Tuesday, December 29, 2009

2010








Eva, Stefan, Darius, Iustin, Anisia, Miruna, Lucas, Marvin, Aran, Joyce, Jason, Iuliana, Irina, Marco, Laura, Amelia, Marius.
Ei sunt viitorul si noi pe langa ei, pai nu?

La multi ani si sa ne vedem, auzim si citim cu bine la anu'!

Sunday, December 27, 2009

A mai trecut un Craciun

Nu, nu o sa spun ce am mancat la Florin in ajunul Craciunului si in nici meniul de 25 decembrie pregatit la mare arta de catre Bibi. Nu am nici macar poze cu ciorbeturile, glumele, voia buna, sarmalele, garniturile, muzica de pahar, bauturile si friptanele respective dar papilele mele gustative fac si acum chef de bucurie! Asta spre deosebire de stomac si cap...care momentan sunt putin nefericite.
Si, ca intotdeauna de cand suntem in America, am avut sansa sa fim colindati live, la telefon, de catre corul Caedonia din Sibiu.
Nu, nu...nu era cineva la concertul lor si ne-a sunat si ne-a dat sa auzim prin celular ce se intampla in sala: am fost colindati personal! Adica, ei ne-au sunat si cand am raspuns a zis Simo un-doi-trei-si si ne-au incantat cu doua colinde frumoase frumoase care au sunat dumnezeieste. Clar ca si eu si Maria am plans! Chit ca am fost treziti din somn de telefonul respectiv dar asa trezire sa tot ai.
In rest, cu toata sinceritatea si tristetea de rigoare, spun ca nu am simtit deloc pareri de rau ca suntem departe de Romania. Si poate ca e mai bine asa.
No, de asta suntem noi cei mai bucurosi de la Craciunul asta: ca suntem amandoi, ca ne-am simtit bine pe unde am colindat si de vocile lui Simo, Clau si restul Caedoniei.
Si am fi vrut sa mai vedem ceva lume draga (parinti, "neamurile de ne sunt dragi si de folos", Ionut cu Laura, Anca, Ropotini, etc.) dar sper ca n-au intrat zilele in sac.

Doar mai vroiam sa zic ca diferenta asta de fus orar e data naibii: eu eram la lucru si in Romania colindele sunau prin scari de bloc! Asa e si de Revelion, asa e si de alegeri, asa e cu multe chestii...suntem defazati tot mai tare si tot mai mult. Si nici nu stiu daca sa-mi fie sau nu ciuda!
Cu astea fiind zise va mai doresc inca o data, cititorilor blogului meu, tot binele din lume si sa vina si Anul Nou, ca sa stim o treaba si sa putem sa ne vedem de ale noastre. Sau mai bine sa asteptam pana dupa sfantul Ion, nu?

Wednesday, December 23, 2009

Sa aveti un Craciun normal!

Eu o sa fiu "original" si o sa dau cu copy/paste peste urarea pe care am primit-o de la 89% din e-felicitarile si e-mailurile adresate mie, personal. Normal, mie si tuturor contactelor din lista de adrese a expeditorului:
Fie ca acest Craciun sa va aduca multa fericire, sanatate si dragoste alaturi de cei dragi!

E, este ca am fost original? Sunt sigur ca ati primit si voi mesaje la fel, nu?
Si ca sa termin cu urarile: eu sper sa fie bine, oameni buni si sa ramanem sanatosi si cat de cat intregi la cap.

PS: asta nu inseamna ca nu ma bucur cand primesc chiar si felicitarile alea lipsite de orice urma personala. Apreciez gestul si bag la cap.

Tuesday, December 22, 2009

Revolutia, cumparaturile si dentistii

Vroiam sa scriu despre cum mi-am petrecut eu Revolutia din decembrie '89 dar nu mai scriu. Doar zic ca eram la tara si fugeam dupa oile lu' bunica-mea care erau speriate de un caine negru si dupa aia tin minte ca a venit taica-meu dupa mine ca sa ma ia la Medias si la intrare in oras era o "baricada" strajuita de cei mai golani smecheri din cartierul meu si care ne-au controlat masina in portbagaj. Dar pe cine sa mai intereseze povestile de acum 20 de ani!
Vroiam sa scriu si despre cum au facut o minirevolutie niste copii din Serbia pe motiv ca drumarii le curatau de zapada strada pe care se jucau dar nu mai scriu pentru ca pe langa partea faina, haioasa apare si o parte cu incendieri de vehicole si parinti nervosi.
Vroiam sa mai scriu si despre nebunia sezonului de Craciun sau de cumparaturi, ca tot aia e cred unii! Dar nu mai zic pentru ca, desi magazinele sunt pline, vanzarile sunt scazute si supar pe cei din retail. Poporul e mai atent la bani, cauta promotiile in draci si mai spera ca la anul va fi ca in vremurile de demult. Speranta moare ultima.
Vroiam sa scriu despre oameni care se iau pe blogurile lor de alti oameni (isi spala rufele in public, uneori e distractiv, alteori nu este) dar nu mai zic nimic pentru ca si eu o sa republic vreodata articolul ala despre un nene Scala si dupa aia iar' imi apar vorbe si injuraturi de la viitori preoti. Articol pe care am fost rugat sa-l sterg pentru ca as fi facut rau unor prieteni dragi daca l-as fi pastrat postat.
Mai vroiam sa scriu despre bucuria si stresul de a cumpara cadouri. Dar nu mai scriu ca de doua luni tot cadouri visez si tot nu le nimeresc. Reamintesc ca am fost si in Romania inainte de Craciun si avem familie mare, renumeratie dupa buget, preteni multi si dragi si unii pierduti pe drum si altii regasiti.
Mai vroiam sa scriu si despre un videoclip vazut pe yahoo cu un tip care face playback la un microfon pe care il tinea invers. Trupa era aia pe care eu o stiam la Cronica Carcotasilor, din Romania carevasazica.
Apropo de Cronica Carcotasilor...ne uitam pe net la ei si am ramas socat de cat de gras e Serban Huidu! Si cat de rasuflate (si aceleasi) sunt glumele lor! Inca se mai porcuiesc cu Oana Zavoranu!!! Asta pentru cei care au auzit de doamna respectiva, normal. Pentru cei care nu au auzit nu e nici o problema: n-au pierdut absolut nimic. Uf, am plecat de o gramada de timp din tara si exact aceleasi poante (mult spus) le au. Baieti, schimbati si voi placa ca tare mult imi placeati la un moment dat. Mi-am pierdut 20 de minute cu voi acum, sper sa va reveniti. Daca nu, lasa-ne, lasa-ne! Ca parca voi inventaserati asta, nu?!
Si mai vroiam eu sa zic si de altele dar le-am uitat.
Mai scriu doar cum a reactionat dentistul meu american cand mi-a vazut lucrarea facuta, recent, in Romania: vorbea singur si imi tot zicea Merry Christmas. Asta dupa ce i-am spus cat am platit pe ea! Estimarea lui pentru o punte cu patru elemente, cativa nervi scosi si o coroana: aproximativ zece mii de dolari (cam 1200 usd x 5coroane + 1100 x 3nervi de scos plus de restul seminte egal suma). Cat am platit eu in tara pentru exact aceiasi treaba? 800 de dolari. Sunt curios cum va reactiona la lucrarea Mariei pe care americanul a pretuit-o (pe lucrare, baietii, fara glume proaste, va rog) la aproximativ 15 mii si romanul ne-a taxat cu 2300 de dolari.

