Scoala de fotografie

In septembrie incepe scoala, "Scoala de fotografie", pentru ca in Sibiu si-a deschis portile o scoala de fotografie.

Pentru inceput sunt oferite doua tipuri de cursuri. Un curs de fotografie acreditat de Ministerul Muncii, Educatiei si
Cercetarii, cu durata de o luna. In urma acestui curs, dupa examenul de absolvire se va elibera un certificat de fotograf recunoscut in UE.

Al doilea tip de curs este de tehnica si arta fotografica ce se va tine pe parcursul a trei week-end-uri si se adreseaza celor care vor sa faca primii pasi in fotografie dar si celor mai avansati care vor sa aprofundeze anumite aspecte. Programa este flexibila in functie de necesitatile cursantilor.

Primul curs va incepe pe 29 septembrie iar cursurile de week-end vor incepe din 11 octombrie.

Cursurile sunt gandite sa imbine teoria cu practica iar cursanti sunt rugati sa tulbure lnistea cu intrebari indiscrete despre maruntaiele aparatelor, sau despre jungla profilelor de culoare, sau care-i diferenta intre DPI si PPI.

Mai multe detalii la www.scoaladefotografie.ro sau www.cursurifoto.ro

PS Textul este preluat si fac precizarea ca initiatorul scolii este prietenul meu, Daniel Baltat. Caruia ii urez multa bafta si sa scoata fotografi buni pe banda. Si imi pare rau ca nu mai sunt pe acasa ca sa urmez si eu cursurile scolii.

Iacob Medrea, bunicul Mariei - Un om bun

Speram ca Maria sa-l mai vada macar odata...
Din pacate, cineva acolo sus le "randuieste" altfel.
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!
Si -asa cum mi-a zis aseara Maria- acum are iarasi picioare.

Ce este in America si nu prea gasesti in Romania @ partea 1

@femei care arata traznet si dupa 50 de ani! Si nu putine!
@"instrument" de agatat banane! (asta a fost primul lucru care m-a frapat aici...am vazut ca si donazz a fost impresionata de el...o sa pun vreo poza la un moment dat)
@masini imense
@oameni imensi
@oceane

Va urma!

Sambata seara la mall...

...hm! Aproape uitasem cat de diferita fata de acasa este America!
La rugamintea expresa a Mariei -da' expresa rau de tot, cu insistente, nu asa, ca eu nu prea servesc cumparaturile fara sa fac urat- am fost sambata seara la mall-ul din orasul vecin (Newport News) si am retrait sentimente pe care le-am mai avut la sosirea noastra aici.
Stand pe o banca si asteptand-o pe doamna nevasta-mea sa probeze numai ea stie ce, am facut febra musculara la gat si la ochi de la privit si intors capul. Treceau pe langa mine tot felul de indivizi pe care, parca, ii vazusem prin filme: tipe si tipi incredibil de mari, fete super faine si relaxate, negri mai mari, mai mici si multi (proportia cred ca era de 3 albi la 10 negri), tot felul de smecheri, chinezi si alte natii de asiatici, inclusiv indieni si alti "tiganusi" de prin zona lor. Am auzit vorbindu-se si ruseste, romani nu am vazut de data asta...nu as fi fost neaparat surprins, am mai intalnit intamplator acolo pe cineva din Bacau, anul trecut!
Se pare ca trebuie sa ies mai des la mall (...) ca sa nu uit ca sunt in America! Sau nu?!
Sincer, chiar nu mi-a placut in mod special atmosfera, poate ca am fost intr-o dispozitie mai proasta sau am avut ghinionul sa prind o perioada mai agitata, cu multi tipi la care iti era frica sa te uiti (fara gluma) sau asa o fi doar acolo.
Dupa aia am mers un pic prin City Center of Newport News si a fost mult mai fain...multi copii, terase, susur de fantana arteziana...
Al naibii, sa vezi ca imbatranesc si ca ma agita multimile!
A, si in destule locuri de pe aici nu ma simt in siguranta dupa lasarea intunericului...poate sunt paranoic, ce sa mai.

