Revenim cu noi intamplari-zic eu- PREA interesante...

Sa tot fi fost ieri pe la 4 la amiaza...stateam eu cu Issam pe o banca din fata Fresh Market-ului...savuram pauza de masa si ne uitam dupa femei...cand auzim niste sirene de pompieri si ce-or mai fi ei vuind la o distanta relativ apropiata. Si ne intrebam noi plictisiti ce o mai fi si de data asta.

Fac o paranteza: pe aici, pe la americani, sunetul de sirena este foarte normal...la orice rahat de telefon la 911 se arunca baietii in masinile de salvare, pompieri si politie, dau drumul la sunet si lumina, s-or gandi ca-s la discoteca...se bucura si ei de actiune, cu sirenele lor cu tot, ca pana ne-am obisnuit tresaream de fiecare data. Si aveam destul de mult de tresarit...Oricum, este ceva perfect normal si nici nu mai bagam in seama, in mod normal, cand le auzim. Si cu asta inchid paranteza...

Deci asa...am intrat inapoi la munca si imi vedeam linistit de zarzavaturile mele cand vine o colega care locuieste in acelasi complex de apartamente cu noi si imi spune ca este o ambulanta si o masina de pompieri in fata cladirii mele si sa verific daca Maria este ok, asa, just in case... Si eu, sigur pe mine, zic ca nu am eu de a face cu asta, ca Maria e la munca si ca o fi vreun vecin, saracu'... No, nici nu termina asta sa-mi zica si imi aud numele strigat la statia de amplificare ca sunt cautat la telefon. Eu, calm, poate usor mirat, pentru ca nu prea sunt cautat pe telefonul de la job, raspund si aud doar cuvintele "door"(usa), "brocken"(sparta), "fire fighters"(pompieri) si mi se inmoaie picioarele!!! Inchid, o sun pe Maria sa vad daca e ok si o iau la goana sa-i zic sefului ca plec acasa ca-s probleme...stau la 5 minute de mers pe jos de la munca...de data asta le-am facut in 2...ajung, de departe vad "discoteca" si pe aia ca se agitau...Io vorbeam singur, imi venea sa strig, dar pana la urma, nu era mare lucru, doar imi sparsesera pompierii usa ca sa caute pe cineva care sunase la 911 si daduse adresa noastra !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Era vecina, fir-ar ea sa fie, facuse un atac...eu stau la 7 A, ea la 7 D si, probabil, speriata, a zis alora la telefon prima litera din alfabet...ca asa o fi cel mai simplu. Si aia au venit la adresa indicata, au bubuit la usa, normal ca nu a raspuns nimeni...pentru ca eu si Maria eram cu treaba pe la lucru... au spart-o si au cotrobait prin apartament in cautarea "victimei". Intr-un final, si-au dat seama de greseala si au spart usa corecta, de data asta, ca tipa intre timp a mai sunat o data si le-a zis adresa ei, corecta, minune mare. Numa' ca pana sa le deschida...i-au spart si lui aia usa, ca sa nu zica ca au rezolvat doar una pe ziua respectiva!
Acum, ca sa fiu cinstit, cica aia era cazuta pe jos si nu a putut ajunge la usa sa deschida...
Oricum, in timp ce eu imi reveneam din soc, ea era scoasa pe targa din apartament si cu cuvinte stinse, vedeti, foarte draguta, si-a cerut scuze pentru ca mi-a provocat neplacerea!!! Dar sa stiti ca imediat dupa ce am vazut ca la mine e in regula, am intrebat cum se simte tipa, ca usa se repara, altele...mai greu. Numa' ca e ciudat cum s-a intamplat toata treaba si pana la urma, cinic fiind, problema ta e cea mai importanta. Si nici nu o cunosc prea bine pe tanti vecina...
Dupa ce m-am mai calmat, am vorbit cu managera de la complex si a ramas sa-mi schimbe usa...pana una alta e reparata doar cat sa tina pana luni dimineata.

Vecina acum cred ca e bine (e deja acasa...nu socializam cu ea...poate de data asta ne bagam in seama cu ea si-i ducem un compot, ceva), sper ca data viitoare cand mai suna la 911 sa fie mai atenta, in pana mea.
Ca nici nu vreau sa ma gandesc daca unul din noi era acasa si dormea de amiaza si nu auzeam bubuiturile in usa...ne trezeam cu gasca de pompieri in camera...va dati seama ca ne luau si pe noi cu salvarea...
Asa, care va sa zica, cu pompierii astia. Si cu vecinii...