Friday, December 18, 2009

Ninge la Williamsburg!




E a patra iarna pe care o prind in Williamsburg si a patra oara cand vad zapada!
Pozele sunt facute in urma cu 10 minute si m-am grabit ca sa le fac pentru ca pana maine dimineata sunt toate sansele sa nu mai am ce poza.
Cam asa e pe aici: ninge o data pe iarna, cateva ore si se topeste super rapid zapada respectiva. Deci, o raritate si mare prilej de bucurie pentru mai toata lumea.
E faina zapada dar prefer sa merg eu la ea si nu sa vina ea la mine.

PS In urma cu cateva zile erau 25 de grade Celsius.

UPDATE: Si dupa cum ziceam, dimineata nu mai era nici urma de zapada. Doar ploaia care a spalat-o...

Tuesday, December 15, 2009

Povesti din Diaspora@episodul 1

O doamna la a doua tinerete, pe fata careia i se vede bunatatea, mergea saptamanal la o biserica ortodoxa greceasca dintr-un orasel american. Si acolo ea afla de la altii, cu bucurie, ca mai exista o doamna romanca stabilita de cativa ani prin zona si care mergea si ea saptamanal la aceiasi biserica.
Si, nerabdatoare, ea se intreapta catre persoana indicata si ii spune: sunteti romanca? Si cealalta ii raspunde, in engleza, scurt si taios: Da, sunt! Dar nu vreau sa am de-a face cu romani...
Trista, doamna noastra se retrage in banca ei de la biserica unde merge in continuare saptamanal. Lunile trec si intr-o duminica doamna care nu vrea sa aiba de a face cu romani se indreapta spre ea si ii spune cu o voce schimbata, tot in engleza: am inteles ca sunteti doctorita la un spital din zona. De ce nu ati spus asa de la inceput!
I-a raspuns, in engleza, ca asta nu are relevanta si ca ii ureaza o viata buna.

Sunday, December 13, 2009

Atentie, arde bucataria!

Pe vremuri eram foarte curios cum este iarna la mare!
Nu mi-am satisfacut (nici) curiozitatea asta pana sa ajung in America, ca destul de multe altele (sa vad o sculptura de-a lui Brancusi, de exemplu). Bine, nu e chiar la mare mare, e ocean, dar ce ti-e una, ce ti-e alta...

Acum pot sa spun cum e iarna la mare: depinde de soare!
Daca e insorit afara e chiar frumos (am fost de multe ori iarna la ocean cand era soare si frumos), daca e urat (ca ultima oara) este o atmosfera dezolanta, cu plaje pustii, cu vantul intrandu-ti pe sub piele, cu mai toate restaurantele inchise, cu fatadele hotelurilor si restaurantelor aratandu-si varsta si vanturile (inclusiv uragane) care le-au batut, cu localnici in hibernare si cu senzatie de loc uitat de lume.
Noi am avut parte si de un bonus nedorit: am vazut un restaurant arzand in fata noastra! Si dupa aia au inceput sa apara, in valuri, masini de pompieri, ambulante si masini de politie.

Ca o curiozitate: in ultima perioada tot mai multe restaurante si hoteluri iau foc prin zona! Unii ar da vina pe criza economica si politele de asigurare. Altii, pe coincidente si ghinion.

Saturday, December 12, 2009

No guns, please!

Stiti legendele alea despre americani, nu?
In afara ca mananca doar la McDonalds mai si transporta cu ei tot timpul arma la centura, stiati asta, nu?
Aveti dovada in poza facuta la intrarea in "biroul pentru turisti din statiunea balneo-climaterica de la malul Oceanului Atlantic, Currituck, North Carolina"!

Pentru cei care nu imi simt simtul umorului: nu, americanii nu manaca numai la Mc si nu, nu e normal sa vezi cetateni pe strada cu pistolul la curea!
Nu ca nu l-ai putea cumpara de la hypermarket, cu un buletin valabil, cu un social security number si cu 18 ani (parca) impliniti.

Si, ca acum mi-am adus aminte, una dintre primele intrebari puse la sosirea in America a fost: e adevarat ca aici armele se obtin mult mai usor? Raspunsul la intrebare a fost afirmativ si a venit insotit de dovada: ditamai puscoiul tinut in dulapul gazdei noastre!
Eu spun un nu hotarat armelor si ii las pe altii sa se "bucure" de ele.

