Cum mi se pare Romania anului 2009

Inainte de a debita vreo prostie si sa uit: pentru Loteria Vizelor se poate aplica numai pana in 30 noiembrie. Adresa unde se razuieste lozul: http://www.dvlottery.state.gov.
Daca nu cu loteria atunci o casatorie de forma, o oferta de adoptie, un contract de munca pe n ani, orice, numai legal recomand sa fie. Dar merg si alte variante.
No, acum ca am terminat cu treburile serioase sa trecem la cele neserioase.

M-a intrebat o gramada de lume cum mi se pare (in) Romania anului 2009!
Inainte sa ma injurati (unii) printre dinti sau direct tin a va ruga sa nu omiteti sa scoateti unele chestii din context si sa va ganditi ca poate unii nu au avut sansa sau nesansa sa vada realitatea (ce e aia?!) de pe ambele parti (citeste din tara noastra si din tarile lor, alea cu civilizatia adusa de extraterestii pe pamunturile lor roase de ape).
Acum ca am terminat cu disclaimuri si alte chestii neimportante o sa incerc sa raspund la intrebarea CUM MI SE PARE ROMANIA ANULUI 2009. Toamna, chiar...
Raspunsul este simplu: da' cine-s eu ca sa pot raspunde la intrebarea asta?!
Desi asta nu ma impiedica sa incerc!

Primele impresii le-ati citit poate (daca nu, le gasiti, ca nu le-am sters). Le-ati citit si pe urmatorele? No, atunci e bine.
Acum scriu despre cum a fost cand soarele a iesit din nori, mercurul in termometre s-a erectizat, dupa ce ne-am ridicat din pat si ne-am scos perfuziile din mana si alte chestii interesante.
Inainte sa scriu si de bine despre vacanta (sic) noastra in Romania sa nu uit cum a fost cu bolile nostre, ca sa nu ne mai acuze nimeni ca ne-am dat loviti pentru a nu ne vedea cu ei!!!!!!!!!!!!!!!!!! Da, ni s-a reprosatat acest fapt. Multumim, noi credeam ca suntem de incredere. Ne-am inselat...

Deci, pe scurt, despre boli. Eu am avut gripa porcina neconfirmata oficial din motive simple: daca era oficial trebuia sa stau in carantina in foarte ospitalierul spital municipal din Sibiu pentru cel putin o saptamana, pana vin rezultatele de la un institut cu nume istoric, din Bucuresti! Asa, am preferat sa stam in casa si sa evitam pe cat posibil contactul cu lumea. Daca am reusit pe deplin o sa aflam vesti bune de la prieteni. Daca nu, primesc injuraturile si tin sa va asigur ca nu e dracul atat de negru pe cat pare. Numai ca nu te prea poti ridica din pat de beteag ce esti si ca nu vrei sa vezi pe nimeni si nimic. Soacra-mea poate confirma, ca numai ea a avut acces la noi...
La Maria a fost mai simplu si mai distractiv. A facut toxiinfectie alimentara (plus altele) si s-a deshidratat pana la ultima picatura din a doua perfuzie primita la Urgenta. Sectie deosebit de pitoreasca la ore mici: imaginati-va o hala impartita de niste cearceafuri, cu o drogata care vomita in dreapta si un alcoolic adus de pe strada care se pisa fara nici o retinere pentru actul de sanatate. Si George nu mai vine, ar putea zice unii. Si am avut pile la spital, ca altfel putea fi si mai rau! Dar sa nu ma intrebati de un exemplu de ceva mai rau ca nu imi vine... Ne-au ajutat pilele pentru ca asa am putut fi si eu vazut de medic la ora 1 dimineata, pe furis si cu buletinul romanesc in mana, ca daca zici America in spitalele romanesti si ai si simpotome de genul nas care curge, tuse seaca, dureri de gat, febra etc. poti avea surprize. Si eu nu vroiam asa ceva...
No, pana la urma ne-am revenit oarecum, taman bine ca sa imi serbez eu ziua de nastere si sa plecam, naibii, acasa!
Uf, ce mult m-am lungit si uitai de ce ma apucai sa scriu!

