WikiLeaks si Romania

1 Decembrie este Ziua Nationala a Romaniei, zi de sarbatoare legala (sau federala cum ar zice americanu') si deci, nelucratoare pentru unii si prilej numai bun de petrecere la umbra caloriferului de aluminiu pe stil nou sau de fonta pe stil vechi pentru altii.
Eu voi merge la munca, le voi spune tuturor ca it's Romania's 4th of July Day si sa ma lase in pace cu intrebarile lor legate de rolul nostru in lume pentru ca gimnastica inca nu si-a revenit, orfelinatele arata mai bine, suntem aliati in Alianta (NATO) si inca nici nu au aparut pe WikiLeaks documentele care sa distreze romanii prin sinceritatea angajatilor ambasadei Americane la Bucuresti.
As fi scris si de cum am luat eu teapa...asta, cum am petrecut eu anul trecut de 1 decembrie si cum as putea lua din nou teapa...asta, sa ma distrez din nou in aceiasi locanta dar nu scriu ca nu vreau sa ma pun rau cu nemtii, da?
Eu doar ce vreau acum sa spun e un simplu LA MULTI ANI si ca urari de zi nationala a Romaniei as zice, de departe si fara nici o suparare din partea nimanui: Romania, fa-te curata, ramai frumoasa, desteapta si traditionala, incearca sa nu mai furi si invata odata sa te comporti -macar cat de cat- normal. Ca Ardealu' nu ni-l ia nimeni si sunt si mandru ca-s roman, got it?

Ziua Turcanului

Astazi este Ziua Recunostintei in America; probabil cea mai mare sarbatoare de aici. Si daca nu e cea mai mare, atunci e cel putin la acelasi nivel cu Craciunul.
No, acum ca am terminat cu clasificarile si fiind deja cu burta plina de la un early Thanksgiving pe care l-am avut aseara la niste prieteni care azi vor fi de garda si nu pot celebra sarbatoarea ca tot omu' (ne)normal am zis ca pot scrie linistit niste chestiunui legate de aceasta zi.
Unii ar spune ca in ultima zi de joi a lunii noiembrie (atunci se sarbatoreste tarasenia) lumea isi aminteste de ospatul pe care l-au avut astia, piligrimii (nu-mi vine acum traducerea in minte) si indienii localnici (aia din Asia inca nu venisera sa practice medicina in America) care stateau pe o patura si se gandeau la potentialul economico-culturalo-religioso-turstico-sialtechestiicucolasfarsit al zonei Boston si imprejurimi si vroiau ei sa se imprieteneasca precum japonezu' cu chinezu', soarecele si pisica, unguru' prost cu romanu' prost, neamtu' cu francezu' si americanu' cu mexicanu'. Si nici in ziua de azi nu se stie daca au sau n-au reusit.
Altii (rautaciosi fiind) zic ca baietii veniti de pe batranul continent in cautarea unor scopuri i-au ademenit pe bietii localnici, aflati inca in epoca de piatra si i-au imbuibat cu mancare suficient(a) pentru a le trage o mama de bataie dupa masa si a le arata cine e noul jupan pe meleagurile astea.
Oricum, treaba e complicata, are clare legaturi religioase (protestante pentru cei dornici de scandal), unii ar zice ca era un fel de Festivalu' Recoltei de pe vremuri, s-au bagat si presedinti peste stabilirea cu exactitate a datei la care o facem lata si acum mie imi pare ca toata lumea e de acord cu ce serbam: curcanul!
Sau -cum din greseala am scos prima pasarica romano-englezeasca pe gura anul trecut- turcanul. Tot poporul se gandeste cu jind de ziua asta la biata pasare, mare, coapta si moarta de la mijlocul mesei in jurul careia familia si apropiatii multumesc pentru diverse chestii intamplate mai demult sau mai recent.
Si eu cred ca e o sarbatoare chiar faina pentru ca stai tihnit si relaxat macar pentru o zi. Asta, desigur, daca stai in jurul mesei care trebuie. Sau, mai exact, daca in jurul mesei iau loc cei care trebuie.
Si pentru cei care se uita mult la filme americane: meniul de Ziua Recunostintei este destul de fad, "mancare de secol 17" cum bine-zicea Radu si consta aproape fara exceptii intr-un curcan intre 5 si 15 kile care daca nu e gatit cum trebuie este de-a dreptul atos, tare ca cizma si fara nici un gust, piure de cartofi normali si cartofi dulci, sos de merisor (daca ii pui si coaja de portocala printre altele iese chiar fain), umplutura din interiorul pasarii formata din diverse chestii pe care nu le recunosc la o prima inghititura, unii o fac total lata si cu varza de Brussel, altii o mentin conservatoare cu un fel de fasole verde, se toarna peste ce se doreste si un sos destul de ambiguu si se termina cu o strajnica placinta de dovleac, ca la mama acasa. Multa lume mai adauga o sunculita adevarata de porc, paine de diverse soiuri, mai serveste inainte vreun mic aperitiv mai mult sau mai putin vegetal, mai improvizeaza cu vreun sos, carnet sau desert mai special si in final rezultatul e acelasi: o zi placuta si o burta extra plina.
Noi vom servi azi, pe langa bucatele traditionale americane si ceva cu specific familiar: mici si sarmale. Unii ar zice ca tot un fel de mancare de secol de demult.
Si vreau sa spun ca sunt recunoscator pentru familie, pentru prietenii dragi de pretutindeni si pentru persoana (nu-i cunosc numele) care a initiat Diversity Visa Lottery.