Thursday, December 10, 2009

Colinda clopotelor




Ca iarasi m-am luat cu una alta si am uitat ca am tensiunea marita si ca traiesc intr-un loc...hm...nici nu stiu cum sa-l numesc...fain, da, asta ar fi cuvantul!
Am tras o tura scurta prin partea istorica a oraselului nostru (Williamsburg, pentru cei care au deschis radiul mai tarziu) suficient cat sa-mi clatesc ochii cu decoratiuniile de Craciun de pe toate casele si toate gardurile si ca sa-mi desfund urechiile cu colinde neaose, americane, cantate la botul calului de catre colindatori ca-n filme.
Lumea linistita si zambitoare pe strada, cu cafeaua sau orice altceva cald in paharul ala de hartie si cu aparatoare a mainii impotriva caldurii degajata de acesta, pulovere rosii purtate de cucoane care isi petrec doua seri pe saptamana la un club de carti de dragoste sudista cu un ceai in fata si cu doua bomboane mentolate pe o farfurioara.
Mai sunt doua saptamani pana la Craciun si vremea pe aici e mai ciudata decat ea insasi: ieri 25 de grade, azi 5 si maine cine stie. Muzica de sarbatoare rasuna si din pietrele false care tin loc de difuzoare (da, sunt bolovani din care se aude muzica in unele locuri), lumea cumpara si se inghesuie prin magazine parca in ciuda crizei economice si isi face planuri pentru meniul de Craciun (in mare, asemanator cu cel de Ziua Recunostintei din ce am dedus eu).
As minti daca as zice ca imi lipsesc zapezile si frigul de altadata, injunghiatul porcilor intre blocuri (pe vremuri ma trezeam in guitat de porc si in miros de carne arsa) si planurile de Craciun si de Revelion.
Treburi deosebit de importante, de altfel si cu farmec, dar nu prin partea asta de lume si fara comunitati de imigranti semnificative! De exemplu, in general, 1 ianuarie este zi lucratoare. Zi scurta, dar lucratoare! Si cu multi programati sa lucreze atunci sunand ca ii doare stomacul, capul sau orice si o sa se faca bine pana maine, dar azi nu.
Dar daca vrei sa petreci de Revelion pana in zori se rezolva si te inteleg baietii, ca esti din estul Europei si noi avem altfel de obiceiuri. Respectate de catre americani, daca le spui de ele, desigur. Daca nu le spui, ei nu stiu, ca nu-i intereseaza.

Si, ca sa fiu sincer pana la capat, mi s-a intamplat o chestie ciudata: in dimineata respectiva (duminica trecuta) m-am trezit cu o dorinta de a vedea o oaie! Ciudata chestie, recunosc. Am mers unde stiam ca voi gasi oi si am stat o jumate de ora eu uitandu-ma la ea si ea la mine!
Aveti permisiunea mea sa radeti, dar eu am avut un moment fain stand sprijinit de gard si uitandu-ma la ochii ei (lui?!).

Am facut si niste poze, poate ajuta la relaxare si la combatut stereotipul despre americanii kitchiosi.

Titlul articolului este traducerea colindei mele preferate, o puteti asculta si voi aici.

Monday, December 7, 2009

Nesimtitii din diaspora

Am zis ca nu mai am treaba cu politica din Romania si imi tin promisiunea. Ce zic acum intra la categoria societate (divizata) romaneasca, da?
Doar tin sa remarc halul unde s-a ajuns: noi, astia care am avut sansa sa scapam, am fost facuti nesmititi (de catre mai multi, pe bloguri, in comentarii la articole din ziare online si in gandul destulor romani verzi) si acuzati ca distrugem tara!!! Na, rahat, ca asta a fost tare!
Da, noi, nesimtitii din diaspora...dupa cum plastic se exprima un om cu suflet mare (sic!)...am avut un sentiment de bine ca nu am condus degeaba sute de kilometri ca sa ne facem datoria de cetatean roman.
Da, noi nu suntem informati si nu stim ce se petrece cu adevarat in tara. Si nici vizitele acolo nu ne pot lamuri. De fapt, nimic nu ne poate informa mai bine decat departarea. Asta, ca o paranteza.
Bineinteles, pe aici internetul inca este la stadiul de cafenea cu 10 lei jumatea de ora si cu incarcatul unei pagini in fix jumatea aia de ora. Nici creier nu mai avem de la hamburgerii imperialisti si de la aplecatul pe campurile de capsuni fara gust.
Da, noi suntem acuzati (de ce?!) ca acum o ducem mai bine si ne jucam de-a votul si ca facem rau tarii.
Da, noi am vazut ca poti reusi si daca nu-l ai pe tata in spate, cu relatiile lui. Normal, ar ajuta foarte mult si aici ca sa avem un tata cu relatii. Dar se poate si fara. Decent chiar...
Da, am auzit (de fapt, am citit) voci care contestau dreptul la vot al celor care nu-si au domiciliul stabil in Romania (asta e cea mai tare, de departe).
Da, noi suntem aia care am infundat tara. Sau poate, aia care au salvat-o? Asta vom sti la pastele cailor, desigur.
Dar a fost o senzatie faina sa stii ca poate votul ala al tau, prapadit, datorat unui pasaport visiniu si al unor parinti urmasi de-ai lui Traian si Decebal a contat cu adevarat.

As putea sa fac o gluma ridicola si sa spun ca eu am votat cu Basescu pentru ca asa de bine n-am dus-o niciodata ca pe vremea lui. Dar nu o fac...
Da, nu pot zice ca nu m-a dezamagit (si ma mai va) fostul si actualul Presedinte, dar cand am vazut eu de departe, din America, fara sa fiu spalat pe creier (sper), ce alternative are Romania atunci mi-am zis: bai, dar astia chiar isi bat joc de noi? Ce naiba au de sunt atat de turbati? Chiar ne cred idioti? Au trecut degeaba atatia ani si tot in jurul cozii ne invartim? Da-l in pizda ma-sii pe Iliescu si sa ne mai lase sa suflam. Sau o fi vrut sa ne tina un discurs -cu Geoana in dreapta lui- de 22 decembrie din celebrul studio nustiucenumar (9?) al tvr-ului? Asa, ca la 20 de ani...

Si liberalii? Pe ala l-au gasit sa-si incerce puterile cu Popeye Marinaru'?
Daca ar fi gasit pe altul erau sanse mari ca acum Romania sa nu fie atat de divizata si sa avem un Presedinte acceptat pe o scara mult mai larga de de-ai nostri. Asa, tara e total impartita, ura inlocuieste ratiunea si...ramane cum am stabilit.

No, si dupa ce am vazut cum Becali, Nastase, Antonescu si Hrebenciuc sarbatoreau victoria lui Prostanacu' in sediul central al PSD mi-am luat nevasta de mana, am mai tras de inca un roman verde (potential pesedist dar care uraste rau de tot birocratia romaneasca...suna oarecum pleonastic, stiu) dupa noi, am zis ca desi unii cred ca votam degeaba dupa ce s-au inchis urnele in tara eu mai am o farama de speranta si am condus o ora (am fi condus si 5) pana la consulat si i-am dat un vot fix pe chelia lui Basescu. Si daca la fel au facut si altii pot zice ca noi, cei din diaspora, le-am dat lovitura de gratie prietenilor pesedisti. Cat despre prietenii mei liberali, eu doar atat vreau sa le spun: eu sunt un liberal, nu patrician. Desi, democratii, cica, ar fi "socialisti". Al naibii astia cu doctrinele lor politice si neaplicarea lor.

