liniste

Ma tot gandeam eu...oarecum nervos...sa scriu despre crize economice, alegeri americane si nu numai,obami, biddeni, mccaini si palini, basesti si tariceni, albi si negri, zvonuri despre iminenta ucidere a unui canditat la presedintie (!), nebuni, saturday night live, somaj, frig si alte aspecte "frumoase" ale vietii de aici si oriunde si...mi-am amintit de pozele astea.
Ma plimbam prin Colonial Williamsburg si am avut sansa sa-l vad pe baietel cand intalneste cainele si -pur si simplu- s-a asezat langa el, spre disperarea maica-sii....care nu cunoastea cum poate reactiona cainele.
Au fost 2 minute prea frumoase ca sa le intrerup eu facand poze, dar am reusit sa imortalizez momentul. Eu zic ca viata nu e deloc urata si noi o facem sa arate mai neatragatoare, mai ales daca o lasam sa treaca aiurea pe langa noi...

Constantin Brancusi

Maiastra si Pasari in Spatiu ale lui Constantin Brancusi. Locul unde pot fi vazute: Galeria Nationala de Arta din Washington, in aripa de est.
Mie mi s-a facut pielea de gaina cand le-am vazut, de parca ar fi castigat Romania campionatul mondial de fotbal sau ar fi cucerit gimnastele noastre titlul olimpic.
A fost unul din momentele sublime ale experientei mele americane si nu numai.

apropo de "aniversari de nunti"

...cati dintre noi isi amintesc de aniversarea casatoriei parintilor nostri?
Stiti in ce data s-au casatorit ei?
Eu nu stiu cand e aniversarea alor mei...

Ce este in America si nu prea gasesti in Romania @ partea 2

DANTURA C O M P L E T A!!!
...au americanii astia niste dinti si masele in gura...parca au stat tot cu periuta de dinti in buzunarul de la piept de cand s-au nascut. Si, probabil, chiar au tinut o periuta la ei inca din maternitate.
Si au mai avut ata dentara, apa de gura si alte nshpe chestii de protejat dintii si sanatatea gurii.
Apropo, voi cand ati descoperit ata dentara ca eu am descoperit-o nu prea cu multi ani in urma...din pacate?!
Am intrebat un nene in varsta daca el folosea in copilarie ata asta si a fost putin nedumerit de o asa intrebare. Adica cum sa nu foloseasca ata dentara inca de acum 1000 de ani...normal ca folosea!!!
No comment.
Cand am fost acasa, dupa nici un an, am fost uimit de cata lume este stirba, in special la tara, dar nu numai...

PS Va mai amintiti de "sondajul" meu de opinie referitor la "CAT DE DES VA SPALATI PE DINTI IN VACANTELE PETRECUTE LA BUNICII DE LA TARA"?
In afara de Roxana, care a votat de doua ori ca se spala zilnic pe dinti...desi ea nu a avut niciodata bunici la tara...restul (21 de persoane) au oscilat intre "la cateva zile" si "ce era ala spalat pe dinti la bunicii de la tara"...

15 octombrie, ziua noastra...since 2005

Dupa multele necazuri de acasa din ultima vreme, macar sa savurez implinirea a 3 ani de casnicie fericita.

Zece păcate care au ucis capitalismul, de Emilian Isaila

De ieri, capitalismul aşa cum îl ştiaţi a dispărut. Odată cu această criză economică trebuie să reinventăm felul în care trăim, muncim, învăţăm şi facem afaceri. Avem nevoie de o viziune globală, avem nevoie de libertate, de iniţiativă, de creativitate, avem nevoie de instituţii şi de companii responsabile care să realizeze în sfârşit că lumea nu se reduce doar la o piaţă de bunuri şi servicii. Capitalismul în forma în care-l ştiam a dispărut în aceste zile prin intervenţia rapidă şi brutală a guvernelor în încercarea disperată de a salva lumea de la faliment. În spatele prăbuşirii stilului occidental de viaţă s-au aflat erori de comportament şi interpretare. Să le spunem păcate. Vă prezint zece dintre ele.

