Frumusetea ruinelor

Daca vreoadata aveti drum prin zona Beaufort din Carolina de Sud eu v-as recomanda sa va abateti putin din drum si sa opriti intr-o padure de stejari acoperiti cu mosc spaniol ca sa vedeti ruinele bisericii Old Sheldon care sunt convins ca arata formidabil in 1865 cand a fost ultima oara arsa in razboiul dintre Nord si Sud (prima oara a fost arsa cu un secol in urma de catre britanicii rai si dornici de pastrat bunatate de colonie americana), lasata in paragina si niciodata reconstruita.
Si daca aveti chef sa vi se faca piela de gaina (sau parul maciuca?) eu as zice sa o vizitati la prima ora ca sa va pierdeti in ceata si sa va impiedicati de monumentele funerare si sa tresariti la orice zgomot, ca masini nu prea trec prin zona si nici case nu am vazut in apropiere. Daca aveti curaj sa mergeti la miez de noapte si cu luna plina eu zic sa ridicati o diploma de curaj de la Agentia Judeteana a Curajosilorcarenuaucefacenoapteaacasa.

Biserica se afla la vreo 30 de kilometri de Beaufort inspre Charleston, pe un drum secundar (Old Sheldon Rd) si am inteles ca este un loc favorit pentru cei doritori de fotografii de nunta deosebite.

In dimineata racoroasa de ianuarie cand am fost noi acolo nu am vazut pe nimeni in jumatatea de ora petrecuta printre ruine si morminte dar probabil vara este mai animata. Daca nu de oameni, macar de tantari si alte gaze venite din mlastinile din apropiere.

Cum se poate repara eroarea cu Loteria Vizelor 2012

Ca un demn rezident american aterizat pe plaiurile astea datorita programului guvernului american (suna pompos, ai?) Diversity Imigrant Visa (sau Loteria Vizelor cum i se mai zice neaos) nu pot decat sa fiu oarecum interesat de bunul mers al programului care mi-a schimbat viata.

Ca o divagare de la subiect recunosc ca, in continuare, imi bat la cap prietenii buni de acasa sa aplice cu incredere ca se merita si au si la cine veni. Asta asa, ca sa nu existe discutii.

Bineinteles ca ati auzit de ...hm, nici nu stiu cum sa o numesc...neplacerea, eroarea, drama, nesansa, ghinionul, da-o-npanameacaamcastigatsiastiaauanulatextragerealaloto6din49siiodejami-amvandutcasasivacacasaambanideamerica si surpriza neplacuta cauzata celor 22 de mii de potentiali detinatori de card de rezident american (atatia au fost anuntati ca numarul lor e castigator) din cauza unui amarat de program de calculator care nu si-a facut treaba bine si corect.
Nu vreau sa fiu in pielea cuiva care se afla in situatia respectiva si eu am o propunere, in cazul ca intereseaza pe cineva: sa-i lase pe aia care au castigat sa fie castigatori, sa mai extraga pana la 100 de mii de numere castigatoare (in loc de cifra normala de 50 de mii pe an) si la anul Loteria Vizelor sa ia o pauza de un an, in acest fel impacandu-se si capra si varza.
No, cam asa cred eu ca ar fi destul de bine si elegant.
Daca mi se va accepta propunerea (pe care nu am cui, cum si de ce a o trimite) am doar o dorinta: sa pot alege si eu un amarat de numar.

Concert Kylie Minogue in DC

Acum o saptamana am fost - in capitala americana - la concertul lui Kylie Minogue.
Spectacolul a fost total - ca sa folosesc un sablon expirat: scena cu elemente acvatico-retro-futuristo-grecesti, coregrafia imecabila si dansatorii ca din videoclipuri clasice, costumele nenumarate (create de Dolce&Gabbana), muzica, dansul, atmosfera din sala toate astea au contribuit pe deplin la un show strajnic al divei pop australience.
Apropo de diva pop: la un scurt sondaj oral o gramada de lume de pe aici nu a auzit de ea! Poate ma invart eu intr-un cerc gresit, ori poate chiar nu este ea atat de cunoscuta in America ca in restul lumii. O fi la fel ca fotbalul (socceru')...
No, cum spuneam: concertul de promovare a albumului Aphrodite (ca asa se numeste ultimul album al ei) a fost pe sufletelul meu si-l recomand cu caldura, in special celor care au mintea deschisa si nu sunt homofobi.

