Cum mi se pare Romania anului 2009

Inainte de a debita vreo prostie si sa uit: pentru Loteria Vizelor se poate aplica numai pana in 30 noiembrie. Adresa unde se razuieste lozul: http://www.dvlottery.state.gov.
Daca nu cu loteria atunci o casatorie de forma, o oferta de adoptie, un contract de munca pe n ani, orice, numai legal recomand sa fie. Dar merg si alte variante.
No, acum ca am terminat cu treburile serioase sa trecem la cele neserioase.

M-a intrebat o gramada de lume cum mi se pare (in) Romania anului 2009!
Inainte sa ma injurati (unii) printre dinti sau direct tin a va ruga sa nu omiteti sa scoateti unele chestii din context si sa va ganditi ca poate unii nu au avut sansa sau nesansa sa vada realitatea (ce e aia?!) de pe ambele parti (citeste din tara noastra si din tarile lor, alea cu civilizatia adusa de extraterestii pe pamunturile lor roase de ape).
Acum ca am terminat cu disclaimuri si alte chestii neimportante o sa incerc sa raspund la intrebarea CUM MI SE PARE ROMANIA ANULUI 2009. Toamna, chiar...
Raspunsul este simplu: da' cine-s eu ca sa pot raspunde la intrebarea asta?!
Desi asta nu ma impiedica sa incerc!

Primele impresii le-ati citit poate (daca nu, le gasiti, ca nu le-am sters). Le-ati citit si pe urmatorele? No, atunci e bine.
Acum scriu despre cum a fost cand soarele a iesit din nori, mercurul in termometre s-a erectizat, dupa ce ne-am ridicat din pat si ne-am scos perfuziile din mana si alte chestii interesante.
Inainte sa scriu si de bine despre vacanta (sic) noastra in Romania sa nu uit cum a fost cu bolile nostre, ca sa nu ne mai acuze nimeni ca ne-am dat loviti pentru a nu ne vedea cu ei!!!!!!!!!!!!!!!!!! Da, ni s-a reprosatat acest fapt. Multumim, noi credeam ca suntem de incredere. Ne-am inselat...

Deci, pe scurt, despre boli. Eu am avut gripa porcina neconfirmata oficial din motive simple: daca era oficial trebuia sa stau in carantina in foarte ospitalierul spital municipal din Sibiu pentru cel putin o saptamana, pana vin rezultatele de la un institut cu nume istoric, din Bucuresti! Asa, am preferat sa stam in casa si sa evitam pe cat posibil contactul cu lumea. Daca am reusit pe deplin o sa aflam vesti bune de la prieteni. Daca nu, primesc injuraturile si tin sa va asigur ca nu e dracul atat de negru pe cat pare. Numai ca nu te prea poti ridica din pat de beteag ce esti si ca nu vrei sa vezi pe nimeni si nimic. Soacra-mea poate confirma, ca numai ea a avut acces la noi...
La Maria a fost mai simplu si mai distractiv. A facut toxiinfectie alimentara (plus altele) si s-a deshidratat pana la ultima picatura din a doua perfuzie primita la Urgenta. Sectie deosebit de pitoreasca la ore mici: imaginati-va o hala impartita de niste cearceafuri, cu o drogata care vomita in dreapta si un alcoolic adus de pe strada care se pisa fara nici o retinere pentru actul de sanatate. Si George nu mai vine, ar putea zice unii. Si am avut pile la spital, ca altfel putea fi si mai rau! Dar sa nu ma intrebati de un exemplu de ceva mai rau ca nu imi vine... Ne-au ajutat pilele pentru ca asa am putut fi si eu vazut de medic la ora 1 dimineata, pe furis si cu buletinul romanesc in mana, ca daca zici America in spitalele romanesti si ai si simpotome de genul nas care curge, tuse seaca, dureri de gat, febra etc. poti avea surprize. Si eu nu vroiam asa ceva...
No, pana la urma ne-am revenit oarecum, taman bine ca sa imi serbez eu ziua de nastere si sa plecam, naibii, acasa!
Uf, ce mult m-am lungit si uitai de ce ma apucai sa scriu!

Romania in toamna lu' 2009. E destul de rau, parerea mea. Ori ca aveam eu nu stiu ce asteptari, ori ca o vad cu alti ochi dupa operatie, dar nu mi-a foarte placut ce am vazut. Asta e parerea mea si poate ca e mai bine pentru noi asa ca daca ne placea prea mult atunci nici asa nu era bine... Macar asa, stim o treaba.