Romania in toamna lu' 2009. E destul de rau, parerea mea. Ori ca aveam eu nu stiu ce asteptari, ori ca o vad cu alti ochi dupa operatie, dar nu mi-a foarte placut ce am vazut. Asta e parerea mea si poate ca e mai bine pentru noi asa ca daca ne placea prea mult atunci nici asa nu era bine... Macar asa, stim o treaba.

Foarte clar, ca sa nu las loc de interpretari: ne-am bucurat pe deplin de compania lui soacra-mea, de bunici, am mancat bine (singura masa adevarata in aproape doua saptamani) la maica-mea, Tarnaveniul rules, i-am fi luat cu noi la pachet pe Anca (nici macar o poza nu am facut cu tine!), pe Manelisti (sau Iustin, Simona si Claudiu Manea...ascultatori de alte muzici, numai de manele nu), pe baimarenii nostri dragi, pe Miruna Ropotinilor, pe dedeparteceamaitarefamiliePopadinRomania, m-a bucurat tricoul cu Romania de la Dudu, ne-am intristat (tare) ca a trebui sa tragem de unii oameni dragi ca sa ne vedem (!), de raceala care s-a instaurat intre noi si unii de-ai nostri, savarinele nu au fost asa insiropate cum mi-ar fi placut mie si cate si mai cate.
Da, la restaurant m-au furat chelnerii de fiecare data cand am fost...mai un suc doua, trei in plus, mai un camion de paine adaugat la nota de plata, chestii mici, care enerveaza omu' si-l fac sa se intrebe inainte de a mai merge o data la ei.
De dat rest oriunde (taxi, magazin, gara, saormarie, sifonarie, cimitir) dadeau 4 din 10, taximetristii fumau, tineau geamul deschis la 7 grade afara, ascultau manele si injurau in proportie de 7 din 10, lumea iti raspundea la zambet cam 1 din 13, blocurile erau vopsite in patru culori...una pe etaj... 20/20, emisiunile la tembelizor nu erau chiar deloc comestibile, decibelii trebuie sa fie la nivel maxim in orice context, in special cand vorbeam intre noi, bosorogii paznici ai muzeului Astra te fac sa te simti ca un copil de clasa a III-a prins fara batista desi unghiile ii sunt taiate, traficul (cel putin in Sibiu) este suprarealist, politicienii sunt tot aia si tot prosti ii cred pe romani (suntem?), trenurile personale sunt infecte si pitoresti, portiile la restaurante sunt mici, mititele, preturile, in general, sunt ca-n Germania si la haine ca pe Marte, lumea se baga in tine pe strada, in parc, la wc, la coada, pe scari, la banca, in tren, in portbagajul masinii si toata Romania este acoperita de un fum de tigara! Oriunde te intorci un iz de tutun iti va reimprospata nasul, hainele, chilotii, parul, ciorapii si ceara din urechi!