Piney Point Lighthouse

Cel mai putin inalt far pe care l-am vazut pana acum...e scund si indesat...nu mai este functional, amplasat intr-un fel de cartier de lux, nu am zabovit prea mult din cauza de caldura mare, mon cher...

Drum Point Lighthouse

Farul asta este mai atipic...cel putin pentru mine...este de tip "screw-pile"...hai ca acum exagerez cu explicatiile inutile...se afla in incinta unui muzeu in care nu am intrat...si noua ne-a ajuns sa vedem farul de afara.

Cove Point Lighthouse

Cove Point Lighthouse (in Maryland) a fost construit in 1828, este inca operational - din aceasta cauza este deschis doar cateva ore pe zi, este extrem de aproape de apa...probabil ca in cativa ani apa va eroda tarmul si...adio far?!
O tanti de origine germana (nascuta si crescuta in Deutschland) ne-a fost ghid, ne-a explicat cateva chestii interesante, nu ne-a lasat sa urcam in varful farului si...mi-a inchis gura cand am vrut sa ma dau mare si i-am zis ca in primavara asta am fost in Munchen....ea m-a intrebat daca in oras sau doar in aeroport...eu am zis ca doar in aeroport de data asta si ea mi-a taiat-o scurt zicand ca Aeroportul Munchen este la 50 de km de oras si ca nu se pune...Hm, nemtii astia, nu au ei timp de exagerari.
Ea ne-a zis ca avem noroc sa vedem in zare (se vede putin si in prima poza...intre casuta si far) cel mai mare vapor din lume...o imensitate care transporta gaz lichefiat...este o platforma in apropiere si venise sa incarce, probabil...adevarul e ca vaporul ala este imens...ne-am uitat printr-un binoclu si pe langa se vedeau alte vapoare care pareau barcute pescaresti in comparatie cu el.

Trei faruri

...fiecare cu pasarica lui! A mea este legata mai nou -bine de tot- de faruri, desigur. Si ieri am dat o tura pana in Maryland ca sa vedem doua bucati si...cu putin noroc...am vazut trei: Cove Point, Drum Point si Piney Point.
Ca de obicei, am incercat sa evitam autostrazile si am luat-o pe drumuri mai putin circulate, in total am condus aproape 450 de mile, am mancat si bine de tot (seafood proaspat) si nashpa (junkfood), in afara de cele trei faruri am vazut multa cultura de cucuruz, poduri imense, plaje, barci si vapoare de toate marimile, peisaje si case ca-n filme...cu tot cu plaja inclusa, diverse animale omorate de masini (ratoni si caprioare, in principiu), caprioare vii pe marginea drumului...adevarata carne de tun pentru motorizati...in principiu, o alta miniexcursie relaxanta, plus ca am avut ocazia sa vedem un alt stat din America, dupa Virginia si Carolina de Nord: Maryland.
O sa ne mai intoarcem in statul asta pentru ca este aproape de noi si sunt destule de vazut. Ca doar n-au intrat zilele in sac...

Amelia si Eva

100% Romanian.

