Ascuns de Sibiu

In poza este cea mai frumoasa statuie din Sibiu - a sfantului Nepomiuk - amplasata strategic (intre o remorca si niste rufe puse pe sfoara la uscat) intr-o curte in centrul istoric din frumosului burg transilvanean , si ascunsa bine de privirile curiosilor.

Despre reforma sanatatii in America

Initial intentionam sa intutilez articolul asta (sau ce o fi el) "Despre proşti". Dar nu m-am mai complicat...
Pentru cei care nu stie: in America s-a votat noua lege a reformei sanatatii...sau ceva de genul.
Pare lucru simplu la prima vedere dar este o chestie pentru care se dau batalii politice (si nu numai) de aproape o suta de ani. Si cand zic o suta de ani zic la propriu, nu la figurat (printre altii, clanul Kennedy face chef acolo unde este acum).
Eu sunt in totalitate PENTRU reforma in invechitul sistem de sanatate american. Asta daca m-ar intreba cineva...
Nu ca nu as fi fost intrebat azi la munca despre subiect.
Si am devenit atat de pasional incat ne-au interzis -mai cu frumosul, mai cu amenintari- sa mai dezbatem subiectul in timpul lucrului. Sau macar -daca nu ne putem abtine- sa nu mai folosim cuvinte de genul: fuck, fucking, da-va in aia mea de idioti spalati pe creier, ce stii tu ca tu nu esti de aici, democrat comunist, nebuni, fucking mexicans, because he's black, sa va spalati cu Palin pe cap de obtuji si sa va ia mama naibii cu preexistingu si conditiongu' vostru cu tot, ba pe-a lu' muma-ta si altele de genul. A, si sa nu mai ridicam tonul ca nu e frumos.
Dupa aia am convenit sa dezbatem problema la o bere si ca toti politicienii e curve.

Am vazut-o si pe Sarah Palin cum radea (haioaso mica) de posesorii de Subaru care au stickere cu Obama. Deh, daca nu conduc un F150 sunt de-an pixu, categoric.
Pai frati americani republicani: daca voi cu dintr-astea veniti la mine atunci sa stiti ca nici nu merge, nici nu se pune si ma face sa ma si indoiesc de unele chestii!
Dezbatem, ne opunem, venim cu argumente dar nu amenintam de copii, nu spargem geamuri, nu zicem ca ne curatam armele, nu bagam placi ca nu platim pentru avorturi pentru adolescente dornice de distractie si Viagra pentru pedofili, nu-l bagam pe Doamne Doamne si Thomas Jefferson la inaintare ca multi care nu-s republicani verzi cred in primul si-l apreciaza si pe al doilea, nu facem spuma la gura si facem pe turbatii. Da?
Ca oricum nimeni nu intelege nici sistemul si nici reforma.
Si, de fapt, nici nu ar trebui sa cunoastem sistemul: ar trebui sa fie suficient sa avem asigurare medicala si sa nu ne mai batem capul cu diversele litere de pe cartonasul ala, de medici cu care lucreaza sau nu Blue Shield/Blue Cross, cu pre-existing condition, cu datu in judecata ca m-am ars cu ciocolata calda si alte chestii grele.
E deja mult prea urata dezbaterea pe tema asta si imi provoaca greata asa ca merg sa manac o lamaie.

Si cand te gandesti ca am vrut sa scriu despre moartea lui Peti, cainele Mariei si fiinta pe care o viseaza cel mai des de cand suntem in America si a iesit altceva. Of...
Ne mor si cainii, ne mor si cei dragi, mama ei de treaba slaba.
Asteptam si de bine de acasa. Inca mai avem speranta...

PS:Va recomand si ce a scris Anutza referitor la acelasi subiect. Si citi si comentariile la articolul ei ca sunt interesante si relevante.

