Dar a fost de ajuns si atat...farul este chiar dragutel, deloc inalt...dar ce este interesant la el (pe langa ca e destul de vechi...construit la 1802 si activ inca) este culoare propriu zisa a farului...cel care lumineaza...nu cladirea care-l "gazduieste": rosie!
Alte lucruri demne de vizitat in Fort Monroe: un hotel istoric...auzisem de el nu stiu de unde, dar auzisem (Hotel Chamberlain...nu i-am "tras" nici o poza...data viitoare), o casemata dezafecatata si impunatoare...transformata in muzeu, un mic cimitir de animale, cateva case de generali...ca am uitat sa zic ca un "fort" inseamna un fel de oras militar...cu spital, scoala, locuinte, inclusiv plaja, sali de sport si carciumi, adica tot tacamul...doar ca e interzis putin civililor. Faza ca au aia niste case...mama, mama...si legenda zice ca atunci cand nu e acasa, generaul isi lasa steagul jos...ca bineinteles ca mai toate casele alea au steagul Americii pe catarg, fluturand in vant, zalog de legamant, inatiul tau cuvant, de pi o nier...hai ca asta era din alt film, parca.
Deci, in fine, pe lang caldura destul de insuportabila, a fost dragutel Fort Monroe...cu farul lui cu tot.
Si nici distanta de la noi de acasa nu e deloc mare: 45 de minute, super aproape, adica!
No comments:
Post a Comment