PS Am vazut un curcan salbatic. Cica exista destul de multi in Virginia.

Toamna in Colonial Williamsburg

N-am mai pus demult poze de la noi din orasel si e pacat, ca e chiar fain Williamsburgul.
Pozele sunt facute alaltaieri, pe o vreme superba de toamna. Frumoasa toamna, de altfel, in partea asta de America.

Florida

Am fost in vacanta in Florida pentru o saptamana.
In sudul Floridei este foarte frumos.
Miami (impreuna cu imprejurimile) te face sa te simti in vacanta indiferent de crize economice si alte probleme.
Mi-am serbat ziua de nastere la capatul Americii, in Key West.
Am mancat (si ce bine am mancat) americaneste, pescareste, argentinieste, romaneste, frantuzeste, cubanezeste si niste dulciuri luate de la farmacie.
Am vazut 3 faruri. Faruri maritime.
Am vazut multe yachturi scumpe si foarte scumpe, vase de croaziera mari si foarte mari, multe femei ca-n telenovele (sau, ma rog, ca la Miss Universe), multe persoane cu alte orientari sexuale, multi palmieri, vreo cateva accidente rutiere si apa albastra, ca-n poze.
De amintit si noptile animate din Miami, vremea incredibil de calda, plajele (si ce plaje), ghetoul ala sa te fereasca 'Al de sus ca sa ti se strice masina pe acolo, parcari extrem de scumpe, fructe exotice, neexotice si ieftine la piata agro-porno-alimentara din bazarul din Fort Lauderdale.
N-am vazut crocodili traversand strada (desi indicator rutier care avertiza asta am vazut), n-am oprit la portile restaurantelor, reprezentantelor auto si gradinitelor care aveau tricolorul romanesc atarnat la poarta, l-am fi salutat si pe conducatorul auto care avea un abtibild mare cu Jesus loves Romania dar nu s-a mai nimerit, nu am facut comparatie intre vilele din Palm Beach, Golden Beach si cele din Dealu' Feleacului ca la Cluj Somesul nu prea este navigabil, nu m-a prea intersat nici lupta politica murdara pentru posturi de guvernator si alte joburi in senat, camera reprezentantilor (sau ce-or fi ele) de pe toate gardurile si canalele media (ca sa nu zic ziare, radio si televizor).
Cam asta ar fi treaba cu vacanta noastra din Florida spusa in cateva cuvinte seci.
Si as fi lasat sa vorbeasca mai mult pozele dar am facut extrem de putine de data asta.

