Tuesday, December 18, 2012

Mama lor!

E maica-mea pe la noi si azi am fost la o vizita de rutina la medicul de familie si am luat-o si pe ea ca sa-mi tina de urat.
Bineinteles ca in sala de asteptare a fost nevoie de o scurta atentionare de genul "da' nu te mai holba, mama, la femeia aia, ce, n-ai mai vazut persoane din alt aluat?! (ca sa nu spun negri)", mi-au parut oarecum distractive remarcile ei referitoare la curatenie, amabilitate, civilizatie (sic!), solutia de desinfectare aflata la tot pasul si or mai fi fost si altele pe care le-am uitat de data asta.
Dar ce m-a scos din amorteala a fost comentariul ei destul de scurt, sec si dadator de fiori pe sira spinarii si multumiri de decizii radicale luate acum vreo sase ani: Aici e treaba simpla si normala vizita la doctor, insa acasa vedeai cum fiecare pacient are o plasa sau macar un buchet de flori si un plic! Chiar si batranele de 70 de ani sau mame cu copii mici trebuie sa vina cu o atentie la doctor pentru ca altfel nu te baga nimeni in seama.
No, eu va spun sincer ca uitasem cum se (poate) merge in vizita la doctor in Romania si nu mi-a placut amintirea.
Si am amintiri neplacute legate de doctori si de la noi, din Virginia dar de alt gen, fara plicuri, gaini si vreo trei kile de fasole uscata.

Tuesday, August 14, 2012

Branza, pusca si kefirul

Am fost ieri la Trader Joe's sa-mi cumpar kefir, branza, castraveti murati si pizza inghetata la botul calului, in Italia si am fost intrebat -inevitabil- de catre persoana de la registul de marcat banul si printat bonul care este pe luna ce trece tot mai consistent ca de unde imi este accentul (ai naibii astia, imediat ma intreaba ca de unde sunt de cum deschid gura...asta inseamna sa fim  prea putini neamericani de la mama noastra in orasel ca -in schimb- cum mergem intr-un oras mai mare deja suntem noi aia care intrebam da' de unde ai accentul, nu ca as fi intotdeauna interesat de aspectul originii, natiei, religiei sau ca de-a cui esti din Johanesburg...oricum, pe romani sau pe bulgari nu am nici o problema sa-i remarc inainte de a deschide gura...dar asta este o alta poveste).
I-am raspuns frumos ca accentul este din Romania si ma pregateam sa-i spun despre ospitalitatea neamului romanesc, despre razboaiele turco-ruso-ungaro-austriaco-bulgaro-mareoneagro-romane, despre frumusetea proverbiala a romancelor, despre traditia scolii romanesti si a micului cu mustar, despre tatii nostri daci si romani si mamele vizigoate dar el mi-a taiat-o oarecum scurt spunandu-mi ca nu de acolo este tipul ala care a castigat medalia de aur la tras cu pusca intr-o competitie accerba cu un italian?
Stai fratele meu ca eu am tot auzit felicitari pentru gimnastele noastre dar sa-l intalnesc pe singurul american care a urmarit cu sufletul la gura (el mi-a spus-o) toata finala in care am castigat singura medalie de aur neintamplatoare la ultima editie a Jocurilor Olimpice este chiar foarte tare, ca sa nu spun cool.
Si am platit cei 50 de dolari si 81 de centi si am plecat frumos acasa gandidu-ma la intamplare. Ma mai socoteam eu ca daca am fi castigat mai multe medalii as fi avut si mai mult de ascultat despre maiestria sportivilor tricolori inca in activitate.
Poate data viitoare, la Rio.

Friday, August 10, 2012

Arhitectul si oceanul

Mi-e dor sa scriu pe blogul meu!
Habar nu am de ce nu mai scriu (si ce sa scriu), ca sa fiu sincer. Sunt zile in care imi zic ca pauza s-a terminat si ar fi fain sa mai aberez pe propria-mi pagina electronica. Dar apoi ma iau cu una alta si ma retrag in satul meu si remarc ca aproape a mai trecut o vara, am mai pierdut prieteni, locuri si oportunitati, am mai uitat, ne-am mai vindecat, ne-am mai bucurat, ne-am redescoperit, ne-am acoperit, ne-am facut mai fricosi, am prins si o idee de curaj, am mai inteles ca nu e nimic de inteles si ne miram si ne minunam.
Si ieri am povestit cu un nene doctor in arhitectura care mi-a raspuns la intrebarea mea daca i-a placut in Europa (vazuse mai tot batranul continent si-i studiase arhitectura) ca daca vrea sa fie sincer cu mine pe el nu l-au impresionat minunantele bijuterii arhitectonice europene. Fericirea lui este o insula din Pacific, cu palmieri, cu colibe, cu briza oceanului, cu nisip fin, cu visare cu ochii deschisi.
Ai naibii si doctorii astia in arhitectura...
Si mi-a spus si ca trebuie sa fie aici pentru a sta cu tatal lui de 88 de ani.
Eu i-am spus ca face un gest nobil si ca este un copil bun la parinti. El mi-a spus ca poate am dreptate dar tatal lui este un nemernic si nenorocit si de abia asteapta sa nu mai fie!
No, cam asa se prezinta situatia: cu oceane, cu palmieri, cu Europa, cu visatori, cu nemernici si nenorociti.