Dulce, amar

Zilele trecute mi-am amintit de una dintre cele mai tari experiente de care am avut parte si, totodata, unul din marile mele regrete. Da' mare rau de tot...
Recunosc -spasit, mandru, rusinat, resemnat, natural, luati-o cum vreti- ca tin cu echipa de fotbal Dinamo Bucuresti.
Ei, si pe vremuri, cand eram la Cluj, s-a intamplat sa fie un meci intre "U" si echipa lui Dinamo din acea vreme cu Mutu vedeta in devenire, Cornel Dinu antrenor, Haldan capitan, cu Ionut Lupescu la final de cariera, cu Vladoiu mic si rau, Marius Niculae, Mihalcea, Nastase, Gianni Kirita, Fane Preda, Prunea si cati or mai fi fost.
Si -mai coincidenta, mai noroc- am fost in hotelul unde erau cazati si am intrat in vorba cu multi dintre fotbalisti, am facut poze cu toata echipa adunata in jurul meu, Cornel Dinu mi-a dat un trabuc, am facut o poza cu Mutu si Haldan (care a murit la scurt timp dupa aceea), am pozat cu Lupescu si cu fiecare jucator in parte.
Deh, pentru un tanar pasionat de fenomen si pentru timpul respectiv a insemnat mult la vremea respectiva intalnirea cu echipa de suflet intr-un cadru privat (doar eu si cu un tip am avut atunci acces la ei pentru cateva ore...ne-am uitat la cum jucau biliard, ne-au aratat autocarul...e, ce stiti voi ce inseamna sa vezi autocarul lui Dinamo si sa faci o poza pe primele scaune langa Cornel Dinu si Ionut Lupescu si cu Adi Mutu tinandu-te de dupa cap).
Mi-au semnat toti din echipa pe un carnetel, am mai facut cateva poze si ne-am urat succes reciproc: eu lor si ei mie.
Si dupa aia am mers fix la centrul de developat filme si a doua zi, va dati seama cat de nerabdator sa vad pozele, m-am prezentat sa le ridic.
Pozele nu iesisera pentru ca nu bagasem corect filmul in aparat.
Si acum imi amintesc bordura pe care m-am asezat: vizavi de Sora, pentru cunoscatori.

Romani din Idaho

Poza a facut-o Bogdan in Las Vegas si eu zic ca e numarul de inmatriculare a unui roman din Idaho.
Inca mai sper sa ma insel si proprietarul sa fie vreun japonez...

PS Pentru cei care nu se prind ce inseamna...hm...nici nu vreau sa traduc...e prea evident.

Vrem in vacanta!

Si cum stateam noi asa linistiti, admirand cele 30 de grade Celsius care sunt momentan in frumosul si (prea) linistitul Williamsburg ne-am zis ca ar cam fi timpul de o vacanta pentru ca prea lunga si urata a fost iarna asta si parca e si pacat sa nu mergem o saptamana pe undeva la mijloc de mai.
Asta -desigur- pe langa mini-excursia pe care o planuim in Chicago la inceput de vreme calda (sper ca exista asa ceva acolo, nu?).
Si -la o prima strigare- ne gandeam sa zburam pana in San Francisco si de acolo sa o luam la deal, inspre Seattle, cu o masina de inchiriat.
Daca aveti idei de alte rute sau recomandari va astept cu mare drag sa le impartasiti cu noi.
De fapt, chiar va rog frumos sa povestiti despre locuri frumoase din America si imprejurimi.
Si restaurante, neaparat restaurante!

La doctoru' de familie

Cel mai fain in America este vizita la cabinetul doctorului de familie: au reviste noi si vechi in sala de asteptare, asistente frumoase, multe si diverse, solutii de dezinfectat si masti chirurgicale la intrare pentru cei care au semne de gripa, tot felul de formulare de completat si semnat si -bineinteles- copaymentul de 20 de dolari (cine nu are asigurare medicala discuta de la sute de dolari pentru o simpla consultatie).
Si dupa ce astepti vreo ora in sala aia plina de toti cetatenii aflati la a patra tinerete si dupa ce termini de rasfoit toate revistele si prospectele si dupa ce te-ai plictisit de jucat tetris la telefon (ce pacat ca telefonu' meu nu are snake...ala e cel mai tare joc) te invita o doamna sa intri la raport.
Odata ajuns dupa usa care separa sala de asteptare de salile de consult si alte incaperi cu aparatura SF te iau asistentele la cantarit, tensionat, masurat si intrebat si dupa aceea te lasa in plata Domnului si in asteptarea doctorului inca vreo jumate de ora, singur, intr-o incapere mica cu poze faine pe pereti si multe reviste, desigur.
Si -intr-un final...lung final- vine doctorul, iti strange mana, te intreaba cum merge serviciul, cum a fost vizita din Romania (stie cu siguranta de unde sunt pentru ca-l banuiesc ca a avut o gagica de-a noastra) si mai face ceva conversatie degeaba pana cand te intreaba de durerile pe care le ai, te trimite sa faci pipi in borcan, glumeste cu tine despre cum ti s-a inalbit fata la ultima recoltare de sange (scrie mare pe dosarul meu ca fac urat la ace...cu carioca rosie scrie) iti scoate ceara din urechi si iti spune ca celelalte treburi sa nu ma ingrijoreze prea tare daca le pot duce pe picioare. A, si-mi da o reteta pentru medicamente de tuse.
Si mai intotdeauna dupa ce ies de la domnul doctor am o vaga senzatie ca ori eu sunt dintr-ala care isi imagineaza ca are boli ascunse (ipohondru) ori doctorul meu chiar nu-mi face nimic concret!
Unii ar zice ca au si doctorii astia noroc cu aparatura fantastica si cu asigurarea de malpraxis ca altfel nu ar fi ei chiar maicaterezapepamant.

