insa nu ne ramane decat sa ne rugam sa-i fie mai bine acolo unde se va duce si sa-i intareasca Dumnezeu pe Bianca, pe Darius si pe ai lor.Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!

Simo said...

Multe lacrimi si multe flori la moartea unui bun prieten! Nici acum nu putem crede, nu putem accepta si nu avem putere sa intelegem DE CE?! Ieri a fost inmormantat Ovidiu, dar tot nu putem sa nu ne gandim la el...ne gandim in fiecare clipa; se deruleaza toate in minte, ca niste filmulete.
Tocmai ne-am intors de la "cina" pt sufletul lui Ovi. De fapt, cina a fost pt barbati, insa am fost si noi, fetele, si am stat separat, in bucatarie (asa spune traditia, sa participe la cina de a doua zi dupa inmormantare un nr impar de barbati). A fost asa linistitor sa fim in casa lui Ovi si a Biancai si sa povestim despre el, despre noi, despre ceea ce traim acum, dupa ce el nu mai este... Dar totul a culminat cu raspunsul lui Darius, care, la 1 an si 9 luni, la intrebarea "unde este tati?" a raspuns: "IN CER"... In rest, cuvintele sunt de prisos! Dumnezeu sa o intareasca pe Bianca, iar noua sa ne dea intelepciunea si puterea de a accepta realitatea. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace! Va trai vesnic, prin noi, cei care l-am pretuit...

cineva said...

Nu credeam ca totusi se va sfarsi atat de curand...

Pana la capat! Aceasta a fost deviza luptei sale. Pana la capat!

Acum e departe ... si totusi atat de prezent in gandurile si in sufletele noastre.

Pana la capat!