Si cand iti pui scutul antisocietatederanjanta descoperi lumea pe care ai lasat-o in urma, oamenii dragi iti aduc aminte ca nu ai trait degeaba, mormintele celor dragi chiar te pot linisti, Sibiul si Mediasul sunt tot alea, cele mai tari orase din judet, muzeul Astra este in continuare cel mai frumos loc de pe pamant pentru mine (asta cu conditia sa eviti hanul din incinta), Daia si Aciliul sunt satele noastre ca-n filmele americane (si Silivasu de Campie e frumos, dar asa, mai ca un film suedez) si ca dentistii sunt mult mai ieftini decat in America (proportia 1/10...citeste platit trei mii de dolari in loc de 30 de mii).
Si da, pizza este mai buna in Romania, copiii sunt innebuniti dupa trenuletul Thomas, fetele (si nu numai) sunt in proportie covarsitoare mai slabe decat americancele de rand, glumele altfel se aud in graiul tau si la fata locului, micii si ciorba de burta sunt bune dar cad greu, prietenii si apropiatii raman la fel intotdeuna (se aude?), lumea se schimba, noi ne schimbam si cam atat.
Ne-am bucurat cand avionul a decolat inspre Viena si am avut un gust dulce-amarui despre excursia noastra sau ce o fi fost. Si ne-am bucura sa usureze baietii acordarea vizelor ca sa-i putem aduce pe ai nostri (neamuri si prieteni) aici ca sa stim o treaba.
Si mai am un regret: ca n-am facut prea multe poze!

Si apoi a fost Viena, prima oara dupa doua saptamani cand amandoi am avut putina roseata in obraji!
Ca sa termin aici cu aberatiile mele pot zice ca cineva din familie...sa-l numim varu-meu...a zis la un moment dat: Doamne multam ca suntem romani si ca stam in America!

Si dupa ce am ajuns acasa am vazut ca zacusca si gemul de macese ni s-au varsat printre haine. Si o chestie faina de ceramica s-a spart. Si ca valiza luata cu imprumut a fost facuta praf. Si ca mi-au furat astia bicicleta scumpa.
Si am dormit linistiti si bucurosi ca am ajuns home. Ca asa ne-a spus nenea de la aeroport: Welcome home!

Egalitatea avantajului la serviciu

O chestie amuzanta, pe un afis discret, in autobuzul care ne ducea intre terminalele aeroportului din capitala americana...citez din memorie:
Baieti, daca doriti sa va gasiti linistea interioara si sa va rugati sau sa stati la caldura avem o capela deschisa 24 din 24 in incinta IAD-ului (IAD este denumirea aeroportuaristica a Washingtonului...de exemplu, noi am zburat la un moment dat de la VIE la IAD).
Toata lumea este invitata, nu tinem cont de preferinte si de religii. Avem si program special, dedicat catorva religii mai de Doamne ajuta, dupa cum urmeaza: marti la 10 avem slujba de catolici, joi la 4 pentru protestanti, vineri la 10 pentru islamici si in fiecare zi, de la 12, vine un domn rabin ca sa zica de noroc si nu numai.
Avantajul de a conduce si a fi baiat destept, ar putea zice unii...

Aproape bine

N-am mai scris despre "aventura" noastra in Romania de anul asta pentru ca dupa ce ne-am pus cat de cat pe picioare (sambata...cu 3 zile inainte de plecarea inspre USA) am zis sa recuperam timpul pierdut si sa mai facem ce aveam oarecum planuit si n-am mai intrat deloc pe net.
Unele chestii am mai apucat sa le facem (intalniri cu o parte din familie si o parte din prieteni), altele le-am facut asa si asa (sa mancam tot felul de chestii pe care le gasim mai greu in America) si multe nu le-am facut deloc (sa bem bere si vin romanesc cu prietenii, sa lenevim la povesti cu neamurile, sa facem poze, sa ne cumparam chestii, sa mergem la cateva sedinte de masaj, sa vedem muntii de aproape, sa ne plimbam pe strazile Sibiului si Mediasului, sa facem cumparaturi, sa ne mai intalnim de cateva ori cu prieteni dragi si neamuri apropiate...stiu ca am mai zis de asta, dar vroiam mai mult, sa incercam toate restaurantele si crasmele din judetul Sibiu, sa mananc multe prajituri de cofetarie, sa aud sfarait de carne facuta pe sarmele alea care se folosesc la sudura, sa-mi vad verii si nepoatele, pe Dani Baltat si multe altele pe care le-am uitat).