Si pentru cei care isi fac griji pentru mine: tensiunea marita se va rezolva cu renuntarea la sare, densitatea oaselor se va rezolva cu miscare si stat la soare si durerile de rinichi s-ar putea sa fie de la un muschi intins. Sau cel putin toate cele de mai sus mi le-a spus nenea Charles Sieger, medicul meu.
Si am mers la farmacie si mi-am luat medicamentul de tuse si am incalecat pe-o sa si v-am povestit cum decurge o vizita la doctor in Williamsburg.

Ardealul, eterna Terra Nova

Am mai spus ca nu mai sunt prea interesat de actualitatea romaneasca?
Nu, nu am spus ca ungurii aia prosti si romanii aia prosti pun de un meci intru' amintirea lui '90? Am spus si ca inca se mai foloseste sintagma de amanam unirea cu Moldova inspre toamna viitoare? Ca si cum nu s-ar fi inventat un proverb care suna ceva de genul tara arde si baba se joaca cu iphoneul si stema Romaniei este amplasata pe fundalul flacarii violet. De parca mai stie lumea ca Romania are stema...
Si ca o trecere de la politica interna (chit ca si asta implica externi) la cea mondiala citeam ca...hm...cei de la Ierusalim incep sa-i insulte pe astia din Washingon ca iarba nu le mai place si ca gura nu le mai tace. Si eu ma gandeam ca vine caldura, infloresc pomii si ceru-i ca oglinda.
Si peste toate vin aia cu veninul la limba si-i injura pe americani, pe evrei, pe unguri, pe moldoveni si pe romani.

Ce este Farmville?

Gata, a venit primavara!
Azi au fost aproape 25 de grade Celsius in Williamsburg. Trai pe vatrai! Asta mai ales pentru cei care nu sunt raciti cobza, asa cum sunt eu. Dar nu-i nimic, ca o sa crestem noi mari si ne vom aminti ca am fost si bolnav cand am fost mic.
S-au decernat si Oscarurile pentru regie si cel mai bun film (parerea mea: aproape pe deplin meritat, dar deh, gusturile nu se discuta), se apropie de final si Lost, Olimpiada de la canadezi este amintire si Mondialul de fotbal african e pe vine (sa speram ca fara incidentele apocaliptice prezise de multa lume buna si nebuna), reforma sanatatii obamiene este si nu este, criza in America mai avem de dat si la altii, Toyota primeste lovitura dupa lovitura, Saturday Night Live incepe sa alterneze emisiunile bunicele cu cele mediocre, nebunia 3D te face sa platesti o mica avere pe doua bilete la cinematograf (noroc cu filmele de inchiriat ar putea zice unii...desi farmecul cinematografului nu-l reda nici cel mai smecher televizor mare si subtire), drumurile sunt tot mai rele prin Virginia (cica o sa le repare cat de curand...si-i cred), smecheria cu Facebook inca tot nu o prea pricep (socializam, socializam...dar ce pana mea este Farmvillu' ala?!), incep sa apara si capsunile cu gust de capasuna, gratarele incep sa iasa la incalzire, de 8 martie am uitat sa zic cele cuvenite doamnelor si domnisoarelor (zic acum un sincer lamultiani cititoarelor fidele si infidele), mai sunt cateva saptamani si ciocnim ouale si am incalecat pe-o sa si v-am spus cum procedeaza americanu' cand se iau impreuna (adica cand se casatoresc pentru cei care au lipsit la ora de folclor) un ficior de-a lu' unchiu Sam si o fata de-a lu' Baba Dochia si fac nunta si se fura mireasa: suna 911 si nu o fac in gluma!

