Despre fotbal si cultura

Pe vremuri, am avut o discutie interesant-banala cu o prietena buna care s-a lasat cu suparari si evitari pe o perioada indelungata. Asa, ca intre prieteni buni, am putea spune...
Tarasenia s-a produs de la o chestie absolut puerila si irealizabila: daca ar fi sa ai doar o singura optiune, la ce ai prefera sa asisti: la un spectacol de gala la Scala din Milano (Teatro alla Scala pe numele din buletin) sau la un meci de fotbal, pe Santiago Bernabeu sau Camp Nou, intre Real Madrid si Barcelona?
Atunci fiind in the foarte early 20's (ce vremuri) nu am stat pe ganduri sa spun ca as alege meciul de fotbal si imediat mi-am luat-o in barba cu un barbatii e prosti si microbisti fara cauza. Degeaba am incercat eu sa-mi argumentez alegerea (chiar, se argumenteaza alegerile intre prieteni?) ba ca atmosfera aia cu o suta de mii de oameni bucurandu-se in gura mare suna mai pe sufletul meu de om de 20 de ani fata de o atmosfera prea decenta si posibil snoaba la Casa Sindicatelor din Milano, ba ca eu nu am urechea formata pentru teatrul liric si alte chestii grele culturale de care auzisem la televizor si pricep mai bine o chestie care a prins la tot vulgu', cu exceptia americanilor, ba ca una, ba ca alta incat aproape un an de abia ne mai salutam.
No, o altfel de dilema a rasarit in primavara asta cand am aflat ca va fi mare meci, mare la foarte mica distanta de Williamsburg: FC Barcelona va juca cu Manchester United in 30 iulie in apropiere de Washington DC intr-un meci amical, intamplator reeditarea ultimei finale Champions League! Nu e Real cu Barca, nu e nici macar Nou Camp (e stadionul lui Redskins) dar eu m-am bucurat ca un copil cand am luat bilet la 2 minute dupa ce s-au pus in vanzare.
Recunosc cu mana pe inima ca as fi facut un efort major si as fi platit pana in 500 de dolari pe un bilet (cu riscul sa dorm afara daca ar fi aflat nevasta ca sunt atat de "darnic") dar nu a fost cazul de o suma atat de mare (am platit mai putin de jumatate pentru super locuri, randul al saptelea, pe mijloc) si sper sa ajung vreodata si la La Scala aia, ca sa impacam si capra si varza.
Si pana ajung in Italia poate ma semi-culturalizez cu Andre Rieu in toamna, tot in capitala americana.