Journey, Heart si asiaticii

Da, recunosc! Sunt un ignorant! De ce? Pai eu nu am auzit niciodata de formatia Journey si credeam ca Heart este (era?) o trupa rock masculina...dar nu, nu este, cateva doamne sunt sufletul trupei.
De ce pomenesc eu de aceasta chestiune? Pentru ca la invitatia unor amici am purces la un alt concert pe taram american...puteam zice la fel de bine si tarm american...ca amfiteatrul unde s-a tinut concertul a fost in Virginia Beach, la malul Atlanticului.
Si cum ziceam...in mintea mea -uneori- cred ca daca eu nu am auzit de o chestie nici altii nu o cunosc(!) dar, surpriza, Journey astia sunt/erau foarte populari in America. Foarte bine, na, ce sa zic, oricum totul si nimic este diferit pe noul continent, apai popularitatea unei trupe din anii '80...
Precedentul nostru concert aici a fost cel cu Bryan Adams si Foreigner...concert fain, linistit...credeam ca aici va fi cam la fel si...n-a fost. De ce? Pai au fost cel putin 20.000 spectatori platitori(!!!), traficul pana la locul unde s-a infaptuit cantarea a fost de 4 ore in loc de una, imaginati-va peste 15.000 de masini la un loc si incearca sa parchezi acolo...am ajuns la o ora de la incepere dar pana atunci cantasera doar trupe si mai necunoscute mie si, probabil, si majoritatii spectatorilor....oare?
No, dupa ce am stat la o coada imensa la "the toilet" ne-am intalnit cu ai nostri, care venisera cu cateva ore dininte ca sa tina locuri...foarte bune locuri, de altfel...dar dupa ce iti petreci atatea ore in trafic parca nu mai eram asa de dispus la o ascultare de muzici inca vreo 4 ceasuri bune.
A, ce am remarcat inainte de concert: mii de asiatici la un concert rock...lucru oarecum neobisnuit...ma gandeam ca Journey or fi fost populari la vremea lor prin tarile lu' aia de origine...o sa lamuresc misterul imediat, putintica rabdare, ca prima data a cantat Heart...o stiti, cel putin piesa Alone, daca nu si altele. Tipele au fost ok, au trecut anii peste ele, kilogramele s-au depus (cel putin pe solista sa se tot fi depus cam 100 de kile in plus, fara exagerare), vocile nu au ruginit deloc, dimpotriva, au sunat chiar mai bine decat ce imi aminteam eu...Da, mi-au placut mai mult in concert decat asa, in general.
No, si publicul ala mult (neobisnuit de mult) era incalzit si aplauda si tipa in asteptarea celor de la Journey (principalul eveniment al serii, Heart fusesera doar "deschiderea" oficiala), la un moment dat luminile s-au stins, publicul urla, si pe scena a aparut Jorney. Si, alta surpriza...cea mai tare faza a serii, de altfel...toata lumea a amutit brusc, chestie incredibila, in afara de sutele (miile) de "chinezi" !
Motivul tacerii si perplexitatii generale? Noul solist al trupei erau un asiatic mic de statura, cu parul lung si pantaloni galbeni...probabil multi nu mai stiau nimic de ei de demult si credeau ca trupa este in formula completa de la inceputul anilor '80...sunt toti, cu exceptia solistului de atunci...care, se pare, ca era figura emblematica a grupului Si baiatul nou este foarte tanar, mai ales ca restul trupei sunt tare veterani, ca sa nu zic barbati la 50-60 de ani! Tipul este filipinez si acum, pentru ca este solistul trupei, a ajuns un adevarat erou national la el acasa. Si in comunitatea filipineza din America, se pare...
Vocea lui nu cred ca e rea, nu a ajutat nici sonorizarea, oricum, destui au plecat dupa primele piese, dar destui au si ramas.
Oricum, parerea mea, e ca tipul pare din alt film!
Daca vreti sa ascultati (reascultati) cateva piese de ale lui Heart si Journey dati click pe ele:
Journey - Don't Stop believing (varianta originala) si aici aceiasi piesa in varianta 2008.
Mie mi-a placut asta.

Si acum, pe bune, voi ati auzit de Journey astia?!

Capre XXX

...citeam ca populatia siita din Irak s-a cam saturat de Al-Quaeda! Motivul? Pe langa crimele oribile infaptuite asupra oricui vor muschii lor (ei?) cica le este interzis femeilor sa cumpere castraveti (!!!) si nimeni nu are voie sa cumpere sau sa vanda inghetata pe motiv ca pe vremea Profetului nu exista acest produs...
A, si "baietii veseli" obisnuiesc sa omoare capre daca au coada ridicata sau daca li se vad organele genitale...
Mda, in ce secol ziceam ca traim?!
O fi vorba de religie si cultura dar demult s-a depasit limita cu unele chestii, parerea mea.