Pastile lor, 2008

De Pastile "catolice" am fost intr-o miniexcursie de o zi in North Carolina (in Roanoake Island) cu Lavinia si Mihai. A fost chiar fain, pacat ca vremea a fost cam rece si nu am putut sta foarte mult pe plaja, ca batea un vant subtire si...

Dar am facut destule pentru o zi: am mancat pranzul intr-un local din ala, ca pe vremuri (anii '60), am vizitat un acvariu (nu-l recomand si altora neaparat, e fainut, dar sunt altele mult mai meseriase pe aici), un loc misterios (The Lost Colony - cica aici a fost o colonie englezeasca [prima in America?] si cativa au mers inapoi in Anglia si cand s-au intors nu au mai gasit nici urma de colonie, nimic...chiar si azi inca se mai cerceteaza ce s-a intamplat cu respectivii...eu zic ca baietii indieni au venit, i-au rezolvat si au sters orice urma...ce mai atata mister...oricum, in prezent, locul unde se presupune ca a fost colonia este marcat de un bat infipt in pamant cu un scripete in varf [...], dar mai impozant este un amfiteatru pe malul apei unde se monteaza o piesa celebra, cica...ghiciti cum se numeste, asa, chiar "The Lost Colony"de Paul Green).

Ce-am mai facut? Ne-am plimbat prin padure un pic, am vazut mult flori, am tremurat pe malul Oceanului si...am ramas intepeniti cu mana la inima si cu "Desteapta-te, romane" pe buze cand am vazut pe un catarg din Nugs Head falnic tricolor romanesc cum se falfaie in vant!!! Pe bune, era tricolorul nostru...sincer, mi s-a facut pielea de gaina...deci, sunt patriot...au intrat fetele sa intrebe ce-i cu el acolo (era un magazin de hamace si alte chestii pentru pierdut vremea la soare)...raspunsul a fost putin dezamagitor, dar suficient de bun: e steagul romaniei, stim, il putei si cumpara...dar noi nu avem nici o legatura cu Romania...pur si simplu ne plac culorile!!! Ce sa mai, sunt mandru de drapelul nostru. Pe bune!

Si asa ca nu am avut noroc sa ne imprietenim cu niste romanasi de pe meleaguri nord caroliene si sa ne facem si noi o vacanta in Nugs Head (celebra statiune la Atlantic)... Ramane pe data viitoare.

Ne-am mai oprit cat sa facem niste poze la autobaza lui Grave Digger (!), celebru "sofer" pe truckuri din alea meseriase, ca-n filme...

Si asa a mai trecut inca un Paste. Mai avem inca unu' pe anul asta si asteptam Craciunul...

Din ciclul: ce muzee meseriase au astia!

De data asta: Virginia Museum of Fine Arts (prescurtat VMFA). Desi este in renovare am apucat sa vedem multe lucrari...unele foarte faimoase, nu retin numele, desigur. Erau gramada de Picasso, Matisse, Monet, Cezanne, un Rodin, Renoair si multi altii pe care ii stiu si multi altii de care eu nu am auzit. Daca va intereseaza ce lucrari sunt acolo, intrati pe siteul lor.
Ce ma frapeaza pe mine la muzeele americane...nu au nu-stiu-ce sisteme de siguranta (vizibile, cel putin) si cu certitudine nu au sisteme de a te tine departe de lucrari. De exemplu, poti scuipa un Picasso daca esti meserias...sau idiot?! Sau poti zgaria cu ceva pe o statuie sau tablou sau alta lucrare de arta: Nelu+Mariana=Love ! Intr-una din fotografii o puteti vedea pe Maria cum se pregatea sa scui...asta, sa se uite de aproape la doua tablouri semnate de domnul Pablo P.
Nu am mai zis Picasso ca sa nu ziceti ca ma repet, dar si eu, ca taranul de la oras...asta mie imi pare foarte celebru...un fel de Ronaldihno al picturii ca sa zic asa, de aia il tot pomenesc.

Chestie interesanto-enervanta: erau o gramada de "din aia", snobi, mari cunoscatori de arta care se dadeau tare importanti. Ete na, ca noi nu am putea parea stiutori de arta fara a fi...Sa le fi vazut pe dame cum se plimbau agale prin muzeu si comentau ca la TV.
La lucru, nu la muzee!

Smithfield @ Isle of Wight

Daca tot s-a mai incalzit vremea am zis sa ne scoatem fundul din casa si sa mai dam o tura prin vecini...Am ajuns in Smithfield si daca numele va suna cumva cunoscut este pentru ca aici e sediul companiei cu acelasi nume, care are multe fabrici in toata lumea (inclusiv in Romania...fosta Comtim Timisoara) si care (scuzati repetitia) este cel mai mare procesator de carne de porc din lume. Sunca de Smithfield (Smithfield Ham) este un brand tare celebru, cica...