Picasso viziteaza Virginia

Imi zice cumnata-mea ca-i este ciuda ca nu a apucat sa viziteze o chestie faina petrecuta in urma cu vreo cateva luni in Seattle.
Despre ce chestie e vorba, o intreb?
Pai o mare expozitie Picasso!
Hm, pai atunci o sa te bucuri de excursia in Virginia si mai mult: il avem aici pe Picasso (aceiasi expozitie itineranta, chiar), la muzeul de arta din Richmond! Asta apropo de coincidente.
Da, oarecum intamplator, primavara asta a adus in capitala Virginiei una din cele mai interesante colectii de arta: colectia personala de tablouri (inclusiv portretul lui Dora Maar), sculpturi si fotografii a lui Pablo Picasso. Ca doar fiecare artist care nu moare de foame are operele sale favorite, pe care si le-a permis sa le tina pentru sufletul lui.
Toata treaba cu expozitia asta s-a produs din mai multe cauze: Musée Picasso din Paris este in renovare si si-au spus baietii (de fapt, o doamna directoare) ca e pacat sa acopere cu niste carpe prin vreun subsol bunatate de opere de arta si le-au dus la plimbare: au fost in Helsinki, St. Petersburg, Moscova, Seattle si acum in Richmond (aici e unica singura expozitie de pe coasta de est a Americii), de unde vor pleca in San Francisco. S-au gasit si sponsori cu buzunar larg (in cazul Richmondului au sarit cu banii compania farmaceutica Altria cu sediul central in fosta capitala a Confederatiei...glumeam...Altria este noul nume a lui Philip Morris, producator de cancer la gat si miros de carciuma si tata marcilor Marlboro, L&M, Assos, Chesterfield si nu numai), s-au gasit si locatii pe masura (The Virginia Museum of Fine Arts tocmai a fost remodelat, refacut, reconditionat, recreat, recevretivoi dar arata absolut impresionant), s-au tiparit biletele (aici era 20 de dolari de persoana, mai mult decat decent) si s-a dat drumul la popor (zilnic sunt la muzeu sute de amatori de arta, zeci de persoane carora le suna cunoscut numele de Picasso si vor sa vada despre ce e vorba si cativa rataciti in trafic si care cautau o parcare ieftina), s-a dedicat un intreg magazin de suveniruri plasat strategic la intrare si la iesire unde poti gasi orice: de la albume de arta, reproduceri, vederi, cani, puzzle-uri, carti de joc si pana la incredibilele papusi Picasso pe care am indraznit (sic!) sa la fotografiez.
Fotografiatul in incinta expozitiei este strict interzis dar in restul muzeului este absolut permisa daca nu sunteti rai si folositi blitzul.
Si daca anul asta aveti drum prin Richmond, San Francisco si -incepand cu anul viitor- prin Paris, eu va recomand sa vedeti opera genialului (numiti-l cum vreti, dar cuvantul normal nu cred ca-l defineste absolut deloc) pictor Pablo Diego José Francisco de Paula Juan Nepomuceno María de los Remedios Cipriano de la Santísima Trinidad Ruiz y Picasso. Nu glumesc, chiar asta e numele complet al pictorului spaniol.

PS Chiar, oare ce personaje neaose, romanesti, cu muzeu memorial, s-ar preta la a fi "imprimate" in pluş?! In afara de papusile in cutie de plastic, in costum popular de la Muzeul Satului.

La teatru, birjar

Stiti unde n-am fost (deocamdata) in America?
Raspunsul este: la teatru.
Da' sa stiti ca mergem maine, la Rinocerii lui Eugene Ionesco jucat de catre studentii la actorie de la colegiul din oraselul nostru.
Ca o paranteza: eu scriu mai mult de chestii care au legatura cu Romania nu pentru ca noi frecventam doar chestii neaose, nu, ci pentru ca astea imi par mie mai interesant de povestit aici.
De exemplu, aseara am mancat la vietnamezi. Deci, se poate si altceva. Inchid paranteza.
Nu vom merge cu tricolorul (se scrie cu t mic sau cu t mare tricolor in contextul asta?!) desenat pe fata si nici cu el pus in bat. Probabil, intre noi fie vorba, piesa va fi prezentata ca a scriitorului francez Ionesco si noi vom supravietui si de data asta.
In rest, tot din ciclul cultura si romanism, mai divulg ca vom merge la cea mai tare expozitie Picasso care s-a vazut vreodata (exagerez, normal) pe coasta de est a Americii, am cumparat bilete -dar nu mai mergem- la Bon Jovi in Washington (Maria zice ca inca stau bine blugii pe el si ar fi fost fain sa-l vedem dar avem motive mai bune de anulat asa ca tot raul spre bine); interesant de mentiont -cred eu- ar mai fi si vizita facuta intr-un McDonalds dupa ani de zile (am luat o cafea si o chifla cu omleta facuta din oua reale, nu chestie la bidon si branza portocalie aproape adevarata).
No, acum ca am scris despre teatru nici macar nu mai mentionez ca alte chestii despre care ma gandeam sa scriu erau chestii grele gen filme de Oscar, restaurante de lux si de duzina, Tea Party, teoria constipatiei, corupti fara coruptie, masini mari, preturi la benzina care-si schimba prefixurile, religie subliminala si fotbal american pe care incep sa-l inteleg dupa lupte seculare. Dar bine ca nu am scris ca e prea frumos afara, timp de primit oaspeti dragi de departe si intalnit oameni noi si vechi deosebiti.
Si am implinit de curand si 4 ani de America si m-am luat cu una, alta si am uitat sa depan amintiri. Poate imi amintesc la anul, de ce nu!

