Daca tot s-a mai incalzit vremea am zis sa ne scoatem fundul din casa si sa mai dam o tura prin vecini...Am ajuns in Smithfield si daca numele va suna cumva cunoscut este pentru ca aici e sediul companiei cu acelasi nume, care are multe fabrici in toata lumea (inclusiv in Romania...fosta Comtim Timisoara) si care (scuzati repetitia) este cel mai mare procesator de carne de porc din lume. Sunca de Smithfield (Smithfield Ham) este un brand tare celebru, cica...Oricum, noi am trecut in fuga pe langa celebra fabrica...iesea lumea de la lucru, ca de la Scandia...treceau oamenii grabiti drumul ca sa ajunga cat mai repede acasa, probabil...noi ne uitam la puhoiul de lume si ziceam ca nu ar fi placut neaparat sa fim in locul lor...ca din zona emana un miros greu de porc...na, daca vreti sa fiu sincer, de rahat de porc, ca sa fiu mai explicit.
Dar daca ignori fabrica si mirosul ei aferent ajungi in partea istorica a orasului, loc care este tare fain, de altfel. Linistit, cladiri vechi, oameni zambitori, relaxanta rau de tot atmosfera. Si de relaxare intotdeuna ducem lipsa, nu-i asa? Deci, tare ne-a placut si aici.
De mancat nu am mancat ca sa putem zice cum e carnea de Smithfield de la mama ei acasa...dar cateva bacanii ca pe vremuri am vazut, multe magazine de antichitati, un magazin de dulciuri (bucuria Mariei), flori pe strada, multa culoare, statui interesante, un baiat orb insotit de un caine, atmosfera coloniala si...cam atat imi amintesc acum despre scurta noastra iesire.
No comments:
Post a Comment