Tuesday, May 25, 2010

Aer de primavara

La revenirea din Romania mi-am adus vreo cateva kile de branza de oaie. Home-made, ca sa zic asa.
Intr-o seara calduroasa mi-am amintit de ea si am scos-o de la congelator si am servit-o cu niste paste, fructe de mare si cu o sticla de vin dinnumaistiucetara. Rosu si sec, oricum. Cred ca din Argentina dar nu sunt sigur. Dar problema a fost ca nu mi-a mai placut gustul branzei de acasa: era prea tare.
M-am speriat atunci, mi-am zis ca m-am schimbat intr-atat incat sa fi uitat si ce-mi placea atat de mult pe dragi plaiuri transilvane? Si am pus calupul de branza de oaie la loc, in congelator.
Si intr-o alta zi calduroasa am cumparat de la niste veri polonezi o bucata de slanina afumata. Ce m-a atras la ea a fost numele: scria Cluj in ungureste, avea steagul Ungariei si o adresa din Illinois. Si am cumparat si niste ridichi cu gust si aspect de ridichi, ceapa verde cu gust, miros si aspect de ceapa verde, rosii cu gust, aspect si miros de rosii insotite de o sticla de plastic alb pe care scria Kefir si in care se afla kefir cu gust, aspect si miros de kefir si o paine cu toate calitatile unei paini (Pane Toscano ii spun unii) si mi-am reamintit si de branza aia renegata din congelator.
Si gustul de slanina afumata cu branza de oaie din Sibiu alaturi a dat un adevarat bairam in casa papilelor mele gustative si mi-a luminat creierii: branza de oaie este buna. Este comfort food. Dar depinde in ce combinatii si companii o mananci.
Asta e un fel de filozofie populara si sper ca ati inteles si voi ca imparatul este gol. Cum care imparat?!
Ala de se refera la serialul Lost.
Un fel de Cornel Dinu, fotbalistul filozof, care vorbeste frumos si care -de fapt- nu spune absolut nimic. Dar, poate, suna bine.