Si acum sa trecem la partea picanta a concertului: publicul spectator a fost (si nu exagerez deloc) 80% de alta orientare sexuala. Barbati de alta orientara sexuala, ca sa fiu mai exact.
Stiam cateva chestii legate de Kylie Minogue, dar ca este una dintre cele mai exponentiale "gay icon" din lume nu stiam. Acum stiu!
Pe mine m-a amuzat teribil sa stau la coada la toaleta intre un marinarcutricouindungisiberetaregulamentara si un cowboymustaciosimbracatincostumdemasochistcainvideoclipulalacuYMCA.
Si vecinii nostri de scaun au fost simpatici: in stanga doi batranei tandri si in dreapta doi flacai tineri, la inceputul relatiei dupa privirile dragastoase pe care si le aruncau.

Dar eu nu asta am retinut de la spectacol, partea cu audienta neobisnuita a fost doar un amanunt din atmosfera showului; partea principala a fost Kylie Minogue, in forma de zile mari, fara doar si poate.

Picasso viziteaza Virginia

Imi zice cumnata-mea ca-i este ciuda ca nu a apucat sa viziteze o chestie faina petrecuta in urma cu vreo cateva luni in Seattle.
Despre ce chestie e vorba, o intreb?
Pai o mare expozitie Picasso!
Hm, pai atunci o sa te bucuri de excursia in Virginia si mai mult: il avem aici pe Picasso (aceiasi expozitie itineranta, chiar), la muzeul de arta din Richmond! Asta apropo de coincidente.
Da, oarecum intamplator, primavara asta a adus in capitala Virginiei una din cele mai interesante colectii de arta: colectia personala de tablouri (inclusiv portretul lui Dora Maar), sculpturi si fotografii a lui Pablo Picasso. Ca doar fiecare artist care nu moare de foame are operele sale favorite, pe care si le-a permis sa le tina pentru sufletul lui.
Toata treaba cu expozitia asta s-a produs din mai multe cauze: Musée Picasso din Paris este in renovare si si-au spus baietii (de fapt, o doamna directoare) ca e pacat sa acopere cu niste carpe prin vreun subsol bunatate de opere de arta si le-au dus la plimbare: au fost in Helsinki, St. Petersburg, Moscova, Seattle si acum in Richmond (aici e unica singura expozitie de pe coasta de est a Americii), de unde vor pleca in San Francisco. S-au gasit si sponsori cu buzunar larg (in cazul Richmondului au sarit cu banii compania farmaceutica Altria cu sediul central in fosta capitala a Confederatiei...glumeam...Altria este noul nume a lui Philip Morris, producator de cancer la gat si miros de carciuma si tata marcilor Marlboro, L&M, Assos, Chesterfield si nu numai), s-au gasit si locatii pe masura (The Virginia Museum of Fine Arts tocmai a fost remodelat, refacut, reconditionat, recreat, recevretivoi dar arata absolut impresionant), s-au tiparit biletele (aici era 20 de dolari de persoana, mai mult decat decent) si s-a dat drumul la popor (zilnic sunt la muzeu sute de amatori de arta, zeci de persoane carora le suna cunoscut numele de Picasso si vor sa vada despre ce e vorba si cativa rataciti in trafic si care cautau o parcare ieftina), s-a dedicat un intreg magazin de suveniruri plasat strategic la intrare si la iesire unde poti gasi orice: de la albume de arta, reproduceri, vederi, cani, puzzle-uri, carti de joc si pana la incredibilele papusi Picasso pe care am indraznit (sic!) sa la fotografiez.
Fotografiatul in incinta expozitiei este strict interzis dar in restul muzeului este absolut permisa daca nu sunteti rai si folositi blitzul.
Si daca anul asta aveti drum prin Richmond, San Francisco si -incepand cu anul viitor- prin Paris, eu va recomand sa vedeti opera genialului (numiti-l cum vreti, dar cuvantul normal nu cred ca-l defineste absolut deloc) pictor Pablo Diego José Francisco de Paula Juan Nepomuceno María de los Remedios Cipriano de la Santísima Trinidad Ruiz y Picasso. Nu glumesc, chiar asta e numele complet al pictorului spaniol.

