Americanii sunt prosti - episodul 1

Da, americanii pot fi chiar prosti. Daca sunt grasi, ignoranti si alte stereotipuri...eu nu comentez si nici nu le cred. Dar de prosti chiar pot fi prosti...

Pai de ce zic asta? Pai pentru ca multe grupari americane (habar nu am de care, gen Miscarea pentru libertatea omului prost in fata omului mai putin prost; Noi, negrii, cu cine votam; Noua, hispanicilor, la ce ne poate folosi scoala si hartia igienica; Noi, est-europenii, va facem pe toti; Miscarea pentru abolirea pescuitului la priza; Rednecksul, omul semi-suprem; Sprijinirea sexului oral in Marginimea Sibiului...a, asta, in Texas si altele de acelasi gen) fac mare scandal pentru a interzice testarea anti-drog a celor care solicita ajutor de somaj. Ei zic ca e scump si ca lezeaza libertatea individului!!!

Aia care sprijina introducerea testarii anti-drog pentru someri zic una buna si logica, cred eu: Pai da, da' daca aia iau droguri cum pot sa-si gaseasca de lucru?!

Fac precizarea ca in America petru marea majoritatea a slujbelor se solicita sa treci un test anti-drog pentru a fi angajat...
Cum sa ai tupeul sa zici ca-ti lezeaza drepturile aia care te testeaza anti droog sa vada daca esti bun sau nu sa iei bani de la stat?! Nu pot ei fi numiti americani prosti?
Libertate libertate, dar nici chiar asa...

Pentru ca tot am pomenit de "miscarile" alea si nu i-am pomenit pe evrei, care au si ei multe miscari (una ar fi :" Noi, evreii care conducem lumea si adeptii teroiri conspirationiste ne mai si cred") tot vreau sa zic un banc, pe care l-am auzit de la Gheghe:
"Scandal mare in Belgia, flamanzii se tot cearta cu valonii pe tema impartirii teritoriului si se aseaza ei la o masa si decid sa traga o linie peste toata Belgia si in partea dreapta sa fie flamanzii si in partea stanga sa fie tara valonilor....
Asa si fac, numai doi, Itic Wienerstein si Strula Cohen, raman pe mijlocul liniei, intrebatori:
Si noi, belgienii, ce facem?!"

Ati inteles?

Ce este Twitter?

Pe bune! Ce este Twitter? Toata lumea vorbeste de asta si eu nu am habar despre ce e vorba!
Ma scuzati pentru deranj.
Si pentru incultura.

Cum am facut eu primii bani in America!

Nu o sa uit niciodata primii bani facuti in America, la trei saptamani dupa aterizarea pe pamant nou.
L-am ajutat pe taica-sau lui Mihai pentru vreo patru ore la atelierul lui de pielarie...am taiat cu o foarfeca dupa un model niste chestii...treaba simpla, de copil de clasa a doua. Mi-a dat 40 de dolari pe care i-am mancat seara la Olive Garden, ca era 8 martie si am mers sa sarbatorim...

