Tuesday, September 27, 2011

Despre Chicago

Au trecut deja multe luni (si anotimpuri) de cand am fost in Chicago ca sa intalnim oameni faini tare, sa mancam bine si sa admiram o ploaie adevarata, care a tinut patru zile si patru nopti si... tot n-am reusit sa scriu macar un rand despre treaba asta.
De vizitat nu mai stiu ce am vizitat (nu, nu am urcat pe nici un zgarie-nori pentru ca v-am zis ca ploua si vedeam norii si de la nivelul strazii deci nu era nevoie sa ne urcam la mama naibii si sa platim bilet pe deasupra), nu am apucat sa vad nici macar vreun far, nu ne-am tras in poza cu bobul (boaba?) de fasole (in schimb, am vazut oglindita in ea luminile chicagoiene la ceas de noapte aproape senina), am cam tremurat de frig la inceput de vara, am injurat uneori si traficul, am apreciat si binefacerile unui metrou ca lumea dar impresiile mele despre Chicago le pot rezuma foarte scurt: Amalia's family, Dona's family, Ionela, bufetul polonez (un concept ireal pentru cineva care nu locuieste intr-o zona cu imigranti), muntele (ca sa nu zic a huge display of) de eugenia Dobrogea de la supermarket, cofetarie ca in Mediasul ante-revolutionar, vinul romanesc prost, dulce si ieftin, socata Aurora la $1.99 sticla de doi litri, parada seaca de Memorial Day, South Side vazut din mersul masinii, templu Bahá'í cu pliante in limba romana, aer de Europa rasariteana, culori indiene, miros de fabrici si uzine, limba engleza aproape inexistenta si downtown cosmopolit.
De fapt, nu am apucat sa vedem mare lucru din Chicago in excursia din luna mai si stiu ca vom mai merge acolo.
Initial vroiam sa scriu un post de multumire pentru atentia care ne-a fost aratata (chiar nu sunt bun la multumit si -mai ales- la raspunsuri prompte) si sa povestesc cum au decurs vizitele noastre la supermarket sau la cofetarie dar mi-e si acum putin rusine de cele 7 prajituri consumate la botul calului sau de cosul plin -printre altele- cu 30 de pungi a cate 10 eugenii fiecare.
Stiti ce a fost curios: chit ca vremea a fost de cacat (ma scuzati, dar asa a fost) sau ca drumul la dus a fost infernal noua ne-a picat tare bine vizita in the Windy City.
Ne-am simtit rasfatati cum n-am mai fost demult si speram (si vrem) sa intoarcem favorul cat mai curand, da?
No, cam asta vroiam sa spun inca de acum cateva luni dar nu am facut-o pana acum: saru-mana pentru ospitalitate si a fost tare fain ca ne-am vazut in carne si oase.
Uf, mult mi-a luat sa scriu.

Friday, September 2, 2011

Albi, asiatici, hispanici sau negri?

Ca sa nu fie discutii inutile si acuzatii subtile vreau sa specific de la bun inceput ca eu tin cu Dinamo si cu Gaz Metan Medias, pe vremuri aveam si febleturi internationale (Real Madrid si Liverpool printre altele), urasc mirosul de transpiratie, cred ca mancarea mea preferata este o pizza buna, micii cu mustar, niste chestii tailandeze, miel cu rosmarin, costite cu sos a la Memphis, un burger facut medium, vermicelli vietnameji, salata de verdeturi cu somon si semninte de pin, oua ochiuri cu cartofi prajiti home-made, calamari, produse de patiserie sarate si prajituri "de cofetarie", sfecla rosie murata, lebenita (cum se spune corect: pepene verde sau pepene rosu?!), banane, fistic, branzeturi fine si branza de burduf; mai nou am un fel de hobby legat de faruri maritime, ascult Leonard Cohen, Dire Straits, muzica de inima albastra si voie buna (chiar urasc manelele, apropo), MadonnasiMichaelJackson, Frank Zappa, The Lonley Island, Lady Gaga, Muse, Gica Petrescu, Maria Tanase, Zdob si Zdub (daca ma intrebati altadata ce ascult o sa va spun cu totul si cu totul alte formatii si solisti, va dati seama, nu?).
Desigur, calatoriile sunt pasiunea mea numarul unu si -totodata- cea mai faina, relaxanta, informativa si costisitoare, la filme ma uit din toate pozitiile (o sa revin cu un post separat, am o datorie de indeplinit, stiu), uneori imi iese o poza decenta intre 123665 total nereusite, de fumat am fumat o singura tigara in clasa a cincea si alte placeri si naravuri le tin pentru mine si nu le expun pe taraba.
Dar eu unde vroiam sa ajung era la o nelamurire care mi-a fost semnalata recent: daca ar fii sa aleg cu ce natii sa traiesc in batatura si in proximitatea ei ce as alege: negri, chineji sau mexicani?
S-a mai pomenit (in plan secundar) si de americani, indieni, evrei, musulmani, est-europeni si nativi amerindieni dar mai mult primii trei erau adusi in discutie si la urma urmei rasa e o chestiune si religia poate fi cu doua sau mai multe intelesuri.
Toata treaba s-a pornit de la multitudinea de asiatici din Vancouver, eu am plusat cu african-americanii din sudul Americii si cineva s-a bagat in seama cu hispanicii californieni.
Eu am zis ca da si ca daca sunt oameni de treaba nu conteaza natia si rasa iar alte opinii au marsat preferabili pentru chineji (asiatici, ma rog) ca sunt mici, harnici si nu par periculosi.
Altii au zis ca mai bine cu negrii in preajma ca-s mai americani decat altii (!), sunt curati si -potrivit celor 28 de studente romance venite in America cu workandtravel si imperech...asta, imprietenite cu niste masculi de abanos- sunt si mai potenti decat toti baimarenii, mexicanii si chinejii la un loc.
Foarte putini si-au exprimat optiunea pentru hispanici (sau, pe romaneste, mexicani) din cauze datorate tendintei lor de a fi murdari si galagiosi asta chiar daca mancarea lor se situeaza, cred eu, pe primele locuri ale plebei autohtone (de americani, zic).
Mie nu imi place absolut de loc mancarea mexicana, apropo.
Desigur, intr-o societate idilica (idealica?), chestiile astea sunt probleme desuete, in societatea americana nu se discuta pe fata iar in societatea privata, de la masa din bucatarie, toata lumea are o opinie si se tinde dureros a se generaliza.
Si unde-s multi puterea creste si prostia nu mai sta la cutie, mi se sopteste in casca...
So?