Si pentru asta, pentru aia 80% dintre romanii care au votat in strainatate cu dumneavoastra, domnule Presedinte, eu v-as recomanda sa va petreceti Craciunul intr-o tara mai normala.
La Washington de preferinta, ca sa vin si eu sa va spun cateva. Si de bine, si de Ridzi.
Da, unii ar fi tentati sa spuna sa vina si sa-l tinem la noi, ca sa-i scapam de el.
Nici o problema. Eu as face orice numai sa stiu ca in Romania e bine. Dar nu e.
Poate va fi vreodata. Pe cand nu m-o mai interesa chiar deloc...


PS1: wtf e diaspora si de ce?
PS2: aici gasiti lista cu sectiile de votare din strainatate si felul in care a votat fiecare comunitate. Ai mei (Norfolk, sectia 198) au fost 75 la 25. Dar ce m-a frapat a fost bataia pe care a luat-o Basescu de la romanii aflati in zonele de conflict! In Irak, Bosnia, Georgia, Kosovo si Afgansitan baietii (soldatii?) l-au votat masiv pe Geoana! Are careva o explicatie normala la acest fapt? Adica, e de bine sau de rau?
PS3 E incredibil ca Vancouver (oras cu multe mii de romani) nu are un consulat romanesc!

Saturday, December 5, 2009

Ce faci de Revelion?

Stiti ce cred eu?
Ca alegerile astea prezidentiale au aratat tot ce avem noi, romanii, mai rau in gene: intoleranta, multa frustrare, tiganie, ipocrizie, dezinteres fata de parerea altora, cinism, turbare cu spume la gura, smecherie, lipsa viziunii, rautate, anormalitate, disperare, saracie, mizerie, lipsa sperantei, indiferenta, fatarnicie, resemnare, badaranie, coruptie, interese meschine (este un pleonasm?!), obedienta, lasitate, neloialitate (nu-mi vine antonimul la loial), "eleganta" (nu stiu cum sa spun la eleganta intre ghilimele...da, nu stiu multe), atacuri murdare (sigur, asa e in politica...pacat ca nu toti sunt nascuti frumosi sau mandrii ca brazii...stiti... nu?!... cum erau securistii tip de pe vremuri: inalti, frumosi, impecabili, fara personalitate si cu penisul mic... asta din ce am auzit de la maica-sa lui unu'), lipsa ideilor, tzepe, minciuni ordinare, cumetrii si imbarligaturi care ne depasesc, ba pe-a ma-tii, ba ala e mai prost decat ala mai prost, ba ala e mai urat decat ala urat, ba ala e mai hot decat ala mai hot si, ca de obicei, toti pupat piata independentii. De fapt, nu toti, ca aia care conteaza nu pupat!
Si daca aveti alte pareri (sau completari)...va rugam..intrati la noi in casa! Si daca nu sunteti prea murdari pe talpi atunci nici nu trebuie sa va descaltati.

A, si stiti ce mai cred eu?
Ca noi ne meritam soarta.
Si cu asta imi anunt oficial demisia din postarile despre politichia romaneasca si imi cer scuze celor care n-au ajuns de la inceputul piesei daca am facut prea mult zgomot pentru nimic.

Cum am petrecut de Ziua Recunostintei si cum petrec romanii din sudul Virginei ziua nationala a Romaniei v-am spus? Nu?
No, pai am tot petrecut si am tot mancat bine (dar nu de 1 decembrie) intr-o gramada de locuri, dar nu vreau sa-mi ridic (iarasi) pe nimeni in cap si nu o sa dau amanuntele alea "faine", tipic neaose, fara de care nu se poate. De data asta, le tin pentru mine si pentru cei care cunoaste.

Multa sanatate si, sigur ca da, ce faci de Revelion?

Monday, November 30, 2009

Fotbal american pe pereti

Vorbeam ieri cu niste prieteni -normal, fiind intr-un bar din Virginia, cu 50 de televizoare mari, color, pe pereti, la care se transmitea fotbal american pe 49 dintre ele si un meci de soccer (sic!) din Brazilia pe cel mai mic dintre ele- despre comunism, ca doar despre ce altceva ai putea vorbi cand manaci un sandwich si bei bere cu cola si arunci cate un ochi sa vezi ce fac aia de la Redskins?
Si din vorba in vorba am ajuns si la afirmatia care pe mine ma arunca intotdeauna de pe scaun: COMUNISMUL A AVUT SI PARTI BUNE!
Eu, fiu singur de sef de restaurant in perioada comunista (nu aveti idee de avantajele unui asemenea pozitii pe vremea aia), doar atat intreb: care or fi alea si cu ce costuri?
Eu, sincer, cred ca nu a avut nici o parte buna.
Voi?

PS Ma gandesc ca explicatiile pozei sunt de prisos...

Sunday, November 29, 2009

Viza de America

Nu stiu cum de mi-am amintit zilele astea ca in 15 noiembrie 2006 am luat viza aia smechera cusansedeatischimbatoviata, cand cu treaba cu loteria vizelor. Au trecut doar trei ani de atunci si imi pare ca au trecut zece.
Tin minte cum am mers de la Sibiu la Bucuresti, inainte cu o zi de interviu: cu un camion de la Scandia, care ne-a lasat in plin camp, undeva prin Baneasa, cu noroiul pana la genunchi si de mers o ora prin el pana la prima statie de autobuz. Asta daca ai stii unde e statia aia, normal. Noi n-am stiut...

Imi mai amintesc si dimineata interviului: am calcat stramb la iesirea din lift si a parait ceva acolo, mi s-a umflat glezna cat China, dar nu m-am dat batut. Ca sa fiu sincer, nici nu mi-am dat seama de gravitatea entorsei pana dupa interviu...eram prea concentrat ca sa bag de seama un lucru minor.
Interviul nu-l mai tin minte foarte clar, stiu ca a fost scurt, la alegere (in romana sau engleza), mai erau trei cupluri castigatoare care erau deosebit de reci, zici ca am fi concurat pentru un loc la facultatea de medicina prin '92, imi amintesc doar niste ghisee ca la CEC, chipuri speriate, oameni calmi, o tipa de treaba care ne-a intervievat pe noi si o alta mai putin draguta care ii intervieva pe doritorii de alte vize si-i respingea fara nici o remuscare.
La un moment dat a intrat un tip in geaca de piele, foarte nervos, care vorbea destul de stricat engleza si care striga ca el este cetatean american si doreste sa vorbeasca cu consulul pentru ca si-a invitat iubita la el si nu a primit viza.