Urmatorii bani (tot $40) i-am facut intr-un mod mai altfel. Avea Maria o colega care se plangea ca ea cu barbatu-sau vor sa conduca pana in North Carolina unde isi cumparasera o barca si vor sa o calareasca...asta, sa navigheze cu ea de acolo inapoi la casa lor, cale de o saptamana.
Fata de treaba, Maria i-a zis ca si asa nu prea avem noi nimic de facut si ii ducem noi si le aducem masina inapoi. Plus ca vom vedea si noi ceva din partea asta de America.
Bineinteles, nu am vazut absolut nimic pentru simpul fapt ca am plecat si ne-am intors noaptea (in total vreo 7-8 ore de condus in noapte pe drumuri nashpa north-carolinene...noroc cu gps-ul). Macar imi ziceam ca pentru efort o sa capat si eu niste banuti, acolo, ca vorba aia, eu nu-i vazusem in viata mea pe niciunul din ei si... Dar cand nevasta isi ia un personal commitment trebe sa asculti. Hm...
Cand am vazut "barca" am zis ca nenea imi va da macar 200 de dolari pentru efortul de a conduce aproape 8 ore si sa-i duc inapoi masina si sa si o garez pentru o saptamana pana se intorc ei din croaziera.
Barca aia, de fapt, era un ditamai yachtul imens, de un milion de dolari (fara gluma), ne-a facut o prezentare scurta a ei...de la cabina de dus si bucatarie complet utilata, pana la generator de curent electric si doua sau trei dormitoare...m-a lasat masca, recunosc. Poti trai confortabil in barca aia, zic eu...
La plecare mi-a strecurat doua bacnote in buzunar, asa, mai pe furis...erau doua bacnote de 20...asa a considerat el ca merit, 5 dolari pe ora!

Primul job propriu-zis a fost tehnician dentar (da, am o diploma in acest sens si da, poti profesa in America meseria pentru care te-ai pregatit...asta pentru cei care s-au pregatit pentru o meserie, eu nu prea) profesie pe care am urat-o in Romania ...nici macar nu prea am practicat-o...si care ziceam ca aici o fi altfel. E, pe naiba, altfel! E la fel...
Am renuntat dupa o saptamana ca ma saturasem de koreenii aia care nu stiau sa zica in engleza altceva decat "hurry hurry"! A, si mai si ascultau muzica koreeana la casetofon cu caseta!
Rahat, am zis eu, de aia am venit in America? Gata, numai pentru americani mai lucrez de acum incolo, mi-am zis si -pana acum- m-am si tinut de cuvant.
Sincer vorbind, ca sfat: parerea mea ca cei mai de cuvant angajatori/actionari/patroni/owneri/companie in general/ce-or fi sunt americanii! Sunt exceptii si exceptii dar asa, in general vorbind...

Fara sa fiu inteles gresit sper sa nu fiu nevoit vreodata sa lucrez (in America) pentru un angajator roman sau est-european. Cum am zis, nu vreau sa fiu inteles gresit, pur si simplu e parerea mea!
A, si am mai auzit o vorba pe aici: sa nu lucrezi pentru greci! Habar nu am de ce...

PS: Cei mai buni prieteni ai nostri (in America si oriunde) sunt romani, cei mai de incredere oameni pe care-i cunoastem (in America si oriunde) sunt romani, cel mai bine ne simtim cand vorbim romaneste, citesc presa romaneasca in fiecare zi, incercam sa mancam romaneste, avem icoana pe perete, deci sa nu fiu acuzat aiurea ca vezi Doamne, am ceva cu romanii! Cum naiba sa am ceva cu ai mei?! Eu ce sunt?! Nu roman?!
Numai ca imi permit sa zic si de bine si de rau! Dupa caz si context...
Deci cum ziceam: Hai, Romania!
Sau: Romania, trezeste-te?!

Primavara!

Gata, a venit! Al naibii de lunga a fost iarna asta, parca nu se mai termina...
Repede, nu ratati ocazia, acum cat e aici florea de oriceofi!
E primavara si parca vad ca in doua saptamani vine canicula peste plaiuri virginiene...
Sa inceapa curatenia de primavara, hainele groase sa fie ascunse in dulapuri, scoateti slapii si tricourile, sa ne bucuram si sa ne facem timp si de chestii faine, ca de alea nashpa nu prea duce omenirea lipsa...

De inmormantarea lui Dolanescu v-am zis?! Sa vedeti acolo puhoi de idiotime care se trageau in poza cu sicriul "maestrului".
Intrati pe Cotidianul.ro ca sa vedeti Romania care nu pare funny deloc. Da' chiar deloc!
O fi de bine ca tot omul poseda o camera foto digitala, dar nici chiar asa...
In ultima perioada am citit expresia "otvizarea Romaniei"! Ei, asta chiar e prea mult...Zero TV inca mai emite?!

