Elena din Blaj

La un moment dat a venit la mine la munca un om important in cadrul companiei (om cu functie mare, daca ma-ntelegi, super de treaba si fara nici un aer de vezidoamencaio-smaresimamajunssiacumcineecamine) si din vorba in vorba ma intreaba (inevitabil!) de locul meu de origine si imi zice ca da, da, inteleg ca esti din Romania, da' de unde esti din Romania?
Eu ii spun bancul cu ala ca de-a cui esti din Johannesburg si el imi zice ca logodnica lui e originara din Romania. No, acum e randul meu sa fiu curios si-l intreb ca de-a cui e si cum se numeste doamna respectiva.
Elena din Transilvania!
Hm, de unde din Transilvania?
Stai sa o sun ca acum e chiar in Romania la nunta lu' frates-o unde ar fi trebuit sa fiu si eu dar n-am putut merge ca a trebuit sa fiu aici si acum.
Pacat ca n-ai mers ca o nunta romaneasca poate fi de pomina.
Alo, draga, cum ii spune orasului tau? Blaj!?
Ai auzit de Blaj?
Da, e de-a mea, la 25 de mile de Medias!
Auzi, Eleno, ai auzit de Medias? E aici un tip, Flavius, roman si el. Cum, trece acelasi rau prin orasele voastre? Asta e chiar prea de tot. No, sa te distrezi fain la nunta si ii transmit salutari concetateanului tau. Si noi pe voi.
Auzi, frate, ce chestie, sunteti din aceiasi zona.
Da, este o lume mica.

Pe aia cand am mers la biserica si am vazut din spate o doamna si i-am spus Mariei ca tanti respectiva ori e din Blaj ori e din Tarnaveni v-am spus-o?
Nu?
Era din Tarnaveni.
Am recunoscut coafura.

Michael

Maria a intalnit mai demult un cuplu insotit de fiul lor, un adolescent brunet, frumos, inalt si cu privire inteligenta, pe numele lui Michael, dupa cum i-a fost prezentat.
De la una la alta s-a trecut si la inevitabilul whereareyoufrom si la auzul cuvantului Romania mama baiatului a spus ca si Michael este roman.
Michel fusese adoptat de mic dintr-un orfelinat romanesc plin de igrasie si intuneric si acum nici nu a tresarit la auzul unui cuvant care defineste o tara unde el a fost nascut si abandonat.
Eu m-am intrebat (destul de des) ce sanse ar fi avut Michael daca ramanea in orfelinatul ala?

Romani in America

Avem o prietena (romanca) care trece prin momente dificile dar in viata careia incepe a se zari luminita de la capatul tunelului (apropo de tunel...am stat cu sufletul la gura pana i-au scos pe minerii aia...miracol in stare pura, parerea mea).
Dar sa revin la ale mele.
Oraselul nostru fiind tare mic se cam stie ca daca pronunti numele unui loc in care stai temporar esti "in big trouble" si lumea daca nu te compatimeste si te ajuta concret (orice o fi insemnand asta), macar te incurajeaza si iti ureaza mult succes.
Prietena noastra isi cauta ceva de munca si -intr-un final- a ajuns la un salon cosmetic unde a i s-a spus ca de unde esti, ca no hiring dar lasa-ne adresa ta si te anuntam cand o fi ceva. La auzul adresei proprietarei locantei i s-au umezit ochii si i-a oferit un mic loc de munca, a incurajat-o si i-a urat succes in a-si rezolva problemele cat mai repede si cat mai bine. Si dupa aia a anuntat pe toata lumea ca au un nou coleg si... mai direct, mai printre randuri... le-a explicat situatia prietenei noastre.
Toata lumea a venit sa o imbratiseze si sa o incurajeze cu exceptia unei domnisoare atent bronzate artificial care statea sictirita in coltul ei, probabil ascutind din unghie foarfecele si curatand un pieptene de matreata adunata intre dinti.
Era tot o romanca de-a mea; ospitaliera, desteapta, frumoasa, cinstita, neinvidioasa, modesta si in banca ei.

Curs de igiena la botul calului

La inceputurile americane ... curios fiind din fire de felul meu...ii cam intrebam pe toti ce stiu despre Romania, Europa, Hagi, stereotipuri, sarmale si alte probleme existentiale.
De stiut unii stiau, altii nu stiau dar majoritatea (marea majoritate, chiar) imi ziceau ca ei au auzit ca est europenii cam evita dusul si femeile europene nu se au prea bine cu lama, ceara sau alte metode de epilare.
Si eu mai comentam, mai ma faceam ca ploua, mai incercam sa le explic ca avem si noi apa calda, sapun si bicuri. Dar nu ma omoram cu firea sa-i conving ca se inseala pentru ca nu vreau eu sa conving pe nimeni de nimic. Pai nu?!