Si imi mai amintesc cand ni s-au inapoiat pasapoartele cu viza in ele si momentul in care am iesit afara din ambasada.
Stateam noi in soarele de noiembrie din Piata Universitatii si ne intrebam: si acum ce urmeaza? Unde mergem noi, in America? De ce facem asta? Ce ne asteapta acolo?
Si apoi i-am sunat pe ai nostri ca sa le dam vestea: plecam in America!
Noi eram bucurosi, ei nu stiu cum erau.
Si dupa aceea am inceput sa simt durerea de la picior...

Friday, November 27, 2009

Cand iti dai seama ca imbatranesti?

Cand te dor oasele?
Cand ai tensiunea marita (gen 155/87)?
Cand realizezi ca unele chestiuni nu sunt prioritare si ca altele sunt?
Cand te uiti parinteste la o fata sexy de 16 ani?
Cand mergi la concerte gen Bob Dylan?
Cand incepi sa-ti faci planuri de cumparat case si masini?
Cand iti apar riduri pe la coltul ochiului si firele albe fac tot mai mare scandal?
Cand burta creste usor si se da jos al naibii de greu?
Cand tot mai multa lume cunoscuta/apropiata se casatoreste, divorteaza, imbatraneste vizibil sau, mai rau, moare?
Cand fostii baieti din fata blocului au 153 de kile si copii de 7 ani?
Cand ai tot mai multe amintiri?
Cand ai tot mai multe "scapari de memorie"?
Cand incepi sa porti un maieu sau tricou pe sub camasa ca te trage la spate?
Cand iti cumperi papuci si halat de casa cu cordon (ptiu, Doamne fereste)?
Cand incepi sa asculti muzica populara si iti dau lacrimile la Ciobanas cu trei sute de oi?
Cand iti creste par prin tot mai multe zone, gen nas, urechi si nu numai?
Cand realizezi ca ai putin mai multa rabdare decat pe vremuri?
Cand esti mai atent la persoanele din propriul anturaj?
Cand nu ai nimic de demonstrat la nimeni?
Cand incepi sa manaci chestii care nu-ti placeau acum cativa ani?
Cand incepi sa vezi lumea cu alti ochi?
Cand realizezi ca, de fapt, un om matur (sic!) gandeste in partile esentiale ca un adolescent de 17 ani?
Cand ai discutii despre vreme si recolta?
Cand te saluta tineri cu saru-mana pe strada?
Cand vezi ca tipul ala chel si cu gospodina aia rotunjoara sunt bunii tai colegi din clasa a saptea?
Cand iti dai seama ca suntem aproape in 2010 si ca ar fi trebuit demult sa fie sfarsitul lumii conform spuselor bunicilor?
Cand realizezi ca What is Love a lui Haddaway este o melodie clasica?
Cand ultimul jucator de hochei pe care-l stii era Wayne Gretzky?
Cand unii mai tinerei nu stiu exact cine este Hagi...ca de Nadia nici nu indraznesc sa intreb?

No, daca astea sunt semne de imbatranire atunci tot mai am o sansa!
Pentru ca nu mi s-au intamplat chiar toate cele de mai sus. Doar majoritatea...

Voi ce "semne" stiti?

PS: Inca o data, pentru cei care au deschis mai tarziu televizorul: cumparati un loz la loteria vizelor ca nu se stie niciodata...
Aici il gasiti de cumparat: http://www.dvlottery.state.gov/ si grabiti-va ca se termina in 30 noiembrie!

Thursday, November 26, 2009

NBA, puscasii marini si revista Playboy

Nu stiu altii cum sunt, dar eu am un fel de lista -imaginara- cu chestii pe care vreau sa le fac, daca tot sunt prin zona. Una dintre ele (in primele 347) ar fi vizitarea Hawaii. Pe locul 2398 era vizionarea unui meci din NBA, problema rezolvata alataieri.
Desi vroiam initial sa merg sa-i vad pe cei de la Washington Wizards cum joca impotriva lui Lebron James si Shaquille O'Neal de la Cleveland Cavaliers, am ajuns sa-i vad pe "necunoscutii" de la Philadeplphia 76ers. Nu am fost la Cavaliers din motive simple: locurile bune costau de la 260 de dolari in sus; la astia am platit cu totul 94 (plus 30 parcarea).
Nu o sa fac aici cronica meciului, ci doar o sa-mi amintesc unele chestii pe care le consider demne de a fi redate si voua.
Ca sa nu las loc de interpretari: poate pe unii nu-i mai impresioneaza deloc unele lucruri, dar pe mine, inca, da!
De exemplu, o sosea cu 10 benzi pe sens din capitala Americii sau de oriunde (plus doua de rezerva pe mijloc), cu masini bara la bara pe fiecare banda, noaptea, feerie de lumini in miscare, vazuta de la inaltime pe mine inca ma mai impresioneaza.

Dar, sa revin la oile mele, adica meciul din sezonul regulat dintre Wizards si Sixers.
In primul rand, sala este un pic mai mare decat cea din Sibiu: 20,173 de locuri. Am mai vazut-o la concertul lui Eric Clapton, dar atunci erau sus tare locurile. Acum am fost in primele randuri, am fi putut vedea celulita majoretelor daca ar fi avut. De celulita zic, ca majorete au. Inchiriate de la Playboy, probabil... Am vrut sa fac si aici o comparatie cu majoretele de pe vremuri din Sibiu dar nu mai fac. Ale noastre sunt convins ca erau mai destepte si gateau mai bine. A, si americancele stateau la poze inainte de meci, pe culoar. Eu n-am avut aparat cu mine, mai face omul greseli, asta este.