Si cum ziceam, macar e primavara...

Ce este in America si nu prea gasesti in Romania @ partea 3

"If you having trouble placing your trash in the dumpster please contact the Management Office"...scrie pe placuta cu "persoana cu handicap".
Adica, traducerea, pentru maica-mea, soacra-mea si nu numai: daca nu iti poti arunca gunoiul la container de unul singur suna la administrator ca vine el si te rezolva.

Si da, mai tineti voi minte povestile alea ca "in Germania oamenii isi scot mobila si televizoarele in fata casei pentru romanii si polonezii dornici de ele"?
Da, dar lasau aia si telecomanda frumos pe televizor ca sa se poata bucura romanu' pe deplin de el asa cum e cu televizorul din poza facuta in mini-cartierul nostru?!
Inca isi arunca (citeste: schimba) destui mobila si electronicele pe aici. Bineinteles, nu ca inainte, dar totusi...

Si nu, nu l-am luat la mine in casa pe televizor -marca Fuji - pentru ca s-a facut cald afara si sta bine acolo. Pana vor veni niste "mexicani" ca sa-l gazduiasca in casa lor...

Lakeisha

Este o colega la mine la munca care imi pare ca seamana cu Mowgli din Cartea Junglei: mica, super neagra, slaba, cu varul incalcit si cu o privire de om haituit.
Adevarul e ca a fost haituita: maica-sa si taica-sau au murit cand era mica, a crescut pe strazile din Norfolk si a ajuns la 20 de ani vai de capu' ei, dar de intarziat sau lipsit la munca nu a facut-o niciodata si nici nu stiu sa-i fi facut cuiva rau!
O, Doamne, si ii merge gura ca la o moara stricata...vorbeste intr-una despre orice, indiferent daca o asculti sau nu!
Marti seara am cam strigat la ea ca ma innebuneste cu melitza ei, miercuri seara am vazut-o intamplator si joi...
Hm, joi nu am vazut-o, desi mi-ar fi placut sa o vad.

De fapt, nu o sa o mai vad si aud pe Lakeisha (numele ei) pentru ca a murit. Da, a murit la 20 de ani calcata de doua masini.
Toti suntem tristi la munca pentru ca a murit cel mai nevinovat suflet de acolo.
Da, a murit un copil necajit, orfan, sarac, singur, vorbaret si inocent, futu-i...

Caine american "de lup"

Si asa, deci! Toti cainii "numai" americani merita sa manance carne "numai" americana?!

Ei, si acum repetati dupa mine: eu, cainele din poza, sunt un ciobanesc german, deci, repet, sunt un german shepherd (sic!) si neam de neamul meu a fost "numai" american!
Danke schön! ...cum zicem noi, americanii, nascuti din tata-n fiu americani!
Sau, cum ar zice alte natii: suntem aici de 2000 de ani! Cu tot cu steag in gura...

America Über Alles!

PS M-as incumeta sa pariez ca reclama a fost gandita de un non-american; ori din bataie de joc ori din prostie! Daca copywriter-ul era american ar fi folosit un Golden Retriever...

UPDATE: Pai pana la urma ce este all-american, intreaba Anca?

Inceput de saptamana

...pentru vara asta avem deja 3 bilete de concerte cumparate: Eric Clapton, No Doubt si ZZ Top. Da, ZZ Top, de ce radeti?! Ne mai bate gandul sa luam bilet la Elton John cu Billy Joel, insa ne mai gandim ca poate se termina pana ne decidem si nu mai avem dupa aia dubii.

...un articol fain a lui Razva Exarhu, pe blogul lui, aici.

...urasc traficul, de aia nici nu vreau sa iau parte la el "every day" si prefer sa merg pe jos la munca sau cu "public transportation" (aproape inexistent la noi). Da, eu merg pe jos la munca! Si sunt in America...