Dracula din Florida

Poza am facut-o in parcarea postei de la capatul (la propriu) Americii si eu as zice ca posesorul este roman. Zic asta ca este numar de inmatriculare (de Florida) asortat la un BMW.
Pentru ca asta e marca dupa care se recunoaste un roman in USA. Si daca nu-i roman, atunci eu bag un deget in foc ca-i frate de peste Prut, ca eu moldovean (din Republica) fara biemdabalieu inca n-am vazut in America!

Savarina, Amandina si ai nostri

Nu tin minte sa mai fi scris demult despre "succesuri", cariere si afaceri reusite, bucurii -pe scurt, de lucruri de bine- ale apropiatilor nostri din tara, din America si de oriunde. Poate ar fi timpul sa ma (mai) laud cu ei, de ce nu, pentru ca am destule exemple de bine si cu care eu ma pot mandri cu sinceritate si cu drag.
De exemplu, azi ma laud cu prajiturile Laviniei Oana, care sunt super aratoase si super gustoase. Eu zic sa ma credeti pe cuvant si din ceea ce se vede din poze ca Lavinia face un lucru deosebit si deloc usor.
Si da, face torturi si la comanda pentru cei dornici de un desert special si unic dar despre asta putem vorbi altadata. Acum doar vreau sa scriu de bine de prietena noastra Lavinia, care zilele astea a organizat un cake tasting party la care au participat vreo 25 de persoane, unde s-au servit 8 torturi faine tare cu nume precum Savarina Cake, Vera Cake, Elena Cake, Deluxe Cake, Amandina Cake, Red Cherry Cake, Tiramisu si Apple Cake.
Eu zic ca merita felicitari pentru ceea ce i-a iesit.
No, eu cu atat m-am laudat astazi.

U.S. Army Transportation Museum

Am vrut sa vizitez lunea trecuta US Army Transportation Museum.
Muzeul asta se afla in incinta unei baze a armatei americane (Fort Eustis din Newport News) si in el este vorba despre masini, trenuri, avioane si alte vehicule care nu pot fi neaparat incadrate in ceva concret.
Si la intrarea in baza militara, dupa controlul actelor si nu si al masinii (de obicei, la intrarea intr-o baza militara se controleaza si masina) am spus frumos ca mergem sa vizitam muzeul din incinta si am fost indrumati incotro sa o luam. Desigur ca muzeul era inchis, fiind luni, zi nelucratoare la majoritatea muzeelor din lumea intreaga din ce aud ca-mi sopteste cineva din public...
Si daca tot ne-au lasat baietii (pe mine si pe Bogdan) sa intram intr-o baza US Army si daca tot aveam timp de pierdut prin zona am zis sa dam o tura sa vedem care-i treaba cu armata asta a lor. Si am mers, si am mers, si cat am mai mers, pana am trecut pe langa batalioane intregi marsaluind pe margine de drum, pana am trecut pe langa cladiri, hambare si utilaje "ca-n jocuri", pana am vazut biserci si un centru islamic (pe bune!), am vazut un spital, un liceu, o scoala generala, niste locuri de picnic pe malul raului, un semn cu "inspre terenul de golf", ceva vapoare ascunse de ochi straini, humveeuri multe si marunte si cateva semne pe care scria mare, bolduit (pe langa care am trecut linistiti nestiind ce inseamna initialele ale si nici nefiind desenat vreun desen ca pentru prosti) cu "NO POV'S" incolo si incoace pana cand am ajuns intr-un loc unde se termina parcela de a trebuit sa ne intoarcem. Si daca tot nu ne-a ajuns sa inspectam baza militara pe de-a-ntregul (asa se scrie!?), cu tot cu un aparata foto la indemna (nu, nu l-am folosit) am zis sa ne oprim si la magazinul satesc din incinta; magazin satesc care este cat un WalMart (sau, ma rog, Kaufland sau ce-or mai fi ele). Am dat sa parcam si pe locul unui general, noroc ca am observat la timp sa nu o facem lata pana la capat si dupa aia ne-am mai plimbat alene prin magazinul ala (unde gasesti absolut de toate, de la parfurmuri si genti de firma, Ipaduri si plasme, dulciuri si detergenti, pana la uniforme complete militare si suveniruri de tot felul cu US Army si frizerie si Taco Bell).
Mai tarziu am inteles ca "No POV'S" inseamna ca noi nu aveam absolut deloc ce cauta pe acolo si ca am fost aproape sa avem maaaari probleme. Din fericire pentru lipsa noastra de minte baietii nu au fost vigilenti pe data respectiva si am scapat fara urmari.
Si nici nu am cumparat nimic de la magazin, ca nu dau baietii fara legitimtie de militar. Da?
Si sa mai zici ca unii au minte dupa o anumita varsta...
Promit sa nu mai fac, k?