Oricum, noi am trecut in fuga pe langa celebra fabrica...iesea lumea de la lucru, ca de la Scandia...treceau oamenii grabiti drumul ca sa ajunga cat mai repede acasa, probabil...noi ne uitam la puhoiul de lume si ziceam ca nu ar fi placut neaparat sa fim in locul lor...ca din zona emana un miros greu de porc...na, daca vreti sa fiu sincer, de rahat de porc, ca sa fiu mai explicit.

Dar daca ignori fabrica si mirosul ei aferent ajungi in partea istorica a orasului, loc care este tare fain, de altfel. Linistit, cladiri vechi, oameni zambitori, relaxanta rau de tot atmosfera. Si de relaxare intotdeuna ducem lipsa, nu-i asa? Deci, tare ne-a placut si aici.

De mancat nu am mancat ca sa putem zice cum e carnea de Smithfield de la mama ei acasa...dar cateva bacanii ca pe vremuri am vazut, multe magazine de antichitati, un magazin de dulciuri (bucuria Mariei), flori pe strada, multa culoare, statui interesante, un baiat orb insotit de un caine, atmosfera coloniala si...cam atat imi amintesc acum despre scurta noastra iesire.

Vestitorii primaverii?!

Mos Craciun anunta venirea primaverii (si) pe meleaguri virginene...

Camionul groazei

Pe un drum uitat de lume...nemarcat, nimic...unde am ajuns din prostie sau drag de aventura (...), am dat peste o padure defrisata unde statea de paza acest camion parasit, ca-n filmele de groaza. Si cred ca de groaza ar fi fost sa te lase masina pe coclaurile alea. Promit sa mai facem si sa mai ne ratacim prin locuri ciudate!

PS A se remarca elementul surpriza al camionului: o fundita mov prinsa de vreun curajos (in nici un caz noi) care a avut indrazneala de a se apropia!!!

Once Upon a Time in America

Imi pare si corect, pai nu?!

Lectia de cultura

Recunosc ca la capitolul citit stau extrem de prost in ultimii ani...daca in adolescenta si "anii timpurii ai tineretei" mele citeam foarte mult si destul de divers, mai nou, daca citesc cateva carti intr-un an e lucru mare. Ce rost as avea sa ma dau mare cu nu stiu cate carti si sa nu zic adevarul! Nu! Chiar nu prea mai citesc carti, din pacate...Mai citesc reviste si altele, dar carti, foarte rar.

Sper ca voi stati mai bine la capitolul asta! Chiar, ce ati mai citit in ultima vreme?

Deci, deoarece si pentru ca am reusit marea performanta sa dau gata o carte ("Cartea vietii mele" de Eugen Istodor) si, pentru ca mi-a placut foarte mult, v-o recomand cu caldura.

Si mi-a mai placut si filmul lui Corneliu Porumboiu "A fost sau n-a fost" !

Faina cultura romaneasca din ultimii ani. Sper ca "vom fi mai mult decat ce-am fost" si ca e de bine si de durata...

Mancare buna...

As incerca sa povestesc pe scurt (...) vizita mea in Romania sau, daca vreti, my commando trip...

De ce am vrut aceasta excursie? Habar nu am...Pur si simplu asa s-a intamplat, nu am planuit nimic...am cautat pe net, de curiozitate, cat ar fi un bilet de avion si...am luat unul! De data asta doar unul, data viitoare vor fi doua, cu siguranta...

Oricum, subconstientul meu (il salut pe aceasta cale) lucra la greu...stia el ca trebuie sa vad Romania. Smecher subcontientul asta, te manevreaza cum vrea el...Mai rau ca nevasta (hai ca am glumit, Maria, nu da)!

Si acolo, undeva in mine, simteam ca trebuie sa merg sa vad parinti, prieteni, nu neaparat locuri. Si aproape ca am vazut tot ce trebuia sa vad, cu exceptia lui Ovidiu. Ramane pe data viitoare sa ne vedem, ok, Ovidiu?! No asa, atunci stam mai linistiti, fara graba, o poveste, mai un cost, chestii, socoteli...