...aud din tara prostii despre "romani si unguri"! A innebunit lupu'?! Tara arde si ungurii ne iau Ardealul? Ce bine de noi, romanii verzi, ca avem vecinii nostri de baza de care ne putem lua la vremuri de criza. Mda, daca nu avem si noi de lucru macar sa ne cautam. Radem, glumim, dar e mult prea periculos sa jucam aiurea cartea patriotismului de doi bani.

Sa avem cu totii o saptamana primaveratica!
Parerea mea...

poveste despre criza

Sa incep cu o poveste...
Se facea ca doi proaspeti imigranti, cu vechime in campul american al muncii de un an merg la banca -intr-o doara- sa vada si ei cum e treaba cu creditele alea pentru casa. Asta se intampla prin iarna trecuta...
Tanti de la banca ii ia pe aia doi imigranti deoparte, ii intreaba de una, alta, le verifica credit historyul si le zice mai bucuroasa ea decat aia doi: Felicitari, va oferim (sic!) un credit ipotecar de 250K...adica un sfert de milion de dolari, pentru cei care nu stiu ca 250K inseamna 250.000 de dolari verzi americani. Pai, zic imigrantii, stai tanti sa ne gandim, ca noi doar am vrut sa intrebam, de ce va luati de noi?!
Ati retinut, nu? Un sfert de milion de dolari, platibili in 30 de ani...Bucurie curata, nu?!
Rahat!
Imigrantii au zis ca merg ei frumos acasa si se mai gandesc si revin...
Dupa doua saptamani nevasta imigrantului primeste o oferta de job cu un salariu dublu decat cel cu care aplicase pentru credit. Peste inca o luna si sotului imigrantei ii creste salariul!
Deci, normal, sa mearga sa-si ia casa, ca asa e moda acum ca au ceva mai multi bani, nu !? Nu!
A, bineinteles, toata lumea in jurul lor zicea: Cumparati, cumparati, ca acum e momentul sa cumparati!

Ca o paranteza, la vremea aia o casa decenta spre indecenta era cam intre 200 si 300 de mii de dolari in zona unde locuiau (si locuiesc inca) aia doi imigranti.
Acum poti cumpara mult mai ieftin (uneori chiar jumatate pretul) si putina lume mai zice ca acum e momentul sa cumperi, ca-i ieftin! Asta ca o paranteza...

Si cum ziceam, treaba super simpla: credit aprobat...este, venit suficient...merge, joburi cat de cat (manageri, chestii grele, you know)...check, amica agent imobiliar... era, oferte la greu la case si alte tipuri de locuinte...pe toate gardurile si in toate neighbourhoodurile...ce sa mai, cum sa nu-ti cumperi casa (de preferinta, mare) ca sa vada neamurile, pretinii si dusmanii de acasa (si nu numai) ca tu esti potent?!
Aia doi imigranti au zis ca sa stea ei linistiti, sa incerce sa puna si un cent, doi deoparte, sa se mai gandeasca, sa mai calatoreasca, sa nu traiasca de la un paycheck la altul, sa nu stea cu morcov in fund si sa fie nevoiti sa lucreze ca nebunii sa-si plateasca rata la casa, masini, asigurare, taxe de tot felul (depinde de stat si de...cartier), sa-si trimita copiii la bunici in Romania pentru a fi crescuti in mediu prielnic (sic!) si alte chestii mai mult sau mai putin stresante.
Bineinteles, si-au zis ei, in momentul cand vor fi suficienti bani pentru un avans decent (sa zicem undeva intre 30 si 50 de mii de coco a.k.a. USD) si rata lunara va fi undeva in apropierea unei chirii atunci da, e momentul sa cumperi...ca orice ar fi, o mie, doua tot o faci oarecum lejer.