Desigur, pe culoare, inainte de a intra in sala, mai erau tot felul de standuri cu junk-food, bere (da, se bea bere in incinta salii), ofiteri care faceau inrolari la botu' calului (nebuni astia cu armata lor), o gramada de event staff care te indrumau in caz de ratacire, lume pestrita (cu unii chiar nu ai vrea sa te intalnesti noaptea pe strada), domni de culoare, in varsta, cu palarii largi si costume a la James I Feel Good Brown, vedete pe care eu nu le stiu dar care dadeau autografe sau atrageau priviri si... gata cu atmosfera din afara salii, ca trebuie sa reintru la meci.
Pe ecranele imense atarnate de tavan era poza unui domn cu anul nasterii si data decesului: era proprietarul echipei si a salii unde eram noi (Verizon Center), Abe Pollin, care murise in dimineata meciului! Dar, ca sa fiu sincer, in afara de poza respectiva care a stat doar pana la start altceva nu a mai amintit de lucruri neplacute. Vorba aia, a lu' Queen: the show must go on. Si a mers.
Si au intrat baietii, mari ca brazii, artificii, flacari, muzica, nebunie, nu cunosteam pe nici unul, in afara de un argentinian al carui nume acum imi scapa. Aici introduc un pasaj pentru cei carora nu le place baschetul, in mod special: un meci din NBA merita vazut numai pentru atmsofera, daca nu pentru meciul in sine.
Si, ca era sa uit, or avea americanii destule bube in cap (dar macar nu sunt pesedisti) dar show ca ei habar n-am cine ar stii sa faca! Fac din rahat bici fara nici o problema si te face sa-ti si placa!
In pauzele meciului afisau pe ecrane imagini din tribuna: un nene care se juca cu proteza dentara, o tipa care croseta (asta era chiar langa noi...avea o dexteritate fantastica: baga doua pe fata, doua pe dos in timp de urmarea meciul); spectatori care dansau a la Michael; buritos aruncati in tribune de catre un sponsor; concursuri gen "pupati partenerul" ca sa vada si altii...la asta s-a ras la greu, ca era de ras.
Meciul s-a terminat 108 la 107 cu o ratare in ultima secunda a oaspetilor. Deci, eu zic ca n-a fost rau deloc. O sa mai merg, dar prima data as vrea sa vad si alt fel de sport. Poate hochei la Olimpiada din Vancouver? Probabil ca nu...


Sunday, November 22, 2009

Nimic despre alegeri...

E, pe naiba, nimic despre alegeri!
Cum sa nu zic eu nimic despre alegeri si sa raman "filozof"?
Deci, am votat din nou.
De cand varsta de 18 ani mi-a dat dreptul de vot (spre deosebire de varsta respectiva, green cardul nu ti-l da) pentru diverse chestiii am fost intodeauna pe baricade, cu exceptia ultimelor alegeri (europarlamentare, parca si neinteresante defel din al meu punct de vedere). Intodeauna!
Am apucat si celebra si rusinoasa batalie dintre Iliescu si Vadim (rau ajunseseram), am votat si primari si consilieri necunoscuti (in Medias si Sibiu), l-am votat si pe Constantinescu (vi-l mai amintiti, tipul ala cu speranta), am votat si pe mai multi din listele alea (in acelasi timp), am votat cu Basescu, am votat cu Bela Karoly, pe vremuri am stat chiar la coada intr-o gara ca sa pot vota (cred ca-l votasem atunci, in gara din Cluj, pe Mugur Isarescu) si niciodata nu am lasat pe altii sa decida pentru mine. Nu ca votul meu ar conta decisiv. Da' asta nu poti stii niciodata.

Deci, pe scurt, votatul in America pentru alegeri romanesti este important, distractiv si relaxant.
Te trezesti, iti bei cafeaua, mai lenevesti, mai suni pe unul altul ca sa-i zici ca e zi de alegeri (putina lume interesata) si, pe la o vreme, cand in tara alegerilor urnele s-au inchis si sondajele de la iesirea de la urne vorbeste o iei si tu usurel inspre sectia de votare din consulatul onorific situat intr-un fel de garaj amenajat ca birou de firma de comert exterior, normal.
Aici, vezi ca votasera pana la ora aia 23 de cetateni romani (sau americano-romani, depinde de norocul fiecaruia), comisia de votare (asa se spune) era formata din tata consul-mama consuleasa-fiica consulilor si inca un domn aparent diplomat de cariera.
Lumea destinsa, adica comisia respectiva si cu mine, ca altcineva nu venise cu votul, nici vorba de cozile despre care citisem.
Votat rapid, strans mana lui tata consul, mama consuleasa nu a raspuns la salut, fiica consulilor tot frumoasa si am purces linistit, pe autostrada pustie, inapoi spre casa.
Si am vazut si rezultatele preliminare.
Am cam inteles si duelul din turul doi, voi merge din nou la vot peste doua saptamani si sper sa nu ajunga, din nou, toti prostii la Cotroceni.
Si dupa aia am vorbit la telefon si ziceam ca in 2012 sper sa nu o puna aia candidat pe Palin ca mi-ar face sarcina prea usoara.

Am doar doua intrebari.
Unu: este legal ca o comisie (sau ce o fia aia) de vot sa fie formata din sot (prieten bun cu Mircea Geoana)-sotie-fiica? Si daca este legal, este ea de incredere?
Doi: se pot afla rezultatele defalcate pe fiecare sectie de vot din strainatate? Si daca da, cum?

Ar mai putea fi si o a treia intrebare, dar fara mare relevanta: eu de ce ma bag unde nu-mi fierbe oala?

Si cum ziceam, este o toamna superba in Virginia, lumea asteapta Ziua Recunostinteti si Vinerea Neagra, Sarah Palin si-a lansat cartea si, probabil, candidatura, Mariah Carey a cheltuit cateva milioane de dolari pe fleacuri la Londra, noul film din seria Twilight face incasari uriase, livra de curcan proaspat este in jur de un dolar, dezbaterile pe reforma sanatatii sunt interminabile si crancene, deja apar reclamele la magazine unde copiii isi pot face poze cu Santa, Ana Lucia a impuscat-o pe Shannon, muzica de Craciun rasuna peste tot si azi am vazut vreo trei caprioare ucise de masini.
Si George nu mai vine...

Friday, November 20, 2009

Am descoperit America!