Dracula is dead

Azi am fost la biblioteca ca sa mai pierd vremea cu folos (sic!). Si asta pentru ca mama natura nu e prea darnica si ne tine prin jurul casei din cauze de frig si ploi.

Si daca tot eram acolo (apropo, mama, mama...ce biblioteci au americanii nostri...minune, dom'le) am zis sa citesc ceva. Si am citit: ziare online!
Am vrut sa iau si o carte pentru acasa si nu stiam la ce sa ma uit. Am pus ochii pe o biografie de-a lui Mark Twain si am dat sa o iau cand am vazut, la loc de cinste (cartea saptamanii), niste culori pe coperta unei carti lucioase care m-au facut sa tresar: rosu, galben si albastru.
Cartea cu coperta tricolora se numeste " DRACULA IS DEAD" si este scrisa de fostul ambasador american in Romania, Jim Rosapepe si sotia lui, Sheilah Kast. Nu am apucat inca sa citesc deloc din ea dar am imprumutat-o si poate o sa mai zic de ea daca imi pare ceva de zis. Daca nu, nu.

Si daca tot am vorbit de carti (tot mai rar le citesc, 'tu-i) ar fi frumos sa raspund cu drag la leapsa trimisa de Lady Io, pe care eu o respect foarte mult.
Deci, pe cai ca se filmeaza:

1.Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Chiar semne de carte in adevaratul sens al cuvantului nu cred ca mai avem prin casa...folosesc vreo bucata de hartie aflata la indemana. Da' macar nu indoi paginile, asta fara a ma deranja in mod special cand o fac eu. Da' daca o fac altii pe cartile imprumate de la mine atunci nu-mi place.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta?

Am primit recent o carte de fotografie, adica cu poze: Castigatorii premiului Pulitzer intre o mie noua sute si ceva si anul 2008. Unele poze (cu tot cu textul care le insoteste) sunt remarcabile si te pun pe ganduri. De exemplu, cancelarul german in vizita la un lagar de concentrare si cu ochii plansi.

3. Citiţi în baie?
Citesc si in baie cu cea mai mare placere. Problema e ca folosesc baia mult mai des decat pun mana pe o carte.

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta?

Nu m-am gandit si probabil nici nu o sa ma gandesc.

Asta in afara de un album foto cu Williamsburg si imprejurimile.

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?

Eu aveam colectia in casa Povesti Nemuritoare, Jules Verne, inca una (nu-mi amintesc numele...stiu ca erau si Legendele Olimpului, Colt Alb si Sfarleaza cu fofeaza de Victor Ion Popa) si Biblioteca Pentru Toti pe vremuri. Acum am inteles ca au aparut in Romania cateva colectii insotite de diverse ziare. Sau ziare insotite de carti? Am o parere buna despre orice carte. Si am si optiunea de nu a o mai citi daca nu-mi place.

6. Care este cartea preferată?
La momentul asta cartea favorita este American Lighthouses!

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

Probabil mi-ar placea, dar m-as multumi sa citesc unele noi. Ca, din pacate, cu cat trec anii cu atat se imputineaza cartile pe care le citesc. Si imi pare rau.

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Nu m-ar interesa in mod special o astfel de intalnire dar daca m-as intalni i-as spune buna ziua. Stiu ca mi-a dat un tip, Paul de Romania, o carte de-a lui cu autograf. Si nici nu l-am intrebat nimic. De fapt, nici macar nu aveam o intalnire cu el. Doar m-a vazut intr-o sala si m-a intrebat daca nu doresc o carte de-a lui. Am zis ca da.

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?

Da, daca ma impresioneaza ceva eu imi impartasesc emotiile in stanga si in dreapta.

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?

Titlul si autorul uneori, recomandarile cunoscutilor virtuali sau reali, cicaleala nevestei, plictiseala, curiozitatea.

11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?