1.Lăcomia. A dispărut o lume în care cei favorizaţi doreau tot mai mult. Presiunea acţionarilor obsedaţi de profit pusă pe umerii managementului a dus la comportamente aberante, făcându-i pe şefii companiilor să-şi asume riscuri din ce în ce mai mari pentru a-i mulţumi pe investitori.

2.Puterea. Dorinţa de a învinge competiţia cu orice preţ a dus la distrugerea diversităţii mediului de afaceri, aservind întreaga planetă unui număr mic de companii.

3.Cantitatea. Progresul a însemnat prea multă vreme cât mai multe automobile pe cap de locuitor.

4.Lenea. Timpul petrecut la televizor e o falsă relaxare. Iar săptămâna de lucru nu poate avea 30 de ore.

5.Egoismul. Nu doar cei apropiaţi sunt importanţi, ci şi vecinul de palier, colegul de serviciu şi tipul din metrou cu privirea pierdută.

6.Frica. Creditul nu ne-a ajutat numai să ne cumpărăm case şi maşini, ci ne-a luat şi curajul de a încerca lucruri noi, cariere noi, legându-ne de slujbe prost plătite.

7.Prostia. De câtă inteligenţă e nevoie pentru a trăi cu senzaţia că preţul unei case creşte la infinit?

8.Înfumurarea. Mulţi dintre manageri se credeau stăpânii universului din cauza bonusurilor de milioane de euro. O vreme au trăit cu senzaţia că merită acei bani. Era doar o senzaţie.

9.Plictiseala. Nu te poţi sătura de o casă sau o maşină. Sunt bunuri de folosinţă îndelungată. Asta înseamnă că trebuie păstrate mai mult de cinci ani.

10.Birocraţia. Companiile care funcţionează prin proceduri din ce în ce mai complicate nu pot reacţiona rapid la provocările realităţii... şi pier. Aţi auzit de Lehman Brothers?

Domnu' Puiu

Nu l-am placut cu adevarat, probabil, niciodata! Poate nici el pe mine...A fost un om cu personalitate si ambitii desarte, dar a fost barbatul mamei sotiei mele de mai bine de 9 ani si respect acest lucru. Si chiar daca de multe ori nu am recunoscut a facut parte in totalitate din Familie si imi pare sincer rau ca a plecat in ultima lui plimbare prin parcul Sub Arini si Muzeul Satului.
Saraca mama(soacra) de abia si-a ingropat tatal si, acum, barbatul si noi suntem aici, departe, la mama naibii si toate sunt pe umerii ei. Nici nu stim ce sa facem, cum sa reactionam, ce sa o sfatuim, cu ce sa o ajutam.
Prea multi oameni dragi si apropiati ni s-au dus anul asta, oameni pe care nici nu ne gandeam ca nu o sa-i mai vedem niciodata.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe domnu' Puiu si sa o ocroteasca pe soacra-mea.