Macar acum suntem acasa, in Williamsburg, cu toti dintii in gura, extrem de obositi dupa drum, slabiti vai mama noastra, dar aproape complet sanatosi si gata sa mergem la lucru, pentru ca atata vacanta la pat poate strica... A, si cu bicicleta mea smechera care lipseste din scara blocului si cu cutia postala cu o noua incuietoare, la care, deocamdata, nu avem cheie...ca inca nu a ajuns aia de la biroul de inchirieri ca sa o intreb ce se intampla aici!!!
O sa revin cu impresiile (finale?) din Romania zilele astea dar pot zice cu mana pe inima ca, in afara de revederea cu cei dragi, cel mai fain in excursia din Romania a fost dupa-amiza si seara de alaltaieri petrecuta pe strazile, in bisericile, cafenelele si carciumile incredibile din Viena!

Aproape liniste

Haideti ca urmatoarele impresii sunt de bine: de duminica stam in marea majoritate a timpului la pat din cauze de boli crunte. Maria ceva de genul toxiinfectie alimentara si eu (destul de probabil) gripa de aia nasoala in combinatie cu altele. Dar dupa ce noaptea trecuta am vizitat Urgenta din Sibiu (din nou) acum ne simtim mai bine si pot sa inghit putina mancare prin gatul ala super umflat si dureros pe care l-am avut pana in dimineata asta. La Maria e mai simplu: nu are voie sa mance mai nimic si nici macar nu se arata doritoare de mancare. Probabil si de aia i-au pus baietii ieri noapte perfuzii peste perfuzii, timp de 10 ore...
Deci, ce sa va povestesc din Romania?
De alea 197 de filme pe care le-am vazut pe HBO si nu numai? De miile de meciuri de fotbal din cupele europene? De alea 5 zile in care nu am vazut pe nimeni si nici macar nu ne-am sculat din pat? De milioanele de vizite la dentist, dintre care una extrem de dureroasa? De reprosurile pe care ni le face lumea ca nu facem sa ne vedem (ce sa ne vedem, suntem netransportabili...sper macar pentru avion sa ne punem pe picioare)? De putinii prieteni pe care-i mai avem in tara? De tzatzele prezentatoarelor meteo si a limbajului vulgar de la TV (acum sunt specialist in emisiuni proaste...nu mai pot sa le vad...scandaluri peste scandaluri, prostie acoperita cu idiotenie si rautate gratuita acoperita cu dejectii prepay)? Ca n-am profitat de vremea superba din ultimele zile si sa vedem si noi macar centrul Sibiului?
Suntem absolut terminati si nu ne vine sa credem ce ni se intampla, nu ne-am vazut aproape cu nimeni, am facut 10 poze de cand am venit, nici macar la mormantul bunicului Mariei n-am ajuns, am stat doua ore la ai mei, nu ne simtim in stare sa stam in picioare, imi plang singur de mila si mai multe nu. Si mai injur din cand in cand, ca-mi vine!
Am mai fost bolnavi (dar nu amandoi in acelasi timp), am mai avut zile proaste, dar niciodata nu-mi amintesc sa fi bolit 5 zile la pat (si inca numaram) si sa nu putem fi buni chiar de nimic. Deci, in concluzie, suntem ca fanul.
Da, recunosc, pana acum...mai avem putine zile de stat in Romania...a fost o vacanta de cosmar si eu am doar o singura intrebare: bai, care esti ala sau aia de ne-ati blestemat? Pai nici chiar asa, da-o-n ma-sa...
Poate mai recuperam pe ultima suta si ne revenim miraculos. Eu inca mai sper...
Daca nu, data viitoare.
Data viitoare care nu va fi prea curand, asta asa, ca sa nu existe dubii...