PS Chiar, oare ce personaje neaose, romanesti, cu muzeu memorial, s-ar preta la a fi "imprimate" in pluş?! In afara de papusile in cutie de plastic, in costum popular de la Muzeul Satului.

Nascut in Vitro

Sunt nascut in Vitro!
Asta asa, ca o introducere la un post pe care vreu sa-l scriu tare demult si pentru care nu-mi gasesc nici timp si nici inspiratie. Si mai este si o datorie tare veche pe care o am de platit Danei din Gibraltar.
Imi amintesc ca Mediasul nu-mi spunea mai nimic (in afara de parinti, prieteni si colegi) in cei 20 de ani pe care i-am trait acolo. L-am descoperit doar dupa ce nu am mai locuit acolo.
Da, cu riscul (mare) sa fiu acuzat de subiectivism as putea sa spun ca orasul de pe Tarnava Mare este cel mai frumos oras din Romania, dar probabil (sic!) doar exagerez manat de sentimente de bastinas.
Asa e ca nu ati fost niciodata in Medias si nici nu stiti exact unde se afla? A, stiti!? Atunci imi cer scuze ca v-am subestimat cunostintele turistico-geografice.
Insa pentru cei care nu stiu prea multe despre Civitas Mediensis (asa cum place unora sa-l numeasca) as face o caracterizare pe scurt a orasului: este un oras sasesc, vechi de aproape o mie de ani, situat intre dealuri, Sibiu si Sighisoara, Blaj si Agnita, cunoscut prin Turnul Trompetilor, prin Romgaz (sau cum le-o mai spune diverselor institutii legate de gazul centralizat romanesc), echipa de fotbal Gaz Metan (desigur ca se numeste asa, nu mi se pare perfect normal?!) si prin Elena Carstea. Noi, mediesenii, ne mai laudam si cu trecerea -mai mult sau mai putin vremelnica- pe aceste locuri a lui Hermann Oberth si alti demni purtatori de neaos nume romanesc, inclusiv Tiberiu Gheza.
Pe vremuri vroiam sa credem ca eram mari producatori de cristal, geamuri de autoturisme Dacia, vase din email rosu si locul de nastere al salamului de Sibiu.
Eu imi recunosc orasul prin pizza buna (totusi, cea mai buna pizza am mancat-o in Sighisoara si la Cascada Niagara, pe partea canadiana), prin centrul istoric (o adevarata bijuterie), prin Barajul de la Ighis (nu stiu cum o fi acum, mai demult era o adevarata Mecca pentru locuitorii cartierului meu si nu numai), prin izvorul de la intrarea dinspre Sibiu (loc devenit intre timp un adevarat focar de infectie dupa cum imi sopteste cineva in casca), prin negrul de fum care venea de la Copsa Mica (situata la 15 kilometri), prin liceul situat in varf de deal (v-as povesti despre adevarate lectii de coruptie care ni se predau acolo dar nu vreau sa ma pun rau cu nimeni), prin Scoala Generala Nr. 8, restaurantul Paltinis si Beraria Nr.10, prin Greweln (sau cum s-o scrie), prin dealul Binder Bubi plin de fragi la inceput de vara (da, fragii ar fi printre putinele lucruri care imi aduc aminte de miros de acasa), prin sandvisuri cu salam si sos special si incalzite la cuptorul cu microunde dintr-un chiosc intr-un gang de langa piata agro-alimentara, unde joia era o vanzoleala ca-n Rockefeller Center in preajma sarbatorilor de iarna.
Si daca vreodata ajungeti pe meleaguri mediesene as zice sa va pierdeti pe stradutele si gangurile din centrul istoric, sa ajungeti neaparat la Biserica Margareta (daca sunteti norocosi puteti urca si in Turnul Trompetilor...daca nu, asezati-va la baza lui si uitati-va in sus ca sa vedeti cat de inclinat este) si la Manastirea Franciscana de langa muzeul municipal (nu are rost sa va pierdeti timpul si la muzeu dar daca aveti chef de o pasare impaiata si o macheta faina a orasului puteti incerca si asta).
Si daca tot v-am zis ca e cel mai frumos oras aveti grija sa dati o fuga la Biertan, Sighisoara si -save the best for last- Sibiu.
Curios, dar poze nu prea am din Medias dar daca aveti voi mi le puteti trimite.
Si ca sa nu fie interpretari: maternitatea unde m-am nascut eu era in cartierul Vitrometan; Vitro, cum il numesc toti mediesenii.

