Tin sa precizez inca de la inceput ca in partea asta de Virginie unde stam noi nu prea exista multi romani, nici vorba de "comunitate romaneasca". Si tin sa mai precizez ca (na, cum evit acum cacofonia?) cei mai buni prieteni ai nostri in America sunt...exact, romani...pentru a nu se lasa loc de comentarii inutile pe teme variate. Sunt si alte natii incluse in categoria de "pretini si amici", dar the best si the most trustful sunt ai nostri! Acum ca am lamurit care-i treaba cu gradul cel mai ridicat de prietenie pe plai american sa va povestesc cum am intalnit primii romani aici, in America. Bineinteles, alti romani in afara familiei Oana si prietenilor lor (nu multi si pe care i-am vazut o data sau de doua ori chiar la inceputuri), gazda nostra la inceputul "aventurii noastre Americane"...Deci cum ziceam, eram cu Maria la Wal Mart (am putea spune, ca tot romanu')...dupa vreo 4-5 luni de la venire...si deodata aud ceva mai mult decat placut auzului...da, era chiar ea, Limba Romana! Pentru prima data auzita "pe strada", intamplator. Ce sa mai...pe bune...mi-au dat lacrimile, mie, ala pe care nu-l intereseaza in mod special patriotismul neaos! Nevasta, romani, hai sa fugim inspre ei ca sa ne pupam si imbratisam si intrebamdecateinlunasiinstele! Sa nu exageram...
Deci, cum ziceam, eram in Wal Mart in Williamsburg, Virginia, dupa 4-5 luni in America si am auzit prima oara voce de roman.
Erau niste studenti veniti cu Work and Travel...se certau pentru 5o de centi..."da, tu, banii aia", "da' pleaca, mai, de aici, ca atata a fost, nu te insel", "du-te tu in @{}&#!! mea, ca minti"...
E drept ca dupa ce am auzit exact ce se vorbea in limba romana mi-au trecut lacrimile, dar emotionat si bucuros tot am fost.
De atunci am intalnit ceva romani "intamplator" si cu majoritatea macar m-am salutat si am schimbat cateva cuvinte.
Exista si doua exemple putin mai amare: Maria a auzit vorbind pe una in romaneste si i-a dat un "Buna ziua" si aia s-a uitat la consoarta mea urat si i-a spus in romaneste (sic!) ca "io nu vreau sa am de-a face cu romani"! Maria i-s raspuns-in engleza- sa aibe o zi buna. Eu poate ii raspundeam in romana...
Am intalnit si eu o familie...vorbeau in romana intr-un magazin, eram umar langa umar cautand acelasi lucru pe raft (lapte) si am auzit-o pe ea spundu-i sotului "Nicule, de care sa luam...cu 2% grasime sau Vitamin D?"...Eu i-am zis (da, la fel ca Maria) "buna ziua"...ea mi-a raspuns surprinsa la salut si i-a zis barbatului ei "Nicule, el e roman!"... Nicu s-a facut ca nu aude si a plecat brusc din magazin spunandu-i asteia (in engleza, cu easter european accent) "hai, fai, sa plecam de aici"...
E, noi toti suntem frustrati, am putea zice...Dar nici chiar asa!
Putin respect pentru limba noastra-i o comoara. Parerea mea...
O, rahat, am uitat...am mintit! Prima oara am intalnit niste romani chiar a doua zi dupa venire. Eram la Mihai si au venit doi tipi (originari din Cluj) cu ceva treaba pe la el si am stat un pic de vorba. Sper ca nu am uitat prea mult de acum doi ani dar cam asa s-a desfasurat dialogul:
Ala inalt, catre mine: "Fra, cum ai ajuns aici?"
Eu: "Ieri, cu avionul, cu loteria, probabil noroc"...
Ala inalt: "Sa-mi bag %$#@*& ce noroc au unii, io-s aici de 6 ani, nu am acte si nu pot merge sa o vad pe maica-mea; ce n-as da sa pot merge, dar daca ies nu ma mai intorc";
Ala mic si gras, catre ala inalt, dupa ce de abia mi-a raspuns la salut: "Bai &%$#%@ lasa ca si daca ai acte e scump sa meri in tara, ce &$%$# mea, crezi ca daca castigi la loterie gata-i, te-ai scos?!";
Ala mic si gras, catre mine: "Nu e asa de usor in America, nu toti se scot aici, baga-mi-as %$#@";
Eu: nimic, taceam din gura, oarecum surprins.