Alte impresii din Romania

Dupa 4 zile in Romania pot zice ca multa lume pe aici are o adevarata obsesie pentru orice face Basescu (oricum mie imi pare contra naturii alianta intre liberali si pesedei...suna aiurea sa aud aceleasi cuvinte din gura liderilor ambelor formatiuni politice...ceva nu-mi miroase mie a bine in treaba asta, dar, deh, ce stiu eu...uite ca sunt de putin timp acasa in Romania si deja discut politica), scandaluri si vedete (sic) total necunoscute mie la TV, fotbal la orice ora si din orice pozitie, jeg, vizite peste vizite (de astea ne bucuram), sunt putin bolnav...poate de la nenumaratele vizite la dentist, dezordine, mancare peste mancare (de 24 de ore nu am mai pus nimic in gura...mi-a ajuns mancarea pana peste urechi), am fost cu autobuzul, cu trenul, cu nspe mii de taxiuri, am fost in toate cartierele Sibiului numai in zona centrala (turistica?) inca nu am ajuns.
Ca sa fiu rau: Sibiul...cum ziceam, in cartiere, nu in zona turistica...arata e x c r e c a b i l!
Drumuri jalnice, cladiri care stau sa cada pe tine sau au toate culorile pamantului, noroi pana la glezna, taximetristi care fumeaza, asculta manele si injura birjareste, tineri pe tren care asculta (surpriza) manele la telefon si scot si baga pule la foc automat in gura tuturor, un domn la costum in autobuzul de Mures care consuma direct din servieta slanina cu ceapa (!), vanzatoarele la magazine de tot felul, dar inca destul de multe prea sictirite.
Cacat, fratilor, am innebunit? Zici ca am regresat 50 de ani in loc sa ne gandim si noi la normalitate!
E jale, pe bune, nu arata viitorul prea roz. Dar sper sa ma insel eu si poate vremea nasoala sa ma influentat.

Primele impresii din Romania

Hai sa zic primele impresii din Romania (la nici 18 ore de la aterizarea pe pamant natal): Austrian Airlines ofera mese foarte bune pe avion, are piloti indemanatici si aeroportul din Viena este in plin santier. Si Sibiul se vede foarte fain din aer: cu blocuri colorate, cu ape si munti, cu centrul istoric ca in materialele video de promovare pe Eurosport, cu multe fabrici noi si cu stane de oi in gardul aeroportului.
De la sol se vede gri, resemnat, inghesuit, friguros, ingust, femei frumoase, cimitire cu noroi si prea mult beton, spital intunechos, emisiuni tv pe care nu le prea inteleg (desi Busu inca mai prezinta vremea la Pro TV!!!) si mancare buna.
Astea sunt doar primele impresii si care se vor mai colora odata cu imbunatatirea timpului.

Diferente de atitudine

Eu sunt ala in tricou cu dungi si care pare tare chinuit...
In dreapta mea se amuza Florin iar in spate se amuza si mai tare Radu.
Daca am supravietuit si la asta tot nu-i chiar asa de rau...
Poza este facuta intr-un carusel (cred ca asa-i zice) din Busch Garden Europe...unul dintre cele mai mari parcuri de distractii din lume, cica.
O sa revin cu amanunte de la fata locului. Acum merg sa ma asez ca inca sunt ametit si ma dor toate.
Si da, nu-i de mine datul in roller coastere, recunosc.

Mi-a scris Obama...

...mie si altor câtorva milioane de persoane (probabil) care si-au pus la bataie (benevol) adresa de email. De fapt, imi scrie si Obama si Michelle si David Plouffe (seful lui de campanie printre altele) si guvernatorul democrat de Virginia si multi alti democrati verzi de pe plaiuri americane. Asta nu inseamna ca eu fac politica, doar mi-am dat adresa cand mi s-a spus ca in schimb primesc un abtibild cu Obama, cu ocazia alegerilor.
Si da, aici sunt un pic rau, am citit eu mai demult undeva ca un tip se lauda ca i-a scris personal Obama sa-l anunte ca este invingator in alegeri. Sure...
Si ca sa fac dovada ca mi-a scris, dau un copy/paste si voila (macar mi-au scris numele corect):