Monday, January 30, 2012

Frumusetea ruinelor

Daca vreoadata aveti drum prin zona Beaufort din Carolina de Sud eu v-as recomanda sa va abateti putin din drum si sa opriti intr-o padure de stejari acoperiti cu mosc spaniol ca sa vedeti ruinele bisericii Old Sheldon care sunt convins ca arata formidabil in 1865 cand a fost ultima oara arsa in razboiul dintre Nord si Sud (prima oara a fost arsa cu un secol in urma de catre britanicii rai si dornici de pastrat bunatate de colonie americana), lasata in paragina si niciodata reconstruita.
Si daca aveti chef sa vi se faca piela de gaina (sau parul maciuca?) eu as zice sa o vizitati la prima ora ca sa va pierdeti in ceata si sa va impiedicati de monumentele funerare si sa tresariti la orice zgomot, ca masini nu prea trec prin zona si nici case nu am vazut in apropiere. Daca aveti curaj sa mergeti la miez de noapte si cu luna plina eu zic sa ridicati o diploma de curaj de la Agentia Judeteana a Curajosilorcarenuaucefacenoapteaacasa.
Biserica se afla la vreo 30 de kilometri de Beaufort inspre Charleston, pe un drum secundar (Old Sheldon Rd) si am inteles ca este un loc favorit pentru cei doritori de fotografii de nunta deosebite.
In dimineata racoroasa de ianuarie cand am fost noi acolo nu am vazut pe nimeni in jumatatea de ora petrecuta printre ruine si morminte dar probabil vara este mai animata. Daca nu de oameni, macar de tantari si alte gaze venite din mlastinile din apropiere.

Wednesday, January 18, 2012

Occupy Romania


Iarasi am plecat putin de acasa pe coclauri si nu am putut reveni in vechiul burg inainte sa aud vesti legate de marinari: jos  Basescu si ai lui in tara si ceva despre un capitan de vas italian care si-a gasit un moment total nepotrivit sa mearga aproape de tarm ca sa-l vada prietenii si dusmanii. Camarazi pana la capat.
Cu vaporul pare simpla, incredibila, regretabila, nereparabila, scumpa si foarte tragica treaba.
Cu Basescu pare...hm, cum pare?
Nu am avut timp sa-mi fac temele si nu stiu exact care este treaba dar eu ma aventurez sa spun ca Basescu este un presedinte slab si cei care isi arata pieptul bombat de arama si se autointituleaza salvatorii patriei parca put un pic mai tare. Si pare tragica treaba daca nu reusim sa gasim altceva. De preferinta, mai bun, mai curat, mai uscat, mai necompromis, mai scolit, mai nudelanoidintara, mai neroman. Poate e timpul sa angajam presedinte strain daca noi nu suntem in stare sa ne stergem la fund fara sa o comitem.
Motive de facut scandal si revolutii se gasesc destul de rar pe maluri dambovitene dar disperarea, criza economica globala, lenea, prostia, nepasarea, cumetrii si relatii, neimplicarea civica, coruptia endemica, indivizi compromisi, smecheria si descurcareala, galeria de fotbal nervoasa si intotdeauna doritoare de violenta, mama lor si alte chestii fac o treaba posibil buna sa intre in derizoriu si comic absurd.
Cum ziceam, sunt total rupt de realitate si se poate sa vorbesc prostii din amintiri si as aprecia foarte mult daca cineva ma indruma inspre o parere neutra, competenta si simpla de inteles a ceea ce se petrece in Romania, in Europa si in lume.
Sau mai bine povestim despre lucruri usurele si care intereseaza pe tot romanu', ca de exemplu: alegeri preliminare republicane, fotbal american, Australian Open si predictii despre Oscar.
Sau mai bine va spun un banc, ca sa ramanem in sfera derizoriului: Un american ajunge pe luna si vede pe o tanti din Marginimea Sibiului si socat o intraba: Da' cu ce ati venit aici?! Si ea zice: cu branza!
Hai, poate suntem norocosi si avem un 2012 bun. La multi ani cu putina intarziere.

Tuesday, January 17, 2012

Tata Andrei


A murit tatal mamei mele, bunicul meu, tata Andrei.
Cand am plecat din tara, acum 5 ani,  imi traiau toti bunicii si bunicile. Acum a mai ramas doar una.
Uneori ma gandesc cu tristeste si nedumerire cum va arata casa bunicilor pustie si parasita, goala, fara zgomote specifice si fara suflet, fara mirosuri, cu plante salbatice crescand prin crapaturile aleii de langa casa, prin pietrisul curtii, din casa, din fantana, din inima.
Probabil  voi plange, probabil imi voi aminti lucruri de demult, bune, frumoase si tinere. Probabil.
Bunicu-meu a fost un om de frunte in satul lui (Silivasu de Campie), a avut o nevasta pe cinste si trei fete frumoase si destepte si patru nepoti si mai si.
Nu am avut sansa sa povestim cat am fi vrut si nici nu am avut norocul sa avem timp prea mult de taclale dar o sa mi-l amintesc cu drag si o sa-l pomenesc cu bucurie de cate ori voi avea ocazia.
Si stiu ca i-au placut ardeii iuti, lebenita si pestele si isi dorea ca inainte sa moara sa le mai manance o data.
Nu a mai apucat pentru ca doamna cu coasa nu i-a dat de veste ca o sa-l viziteze.
Dumnezeu sa te odihneasca, tata Andrei.