Marius Ciubucciu

Am citit in Cotidianul un articol despre un roman care acum este militar american: Un român (Marius Ciubucciu) trăieşte visul american în Irak.
Toate bune si frumoase, laude peste laude, povesti peste povesti, dar mai interesant este comentariul la articol al -cred eu- fostei sotii a tipului. Si raspunsul lui mi se pare de bun simt, pe bune.
Oricum, eu zic ca daca o poveste nu este uneori putin inflorita nu "suna" la fel de bine ca in realitate. Chiar daca de multe ori realitatea este mai surprinzatoare decat un scenariu prefabricat.
Si acum, cu rapiditatea informatiei e cam greu sa nu fii prins pana la urma cu minciuna...
Plus ca o nevasta inselata nu te iarta!
A, si numele tipului imi place...Ciubucciu, de la ciubuc?

Minicroaziera cu Miss Hampton II

Miss Hampton II este un vaporas (se vede in prima poza) care "te da o tura" prin zona Hampton-Norfolk-Fort Monroe si retur. Costa 22$/persoana si dureaza fix 3 ore, timp in care ai multe de vazut, dar cele mai importante obiective ar cam fi Baza Navala Militara de la Norfolk (cea mai mare din lume, impresionanta...chiar ziceam daca astia au ancorate in port navele astea, atunci ce or avea prin Golf...am vazut cateva portavioane, 2 submarine nucleare si o gramada de nave mai mici sau mai mari, cu mai multe sau mai foarte multe tunuri...uf, cu razboiul lor cu tot), Fortul Wool (insulita care a fost pe vremuri fortareata...aici am si coborat pentru o jumatate de ora), Fortul Monroe (cu farul Old Point Comfort vazut de pe apa), Downtown Hampton si cam atat.
Tare faina si relaxanta plimbarica asta, ne-a placut. Chiar daca la trecerea unui vapor mai mare incepea sa se clatine bine de tot ambarcatiunea care ne gazduia...

Iris, Thin Lizzy si centrul Mediasului

In lipsa de altceva mai bun "cautam" muzici pe youtube si am descoperit piesa asta:

Thin Lizzy feat. Gary Moore - Don't Believe a Word. Super piesa, incat asa de mult le-a placut si celor de la Iris incat au "coverit-o"...fara sa si zica de unde au luat-o si prezentand-o ca pe o creatie proprie?! Poate nu am retinut eu si au zis ei pe undeva ca "Sa nu crezi nimic" este preluata de la Thin Lizzy...
Si, desi imi plac mult de tot cei de la Iris, vin si eu si "fac" o intrebare: Cate piese originale originale (nu coveruri) au ei?
Dar, pana la urma, ce mai conteaza asta, faza e ca sunt meseriasi.

Pe aia cand era sa ma ciocnesc de Cristi Minculescu la colt de strada in Medias v-am zis-o? Mergeam eu cu Florin (nashu) pe centrul vechi (si fain) al vechiului burg sasesc si cand sa dam coltul aproape m-am ciocnit cu solistul de la Iris. Si ca prim instinct....ca sa vedeti ce inseamna sa fii cunoscut...mi-a venit sa-i zic: Scuze, Cristi! dar nu am zis nimic...decat un ma scuzati si... am ramas mai mult decat surprins de ce palaria mea asta se plimba in zi de Paste prin Medias fara sa fi fost vreun concert in zona?!
Ulterior am aflat ca prietena (sotia?) lui este din Medias...

Saracu' Cristi Minculescu, cred ca si acum mai bine de 10 ani am auzit intrebarea: "Stii ca Minculescu e pe moarte"? si de atunci baiatu' tot canta intr-una. Si cred ca va mai canta si de acum inainte mult si bine. Sper!

"Buna seara prieteni".