Ei, si vremurile se schimba, se taie 10% din salariu, se adauga ore in plus (deci lucrat mai mult pe bani mai putini), aproape nimic nu mai este sigur si stai sa te intrebi daca nu ai luat o decizie inteleapta acum un an cand nu ti-ai indeplinit un vis (nu neaparat al imigrantilor alora): o casa mare, preferabil...

Ca sa rezum, eu asa vad criza pentru pamantenii de rand: azi ai un venit cat de cat decent, etc. si iti zici sa iei o casa ca daca se intampla ceva o vinzi si mai si scoti ceva profit pe ea.
Trece timpul (sa zicem doua luni) si iti zice seful: baiatu', esti bun, destept, frumos, secretara zice ca esti si viril, nevasta-ta zice ca aproape la fel ca mine, dar de maine iti taiem unele sporuri din salariu (exact alea cu care plateai rata la masina si mancarea pe o luna) si de poimaine poate inchidem sandramaua si ne vedem mai incolo.
Sau, pentru cei care au firma lor proprie si personala si nu au sefi, bineinteles: domnu patron, bai, sefule, stii matale contractul ala de l-am semnat ca de luna viitoare incepem treaba. Da, il stii? No, pisa-te pe el ca io nu mai am bani si imi inchid sereleul. Deci, pa, te sun dupa criza!

Asta este, mergi acasa la nevasta ( poate are si ea probleme cu jobul, seful, amantul, pata de pe bluza etc) si-i zici: Lorelei, vezi ca de maine ne mutam la mama si vindem casa!
Si Lorelei, femeie inteleapta zice: Ne mutam la ma-ta, dar cui mai vindem (si cu cat) noi casa ca am vazut ca pe afara bantuie criza economica globala si nu mai cumpara nimeni case?! Sau le cumpara cu o suma intre minus un dolar si zece mii pretul de strigare, ca am vazut eu ca asa se face la licitatiile din New York!
Si gata, criza-i pe sarmanu' om!
Daca ma intelegi...

Varianta optimista e, in viziunea mea: daca nu ai credit ipotecar (aici este inclus si morcovul de rigoare) in mare (si ocean) viata se cam desfasoara la fel: excursiile excursii, mile la greu puse pe masina, poate un pic mai putine restaurante, hainele haine, nu-ti mai schimbi anul asta masina model 2008 cu model 2009, ramai cu aia "veche", chiria o platesti si, cu putin noroc, nu mai pui 1000 de dolari pe luna deoparte, pui 400...
Sau varianta si mai optimista, asta am citit-o prin reviste: in vremuri de criza unii se imbogatesc si isi pot permite case mari, dintr-alea, care fac impresie la...exact, la cine?
Si a doua zi ii calca o baba cu masina sau ii impusca careva intr-o scoala din Stuttgart/Alabama/oriunde... Asta e din ciclul "sa moara si capra vecinului", cred...

Ati vazut ca a venit primavara? De cateva zile s-a lasat cu 30 de grade Celsius pe aici!
Trai pe vatrai...

Ziua Femeii

Ieri a fost 8 Martie, Ziua Femeii, fosta Ziua Internationala a Femeii, fosta Ziua Mamelor...sau cel putin asa mi-a zis mie cineva in copilarie.
Stiu ca ma pregateam destul de serios de 8 martie cand eram copil: ii faceam lui maica-mea felicitari (hand made, cum ar zice altii), ma cautam de ceva bani si ii luam bibelouri, garoafe sau carti...na, nu era Flavius chiar cel mai rau copil...
Dar de alte femei nu ma interesa atunci in ziua respectiva, doar de maica-mea.