Restaurantul Transylvania din Florida

Promiteam sa scriu si de lucruri normale referitoare la Romania.
In episodul de azi: restaurantul Transylvania din localitatea Hollywood, judetul Florida.
Recent am petrecut o saptamana in Florida. Si printre lucrurile pozitive care ni s-au intamplat acolo a fost si salata de vinete, ciorba de burta si micii cu cartofi prajiti inecati in apa minerala Borsec de la restaurantul Transilvania aflat in zona.
Treaba de am ajuns la localul respectiv s-a intamplat cand intr-o dupa amiaza stateam noi cu burta goala la soare pe o plaja din Fort Lauderdale si ne gandeam cu jale si speranta in glasuri ca unde, ce si de ce sa mai mancam. Si mi-a picat fisa ca pe acolo comunitatea romaneasca este mare si tare si precis au biserici, magazine, picnicuri si restaurante romanesti. Am gugalit "restaurant+romanian+florida" si am ajuns la siteul restauratului cu nume ardelenesc si -intr-un final- la adresa fizica din Downtown Hollywood (foarte aproape de Miami pentru cei aflati in zona si interesati de adevaratul comfort food).
Si sa nu credeti ca eu asta am inteles din Florida (poate revin cu impresii de calatorie)...adica mici si ciorba de burta...nu, nici pe departe...dar produsele respective mi-au facut ziua, ca sa citam din altii.
No, vedeti ca se poate si de bine despre Romania?
Mancarea a fost tare buna, cu atmosfera si servire ca in tara, cu Dansez pentru tine cu vedete de care habar nu am la Pro TV International si cu Toto Cutugno si alte slagare italiene ale anilor '80-'90 ca fundal sonor, cu statuia in marime naturala (cel putin daca nu chiar mai mare) a lui Vlad Tepes la intrare, cu preturi rezonabile spre ieftin, cu paine de casa si ardei jalapeno asortat la neaosa ciorba de burta, cu o prajitura Dobos care nu era disponibila la data vizitei noastre si cu tihna si amintiri de demult.
Da, recomand calduros restauratul asta celor care au chef de o mancare faina servita in apropierea palmierilor.
Saru-mana pentru masa!