Sau, mai bine zis, am descoperit serialul Lost, filmul ala cu Monica Barladeanu, cum ar zice unii patroti!
Pe www.hulu.com ca sa fiu mai exact il urmarim, sa traiasca, la multi ani hulu asta ca e treaba buna.
Din pacate, nu se poate accesa din Romania dar nici nu trebuie. Ca acolo este dc++ la discretie si pe alese.
De sambata si pana azi am vazut vreo 30 de episoade din Lost, imediat parca vad ca apar The Others, ca pana acum le-am vzaut doar picioarele. Inclusiv un copil care tragea dupa el un urs de plus...

Zic de Hulu pentru ca noi nu avem televizor. Asta pentru cei care au deschis mai tarziu monitoarele...
Si, pentru cei care au deschis monitoarele cu adevarat tarziu, Hulu este un fel de concurenta la youtube a unor mari companii ( cele mai importante sunt NBC, ABC si FOX), unde se pot vedea - momentan, gratis - o gramada de filme, seriale si tot felul de documentare excelente.
Si, cica, numele vine din chineza!

Thursday, November 19, 2009

Hamburgeri, baschetbalisti si Ocean Spray

Ma uitam peste cel mai recent top (!) al celor mai sanatoase si nesanatoase state americane.
Virginia este pe locul 21 in clasament; la mijloc, care va sa zica.
Surprinzator, chiar inaintea Californiei, despre care multi cred ca ar fi cel mai sanatos stat american!!! Asta am auzit-o de la mai multi si intotdeauna am zis ca nu stiu, nu cunosc, ca inca nu am fost acolo...
Respectivul clasament este bazat pe diverse chestii (chiar nu vreau sa folosesc termeni stiintifici, pentru ca nici nu-i prea cunosc si nici Maria nu este prin preajma ca sa o intreb) gen: fumatori inraiti,obezitate, crime comise prin violenta, cati copii primesc diverse vaccinuri si ingrijiri post natale si cati mor la nastere, boli (de fapt, nu boli, ci decese cauzate de cancer, boli infectioase si afectiuni cardiace), stres, poluarea din aer, morti in accidente rutiere, venit, educatie, oberedoizecedoizeceprobademicrofon dupa si sub masa, accidente de munca, boli infectioase (oare mai este TBC in America?), rata somajului, copii care traiesc in saracie (probabil isi zic ca daca nici de copii nu au grija atunci e clar). Si ar mai fi dar nu mai le zic.
Poate doar pe alea legate de demografie, activitati fizice, vizite la dentist si rata nasterilor la adolescenti.

Pe primele locuri se cam gasesc statele din nordul Americii, in special partea numita New England, cu toate cele 6 state care fac parte din mai sus numita in top ten: Vermont (locu' unu), Massachusetts (3), New Hampshire(5), Connecticut(7), Maine(9) si Rhode Island(10) .

Pentru cei care nu stiu (eu nu stiam asta inainte de a veni aici) New England asta este taramul fagaduintei si a omului alb, bogat si sanatos din America.
Nu au negrii, nu au mexicani (poate doar ceva menajere si grajdari), au chineji putini, au familia Kenedy si Harvard si Yale, au o gramada de faruri pitoresti (sunt pe lista mea de to do... Cape Cod si insulele Martha's Vineyard si Nantucket sunt tot aici), au echipa faimoasa de fotbal american, sunt state clar democrate (la doctrina politica ma refer), mama lu ' cranberries (inca n-am gasit o traducere reala a cuvantului, in afara de merisor, daca si asta e reala...pentru cunoscatori Ocean Spray isi are sediul pe undeva, in zona), tata vacilor de lapte si a homarilor de toate marimile.
Si inca o chestie, asta de data recenta si neconfirmata oficial, locul de resedinta temporara a multor cetateni moldoveni aflati in tara fagaduintei si cu cerere de azil politic pe rol!
Legatura poate ar fi ca in Vermont e sediul instututiei care se ocupa ce imigrari, emigrari si alte probleme cetatenesti.
Si, asta aflata de la cineva care a vizitat recent zona, cel mai sanatos stat american (Vermont) pute a vaci la greu! Dar si Bostonul si alte locuri iti arata in mod clar ca acolo e de stat. Daca ai cu ce...

In primele zece state sanatoase cica mai sunt Utah, Hawaii (normal), Minnesota si Colorado.

No, si mai citim despre unele state gen New York (25), Illinois (29), Michigan (30...dar cu predictia mea ca in topul anului viitor va fi pe ultimele 10 locuri), Alaska (34), Indiana (35) si... de aici s-a terminat, urmeaza statele sudiste, pana la locul 50.
Ca atatea state are America: o jumatate de secol de state...

Hai sa le enumar scurt, pe toate 15 din coada clasamentului, in ordinea numerelor de pe tricou: Florida, Carolina de Nord, Missouri, Texas, Arkansas, Kentucky, West Virginia, Georgia, Tennessee, Nevada (de la viata de noapte din Las Vegas li s-o trage), Carolina de Sud, Louisiana, Alabama, Oklahoma si, cei din urma vor fi tot cei din urma, Mississippi.

Si Virginia face parte din categoria statelor sudiste dar a saltat-o traditia, nordul statului si suburbia DC-ului, ma gandesc eu. La fel ca si celelalte doua state sudiste care nu apar la coada listei: Maryland si Delaware.

Dar despre regiunea asta mai multe intr-o postare ulterioara.
A, si pentru cei care nu stiu ce este America: in statele sudiste populatia afro-americana prezenta intr-un numar ridicat, rata criminalitatii, persoanele supraponderale (ca nici nu stiu cum sa-i numesc pe cei care bat bine de 300 de kile), rata somajului, biserica care spala criere si mai stiu eu ce au un rol major in clasamentul respectiv. Si porumbul subventionat, normal.

Si mai recomand un interviu cu Neagu Djuvara: „S-a stricat ceva în creierul acestui popor”.

Tuesday, November 17, 2009

Alb si negru

...da, m-am uitat ore la poza asta, degaja o bucurie trista cumva. Ochii se bucura de revedere, sufletele sunt indoite de despartirea ce va urma.
Poate ce m-a frapat cel mai mult, este faptul ca am o poza similara prin arhiva mea de familie...tot cu bunicii (care mai traiau, Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!), poza facuta intr-o bucatarie, frumos varuita, data cu ROLU'-ca sa fie frumos, cu dunga sus...Tot poza cu "copii" pe perete, Calendarul Crestin, iar pe peretele din est, care aici nu se vede, stergarul si Icoana Maicii Domnului si a Sfintilor Constantin si Elena...

Comentariul asta mi l-a lasat brad.
Si care m-a facut sa lacrimez.