Unii ar zice ca Biblia dar eu cred ca nu ar trebui sa existe lecturi obligatorii.

12. Care este locul preferat pentru lectură?

Nu am loc preferat pentru lectura.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?

Nu prea pot citi o carte daca sunt mangaiat prin urechi de muzica.

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

Inca nu mi s-a intamplat. Dar sunt curios sa vad ce e si treaba asta. Pana la urma am supravietuit citind ziare in format electronic asa ca nu vad de ce nu m-as adapta si la cartile futuristice. Nu zic ca nu e important formatul dar continutul parca ar prima in ochii mei.

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?

Imprumutat, cumparat, oferit in dar. Merge oricum, nu sunt pretentios la asta.

16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?

O carte este un prieten, un monument si o institutie.

Poate sa fie si o mare prostie sau dezamagire. La fel ca orice institutie, de altfel.

Si cu astea fiind spuse am incalecat pe o sa si am terminat cu lepsele pe anul asta!
Nici nu le dau mai departe, nici nu le primesc.
Desigur, doar in caz de maxima exceptie.

Loredana

Una scurta: mie cred ca-mi place despre Loredana.
Nu tot ce canta ea, dar sunt destule piese care nu-mi displac si tin minte ca facea concerte destul de reusite. Apropo de concerte eu zic ca aia de la Zdob si Zdub erau cei mai tari in domeniu. Poate ma insel...
Eu mi-o amintesc cand a debutat la Steaua fara nume (cred ca asa ii zicea "showului") si s-a prezentat frumos: ma numesc Loredana Groza si sunt din Onesti. Si dupa aia si-a aranjat ochelarii pe nas.
Si inca o chestie legata de Loredana Groza: bai, care esti ala de mi-ai furat numarul aniversar din Playboy cu ea pe coperta?
Atat am avut de zis despre dansa.
Doua melodii de-ale ei, la intamplare, gasiti aici si aici. Nu, niciuna nu e aia cu Caramitru...
Si, vorba aia, gusturile nu se discuta si sunt de mai multe feluri...

Românii mei celebri

Am citit recent aici despre George Enescu si mi-am dat seama cat de putin stiu despre cei mai faimosi -fara ghilimele- romani! Si e destul de pacat, mai ales acum, cu nenea Internetul si tanti Wikipedia...
Sau poate ma insel si doar eu nu stau bine la acest capitol, restul sunt tot un search dupa Brancoveanu, Bratianu, Matei Caragiale, Gopo, Eminescu, Burebista si Grigore Moisil...
Toti stim (sper) de Enescu, Brancusi, Henri Coanda si alti primii din lume aviatori, tipul cu insulina (Paulescu?), Nadia Comaneci, Matei Corvin si taica-sau, Iancu de Hunedoara(!), Carol I, Ferdinand si Regina Maria, Gheorghe Zamfir, Maria Tanase, Emil Racovita, maresalul Antonescu (nu sunt deloc de acord cu cei care-l idolarizeaza, apropo), violonistul Ion Voicu, Amza Pellea, Toma Caragiu, Birlic, Kogalniceanu, Nicolae Titulescu, Victor Babes si Bolyai (hai, clujenii, sigur stiti ce au facut cei care poarta numele prestigioasei Universitati), George Emil Palade, singurul castigator roman (cetatean american la data primirii premiului) al Nobelului, Tristan Tzara (ala cu dadaismul), Mircea Eliade, Nicolae Iorga (destul de umflat ca valoare, parerea mea), Ion Luca Caragiale (o viata fascinanta), Eugene Ionesco, Nicolae Malaxa, "Tarzan" Weissmuller, Michael Cretzu (un interviu bun cu el gasiti aici), cardinalul Iuliu Hossu, Lia Manoliu, Ana Aslan si multi pictori, oameni de stiinta, scriitori, artisti sau alte adevarate personalitati ale istoriei de orice fel a Romaniei.
Si sunt convins ca exista sute de alti ilustri celebrii necunoscuti sau cunoscuti doar persoanelor avizate (interesate?)...
Si mai sunt convins ca regimul comunist a reusit in proportie incredibil de mare sa spele creiere si sa promoveze valori indoielnice si sa le compromita pe cele adevarate. Dar nu numai comunistii...

