A mai trecut un Craciun

Nu, nu o sa spun ce am mancat la Florin in ajunul Craciunului si in nici meniul de 25 decembrie pregatit la mare arta de catre Bibi. Nu am nici macar poze cu ciorbeturile, glumele, voia buna, sarmalele, garniturile, muzica de pahar, bauturile si friptanele respective dar papilele mele gustative fac si acum chef de bucurie! Asta spre deosebire de stomac si cap...care momentan sunt putin nefericite.
Si, ca intotdeauna de cand suntem in America, am avut sansa sa fim colindati live, la telefon, de catre corul Caedonia din Sibiu.
Nu, nu...nu era cineva la concertul lor si ne-a sunat si ne-a dat sa auzim prin celular ce se intampla in sala: am fost colindati personal! Adica, ei ne-au sunat si cand am raspuns a zis Simo un-doi-trei-si si ne-au incantat cu doua colinde frumoase frumoase care au sunat dumnezeieste. Clar ca si eu si Maria am plans! Chit ca am fost treziti din somn de telefonul respectiv dar asa trezire sa tot ai.
In rest, cu toata sinceritatea si tristetea de rigoare, spun ca nu am simtit deloc pareri de rau ca suntem departe de Romania. Si poate ca e mai bine asa.
No, de asta suntem noi cei mai bucurosi de la Craciunul asta: ca suntem amandoi, ca ne-am simtit bine pe unde am colindat si de vocile lui Simo, Clau si restul Caedoniei.
Si am fi vrut sa mai vedem ceva lume draga (parinti, "neamurile de ne sunt dragi si de folos", Ionut cu Laura, Anca, Ropotini, etc.) dar sper ca n-au intrat zilele in sac.

Doar mai vroiam sa zic ca diferenta asta de fus orar e data naibii: eu eram la lucru si in Romania colindele sunau prin scari de bloc! Asa e si de Revelion, asa e si de alegeri, asa e cu multe chestii...suntem defazati tot mai tare si tot mai mult. Si nici nu stiu daca sa-mi fie sau nu ciuda!
Cu astea fiind zise va mai doresc inca o data, cititorilor blogului meu, tot binele din lume si sa vina si Anul Nou, ca sa stim o treaba si sa putem sa ne vedem de ale noastre. Sau mai bine sa asteptam pana dupa sfantul Ion, nu?