Ala inalt, catre mine: "Fra, iti place fotbalul, ca avem echipa de romani si marocani, jucam in fiecare miercuri seara, rupem tot";
Eu: "Da";
Ala mic si gras: "E cam slow in restaurante acum si e greu sa gasesti ceva de lucru pana la vara";
Eu: "Pai inca nu stiu care-i treaba, stai sa ma dezmeticesc, si apoi gasim si de lucru, sper";
Ala inalt: "Fra, sa-mi bag %$#*$ trebe sa ma pish";
Eu: "Du-te in casa, la baie";
Ala inalt: "Cacat, ma duc in fundu curtii, ma pis pe gard";
Ala mic si gras: "Bai, in $#^&$ mea, tot aiurea te gaseste si pe tine pisarea asta";
Ala inalt: Sa-mi sugi @{}&#!! "...si s-a dus sa se pise pe gardul lui Mihai!
Dupa aia au plecat amandoi, ca Mihai a sunat ca intarzie si sa nu-l astepte...
7 comments:
LOLLLLL
Cred ca toti avem povesti extrem de asemanatoare cu ale tale. :D Pe mine cel mai tare ma amuza romanii care cred ca nu-i nimeni prin preajma sa-i inteleaga si dau cu melita :)) am povesti, nu gluma. Mai avem si boala aia nationala cu "ia uite si la ala/aia..." - it can get really-really funny :D
Romanii nostri (prosti, dar tot ai nostri, fir-ar sa fie) sunt inconfundabili. Din pacate, in sens negativ. M-am saturat pana dincolo de scafarlie de dialoguri din astea la care ai asistat tu. Probabil d-aia unii romani din America sunt satui de compatriotii lor (exceptandu-i pe cei care au atins un alt nivel ..de fudulie).Daca au intalnit numai becali din astia, ii inteleg. Saracu' gardul lui Mihai...
@Lola: pai zi-i povestile alea!
@Roxi: Sunt si romani "pozitivi". Destui chiar...suntem ca orice popor...cu bune si rele. Sper...
Cum ziceam, toti suntem putin frustrati...depinde de doza, cred eu.
N-o sa crezi, dar exact aceiasi experienta am avut-o si eu cu primii romani intalniti aici. Eram la Bath Bed and Beyond si la un moment dat am auzit invocarea organului masculin in plin magazin, in romaneste. Era un el cu o ea, la vreo 50 de ani, el plin de aur si cu hands-free-ul in ureche, sugandu-si dintii plin de importanta. Ea se uita parca scarbita in jur si in timpul asta se conversau despre un telefon pe care trebuiau sa-l dea nu stiu cui si care, aparent, l-a suparat pe el ca s-a apucat sa injure ca la usa cortului, convins, probabil ca nu-l intelege nimeni. M-a amuzat pe moment dar parca mi-a venit sa ma si fac mica, mica de tot si sa dispar neobservata din peisaj.
si eu cred ca fiecare avem povesti din astea...si eu as avea ceva mai multe ;)
Una eram in Germania de citiva ani si in zona noastra nu abunda de romani...cei care eram ne stiam...ne intelegeam...odata la cumparaturi...auzim romaneste( ne-am bucurat) si i-am abordat imediat( stiam ca venisera prin Green Card niste romani)...raspunsul lor a fost cit se poate de sec...stiti noi sintem stabiliti aici si nu vrem sa avem de-a face cu romani. Ahaaa...asa stabiliti aici.Ok. M-am intors scurt si le-am lasat in loc de " La revedere"...scurtul comment..."ah da stiam...in caminul stundentesc de vreo 2 luni"...mi-am permis-o pentru ca stiam ca e asa. Soarta a facut sa ne intilnim la diferite chefuri de-ale clanului Greencard- iar mai apoi au apelat la niste servicii ale mele...pe care desi le-ar fi platit...am refuzat sa le fac...mda - nu chiar romaneste.
Eu cred ca nu e neaparata nevoie sa fim cu toti romanii pe aceeasi lungime de unda...dar sa ne respectam putem totusi.
Am insa si experiente cu romani pe care i-am cunoscut si desi au plecat din Germania in State ne sunam cam la 2 saptamini;))
eu stau intr-o zona plina de romani dar mi-a fost frica abordez pe cineva. nu e ca si cum in Romania spuneam buna ziua necunoscutilor, nu?
nu am auzit conversatii colorate. in general evit sa stau langa romani care vorbesc intre ei. mi se pare indiscret. in orice supermarket din Romania auzim discutii colorate, doar ca nu le remarcam.
si cel mai mare cosmar al meu il reprezinta 2 romance pe care le vad uneori la sauna. e foarte penibil sa te prezinti cuiva pe jumatate dezbracat. si e f penibil sa asisti la o conversatie intre 2 persoane care considera ca nimeni nu intelege ce vorbesc. si care mai sunt si pe jumatate dezbracate.
asa ca fug cand le vad :)
Post a Comment