Flavius --
This morning, Michelle and I awoke to some surprising and humbling news. At 6 a.m., we received word that I'd been awarded the Nobel Peace Prize for 2009. To be honest, I do not feel that I deserve to be in the company of so many of the transformative figures who've been honored by this prize -- men and women who've inspired me and inspired the entire world through their courageous pursuit of peace. But I also know that throughout history the Nobel Peace Prize has not just been used to honor specific achievement; it's also been used as a means to give momentum to a set of causes. That is why I've said that I will accept this award as a call to action, a call for all nations and all peoples to confront the common challenges of the 21st century. These challenges won't all be met during my presidency, or even my lifetime. But I know these challenges can be met so long as it's recognized that they will not be met by one person or one nation alone. This award -- and the call to action that comes with it -- does not belong simply to me or my administration; it belongs to all people around the world who have fought for justice and for peace. And most of all, it belongs to you, the men and women of America, who have dared to hope and have worked so hard to make our world a little better. So today we humbly recommit to the important work that we've begun together. I'm grateful that you've stood with me thus far, and I'm honored to continue our vital work in the years to come.

Thank you,
President Barack Obama


Eu doar mai zic felicitari pentru premiul asta luat in avans, apreciez ca n-au cerut nici o donatie de data asta si atasez o poza cu cumnata-mea care se da cu barca prin jurul Vancouverului.
No, ziceti si voi, nu mai fain e acolo decat in judetul Sibiu si toate satele din Mures si Bistrita?!
Da, da' acolo stau chinezii nostri...

Herta Müller, piratii somalezi si romanii neprotejati

Romanian-born German writer Herta Mueller won the 2009 Nobel Prize in literature - asa incepe fraza pe care am citit-o eu acum doua minute pe un site american de stiri si care - nu pot zice ca nu- m-a facut sa ma simt mandru de a fi born in Romania! Noroc cu nemtii ca mai avem si noi motive de aratat pieptul de arama, ar putea zice un pesimist.
Suna, oricum am da-o la intors, foarte bine fraza respectiva si eu recomand sa ne mai mandrim si noi cand putem. De acum, sa vedeti bataie si mandrie ca noi, romanii, suntem posesorii a inca unui Nobel!
Dar, fara nici o urma de sarcasm, merita toata felicitarile mele Frau Hertha Mueller. Si asta cu atat mai mult pentru faptul de a fi "Romanian-born".
Daca treaba asta m-a bucurat, urmatoare chestie "mi-a facut dimineata" : cica, dobitocii pirati somalezi...tocmai reveniti in actiune odata cu sfarsitul sezonului ploios din Oceanul Indian...au incercat sa viruseze un vas de razboi francez! Si n-au reusit si o parte din ei au fost capturati. Foarte bine le-au facut, mama lor de nesimtiti puturosi. Sa puna mana pe o sapa, ar zice bunicu-meu, nu sa fure ditamai petrolierele occidentalilor! Cu tot cu occidentalii din toate tarile pamantului care formeaza echipajele.
Si inca una scurta, inainte de a merge in treaba mea: Comisia Europeana a dat in judecata Romania la Curtea Europeana de Justitie pentru neprotejarea pasarilor salbatice! Eu recomand sa o dea in judecata si pentru alte neprotejari din toate pozitiile...inclusiv neprotejarea omului roman, de ce nu?! Stiti si alte exemple? Va asteptam la posta redactiei cu ele.