Foarte clar, ca sa nu las loc de interpretari: ne-am bucurat pe deplin de compania lui soacra-mea, de bunici, am mancat bine (singura masa adevarata in aproape doua saptamani) la maica-mea, Tarnaveniul rules, i-am fi luat cu noi la pachet pe Anca (nici macar o poza nu am facut cu tine!), pe Manelisti (sau Iustin, Simona si Claudiu Manea...ascultatori de alte muzici, numai de manele nu), pe baimarenii nostri dragi, pe Miruna Ropotinilor, pe dedeparteceamaitarefamiliePopadinRomania, m-a bucurat tricoul cu Romania de la Dudu, ne-am intristat (tare) ca a trebui sa tragem de unii oameni dragi ca sa ne vedem (!), de raceala care s-a instaurat intre noi si unii de-ai nostri, savarinele nu au fost asa insiropate cum mi-ar fi placut mie si cate si mai cate.
Da, la restaurant m-au furat chelnerii de fiecare data cand am fost...mai un suc doua, trei in plus, mai un camion de paine adaugat la nota de plata, chestii mici, care enerveaza omu' si-l fac sa se intrebe inainte de a mai merge o data la ei.
De dat rest oriunde (taxi, magazin, gara, saormarie, sifonarie, cimitir) dadeau 4 din 10, taximetristii fumau, tineau geamul deschis la 7 grade afara, ascultau manele si injurau in proportie de 7 din 10, lumea iti raspundea la zambet cam 1 din 13, blocurile erau vopsite in patru culori...una pe etaj... 20/20, emisiunile la tembelizor nu erau chiar deloc comestibile, decibelii trebuie sa fie la nivel maxim in orice context, in special cand vorbeam intre noi, bosorogii paznici ai muzeului Astra te fac sa te simti ca un copil de clasa a III-a prins fara batista desi unghiile ii sunt taiate, traficul (cel putin in Sibiu) este suprarealist, politicienii sunt tot aia si tot prosti ii cred pe romani (suntem?), trenurile personale sunt infecte si pitoresti, portiile la restaurante sunt mici, mititele, preturile, in general, sunt ca-n Germania si la haine ca pe Marte, lumea se baga in tine pe strada, in parc, la wc, la coada, pe scari, la banca, in tren, in portbagajul masinii si toata Romania este acoperita de un fum de tigara! Oriunde te intorci un iz de tutun iti va reimprospata nasul, hainele, chilotii, parul, ciorapii si ceara din urechi!

Si cand iti pui scutul antisocietatederanjanta descoperi lumea pe care ai lasat-o in urma, oamenii dragi iti aduc aminte ca nu ai trait degeaba, mormintele celor dragi chiar te pot linisti, Sibiul si Mediasul sunt tot alea, cele mai tari orase din judet, muzeul Astra este in continuare cel mai frumos loc de pe pamant pentru mine (asta cu conditia sa eviti hanul din incinta), Daia si Aciliul sunt satele noastre ca-n filmele americane (si Silivasu de Campie e frumos, dar asa, mai ca un film suedez) si ca dentistii sunt mult mai ieftini decat in America (proportia 1/10...citeste platit trei mii de dolari in loc de 30 de mii).
Si da, pizza este mai buna in Romania, copiii sunt innebuniti dupa trenuletul Thomas, fetele (si nu numai) sunt in proportie covarsitoare mai slabe decat americancele de rand, glumele altfel se aud in graiul tau si la fata locului, micii si ciorba de burta sunt bune dar cad greu, prietenii si apropiatii raman la fel intotdeuna (se aude?), lumea se schimba, noi ne schimbam si cam atat.
Ne-am bucurat cand avionul a decolat inspre Viena si am avut un gust dulce-amarui despre excursia noastra sau ce o fi fost. Si ne-am bucura sa usureze baietii acordarea vizelor ca sa-i putem aduce pe ai nostri (neamuri si prieteni) aici ca sa stim o treaba.
Si mai am un regret: ca n-am facut prea multe poze!

Si apoi a fost Viena, prima oara dupa doua saptamani cand amandoi am avut putina roseata in obraji!
Ca sa termin aici cu aberatiile mele pot zice ca cineva din familie...sa-l numim varu-meu...a zis la un moment dat: Doamne multam ca suntem romani si ca stam in America!

Si dupa ce am ajuns acasa am vazut ca zacusca si gemul de macese ni s-au varsat printre haine. Si o chestie faina de ceramica s-a spart. Si ca valiza luata cu imprumut a fost facuta praf. Si ca mi-au furat astia bicicleta scumpa.
Si am dormit linistiti si bucurosi ca am ajuns home. Ca asa ne-a spus nenea de la aeroport: Welcome home!