Friday, November 13, 2009

Dupa 20 de ani...

Si ca tot imi propuneam eu sa las temele serioase deoparte si sa-mi vad de ale mele iaca ce mi-a fost dat sa traiesc ieri: m-am intalnit cu Jon (colegul cu care ma inteleg tare fain) si-l intreb daca si-a rezolvat niste acte pe la o banca. Imi zice ca nu, ca o cam lungesc baietii.
Si-i spun, in gluma, ca sa-i mituiasca si sa rezolve problema in "romanian style".
Si de aici mi s-a terminat gluma.

Imi spune Jon, cu un zambet mare pe buze, ca tocmai vroia sa-mi zica ceva legat de coruptie si eu i-am luat-o inainte, demonstrand (sic!) ca unele chestii nu-s sterotipuri, gen Dracula care te musca de cur cand mergi in Trensilvenia.
Ce vorbesti, straine? Spun eu...
Pai, zice Jon, in drum spre munca, prin mijloc de semiuragan si cu starea de urgenta declarata oficial in partea de Virginie unde stam noi din cauze de vant si inundatii...dar nu asta era important aici...ascultam postul public de radio (din America) si am auzit un material legat de coruptia (normal?) din Romania!
Hai, bai, mai lasa-ma in pana mea ca iarasi veniti voi, astia, desteptii pamantului, cu coruptia in gura? S-au mai schimbat treburile, ca doar nu om fi noi cei mai cei!
Bai, zice. Da' voi chiar in orice domeniu aveti coruptie?
Bai, zic, coruptia exista peste tot.
Da, bai. Dar sa ia un popa sef de-al vostru mita ca sa-l faca pe unu' preot fara a avea studiile necesare? (vezi cazul episcopului Tomisului, inca in functie, care a fost intepat de niste ziaristi de la Romania Libera si a cazut idiotu' in ispita...a fost si filmat...nu s-a intamplat nimic, din ce stiu eu)
No, bai, si tu, se mai intampla.
Bai, dar ministrul roman al agriculturii la un moment dat este adevarat ca a luat mita in pork sausage si plum brandy? (cazul Decebal Traian Remes pentru cunoscatori)
Pai o fi luat, ca sa incerce productia agricola la hectar, ca intra in fisa postului, pai nu?
Bai, dar coruptia in spitale si justitie? Hai, ma, lasa-ma in pace, ca eu am fost si bolnav cand am fost mic.

Adevarul e ca dialogul a cam decurs in felul asta, nu le-am inflorit prea tare. Cu exceptia replicilor mele, care au fost cu totul altele.
Si, cand am zis eu sfatos, ca, bai, americanu' lu' peste, ti-am zis ca lucrurile nu mai sunt chiar cum erau el mi-a raspuns: si, zicea ala la radio, cam asta e si concluzia romanului de pe strada, ca lucrurile merg in directia buna. Dar nu merg!

Ce destepti sunt si americanii astia, nu?
Se iau de noi aiurea pe postul public de radio din USA cu prilejul unor reportaje de genul "Au trecut 20 de ani de la caderea Zidului Berlinului. Si la ce te ajuta ca stii?"...

Am dat pe Google romanian+ministry+bribe+sausage si am gasit scris (si vorbit) despre ce imi zicea Jon. Gasiti aici toata treaba si inca ma mai mir ca presa din Romania nu a preluat stirea veche de 2 zile!
Faza nehaioasa a fost cand mi-a zis ca radem si glumim, dar faza cu coruptia din maternitati nu o intelege!
Cum ziceam, americanii astia care se leaga de noi si nu ne lasa in plata noastra.
Ungurii naibii, cum ar zice popa ala, vor sa ne ia Ardealul!

No, acum sper ca cititorii mei sunt suficient de isteti sa se prinda de ce am vrut eu, de fapt, sa spun.

Si, ca sa raspund cititorului meu anonim care m-a intrebat: Flavius, tu iti iubesti tara? - ii raspund ca da, da' n-are legatura.
Si mai cred ca nici neconditionat nu o iubesc. Mai am si momente in care nu o mai iubesc.
Si dupa aia ma scarpin dupa ceafa, poftesc la niste mici cu mustar si-mi revin.
Adevarul e ca niciodata nu m-am intrebat daca imi iubesc tara! Asta nici nu se pune in discutie, se subintelege. Parerea mea.

Monday, November 9, 2009

Toamna, sconcsul si ardelenii






...m-am luat cu vorba si am uitat sa mai zic de Williamsburg si imprejurimi.
Pozele pe care le afisez sunt facute ieri, intr-o zi superba de toamna, cu 25 de grade Celsius, cu plimbari in toate cele 3 atractii principale din zona: Colonial Williamsburg, Jamestowne Settlement si Yorktown (asta e cel mai departe, la 20 de minute).
Si, pe langa atractiile astea, am haladuit si pe coclauri neturistice, dar nu mi-am luat aparatul cu mine si nici nu mi s-a intamplat nimic demn de povestit. Ceea ce a fost perfect.

Si dupa aia, seara, ne-am intalnit la o cafenea cu unii de-ai nostri si am ras cum numai la faze romanesti poti sa razi. Sau sa plangi...
Imi amintesc acum doar una: un tip, care tine gaini, a plecat in concediu si i-a lasat pe unii sa i le pazeasca. Nici o problema, cu exceptia sconcsilor care le-au decimat...
Si baietii, suparati tare, au pus o cusca in care s-a prins un sconcs. Ceea ce e foarte bine. Problema a fost cand s-au gandit ei ce sa faca cu el.
V-ati gandit si voi sa-l ia si sa-l duca la o oarecare distanta de cotetele de gaini in speranta ca s-a invatat minte si ca le va lasa in pace? Nu? Nici ei...
I-au dat foc!!!
Se pare ca exista si poze cu intamplarea dar nu le-am vazut si nici nu le-as publica aici.
Da, suna sinistra intamplarea dar tipul care ne-a povestit-o era foarte comic si felul in care a prezentat grozavia nu a fost atat de noir.
Daca nu ma credeti, redau dialogul absurd:
Bai, in aia a mea, am prins un sconcs! Ce sa fac cu el?
Arde-l!
...si cica nici nu s-a gandit o secunda pana sa-i vina raspunsul asta!

Disclaimer: nu incurajez arderea animalelor vii! Dimpotriva...