Cu astea fiind spuse va doresc casa de piatra si sa nu mancati de dulce prea cu pofta.

Nea Marin, spagarul

Ce dubluvtf se intampla in Oltenia, nea Marine?
Il arestara pe primarul din Ramnicu Valcea, il saltara si pe soiosul primar al Craiovei (spagi, sute de mii de euro cash in sertarul noptierei, titluri de proprietate si autorizatii de constructie date ilegal si astea sunt doar chestiile pentru care exista -exista?!- probe, cica).
Hei, voi, primarii din Drobeta Turnu Severin, Slatina, Targu Jiu si, desigur, Caracal fiti pregatiti ca nu se stie!

Si pe mine nu asta m-a frapat ci modalitatile de sustinere a lor de catre simpli cetateni, simpli preoti cinstiti si curati ca curu', simpli asociati la potlogariile lor, simpli fotbalisti, simpli angajati a.k.a. bugetari -pe principiul ca au fost buni gospodari (au fost?) si ca ca ei nu e nimeni: liste de sprijin, mitinguri de sustinere unde se cere sa fie facuti cetateni de onoare (onoare?!), rugaciuni la biserica pentru invocarea divinitatii in favoarea infractorului (rusine, bai), concerte si orgii a unor artisti "consacrati", meciuri de fotbal cu dedicatie pentru protector, afise si bannere pe sediul primariilor cu measjul "Michael, we love you si esti cel mai tare".

Deci da, frati romani sau frati de origine romana, au trecut o gramada de ani de cand asteptam luminita de la capatul tunelului si tot de Solomon, Sechelariu, Pinalti, Ciuhandu, Oprescu si Mazare am dat.
Stiu, stiu...Basescu, Iliescu, Vanghelie, Patriciu, Tiriac si americanii sunt de vina...coruptia, securitatea, anii comunismului, injustitia, mineriade in pauza meciurilor, blaturi, nu sunt bani, nu sunt drumuri, nu vrem bani, nu vrem valuta...vrem ca Petre Roman sa ne reguleze, manelele si tiganii sunt de vina ca le ascultam si ca ei nu se integreaza, talhariile si jafurile bancare sunt produse ale occidentului, rautatea tasneste incepand de la copilul de clasa a patra al carui celular s-a stricat in timp ce le filma pe doua colege in timp ce se bateau dupa o partida de sex nereusita si pana la aia plin de ura de pe forumurile ziarelor care se cearta si isi arunca cuvinte grele-in romaneste- inclusiv cand este vorba in propozitie despre o finala superba in competitia de hochei de la Olimpiada de iarna si trecand de la discutiile de pe strada, scara blocului sau culoarele academice. Toata lumea se cearta, se uraste si nu face nimic. E vina alorlati ca suntem cum suntem, nu a noastra, bineinteles.

Partea buna e ca o parte din sistemul judiciar incepe sa dea semne ca nu mai e mult pana il vedem pe Adrian Nastase cu catuse la maini.

Pentru cei care nu stiu despre ce am scris: fericitilor, nici nu stiti ce bine poate fi cand nu ai idee de mizeria care-i inconjoara pe altii.

Povesti din Diaspora@episodul 3

Un domn croitor, roman emigrat cu biserica in America, muncea in atelierul unui alt roman -nu o sa ghiciti- tot emigrat in America!
S-a angajat la patron, carevasazica.
La un moment dat, domnul patron si-a luat un concediu si l-a lasat pe angajat sa se ocupe de treburile atelierului pe parcursul a doua saptamani de binemeritata vacanta.
Toate bune si frumoase, in afara de o plangere a unei cliente: ea ceruse o fusta si -in schimb- i-a fost facuta o clasica pereche de pantaloni. Bat-o s-o bata de engleza, ar putea zice unii.
Partea trista este ca domnul care a incurcat pantalonii cu fusta...asta am aflat-o ieri... a murit de vreo doua luni.
Intre timp evoluase si in exprimarea in engleza.

Muhamad Lincoln

Apropo de ce ziceam in urma cu doua postari...
Poza asta (facuta sambata la Lincoln Memorial din Washington) mie imi pare ca spune multe despre America si toleranta ei.

Cat despre venirea primaverii eu, in continuare, zic ca este pe aproape. Macar e frig da' e soare si ne putem amagi mai realistic cu vreme mai buna.

Si daca aveti vreo idee de mancare - ca nu mai stim ce sa mancam - va astept cu drag sa o impartasiti.