De ce America?!

Din punctul meu de vedere venirea in America a fost pura intamplare (desi, asa ceva poate ca nu exista), chestie niciodata gandita, chestie poate niciodata dorita...
Deci, cum si de ce?!
Pai stiam eu ce e aia Loteria Vizelor, ca doar nu traiam pe Luna dar NICIODATA nu m-am gandit la emigrare si plecari la mama naibii, eventual doar in excursii. Dar ALTII (Ropotinii) stiau si vroiau sa plece...asa ca au venit la noi...mari detinatori de internet pe calculatorul de acasa, lucru oarecum mai rar acum o vreme...si daca toata cerinta concreta era sa ai o poza nu-stiu-ce dimensiune am zis sa ne jucam si noi, mai mult pentru a vedea daca poza e regulamentara.
Si a fost, ca dupa cateva luni am primit plic din Kentucky prin care eram anuntat ca viata mea (noastra) se poate schimba!!! Normal, Maria a plans si sughitat ca ea nu pleaca de la mama Romanie, ca de ce, ca pentru ce, nu ne e noua bine unde suntem si...i-a trecut rapid si a fost si ea de acord sa incercam marea cu degetul.
Da, dar ce e aia America, unde mergem, cu ce bani, analize, interviu la ambasada, cautat informatii pe loteriavizelor.com...traiasca loteristii care nu dau sfaturi idioate si ceilalti pe langa ei...Acum pare usor, dar atunci nu a fost chiar asa usor.
Bineinteles, ne-au ajutat oameni care nu credeam sa ne ajute si reciproca...s-au tras pe fund cei care ne puteau ajuta cel mai mult...cei pe care ii stiam (bine) in America ne-au urat "succes" si ne-au spus cat de nashpa e Americana si ca sa ne gandim bine inainte de a face pasul peste Atlantic si...gata, nu au mai raspuns nici la provocari, nici la telefoane, nici la email. Asta, insa, e de bine; adica sa stii de la inceput care e treaba ca sa nu fie surprize (altele) pe parcurs...

Din ce tin minte prima problema a fost sa strangem o suma de bani pe un termen scurt, conditie necesara la interviul de la ambasada americana. Si am strans bani...zeci de mii de dolari, ca la un moment dat imi parea sa nu exagerez cu un cont de 50000$ care nu prea puteau fi justificati...noroc ca avuseseram nunta cam cu un an inainte si -la o adica- puteam sa zicem ca sunt cadoul nostru de nunta de la rude si prieteni. Ca un mic secret, multi bani pe care i-am luat cu imprumut nici nu i-am mai depus in cont, dar noi eram bucurosi pentru prietenii pe care ii avem si care ne-au sarit in ajutor cand am avut nevoie. Cel mai tare a fost vecinul bunicii lui Maria (in prima poza)...om simplu, de la tara, care ne-a zis ca are ceva pus deoparte...cand am inceput sensibila discutie de imprumut de bani nici nu ne-a lasat sa terminam si ne-as zis scurt: Am 15000$ in banca, maine mergem sa-i scoatem si mi-i dati inapoi cand puteti, nu-mi trebuie martori, chitante, nimic, doar sa va ajute banii astia!!!
Deci, cu banii "fictivi" am rezolvat, mai ramanea sa gasim si un loc unde sa ATERIZAM. Cum ziceam, cei pe care ii stiam eu au lasat-o cum am stabilit...macar Mark mi-a trimis o scrisoare de recomandare pentru Ambasda care e facuta la sentiment. Deci, unde mergem noi in America ?! Intr-un final am "gasit" trei persoane care ar fi putut sa ne ajute: prima ne oferea un job "in curatenie" si o gazduire de doua trei zile...undeva in Ohio, nu suna extrem extrem de rau (in afara cosmarurilor cu wc-urile frecate pana la albirea suprema); a doua ne oferea un job...hai, ca nu ghiciti, exact, "in curatenie"...undeva in Delaware si un apartament din prima zi, gata de inchiriat fara o suma prea mare. Si, in cele din urma, varianta Lavinia, colega Mariei din facultate, care dupa consultarea cu Mihai, sotul ei pe care noi nu l-am vazut niciodata, a zis fara sa clipeasca ca ne ajuta pentru cat timp e nevoie cu casa, masa (gratis!!!!!!!!!!!!!!) si tot ce avem nevoie pentru acomodarea cu noua lume, pana ne gasim un job. Eu zic ca asta se numeste providenta.
Eu am simtit -in glanda- ca acolo (Virginia) e de noi si ca postul "in curatenie" sa fie primit la altii. Si da, recunosc, as fi fost dispus la orice munca...pentru ca asa mi se spusese de la "cunoscatori"... ca singurele joburi disponibile pentru bietii emigranti sunt cele in restaurante, curatenie si constructii. Hm, no comment...
E, acum suna totul simplu, atunci nu a fost chiar asa.
Mai tin minte (asta nu se uita) si cum a decurs vizita medicala dinaintea interviului...da, recunosc, imi este frica de acele de seringa...si Maria i-a zis asta tipei (foarte dragute) care recolta sange..si ea i-a zis sa stea linistita, ca ma "rezolva" ea! Si m-a rezolvat...mi-a pus decolteul in fata ochilor si nici nu mi-a pasat de ace, seringi, sange sau alte echipamente medicale. Echipamentul ei si-a facut efectul, si vorba Mariei: Ai iesit din cabinet cu ranjetul pana la ceafa, minunatule! Asta ca sfat pentru cei care au frica de ace, sau pentru doamne care recolteaza sange la pacienti fricosi!
Despre mers cu autostopul la interviul de la Ambasada (de la Sibiu la Bucuresti), despartiri, emotii, zbor cu 4 avioane intr-o zi nici nu mai pomenesc acum.

La revedere, Romania! Adio, bunici, neamuri si prieteni care nu mai sunteti!