Tot de la targul de oi

Revin cu ceva amanunte de la targul ala de care ziceam in postarea de dinainte.
Am zis ca US Army avea ditamai camionul pe post de banner publicitar si de birou de recrutare a celor doritori de filme de actiune si moarte glorioasa? Nu am zis? No, era si asa ceva...
De standul "fiilor de soldati confederati a.k.a. sudisti" v-am spus? No, era si asa ceva. Chiar se mandreau al naibii cu steagul si trecutul lor de demni bisericosi si proprietari de sclavi. O sa revin vreodata la subiectul C.S.A. .
Stiati, nu, ca pe vremea razboiului de secesiune american erau (mai neoficial, mai oficial, depinde pe cine intrebi) doua "tari" distincte. Una pe care o stim cu totii -USA- si alta, a alorlalti (CSA = Confederate States of America)?
Treburi complicate, nu am chef acum de lucruri serioase. Oricum, inca imi pare ciudat cum pe casa unora flutura falnic steag confederat si de mandria de a fi redneck cu sapca si camasa in carouri. Si multa burta si sunci pe tine, la copii si la nevasta. In special la nevasta, de fapt...
Altceva ce v-am mai spus? De concursul de frumusete a oilor tunse la curu' gol v-am spus? Nu? Pai sa stiti ca pe la domnii oieri din Virginia o oaie nu se jurizeaza dupa freza ci dupa formatul corpului. Adica, pentru a vedea care oaie e mai faina, o tund la piele inainte de concurs! Si, ca sa nu raceasca, madam oaia este imbracata. In straie care mai de care mai haioase.
Saracele, da' cu oile ce-ati avut?!
Si apropo de oi, si aici am terminat...bineinteles, cu apropabare de la nevasta zic asta...nu stiu altii cum sunt, dar ciobanitele care distrau ovinele prin grajdurile alea nu aduceau defel cu mustacioasele din Jina, Poiana Sibiului, Tilisca si alte sate a branza mirositoare (si) din frumoasa Marginime a Sibiului! Erau blonde si brunete, frumoase, spalate, deh, erau la competitie, cu cisme si blugi, cu freza regulamentara si laptop in dotare. Si ceva ma face sa spun ca nu erau aranjate doar pentru concursul respectiv. Cam aia e starea lor naturala. Ca ma gandesc ca la ferma au mexicanii grija de animale, nu se coboara ele la muls de cornute mici si mijlocii. Sau poate ca da.
Si ce v-am mai spus? Ca atatia oameni grasi nu am mai vazut demult? Da, atatia oameni grasi ca la State Fair (denumirea oficiala a targului) nu tin minte sa fi vazut vreodata.
Mai divaghez putin de la subiect: cica, in Midwestul Americii oamenii sunt vizibil mai rotunzi decat pe cele doua coaste (est si vest)? Nu stiu, nu cunosc...
Si am mai auzit ca cei mai silueti americani ar fi in California? La fel, nu stiu, nu cunosc...
Deci cam asta cu targu' asta: lume multa si animale de tot felul, junk food, o gramada de animale mici, mari si mijlocii, vreme urata, utilaje agricole, politie la greu (in incinta pavilionului expozitional...mama, ce am spus...pavilion expozitional...este o sectie imensa a politiei statatle) cu armata si fratii nostri sudisti pe baricade.
Ca ziceam de politia statala. Au astia la politie (cu tot cu sirenele de rigoare a.k.a. discoteca) din toate pozitiile: de stat (adica din Virginia, in cazul de fata), de county (judet), politia locala, politia universitatii, politia padurilor, apelor si incalzirii globale (nu e chiar asa...le zice park rangers), bineinteles, seriful (care nu stiu eu exact ce face, dar titulatura lui imi este de ajuns ca sa-mi impuna respect), politia de frontiera, politia de apa, politia de aer, politia de foc, politia de rahat, gata, ca vine politia!
Si ca sa fiu bineinteles: au fost o gramada de chestii mai mult sau mai putin interesante, rurale, ciudate, faine, expozitii tematice si miros de prajeala.
Dar oile alea m-au fascinat pe mine, de aia le-am facut poze numai lor si am neglijat celelalte animale. Apropo de oi, sper ca va veti abtine de a face comentarii referitoare la orasul meu de bastina; in Medias nu avem ciobani. Ciobanii sunt la conducerea Stelei. Si nu numai...
Haideti, ca nu m-am putut abtine ca sa nu fac o gluma proasta. Ma scuzati pentru derapaj...
Hai, mai debitez inca una si am plecat: este criza de munitie in America! Nu mai fac fata fabricile de gloante la cererea de pe piata...