Loteria Vizelor, Mama Intamplare si Silviu Manea

Azi incep inscrierile pentru programul Loteria Vizelor pentru 2012. O sa dau un copy/paste la sfarsitul "scrierii" asteia peste comunicatul ambasadei americane in Romania in caz ca doriti mai multe informatii direct de la sursa, nu de la unu, altu', asa ca mine...
Eu stiu ca am aplicat la chestia respectiva (care mi-a schimbat treburile in viata) absolut intamplator si neplanificat: au venit niste prieteni pe la noi -ca noi aveam atunci net acasa si ei inca nu- si au zis ca vor sa puna la loterie si am vazut ca e ceva tare simplu, l-am sunat pe Dani Baltat sa ne faca poze corespunzatoare, am completat cateva chestii in doua minute si am trimis si am uitat instantaneu ca am aplicat pentru Diversity Visa 2007! Mi s-a amintit peste o jumatate buna de an cand am primit un plic mare in posta prin care eram instintat ca sunt cu un picior in America. Atunci am sunat-o pe Maria la lucru si ea mi-a spus -absolut convinsa - " fii serios cu America aia, nu mergem nicaieri. Vezi ca diseara ne intalnim cu xyzw si trebuie sa le luam ceva".
Ei, ulterior am dus munca de convingere cu ea (munca de 5 minute si axata pe tema ca nu avem nimic de pierdut si daca nu ne place venim inapoi) si de ziua mea am primit al doilea plic (se pare ca acum nu mai vine al doilea plic mare si galben...iti dau baietii un numar cu care verifici in Mai 2011 daca esti sau nu castigator) si in 15 noiembrie 2006 am avut interviul si de ziua indragostitilor 2007 am tras primul somn in aeroportul din Philadelphia, nu inainte sa fim intampinati de un miros nou, oameni noi si chestii necunoscute noua, gen tasnitoarea de apa ca-n filmele cu liceeni americani si oameni mari si mici, mai mult sau mai putin grei si zambitori.

No, eu asta vroiam sa va spun celor care "calcati" pe aici: aplicati la loteria vizelor ca nu aveti ce pierde si sansele de a castiga sunt suficient de mici incat sa nu va pese daca da sau daca nu. Dar macar incercati si vedeti dupa aia ce se intampla.
Si nu faceti ca Silviu (salut Silviu) care a castigat la loteria vizelor si nu a mai venit in America si acum regreta putin. Daca veti castiga veniti si vedeti la fata locului care-i treaba. Cineva zicea ca America nu-i pentru toti. Eu cred ca este pentru toti cei care au asteptari normale!

Comunicatul ambasadei zice asa:

Departamentul de Stat anunţă schimbări majore pentru programul "Loteria Vizelor 2012"

4 Octombrie 2010

Programul anual DV pune la dispoziţie vize de reşedinţă permanentă persoanelor care îndeplinesc câteva criterii simple dar stricte de calificare. Înregistrările DV sunt selecţionate printr-o tragere la sorţi generată de un computer. România va participa în programul din acest an.

Programul din acest an se va desfăşura complet online. Înregistrările pentru programul DV-2012 trebuie transmise electronic între amiaza zilei de 5 octombrie 2010 (GMT-4) şi amiaza zilei de 3 noiembrie 2010 (GMT-4). Solicitanţii pot accesa formularul de înregistrare electronică la adresa www.dvlottery.state.gov numai în timpul perioadei de înregistrare. Nu se percepe nicio taxă pentru a trimite o înscriere electronică.

Înainte de a trimite formularul de înregistrare electronică pentru programul DV-2012, solicitanţii trebuie să citească cu atenţie instrucţiunile detaliate care sunt postate pe pagina de web a Ambasadei SUA la adresa http://romania.usembassy.gov/visas/diversity.html

Odată ce solicitantul a reuşit să transmită înregistrarea electronică, acesta va vedea un ecran de confirmare cu numele său şi un număr unic de confirmare. Solicitanţii trebuie să tipărească acest ecran şi să păstreze numărul de confirmare într-un loc sigur. Solicitanţii nu vor putea să verifice dacă au câştigat şi să continue cu solicitarea de viză fără acest număr de confirmare.

Numărul de confirmare nu se mai poate obţine ulterior momentului înregistrării electronice.

Începând cu data de 1 mai 2011 solicitanţii pot verifica situaţia înregistrării lor cu informaţiile personale şi numărul de confirmare la rubrica Entry Status Check pe pagina de web www.dvlottery.state.gov. Entry Status Check va fi singura modalitate pentru solicitanţi de a verifica dacă au câştigat sau nu. Solicitanţilor nu li se va trimite nicio înştiinţare prin poştă sau prin e-mail. Mesajele primite prin e-mail care pretind că un solicitant a câştigat Loteria Vizelor şi va primi un număr de serie pentru un paşaport sau că a câştigat o sumă de bani, sunt escrocherii. Aceste mesaje pot părea oficiale şi pot folosi simboluri sau imagini ale Guvernului Statelor Unite, dar ele şi paginile de internet asociate lor sunt false.