Ei, si dupa aia am mers la liceu...clasa de contabilitate...30 de fete si 3 baieti...si atunci am invatat ca 8 martie e ziua si a mamelor, si a femeilor, dar si a fetelor intre 14 si 93 de ani! Atunci nu stiam eu ca nu e internationala (nu e!) si nici nu ma interesa....dar stiu ca faceau fetele din clasa mea de liceu cate un chef monstru de ziua respectiva...noi (aia trei "crai" ai clasei) nu eram invitati de la inceputul chefului ci, asa, mai pe urma...numai bine sa conducem acasa pe fetele cele mai "afumate". Nu se intelegeau gagicile intre ele, in general, dar de 8 martie isi dadeau mana cu mana, uitau de certuri idioate si mancau, povesteau si bea...asta, se distrau impreuna. Chiar cred ca-i super faina ideea de sisterhood...desi asta cred ca-i mai greu decat un brotherhood...dar nu intru in detalii, ca poate ma insel. Important e ca fetele sa se simta bine (si) de ziua lor!

De atunci or mai fi fost si alte 8 martie de sarbatorit, flori, fete, filme, melodii sau cantareti...dar parca tot felicitarile alea facute de mana si distractia colegelor mele de liceu sunt definitorii (in capul meu) pentru un 8 martie autentic.
Bineinteles, Ziua Nevestelor este mai importanta si are loc de luni pana duminica, din 1 ianuarie pana in 31 decembrie. Fara nici un dubiu, de altfel!

Si da, categoric, La Multi Ani tuturor cititoarelor blogului meu, pentru ieri, azi si intotdeauna.

PS In poza sunt eu cu maica-mea, in caz ca avea cineva dubii...

rusii, gazu' si ardelenii

Nu-mi plac rusii! Niciodata nu mi-au placut!
A nu se intelege ca am ceva cu rusoaicele, ele sunt the best...cel putin intre 15 si 30 de ani...ca dupa aia nu mai sunt chiar asa de "frumuseti slave"...Parerea mea!
Scriu asta la cald, citind cronica meciului de dublu din Cupa Davis dintre noi si rusi, desfasurat la Sibiu. In ultimele minute din meci, cand ai nostri tineri jucatori jucau ca-n povesti intreaga sala a inceput sa cante imnul ala al nostru: lung, prapadit, desuet, invechit, forme fara fond etc....dar care mie (inca) imi face pielea de gaina: Desteapta-te, romane! No, asta mi-ar fi placut sa vad live, fir-ar departarea sa-i fie.
A, si mi-ar mai fi placut sa vad tot azi meciul dintre Gaz Metan si Dinamo...sper ca taica-meu sa-l fi vazut...trebe sa-l sun sa-mi spuna cronica meciului. Intotdeauna m-am intrebat cu cine sa tin cand joaca Gazu' cu Dinamo?! Nici acum nu stiu...meciul s-a terminat egal, dar parca m-ar fi incalzit sa castige ai mei medieseni. Si cica i-au si furat arbitrii, normal!
Chiar, ati observat vreodata cat de porniti suntem noi pe arbitri? In afara de rusi, comunisti, turci, chiaburi, evrei, unguri, nemti, popoare migratoare, tigani, Traian, bulgari cu ceafa groasa, italieni (asta, recent) si alte (toate?!) popoare ale lumii care ne persecuta pe noi, romanii verzi, am putea sa-i includem si pe arbitri la dusmani consacrati ai natiei noatre milenare! Eu, in afara de arbitri romani, tin minte cativa elvetieni, suedezi, norvegieni, danezi, un belarus si inca 7868 care ne-au furat de-a lungul timpului. Pe aia care ne-au ajutat nu-i pomenesc, ei sunt prietenii nostri, normal!
Si de ce mai intotdeauna altcineva este de vina, huh?
Deci, da, noi nu am facut nimic rau, tanti! Ei sunt de vina!