Nu inchiei "pomelnicul" fara a (ma) intreba cati dintre noi au vazut celebrul exercitiu de 10 al Nadiei Comaneci (chiar si inregistrat, ca nu toti aveam ochi in anul ala, 1976 parca), au ascultat vreo compozitie de-a lui Enescu (fara a o confunda cu Ciocarlia sau Balada lui Porumbescu), au vazut vreo lucrare de-a lui Brancusi (Coloana si Poarta nu se pun), stiu cat de neimportanti au fost Vuia si Aurel Vlaicu in aeronautica mondiala, de exemplu si cat de mult a contribuit in dezvoltarea rachetelor spatiale -si nu numai- romanul sas Hermann Oberth!

Si da, cel mai cunoscut roman al generatiei mele este Gheorghe Hagi...
Cum ziceam, poate doar eu nu stiu multe despre multi si imi cer scuze daca v-am deranjat.
O seara placuta va doresc si cautari cu spor.

PS Astia sunt romanii pe care eu ii consider -oarecum- cei mai importanti pentru capul meu si precis mai erau o gramada, dar pe care am uitat sa-i pomenesc. Pentru ca toate numele astea mi le-am amintit fara a studia lista cu romanii de care trebuie neaparat sa fi auzit. Si chiar daca am auzit asta nu inseamna ca stiu neaparat ce au si facut distinsii domni si doamne. Nici nu indrasnesc sa ma uit pe vreo lista a celor mai celebri romani ca precis dau de nume gen Banel Nicolita...

Dam si o tema pentru acasa: Care sunt romanii vostri favoriti si ce stiti despre ei?
Gata, merg sa ma culc ca iarasi am luat-o rau de tot pe aratura.

Ceai de tei

Ca tot vorbeam de moldoveni din Republica si citeam de ei la Mimi...

La un moment dat m-a intrebat o tipa americanca de muzica romaneasca!
Adica cine este faimos de la noi din tara in muzica mondiala, ca sa-i aduc un cd cu melodiile noastre celebre (pop, rock, hip hop etc. ... nu folclor ca asta e din alta categorie), ca daca suntem la fel de faimosi prin muzica ca in gimnastica feminina si alte intrebari de acelasi gen...
No, si am stat eu doua minute pe ganduri si i-am spus ca daca m-ar intreba un iubitor de jazz s-ar putea sa fi auzit de Aura Urziceanu (sau Aura Rully ori Aura Borealis cum mai e cunoscuta prin America de Nord si nu numai)...
Sau daca frecventeaza vasele de croaziera poate a auzit de Stela Enache.
Daca nu se incadreaza la astea doua atunci nu stiu pe nimeni de care s-ar putea sa fi auzit.
Bineinteles, poate ca nu stie numele lui Gheorghe Zamfir dar muzica interpretata de el la nai o stie cu siguranta...
Da, unii e melomani si o stiu pe Angela Gheorghiu!
Dar tipa cu care vorbeam nu era amatoare de muzica de gen si nici Angela Gheorghiu nu cred sa cante pop, rock sau hip hop...
Si la insistentele respectivei ca totusi, poate poate, mi-a picat fisa cu...exact, cu romanii nostri verzi: celebra trupa Ozone cu si mai celebra piesa "Dragostea din Tei"...sau cum o stia tipa...ca o stia...Numa Numa Song!
No, vedeti ca avem si noi cantareti cunoscuti peste hotare?

PS Daca tot pomeneam de TEI...cum ii zice in English?!