Gata, am plecat.
Noapte buna, rednecksi si soldati!

Concert in campus si targ de oi

Aseara am fost la un concert.
De dimineata am cumparat bilete de avion.
Azi am fost la Targul Virginiei.

Sa incep cu concertul.
In primul rand: daca vreodata aveti ocazia, daca sunt in apropiere, daca nu va plac neaparat dar stiti cateva melodii de-ale lor, daca un prieten de pe blogul asta vi-i recomanda, daca vreti sa va simtiti bine macar pentru o seara, daca si numai daca vreti sa asistati la un eveniment unic si irepetabil...atunci mergeti la un concert U2!
Nici macar nu am cuvinte ca sa descriu concertul sustinut de ei in campusul din Charlottesville, Virginia. Poate doar scena aia gen asacevanuexistasi, Muse in deschidere, Bono vazut de la 20 de metri si cu o voce impecabila?
In primul rand nici nu stiam ca in deschidere vor sustine o prestatie (si ce prestatie!) Muse, formatie care umple Wembleyul de una singura. Deci, cum zicea un bun prieten, am avut o super trupa in deschiderea altei super trupe! Si asta fara sa o fi stiut dinainte...
S-a cantat la greu, s-au aprins zeci de mii de ecrane de telefon mobil in loc de brichete (deh, lumea evolueaza), am respirat aer studentesc de Blue Ridge Mountains (Charlottesville este aproape de munti si mare centru universitar), am ramas mut de uimire in fata scenei aleia (am mai zis asta, nu?... The Claws este porecla ei si asteptam sa-si ia zborul din clipa in clipa), senzatia de stadion plin este foarte faina si showul total a ajutat mult la buna dispozitie a celor 60000 de persoane de pe plaiurile alea virginiene...
Parcarea: gratis, la Matthew in curte (20 de dolari in alte curti); biletul nostru: nepretuit sau 99 de dolari plus taxe; sucul la sticla fara dop: 4 dolari; intrarea la toaleta: gratis; alcool: oficial nu se consuma in incinta stadionului respectiv, spre deosebire de celelalte 99,99% stadioane din America. Neoficial, la restroomuri era plin de sticlute de whiskey si oameni beti.

No, si dupa ce ne-am trezit de dimineata...fara a ne veni a crede la ce am asistat inainte cu cateva ore...buimaci de cap fiind si nestiind ce facem...am cumparat doua bilete de avion cu destinatia mame, tati, bunici, neamuri si preteni! Pe ele scrie data decolarii: aniversarea nuntii noastre si pe data de intoarcere: ziua mea de nastere.
Parcarea: in fata blocului, inclusa in chirie, transportul la Washington: mai vedem; pretul biletului: prea scump pentru perioada asta dar corect cand il cumperi cu putin inainte de data plecarii...

Si dupa aia am mers la Targul Virginiei. Un fel de targ agricol de la Romexpo combinat cu orice obor de la margine de mare oras romanesc.
In afara de tiganie si atmosfera (faina) de balci ar mai fi demn de mentionat variatele concursuri de animale de pe langa casa omului: oi, iepuri, drujbisti, rednecksi, vite, porci, curcani, pasaret, junk food din toate pozitiile, porumbei, cowgirls, curiosi si tractoristi.
Suprafata targului: imensa, parcarea: 5 dolari, intrarea 11 dolari de persoana de luni pana vineri, 15 in uichend, un pahar de suc de la 3.50 in sus, mancarea (sic!) de la 7 in sus, bautura si femei: nu cunosc.