A, sa nu uit sa zic de ce nu-mi plac rusii. Imi povestea bunicul din partea mamei (sa-i dea Doamne Doamne sanatate) ca, in timpul razboiului...sau WW2 cum ii zic astia pe aici, au avut "oaspeti" in casa si nemti si rusi. Nemtii ii invitau la masa, nu au rupt, nu au furat, nu au murdarit, nu au stricat nimic in casa stramosilor mei. Dupa ce frontul i-a adus pe rusi in locul nemtilor problema s-a schimbat. Nu numai ca au rupt, furat, distrus sau nu i-au mai invitat pe ai mei sa le manace mancarea lor. Nu, le-au omorat toate animalele, i-au alungat de tot din casa si le-au baut si bautura. Pacatul suprem, de altfel! Sa-i bei taranului roman bunatate de palinca de pruna!
Poate de aia nu-mi plac rusii?! Sau poate -pur si simplu- ca au adus comunismul in Romania...
Sper sa nu fiu interpretat gresit si sa fiu acuzat de sovinism. A nu se uita ce am zis de rusoaice, ok?

PS In poza este un picior de rusoaica, cu tot cu eticheta pantalonilor la vedere...

Farurile strike again...and again

Trei bucati dintr-o lovitura...pe doua (Cape hatteras si Ocracoke) le mai vazusem...Cape Lookout (poza 1) pentru prima oara...si, probabil, the best de pana acum.
Probabil imi voi face ceva separat pentru faruri ca sa nu mai plictisesc pe nimeni cu ele...

E de ras sau de plans?

Doua chestii pe ziua de azi.
Prima: am luat masa de pranz cu Jon la un restaurant mexican...super ieftin la lunch, gen bufet, adica mananci ca porcu'... $5.99...seara e de la 7.99 dolari in sus...dar nu mai e bufet...ceea ce e bine. O sa scriu vreodata si despre bufeturile americano-mexicano-chinezesti. Dar nu asta vroiam eu sa zic acum...
Bineinteles, ospatarii, cel care te aseaza la masa, managerul, aia care aduna de pe mese, pozele cu Pancho Villa de pe pereti, sombrerourile, papagalii si florile de plastic, steagurile mexicane , chiar si mancarea (sic! si nici nu pariez ca-i originala de la mama ei, nu stiu, nu cunosc), toate erau mexicane! Cu exceptia unui tip frumos imbracat, american sadea (exista?), care statea langa masa noastra si pe care l-am auzit vorbind cifre, vanzari, meniul si alte treburi importante din bucataria unui restaurant mexican cu managerul mexican (na, hispanic) al carciumei.
Nenea americanul, de fapt, era proprietarul restaurantului...mexicanii aia erau doar de forma! Na, nici nu stiu, e de ras sau de plans?!

A doua: citeam pe hotnews.ro ca Rodica Stanoiu (sinistra aia, fosta ministru al Justitiei) era cercetata pentru turnatorie la Securitate de un judecator care, la randul lui, a fost deconspirat ca fost turnator ordinar! Na, Justitie, distractie! Pot sa zic ca nici asta nu stiu daca e de ras sau de plans...

Joyride

Si voi credeti ca multe chestii neplanificate ies cel mai fain?! Si eu...

De exemplu, zilele trecute -pe la amiaza- i-am zis Mariei ca ma cam plictisesc si sa iesim putin din casa, ca-i pacat de vremea aia superba ca sa stam inside. Inside, ma intelegi...
Si cum ziceam, am zis sa iesim putin la o plimbare.
Unde, a intrebat Maria?
Oriunde, am zis eu. Poate mergem sa vedem Oceanul?
No, hai!

Si am mers.
800 de km am "bagat" in doua zile! Nu ne-a ajuns ca Oceanul este la o jumate de ora buna de noi...a trebuit sa-l vedem, vezi, Doamne, in North Carolina!
Si inca cum l-am vazut! Din toate pozitiile l-am vazut: din masina, de pe plaja la miezul noptii si la prima ora a diminetii, din vapor, din barca, de pe poduri...cum ziceam, din toate pozitiile.
Si, pe bune, noi ne gandeam sa conducem o jumate de ora pana in Virginia Beach si sa ne intoarcem seara acasa...
Nu ne-a iesit pasienta cu condusul ala "jumate de ora", dupa cum ziceam.
A, si a fost de departe cea mai tare mini-excursie avuta in viata mea!