Zilele astea am auzit o conversatie, purtata in romaneste:
No, salut, hai ca plec ca e tarziu si vreau sa fac un dus si sa ma bag la culcare.
Pai ce, tu faci dus in fiecare zi?
?????????????!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Pai tu fato, nu-i bine!
????????????????!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Eu fac doar de cateva ori pe saptamana si o baie sambata seara.
Cum sa nu faci dus zilnic? Si de fapt, cum sa nu faci macar un dus dimineata si unul seara?
Pai tu, chiar nu e bine sa faci dus atat de des, nu ti-am spus? Si vrei sa zici ca si lu' fiu-tau ii faci baie zilnic?
Da, dimineata si seara.
No, pai de aia a fost racit toata iarna.

Cam asta ar fi treaba.

Povesti din Diaspora@episodul 3

Un domn croitor, roman emigrat cu biserica in America, muncea in atelierul unui alt roman -nu o sa ghiciti- tot emigrat in America!
S-a angajat la patron, carevasazica.
La un moment dat, domnul patron si-a luat un concediu si l-a lasat pe angajat sa se ocupe de treburile atelierului pe parcursul a doua saptamani de binemeritata vacanta.
Toate bune si frumoase, in afara de o plangere a unei cliente: ea ceruse o fusta si -in schimb- i-a fost facuta o clasica pereche de pantaloni. Bat-o s-o bata de engleza, ar putea zice unii.
Partea trista este ca domnul care a incurcat pantalonii cu fusta...asta am aflat-o ieri... a murit de vreo doua luni.
Intre timp evoluase si in exprimarea in engleza.

Povesti din Diaspora@episodul 2

La inceputul aventurii noastre americane am cunoscut un cuplu din Republica Moldova care se chinuia sa-si urmeze "visul american": el se numea Stan (de la Stanislav) si ea Natalia (de la Natalia).
La prima intalnire, petrecuta intr-a gogoserie, Stan a intrebat pe un ton rastit cu ce ne ocupam noi exact in America, cum am venit, cat castigam si daca o putem ajuta pe Natalia cu un job.
N-am cazut pe spate de placere la auzul tonului ala si al intrebarilor "normale" pentru unii, indiscrete si total nepotrivite pentru altii dar am zis sa nu fim si noi atat de sensibili si sa-i ajutam daca avem cum.
Desi Maria a incercat sa-i gaseasca ceva nu s-a putut pentru ca s-a lovit de o problema marunta: n-avea drept legal de munca si e tare greu sa gasesti aici de munca la negru.
Dar, cu orice altceva, am incercat sa-i ajutam.
La un moment dat n-am mai auzit nici un semn de la ei.
Am aflat, in urma cu o luna, ca Natalia a fost implicata prin vara intr-un accident rutier minor cu ocazia caruia politia i-a verificat statutul si gasindu-l in neregula au arestat-o, au tinut-o inchisa doua luni si au deportat-o in Moldova definitiv.
Stanislav a ramas pe undeva, prin America asta mare.

Povesti din Diaspora@episodul 1

O doamna la a doua tinerete, pe fata careia i se vede bunatatea, mergea saptamanal la o biserica ortodoxa greceasca dintr-un orasel american. Si acolo ea afla de la altii, cu bucurie, ca mai exista o doamna romanca stabilita de cativa ani prin zona si care mergea si ea saptamanal la aceiasi biserica.
Si, nerabdatoare, ea se intreapta catre persoana indicata si ii spune: sunteti romanca? Si cealalta ii raspunde, in engleza, scurt si taios: Da, sunt! Dar nu vreau sa am de-a face cu romani...
Trista, doamna noastra se retrage in banca ei de la biserica unde merge in continuare saptamanal. Lunile trec si intr-o duminica doamna care nu vrea sa aiba de a face cu romani se indreapta spre ea si ii spune cu o voce schimbata, tot in engleza: am inteles ca sunteti doctorita la un spital din zona. De ce nu ati spus asa de la inceput!
I-a raspuns, in engleza, ca asta nu are relevanta si ca ii ureaza o viata buna.