cultura in agricultura@ arta in capitala americii, partea I

Pentru ca tot omul isi doreste (!) sa viziteze IKEA am purces si noi la un drum de doua ore sa vedem minunea...Si daca tot eram in zona am zis sa inoptam noi frumos in capitala Americii si sa profitam de vremea splendida si sa mai vizitam una alta, in special ceva muzee. Zis si facut. Am parcat masina langa prima statie de metrou si direct la The Mall cu noi...ei, bine, nu inseamna mallul din Vitan ci asa-i zice la "zona istorica" a Washingtonului...perimetrul cuprins intre Capitoliu si monumentul lui Washington, obeliscul ala inalt. Si ca sa nu fie locul gol intre ele...cam doi kilometri buni...s-au gandit baietii sa puna -si pe o parte si pe alta- cateva muzee intru fala americii, majoritatea aflate sub atenta aripa a Smithsonian Institution. Treaba serioasa, va spun eu, cu muzeele astea. Pe langa ca sunt foarte bine "aprovizionate", sunt aproape pentru toate gusturile si - cu siguranta- pentru toate buzunarele pentru simplul fapt ca absolut toate muzeele din The Mall sunt gratis!
Hai sa incerc sa enumar cam ce muzee ar fi acolo:
- sediul principal al Smithsonian (The Castle)...pare frumos de afara;
- American Art Museum si National Portrait Gallery (inchis pentru renovare...din pacate...ca tare ne ardea la toilet chiar pe cand eram in preajma lui);
- Muzeul de Istorie Naturala (asta chiar ca te da pe spate, daca iti plac animalele impaiate...au de la elefant impaiat, la balena conservata...muzeul este absolut imens...iti ia multe ore sa-l vizitezi...dar mie imi place wc-ul lor...ca un facut...tot acolo imi fac drum cand se ivesc probleme stringente..muzeul nu ma intereseaza ca nu-mi plac animalele moarte si impaiate, dar asta nu ma opreste sa intru...sau mai degraba sa ies...bucuros de fiecare data);
- National Air and Space Museum...asta e cel mai mishto...cel mai tare muzeu de gen din lume, bucuria copiilor de la 2 la 90 de ani...si spaima nevestelor care au frica de zbor...recomand cu caldura si...atentie, ia si asta mult timp ca sa-l vizitezi;
- muzee in care nu am intrat niciodata din lipsa de timp: Muzeul National de Istorie Americana, Muzeul National al Ameri-Indienilor (nativi, cum le zice in Canada), Muzeul de Arta Africana, Muzeul Postei si ar mai fii cateva pe care nu mi le amintesc. Si, desigur, Muzeul Holocaustului unde doar cei tari rezista, inca nu am fost, dar vom merge.
De data asta am vizitat (in vreo 5 ore bune...ca deja imi iesise arta pe urechi, noroc cu finalul) Galeria Nationala de Arta si Hirshhorn Museum and Sculpture Garden.

Sa incep cu Hirshhorn Museum and Sculpture Garden...frumos, nimic de zis, arta post-moderna, un pat de spital intr-o incapere imensa (!), steagul Romaniei pe un perete alb (!!!), alte chestii faine dar pe care eu nu le inteleg si gradina cu sculpturi, no, asta da, impresionanta: cateva sculpturi de Rodin (na, de asta am auzit si eu), de fapt, am auzit si de Henry Moore si erau si de el si...ca sa zic asa, inca multe alte sculpturi frumoase, intresante, moderne sau prea moderne, clasice, din bronz, marmura sau alte materiale, ca doar nu oi fi specialist in sculpturi. Dupa nici o ora am zis sa ne tot ducem ca am inteles despre ce e vorba aici. Sau nu...


Si am trecut drumul la Muzeul de Arta, no, aici e cu totul alta poveste pe care o zic la urmatoarea postare, ca acum s-a si lungit si nici timp nu ar mai fi.

vancouver@romani

...mai postez vreo doua chestii despre vacanta noastra in Vancouver si promit sa nu mai fac...pana next time!
Despre faza cu "Georgiana, treci incoace, ca-ti trag una de nu te vezi" auzita in Seattle am mai zis, dar mai am doua istorioare asa zis haioaso-interesante...asta cel putin in capul meu...despre intalniri cu romani.
In afara de faptul ca auzi pe strada romaneste la greu in Vancouver (noi nu suntem obisnuiti cu asta, pentru ca, in partea de Virginia unde suntem noi, comunitate romaneasca nu prea exista), sunt trei biserici romanesti ortodoxe (am fost la una...exact ca acasa...si oamenii erau imbracati exact ca acasa...si preotul era exact ca acasa...zicea ceva de pericolul sectantilor...am iesit afara, exact ca acasa), am avut doua experiente mai personale legate de romani.
Prima s-a petrecut la Acvariu, unde aud ca un tip intra in vorba (in romaneste) cu Maria, tare de treaba tipul, era Emanuel de la formatia Stigma ("Am fost un fraier"), care este rezident canadian si parea mult mai "normal" decat multi alti infatuati sau dintr-aia care zic "ca sunt nascut in Romania dar nu vreau sa am de-a face cu romani"!!! Am intalnit si dintr-astia, o data, dar noi sa fim sanatosi, ca nu putem fi prieteni cu toti romanii, dar macar sa respectam ca suntem din acelasi neam...ta tra la laa laaaa, noi suntem romani etc. Dar eu sunt mandru ca-s roman, de ce mi-ar fi rusine?! In fine...cum ziceam, noi nu suntem obisnuiti sa auzim prea mult romaneste si de cate ori auzim macar un "buna ziua" tot zicem.