Solicitanţii trebuie să fie de asemenea, precauţi în privinţa firmelor de intermediari care se oferă să transmită înscrierile în cadrul programului DV în numele acestora. Firmele de intermediere sunt cunoscute pentru faptul că reţin numerele de confirmare ale solicitanţilor până la achitarea unor sume de bani, uneori împiedicându-i pe aceştia să continue procesul de solicitare şi de primire a vizelor. Departamentul de Stat al Statelor Unite nu autorizează nicio companie privată să acţioneze în numele său. Pentru mai multe informaţii referitoare la escrocherii, vă rugăm să vizitaţi pagina de internet care alertează publicul asupra înşelătoriilor legate de programul DV la adresa http://romania.usembassy.gov/root/pdfs/diversity-visa-brochure.pdf

Ardelenii apar la revista!

M-am tot luat cu una , alta si am uitat sa va spun cat de infoiat in pene am fost cand am primit National Geographic Traveler pe luna octombrie (sunt abonat la revista respectiva...15 dolari pe an) in cutia postala saptamana trecuta.

Poza de pe coperta arata o moschee si un pod din Istanbul (deci, cum ar veni, editie dedicata Taringradului), cateva titluri mici gen vizitaticasteleletransformateinhoteluridingermania si incautareaperleinegree si un titlu portocaliu (coincidenta): Into the Land of Myth – A Quest for Home in Transylvania by Amy Alipio si fotografii de nustiucine la pagina 112.

La pagina respectiva dam de o poza pe toata pagina cu un nene cu un miel in brate pe care mie personal imi pare ca-l stiu de undeva (este un cioban din Marginimea Sibiului) si cu castelul Bran pe cealalta pagina in toata splendoarea lui. Pe zece pagini (zece) doamna Alipio ne prezinata Marginimea Sibiului, Sibiul, zona Rucar-Bran si Secuimea cu poze faine, cu cafenele sibiene, cu halbe de bere de portelan cu Vlad Tepes imprimat, cu Turnul Bisericii Evanghelice din Sibiu pe toata pagina 116 si pozat din Turnul Sfatului, cu cozonaci cu mac desi par cu nuca (tradus poppy seeds strudel), cu o tanti din Sibiel pictorita de icoane pe sticla tinand in poale una din creatiile sale, cu o cana rosie in care este lapte proaspat muls de la vaca, cu o biserica ortodoxa din Secuime, cu o pensiune pe o gura de rai, cu cornute mari mergand pe drum ca sa nu spun cu ciurda (de vaci) venind pe ulita seara, de la pascut si cu un conte ardelean nascut in Germania si mutat in Miclosoara, Tibor Kalnoky, posesor de locatie turistica recomandabila oricui vrea sa se simta bine in zona Covasnei.

Partea scrisa a povestii zice ca autoarea (impreuna cu sotul ei, american de origine romana, deci, om de-al locului...chestie foarte importanta uneori) sunt interesati sa-si cumpere o casa in Ardeal asa cum este cunoscuta regiunea de catre romani, Erdely de catre unguri, Siebenburgen de catre German-speaking Saxon settlers sau -desigur- Transylvania de catre iubitorii de film horror si nu numai. Pana la urma nu isi vor gasi o casa dar vor face un serviciu respectabil Romaniei, prin promovarea Transilvaniei ca loc demn de vizitat si recomandat si la altii. De fapt, Amy Alipio isi incheie articolul scriind ca and not for the first time since coming to Transylvania, I think:"Yeah, I could live here"!