Restaurantul Transylvania din Florida

Promiteam sa scriu si de lucruri normale referitoare la Romania.
In episodul de azi: restaurantul Transylvania din localitatea Hollywood, judetul Florida.
Recent am petrecut o saptamana in Florida. Si printre lucrurile pozitive care ni s-au intamplat acolo a fost si salata de vinete, ciorba de burta si micii cu cartofi prajiti inecati in apa minerala Borsec de la restaurantul Transilvania aflat in zona.
Treaba de am ajuns la localul respectiv s-a intamplat cand intr-o dupa amiaza stateam noi cu burta goala la soare pe o plaja din Fort Lauderdale si ne gandeam cu jale si speranta in glasuri ca unde, ce si de ce sa mai mancam. Si mi-a picat fisa ca pe acolo comunitatea romaneasca este mare si tare si precis au biserici, magazine, picnicuri si restaurante romanesti. Am gugalit "restaurant+romanian+florida" si am ajuns la siteul restauratului cu nume ardelenesc si -intr-un final- la adresa fizica din Downtown Hollywood (foarte aproape de Miami pentru cei aflati in zona si interesati de adevaratul comfort food).
Si sa nu credeti ca eu asta am inteles din Florida (poate revin cu impresii de calatorie)...adica mici si ciorba de burta...nu, nici pe departe...dar produsele respective mi-au facut ziua, ca sa citam din altii.
No, vedeti ca se poate si de bine despre Romania?
Mancarea a fost tare buna, cu atmosfera si servire ca in tara, cu Dansez pentru tine cu vedete de care habar nu am la Pro TV International si cu Toto Cutugno si alte slagare italiene ale anilor '80-'90 ca fundal sonor, cu statuia in marime naturala (cel putin daca nu chiar mai mare) a lui Vlad Tepes la intrare, cu preturi rezonabile spre ieftin, cu paine de casa si ardei jalapeno asortat la neaosa ciorba de burta, cu o prajitura Dobos care nu era disponibila la data vizitei noastre si cu tihna si amintiri de demult.
Da, recomand calduros restauratul asta celor care au chef de o mancare faina servita in apropierea palmierilor.
Saru-mana pentru masa!

Cutie postala americana

Discutie intre doi romani rezidenti in America:
- Merg in decembrie in tara si nu prea stiu ce cadouri sa iau alor mei!
- Cumpara-le o cutie postala dintr-asta, americana, ca si asa si-au construit o casa noua.
- Da, e o idee faina. Da' le-o fura daca o amplaseaza la poarta!!!

Asta mi-a amintiti de atunci cand am vrut sa-mi fac o livada intr-un frumos sat de la marginea Marginimii Sibiului si am fost avertizat la modul cel mai serios cu putinta ca a doua zi imi vor disparea toti pomisorii, cu radacini cu tot. Si am lasat-o balta cu livada si nici nu am mai fost surprins cand am auzit cum i-au disparut unui localnic cativa ciresi plantati inainte cu o seara...
Si da, nenea, da' noi de ce (ne) furam orice si de oriunde?
Si da, tanti, da' de ce nu ajunge intotdeauna scrisoarea aia trimisa din America la destinatarul din Romania?
No, ma scuzati ca v-am deranjat si promit ca o sa revin cu postari un pic mai optimiste.