Constantin Brancusi

Maiastra si Pasari in Spatiu ale lui Constantin Brancusi. Locul unde pot fi vazute: Galeria Nationala de Arta din Washington, in aripa de est.
Mie mi s-a facut pielea de gaina cand le-am vazut, de parca ar fi castigat Romania campionatul mondial de fotbal sau ar fi cucerit gimnastele noastre titlul olimpic.
A fost unul din momentele sublime ale experientei mele americane si nu numai.

cultura in agricultura@ arta in capitala americii, partea I

Pentru ca tot omul isi doreste (!) sa viziteze IKEA am purces si noi la un drum de doua ore sa vedem minunea...Si daca tot eram in zona am zis sa inoptam noi frumos in capitala Americii si sa profitam de vremea splendida si sa mai vizitam una alta, in special ceva muzee. Zis si facut. Am parcat masina langa prima statie de metrou si direct la The Mall cu noi...ei, bine, nu inseamna mallul din Vitan ci asa-i zice la "zona istorica" a Washingtonului...perimetrul cuprins intre Capitoliu si monumentul lui Washington, obeliscul ala inalt. Si ca sa nu fie locul gol intre ele...cam doi kilometri buni...s-au gandit baietii sa puna -si pe o parte si pe alta- cateva muzee intru fala americii, majoritatea aflate sub atenta aripa a Smithsonian Institution. Treaba serioasa, va spun eu, cu muzeele astea. Pe langa ca sunt foarte bine "aprovizionate", sunt aproape pentru toate gusturile si - cu siguranta- pentru toate buzunarele pentru simplul fapt ca absolut toate muzeele din The Mall sunt gratis!
Hai sa incerc sa enumar cam ce muzee ar fi acolo:
- sediul principal al Smithsonian (The Castle)...pare frumos de afara;
- American Art Museum si National Portrait Gallery (inchis pentru renovare...din pacate...ca tare ne ardea la toilet chiar pe cand eram in preajma lui);
- Muzeul de Istorie Naturala (asta chiar ca te da pe spate, daca iti plac animalele impaiate...au de la elefant impaiat, la balena conservata...muzeul este absolut imens...iti ia multe ore sa-l vizitezi...dar mie imi place wc-ul lor...ca un facut...tot acolo imi fac drum cand se ivesc probleme stringente..muzeul nu ma intereseaza ca nu-mi plac animalele moarte si impaiate, dar asta nu ma opreste sa intru...sau mai degraba sa ies...bucuros de fiecare data);
- National Air and Space Museum...asta e cel mai mishto...cel mai tare muzeu de gen din lume, bucuria copiilor de la 2 la 90 de ani...si spaima nevestelor care au frica de zbor...recomand cu caldura si...atentie, ia si asta mult timp ca sa-l vizitezi;
- muzee in care nu am intrat niciodata din lipsa de timp: Muzeul National de Istorie Americana, Muzeul National al Ameri-Indienilor (nativi, cum le zice in Canada), Muzeul de Arta Africana, Muzeul Postei si ar mai fii cateva pe care nu mi le amintesc. Si, desigur, Muzeul Holocaustului unde doar cei tari rezista, inca nu am fost, dar vom merge.
De data asta am vizitat (in vreo 5 ore bune...ca deja imi iesise arta pe urechi, noroc cu finalul) Galeria Nationala de Arta si Hirshhorn Museum and Sculpture Garden.

Sa incep cu Hirshhorn Museum and Sculpture Garden...frumos, nimic de zis, arta post-moderna, un pat de spital intr-o incapere imensa (!), steagul Romaniei pe un perete alb (!!!), alte chestii faine dar pe care eu nu le inteleg si gradina cu sculpturi, no, asta da, impresionanta: cateva sculpturi de Rodin (na, de asta am auzit si eu), de fapt, am auzit si de Henry Moore si erau si de el si...ca sa zic asa, inca multe alte sculpturi frumoase, intresante, moderne sau prea moderne, clasice, din bronz, marmura sau alte materiale, ca doar nu oi fi specialist in sculpturi. Dupa nici o ora am zis sa ne tot ducem ca am inteles despre ce e vorba aici. Sau nu...


Si am trecut drumul la Muzeul de Arta, no, aici e cu totul alta poveste pe care o zic la urmatoarea postare, ca acum s-a si lungit si nici timp nu ar mai fi.