Se pomeneste -printre altele si in trecere- de regina Maria si de printul Charles si a lui fundatie Mihai Eminescu, de Poiana Brasov si restaurantul La Turn din Sibiu, de chelnerita care vorbeste fluent engleza, germana si spaniola, de minunatul oras care este Sibiu (si este), “the last example on an intact medieval landscape in Europe”, de Muntii Cindrelului cu tot cu Marginimea Sibiului si cele 18 sate care o compun (da, da...scrie negru pe alb de Orlat, Sibiel, Saliste), de manastiri si aer proaspat de la Piatra Craiului, de romani-americani care si-au adus copiii sa vada cum se face branza de burduf (ca o mica paranteza...o sa revin cu un post separat...am descoperit o branza...am uitat momentan cum ii zice...care are gust identic cu cea de burduf...asta pentru cei care ii duc dorul). Se pomeneste tangential si de o Roma (Gypsy) settlement, de urmasii lui Attila Hunul din Szekelyfold (Secuime) si da, de Dracula.

De mancare si bautura a zis de paprika-laced pork stew called tochitura, urmata de sour-cherry crapes (clatite cu visine), de supa de ciuperci de padure proaspat culese, de taitei facuti in casa, de cozonacul ala cu mac sau nuca din poza, de cornulte umplute cu gem si prajitura de mere, de merlot romanesc si vin de casa si tuica (the local plum brandy) si cafea tare.

Sa stiti ca tare reconfortant a fost sa citesc de Ardealul meu intr-o revista de renume americana. Da, cand e de mandrit sa ne mandrim si cand e sa criticam, sa criticam. Numa' sa nu parasim incinta.

Eu am cam aratat revista la o gramada de lume si o recomand oricui. Din pacate, nu are si link pe site-ul NG Traveler, doar cateva poze care nu apar si in articolul de pe print. No, eu atata am avut de recomandat si laudat pe ziua de azi.

The best restaurant

Am ramas dator cu o experienta culinara de neuitat, din vacanta din Atlanta. Si poate povestiti si voi cea mai tare experienta culinara, de ce nu!

Incep cu un disclaimer: din pacate -sau din fericire- o buna parte din banii nostri se duc in conturile unor restaurante; unele merita sa ne ia banii si sa ne gadile papilele gustative, altele doar ne potolesc foamea si lenea de a gati dupa o zi de munca sau una de odihna.
Probabil la "apogeu" ajunseseram la performanta sa mancam out 4-5 seri pe saptamana. Din cauze economice, practice si de dieta incercam mai nou sa rarim iesirile la cina la doua seri pe saptamana. Sau chiar mai rar, daca s-ar putea.
Dar cand mergem in vreo excursie incercam sa nu ne tragem de la gura si cu siguranta nu ne veti prinde in fastfoodarii, olivesgardenuri, rubytuesdayuri, chiliesuri si alte rahaturi pre-congelate.
Incercam - pe cat posibil- sa aflam "ponturi" de la localnici sau fosti vizitatori si pana acum nu am prea dat gres.
Dar pe departe cel mai bun pont ni l-a dat o amica (Keisha) care a locuit ani buni in Atlanta. Si nu doar ca a locuit, ci a participat activ la viata mondena -sau spuneti-i cum vreti- a orasului olimpic.
Am intrebat-o (intr-o doara) inainte sa plecam in mini-vacanta daca are ceva special sa ne recomande si m-a intrebat -scurt si instantaneu- ca de ce sunt interesat: restaurante, baruri, cluburi de noapte, muzee, locuri istorice, magazine, hoteluri sau World of Coca Cola si Acvariu?
A doua zi aveam o lista cu "to do" - pe care, intre timp, am pierdut-o, normal- si care ne-a facut mini-excursia in Atlanta de neuitat.
Datorita recomandarilor Keishei am mancat -probabil- cea mai buna cina din viata mea la un restaurant pe care cu siguranta nu l-am fi ales din motive de locatie mai ascunsa.
Localul se numeste TOP FLR (in Midtown), bucatarul este scolit la Paris si gateste cu influente franceze si -fiind asiatic la origini- si-a pus amprenta (si ghimbirul) pe bucatele gatite perfect.
S-a mancat, in ordinea numerelor de pe tricou a celor patru meseni care au impartit cu bucurie si uimire urmatoarele:
- miel neo-zeelandez cu smochine si garnitura de Crispy Spaetzle (habar n-am sa traduc...un fel de taitei), ciuperci salbatice si ceapa calita;;
- muschi de porc cu nuca si balsamic vinegar insotit de o garnitura de varza de Brussel caramelizata in sos de fennel (nu stiu sa-l traduc acum), bacon si shallots (nici asta nu stiu sa o traduc...un fel de ceapa mica);
- piept de rata cu un strop de sos de fennel si vermut dulce si garnitura de conopida gratinata si crema de usturoi
- vita (hanger steak raman dator celui care traduce asta...stiu ca-i un muschi din apropierea rinichilor...si are un gust specific) cu sparanghel si ciuperci.