E, a doua chestie legata de romani, a fost mai nashpa, din cauza ca eu am gura mare si uneori sunt idiot! De parca nu mi-am tot repetat sa am grija ce vorbesc ca nu se stie niciodata peste cine dau...hm...ce s-a intamplat?! Pai la intoarcere, in avion, bineinteles ca nevasta-mea tremura ca frunza in vant si era curcubeu la fata si i-am zis "uita-te la proasta asta de langa noi, ca tremura mai rau ca tine...si pare si drogata...si are ochelari mai grosi decat ai mei...si ca-n pana mea ar trebui sa inchida telefonul daca tot isi bate stewardesa gura...ia, fa-ti si tu putin curaj...fii barbata, Zoie" si cine stie ce am mai zis eu, prostul de mine. Tipa se numea Claudia, era de loc din Timisoara, avusese probleme si cu drogurile, dar s-a lasat (...) si mergea in St. Louis sa se marite cu un roman. Cu Maria a vorbit o gramada (surprinzator, dar mai mult in engleza...vorbea destul de rau romaneste, cica) dar pe mine m-a ignorat putin, nu ca nu as fi meritat.
Invatatura de minte! Sper...
Dar,oricum, romanii nostri din British Columbia sunt cei mai tari: Dana, Mari, Dan, Anisia. Regretul este ca nu am avut timp, de data asta, sa-l intalnesc si pe prietenul meu, Lucian Ioica.

PS:Poza cu blocul este facuta din usa bisericii Sfanta Treime din Vancouver, British Columbia,Canada...bloc exact ca acasa.

saban bajramovic

Am ascultat prima data o melodie cantata de Saban Bajramovic (desi nu auzisem de el pana atunci...si probabil multi nu au auzit de el nici pana acum) dupa ce am vazut filmul lui Kusturica, "Black Cat, White Cat" . Si, pentru cei care au uitat, pe vremea aia nu prea eram conectati atat de usor ca acum la internet si la informatii usor de aflat fara mare bataie de cap...si m-am cam chinuit ceva pana sa aflu cine canta tema principala din film: Bubamara...In afara de asta, Saban mai are vreo 600 de melodii ( in vin in minte Giljam Dade si Maki Maki), colaborari cu multa lume, este tigan sarb, a avut o viata de roman si s-ar parea - si eu cred asta- ca este adevarata mama omida a muzicii tiganesco-balcanice.
A dezertat din armata pentru o femeie si din primii bani castigati si-a cumparat un Mercedes alb, pe care l-a pierdut in scurt timp la jocuri de noroc, i-a placut jazzul si costumele de firma, era supra-numit (pe langa multe alte nume) Nat King Cole din Nis (oras din Serbia).
Dupa ce am gasit interpretul Bubamarei am inceput sa descopar muzica balcanica, inclusiv pe Esma Redzepova, Jony Iliev si multi alti tigani necunoscuti (sarbi, in special, dar si rromanasi de-ai nostri) care te fac sa ai trairi cel putin interesante.
Bineinteles, Goran Bregovic este cel mai tare, dar el e mai altfel, muzica lui suna mai cizelat, pe cand cei de care ziceam au o oarecare salbaticie (in sens pozitiv) in ceea ce canta...
Si daca pomeneam de Goran...a carui muzica o plac tot mai mult pe masura ce imbatranesc (!)...recomand calduros sa-i fie ascultate piesele de dinainte de cariera solo, pe cand era lider al grupului cu incredibila popularitate in fosta Iugoslavie, Bijelo Dugme. Eu zic ca merita sa ascultati (dati click pe ele) macar Ruzica Si Bila si, pentru cine a vazut alt film de-a lui Kusturica, Vremea Tiganilor: Djordjovan.

Azi am aflat ca Saban Bajramovic a murit (in saracie) acum cateva luni. La inmormantarea lui au participat zeci de mii de sarbi, inclusiv presedintele Serbiei...
Dumnezeu sa-l odihneasca.