Drumul la dus a fost aproape fara peripetii, doar ca am ajuns direct in Sibiu (din Munchen) in loc de Bucuresti-Otopeni...Cum asa? Am fost anuntat in ultima clipa ca in Germania este greva la sol si...pana nu termina baietii cu greva nu mai pleca unele avioane. Printre care, bineinteles, si zborul meu! Asa ca, am mers frumos (furios?) la aia de la Lufthansa si am zis ca io acum ce fac...am venit pentru cateva zile sa vad oameni dragi si ei...ma fac sa pierd o zi in aeroportul lor impecabil de curat?! Si li s-a facut la aia mila de mine si m-au pus pe primul avion care decola spre Romania, acesta fiind, intamplator (!), zborul de Sibiu. Cu ocazia asta nu am mai ajuns prin Bucuresti sa indeplinesc principalul obiectiv al calatoriei: sa-l vad pe Ovi. Destinul?

Dupa ce am ajuns in tara totul s-a desfasurat incredibil de rapid: drumul spre Medias cu Florina, in Daia cu Ghita, la Sibiu cu CFR-ul, Aciliul cu baimarenii mei si, intr-un final, Otopeniul cu Ropotinii. Toate astea de miercuri seara pana duminica noaptea! Si intre drumuri, desigur, chiar ei, prietenii mei! Nu am apucat sa vad nici un loc, nimic, nici nu vroiam asta acum...mi-a ajuns sa vad pe cine am vrut. Cu exceptia de care aminteam (obsesiv?) mai sus: Ovi...

M-am bucurat sa-i vad pe toti prietenii si sa simt ca am spatele asigurat si ca ma pot mandri cu oameni de valoare si de incredere...hai baietii, cotizati, ca va laud aici la greu, bine?

M-am bucurat sa-mi vad parintii si bunicii (nu pe toti, din pacate), am regretat ca nu am apucat sa-mi intalnesc rudele apropiate...ramane pe data viitoare.

N-are rost sa scriu tampenii (impresii) de calatorie...pot zice doar ca as sintetiza Romania pe care am vazut-o acum, dupa un an bun de absenta cam asa: mancare buna, servire proasta!

In rest, nu am apucat sa-mi fac o impresie cat de cat...mi-a parut scumpa rau mancarea, lumea destul de incruntata pe strada, multe multe masini, trenuri si gari ca intodeauna, dar parca au farmecul lor... Desi, uneori, mirosul greu de grajd din Seica Mare la 7 dimineata intr-un compartiment de tren supra incalzit pica mai greu la stomac...dar, cu mirosul ne obisnuim rapid, aproape ca trece neobservat, sa fim noi sanatosi.

Deci, in concluzie, habar nu am ce am cautat acum in Romania dar m-am bucurat mult ca am fost!

Sau poate ca doar eu nu stiu ce am cautat in tara in timp ce domnul subconstient stie prea bine, numai ca nu vrea sa zica cu voce tare?

PS: Desi inainte de plecare imi faceam eu planuri mari ca, mama, ce o sa mai manac la chestii...nu am apucat sa bag la stomac nici jumatate din ce imi propusesem dinainte! Am mancat ciorba buna de tarhon, snitzel in ceapa si saraberna la mama acasa, placinte in Daia si Aciliu, paparada cu carnati si mamaliga cu branza adevarata tot in Daia, o savarina asa si asa la cofetaria Sportul din Medias. Oricum, "preparatele de baza" au fost infulecate la doua localuri din Sibiu (Gallery si ala de vis-a-vis de fostul CRD...excelenta mancarea, pacat ca nu a fost si servirea pe masura): mici, mici, mici, ciorba si ciorba de fasole cu costita si un escalop Zingara, ciorba de vacuta, cordon bleu. Si, bineinteles, iarasi mici...Sa-mi ajunga pana data viitoare.

Din pacate pentru mine nu am ajuns sa manac ciorba de burta la Kontiki, nici ciolan cu fasole de pe undeva, am baut doar o bere Ursus rosu si nu mi s-a parut prea buna, am mancat destul de putina branza...ceva telemea luata din Metro si...probabil mai erau ceva mancaruri care acum nu-mi vin in minte si pe care le-as fi vrut in burtica mea...Imi vine in schimb ACUM apa in gura si ma strange la stomac de pofta ce mi-am facut cu manuta mea....

My parents

Noi cu ei, ei cu ei si ei cu noi...cu totii defilam! Cum ziceau si moldovenii nostri de la Zdob si Zdup: " Everybody in the casa mare"...

Romania mea

PS: Din poze lipsesc mai multi, in mod special Florina.

Aciliu, martie 2008, pe inserat

Chiar daca Maria nu este in pozele astea...pentru ca acum nu a fost acolo...in visele ei, Aciliul este prezent in mod constant.

The next generation

Darius, Stefan si Iustin...cei mai tineri prieteni ai nostri!