Desertul a fost cireasa de pe tort iar pretul a fost mai mult decat rezonabil, toata nota de plata a fost cam 200 de dolari, cu tot cu beri, vin si aperitive.
Da, probabil asta a fost cel mai tare restaurant la care am fost pana acum si pe care-l recomand trecatorilor prin Atlanta.

PS1 articolul asta l-am scris ca sa mai scot mirosul din postarea anterioara.
PS2 urasc sa fac poze in restaurante dar de data asta nu m-am putut abtine...

Iarasi mi-a "scris" Presedintele Americii

Flavius --

The BP oil spill in the Gulf Coast is the worst environmental disaster of its kind in our nation's history. I am returning to the region today to review our efforts and meet with families and business owners affected by the catastrophe.

We are working to hold BP accountable for the damage to the lands and the livelihoods of the Gulf Coast, and we are taking strong precautions to make certain a spill like this never happens again.

But our work will not end with this crisis. That's one of the reasons why last week I invited lawmakers from both parties to join me at the White House to discuss what it will take to move forward on legislation to promote a new economy powered by green jobs, combat climate change, and end our dependence on foreign oil.

Today, we consume more than 20 percent of the world's oil, but have less than two percent of the world's oil reserves. Beyond the risks inherent in drilling four miles beneath the surface of the Earth, our dependence on oil means that we will continue to send billions of dollars of our hard-earned wealth to other countries every month -- including many in dangerous and unstable regions.

In other words, our continued dependence on fossil fuels will jeopardize our national security. It will smother our planet. And it will continue to put our economy and our environment at risk. We cannot delay any longer, and that is why I am asking for your help.

Please stand with me today in backing clean energy. Adding your name will help Organizing for America create a powerful, public display of support for making this change happen.

The time has come, once and for all, for this nation to fully embrace a new future. That means continuing our unprecedented effort to make everything -- from our homes and businesses to our cars and trucks -- more energy-efficient. It means rolling back billions of dollars of tax breaks to oil companies so we can prioritize investments in clean energy research and development.

Many businesses support this agenda because shifting to clean energy creates opportunities for entrepreneurship. This is how we will reinvent our economy -- and create new companies and new jobs all across the country.

There will be transition costs and a time of adjustment. But if we refuse to heed the warnings from the disaster in the Gulf -- we will have missed our best chance to seize the clean-energy future we know America needs to thrive in the years and decades to come.

The House of Representatives has already passed a comprehensive energy and climate bill, and there is currently a plan in the Senate -- a plan that was developed with ideas from Democrats and Republicans -- that would achieve the same goal. But this is an issue that Washington has long ignored in favor of protecting the status quo.

So I'm asking for your help today to show that the American people are ready for a clean-energy future.

Please add your name to mine:

http://my.barackobama.com/CleanEnergy

Thank you,

President Barack Obama

PS: Io sunt de acord cu ce a zis Presedintele si nu sunt neaparat de acord cu ala de si-a scris capodopera pe parbrizul masinii. Dar fiecare are dreptul la opinie in America. Pana la noi ordine...