A fost vremea superba (aproape 30 de grade in Outer Banks, NC) care ne-a indemnat la drum, a fost locul unde am innoptat (din cauze de sezon mort am platit 50 de dolari pe noapte in loc de 300 de dolari pretul "normal"), au fost farurile vazute la apus si rasarit, a fost cimitirul "de pirati" de la malul oceanului, au fost vapoarele care ne-au plimbat mai bine de trei ore (cu tot cu masina) de pe o insula pe alta, a fost mancarea bunicica, mai mult sau mai putin pescareasca (dar, oricum, nu mai vreau nimic cu garnitura de cartofi prajiti si cole slaw...un fel de varza cu morcovi si mainoneza...pentru o buna perioada), a fost aerul "de mare" inspirat pe o insula aproape pustie la orele mici ale diminetii, sunetul oceanului in bezna noptii (pot zice ca destul de inspaimantator) si, cireasa de pe tort, plimbarea cu o barca pescareasca, cale de 10 km, pana la insula unde se afla Cape Lookout Lighthouse si una din cele mai frumoase plaje din lume. Bineinteles, insotiti de frumosul caine curajos (ma rog, catea, Stormy) a lui nenea cu barca.

Si toate astea ne-au costat (cum ziceam) cam 800 km de condus, 3 ore bune de "navigat", o jumate de kilometru (maxim) de mers pe jos pe plaja, doua plinuri de benzina (ieftina...1,85 $/galon...adica 1,85$/3,8 litri)), cazarea, mancarea, schimburi, biletele la vapor si la barcagiu.
Harta am gasit, ca sa ne orientam cat de cat, sanatosi am fost si rupti de oboseala am ajuns la miezul noptii acasa...

Ce-mi pare rau e ca nu am putut fotografia multe chestii, din lipsa de timp, loc de parcare (asta uneori e nasol pe aici...ca nu prea poti opri oriunde masina), frica, rusine sau chef...
Drumul dintre Williamsburg-Kitty Hawk-Ruta 12-Cape Hatteras-Ocracoke Island-Cedar Island-Cape Lookout National Seashore-Motorhead City-orase si orasele pe la mama naibii in North Carolina-Ruta 70-Ruta 17-Ruta 13-Suffolk-Newport News si acasa chiar "e altfel"...statiuni de lux, sate pescaresti uitate de lume, orase fantoma, insule unde isi aveau baza piratii cei mai temuti (Barba Neagra, de exemplu), sosele si poduri nesfarsite, benzinarii din anii '70, case de vacanta, lanuri de cucuruz, bumbac si tutun, soferi idioti, tarani de treaba cu cu accent care intreba "si cam pe unde vine Romania asta in America Latina?", un cuplu de homosexuali (gazdele nostre de la pensiune...bed and breakfats ii zice pe aici) si cate si mai cate.

Si cum, pana mea, sa nu ne placa America?! Macar pentru Ocean si seafood...daca nu pentru altele!

PS Am pus poze cu noi in special pentru parinti si neamuri. Si prieteni. Si amici.

A venit alataieri primavara...

...si s-a dus a doua zi!
Pozele sunt facute vineri (aia cu plaja) si azi, luni de dimineata (aia cu parcarea din fata blocului).
Nici acum nu-mi vine sa cred cum s-a schimbat vremea de pe o zi pe alta.
Daca joi si vineri au fost 25 de grade, de sambata s-a racit puternic si am vazut prima zapada din iarna asta. Ca sa fiu sincer, nu o asteptam...

Si tot azi am primit si o veste tragica, futu-i.
Suntem alaturi de Hodosoi si ne pare atat de rau.